regizor caut piesa

Piese de Marilia Samper

adauga piesa

Sombras

Trei familii marcate de pierdere: un cuplu căsătorit care se destramă după dispariția fiicei lor adolescente, un tată și un fiu aflați în imposibilitatea de a comunica din cauza lipsei mamei, un cuplu în vârstă a cărui fericire este amenințată de gândul de a se pierde unul pe celălalt. Devastați de durere, suferință, și de incertitudine, se confruntă cât pot de bine cu tragediile lor individuale, dar puțin câte puțin viața lor se va intersecta până când se vor contopi în aceeași poveste: aceea a Albei, pierdută în desișul pădurii și propria ei călătorie prin groază și salvare.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Marilia Samper 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Marilia Samper

• „Umbre” de Marilia Samper de Raluca Rădulescu sursa: revistateatralaradio
  Marți, 25 februarie 2014, de la ora 19.30, la Sala Majestic a Teatrului Odeon va avea loc spectacolul-lectură Umbre de Marilia Samper, prezentat în cadrul proiectului Fabulamundi. Playwriting Europe. Traducerea Florin Galiș şi Iunia Mircescu. Regia Vlad Cristache. Cu: Sabrina Iașchevici, Oana Ştefănescu, Ionel Mihăilescu, Marian Ghenea, Ionuţ Vișan, Mihai Dinvale, Rodica Mandache, Gabriel Pintilei, Marius Stănescu. Spectacolul va avea loc în prezenţa autoarei şi este urmat de discuţii cu publicul. Intrarea este liberă.
  Trei familii marcate de pierdere: un cuplu căsătorit care se destramă după dispariția fiicei lor adolescente, un tată și un fiu aflați în imposibilitatea de a comunica din cauza lipsei mamei, un cuplu în vârstă a cărui fericire este amenințată de gândul de a se pierde unul pe celălalt.
  
  Devastați de durere, suferință, și de incertitudine, se confruntă cât pot de bine cu tragediile lor individuale, dar puțin câte puțin
  Citeste tot pe revistateatralaradio
• All’Alba Vincerò! de Razvana Nita sursa: razvananita.wordpress.com
  Altfel spus, regizorul Vlad Cristache ne propune un mesaj major, tulburător, o scriptură mai mult decât o scriitură, în care suferinţa izbăveşte iar iubirea salvează. Iubirea sparge cifrul labirintului în care Alba se rătăcise, iubirea aude ecoul cântecului ei, bocetul ei, litania ei de dincolo de trup, iubirea dă la o parte sicriul de frunze moarte care o acoperea. Iubirea învie, iubirea re-naşte.
  
  Iar fetiţa de atunci va învăţa să meargă, să vorbească, să uite răul tot datorită iubirii atotvindecătoare. Finalul rămâne surprinzător şi emoţionant şi reconfirmă forţa textului. Cu acest spectacol, Vlad Cristache a trecut într-o altă etapă a carierei sale. E stăpân pe mijloace (şi mă refer aici şi la scenografie), e precis în idei, e coerent, ştie cum să conserve tensiunea şi încărcătura sensibilă a partiturii dramatice, comunică impecabil cu actorii (care evident că se simt motivaţi şi ocrotiţi), ştie că înainte de a fi rodul
  Citeste tot pe razvananita.wordpress.com
• Umbre” la TNB: o măiastră lovitură de teatru de Horia Ghibutiu sursa: http://horiaghibutiu.ro/
  Premiera pe țară a spectacolului „Umbre” la TNB e mai presus de o lovitură de teatru, în accepțiunea clasică a expresiei. E o lovitură a stagiunii; a Teatrului Național, care a ales să monteze textul excepțional al Mariliei Samper, dramaturg braziliano-andaluz adoptat de catalani; a ridicol de tânărului Vlad Cristache, fac-totum în alegerea modalităților de punere în scenă și de expresie a acestei piese, în care semnează regia, scenografia, ilustrația muzicală, lighting designul și aș adăuga, cu voia sa, consacrarea.
  
  „Umbre” e o piesă de o densitate emoțională aproape de neîndurat, alternând planurile care te poartă de la dramă și tragedie la serenitate, printr-o construcție uluitoare a tramei, demnă de o maestră a genului polițist, dar și de o rafinată cercetătoare a inefabilului relațiilor umane.
  
  Aș observa că „Umbre”, dincolo de filigranata portretizare a unor tipare comportamentale generate de absențe – sau de
  Citeste tot pe http://horiaghibutiu.ro/
• Infinitele nuanțe ale umbrelor de Madalina Dumitrache sursa: webcultura.ro
  Umbre este un aliaj pasionant, de un echilibru perfect între text/autor, actori, regizor și întreaga echipă, supunerea egală a tuturor acestor valori la flacăra scenei, anularea lor ca entități independente, într-o perfectă osmoză, într-un singur moment de artă pură.
  Desprinsă, parcă, din familia (spirituală a) lui Pedro Almodóvar, autoarea și-a cantonat personajele, ca într-o tragedie greacă, într-o zonă viscerală, în care a focalizat atenția aupra unor teme profunde: singurătatea, rănile suferinței, violența și moartea. Marilia Samper abordează cu delicatețe teme dure și propune un puzzle emoționant, dar lipsit de artificialul dezonorant adus de mass-media care, adesea, tratează asemenea cazuri într-o manieră morbidă. Montarea – de la sala Atelier a Naționalului bucureștean – devine un spectacol plin de poezie și mister, plasat în inima pădurii – loc cu profunde semnificații; un spațiu în care sălășluiesc temerile noastre
  Citeste tot pe webcultura.ro
• Viața construită din umbre și lumina fericirii de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  Sunt oameni atât de vulnerabili, încât sunt îngenuncheați și de cele mai mici furtuni trecătoare; sunt oameni prăbușiți care renasc din propriul hău în care s-au pierdut și sunt oameni care poartă în ei puterea de a-și vindeca durerile inimaginabile ale sufletului și trupului. Nu avem toți aceeași rezistență în fața a tot ceea ce primim de la viață, și totuși, fascinația fragilității este la fel de mare ca cea a puterii și una fără cealaltă nu pot exista.
  În spectacolul „Umbre” de Marilia Samper, noua premieră de la Teatrul Național, se investighează anatomia sufletului uman față în față cu nenorocirea, cu pierderea și disperarea; iar de pe margine, e ca și cum ai privi corpuri vii modelate de durere, așa cum unui copac i se modifică structura coroanei în timpul unei furtuni violente. „Într-o lume tenebroasă în care te simți în permanență în proximitatea , un inform care învăluie și domină societatea,
  Citeste tot pe Yorick
• UMBRE, inca un succes rasunator al T.N.B. de Madalina Ilis sursa: jurnalulbucurestiului.ro
  Umbre – de Marilia Samper este un spectacol alert, viu, fulminant chiar, care te tine cumva tainic legat parca de scaun, vrajit, in asteptare, mai ceva ca o ecranizare a unui roman policier celebru.
  
  Spectacol plin de poezie și bine invaluit in mister, avand un final pe cat de neașteptat pe atat de frumos, plasat oarecum simbolic în inima pădurii, vechi loc ancestral incarcat de un simbolism aparte si în care sălășluiesc mai toate visele si temerile noastre pe cat de vechi pe atat de universal valabile, ancestrale am putea spune, arhetipale chiar, locul din care doar prin propriile puteri putem ieși candva la lumină, evident ca mult mai puternici decât am intrat.
  
  Aici se vede maiestria lui Vlad Cristache, cel care manuieste practic tot ce inseamna regie, scenografie, ilustrație muzicală si lighting design.
  
  Artist polivalent al scenei acesta transforma decorurile, le sujuga personajelor, le face sa vibreze odata cu acestea, realizand imposibilul: decorurile
  Citeste tot pe jurnalulbucurestiului.ro
• Umbra umbrelor de Dragos N Savu sursa: dilemaveche.ro
  Fiecare umbră are umbra sa, căci orice umbră e o oglindire a celeilalte umbre, şi tot aşa pînă cînd ultima umbră se revarsă într-o lumină puternică care o stîrpeşte. Umbra-primă se regăseşte la rîndul său într-o altă umbră fără de care nu poate privi înapoi, fără de care nu se poate simţi pe sine. Lumina aceea care va înghiţi toate umbrele pămîntului există pe scenă. E aici. Clipeşte semnificativ şi transmite mesaje subliminale. E ca o lumină mesageră în ale cărei pîntec zace adevărul cel mai căutat.
  
  Povestea „umbrelor” e un puzzle atîrnat de vieţile celor prezenţi acolo, celor rătăciţi, celor care-şi caută sensul. Fiecare piesă de puzzle oferă o rigiditate excelentă pentru această cauză – de a reveni de fiecare dată la acel prezent, la acel început, la baza adevărului prin mişcări sacadate, blocate de neînţelesuri, reînviate. Toate trăirile actorilor – trăiri mistice se împrăştie prin întreg spaţiul de
  Citeste tot pe dilemaveche.ro
• „Mi-e frică că te pierd pe tine“.Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ, în spectacolul „Umbre“ de la Naţional de Otilia Andrei sursa: Adevărul
  În spectacolul „Umbre“, o dramă schimbă destinul unei fete şi al familiei sale. Spectacolul, care s-a jucat la Sala Atelier duminică, 2 iulie, în închiderea stagiunii Teatrului Naţional Bucureşti, se va relua din toamnă.
  „Mi-am dorit să scriu despre absenţă şi, până la urmă, am ajuns să scriu o poveste de dragoste“, declara autoarea spaniolă Marilia Samper despre piesa sa, „Umbre“, care a avut premiera la Sala Atelier a Teatrului Naţional Bucureşti. Putem vedea spectacolul „Umbre“, într-o montare cu o distribuţie foarte bună, ce reuneşte trei generaţii de actori (Ana Ciontea, Gheorghe Visu, Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Mircea Rusu, Gavril Pătru, Alexandra Sălceanu), sub îndrumarea lui Vlad Cristache, unul dintre tinerii regizori pe val. Personajele îşi trăiesc drama personală până când, treptat, povestea fiecăruia se întrepătrunde cu povestea celorlalţi, ca într-un puzzle care, după ce-i ataşezi ultima piesă,
  Citeste tot pe Adevărul
• “Şi tu, şi eu suntem astazi aici. Mâine, mai vedem noi.” de Ileana Andrei sursa: ileanaandrei.ro
  “De ce să păstrezi durerile, când poţi să păstrezi bucuriile”. Este una dintre întrebările pe care i le adresează o bărtrânică soţului ei într-o poveste răscolitoare, după o viaţă împreună în care se iubiseră enorm. Cărările li se împreunaseră printr-un eveniment tragic în adolescenţă iar acum timpul se scursese şi ei trăiau zi cu zi, bucurându-se de fiecare moment petrecut împreună.
  
  Spectacolul Umbre pe care l-am văzut recent la Teatrul Naţional este emoţionant. Ce bucurie să trăiesc fiecare spectacol de teatru ca un simplu iubitor al acestei arte, ce frumos că, şi după ce am început să înţeleg şi să filtrez un spectacol dincolo de emoţie şi mesajele pe care mi le aduce, încă mă bucur de starea pe care mi-o lasă o montare bună la final. Ce bucurie că teatrul există şi că are încă acest efect terapeutic asupra mea şi al “umbrelor” din viaţa mea!
  
  Umbre este o radiografie dureroasă a reacţiilor umane în
  Citeste tot pe ileanaandrei.ro
• Actori de excepție, text încropit construit de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Actriță, regizoare și dramaturg, Marilia Samper, născută în Brazilia și stabilită în Spania, a scris și apoi a regizat “Umbre” în 2012 la Teatrul Național al Cataloniei. Cum recunoaște creatoarea, a fost inspirată de o știre din presă despre violul unei fete într-o pădure. Marilia Samper dezvoltă povestea pe trei căi narative care se întrepătrund mereu pentru a susține drept temă importanța iubirii. Trei familii sunt implicate în această dramatică poveste care are un final fericit, numai că acțiunea este încâlcit compusă de dramaturg. Intenția de a impune suspans acțiunii cuăutărilor Fetei dispărute în pădure este neconsolidată, ca și descoperirea în final, că în ciuda dramei din adolescență, iubirea a salvat destinul acesteia. Spre sfârșit, intervin în acțiune și momente sensibile de poezie în scenele celor doi bătrâni, un cuplu care după șaizeci de ani de căsnicie discută despre viață, dragoste și moarte,
  Citeste tot pe Spectator
• „Umbre” de Marilia Samper de Razvana Nita sursa: https://razvananita.wordpress.com
  Altfel spus, regizorul Vlad Cristache ne propune un mesaj major, tulburător, o scriptură mai mult decât o scriitură, în care suferinţa izbăveşte iar iubirea salvează. Iubirea sparge cifrul labirintului în care Alba se rătăcise, iubirea aude ecoul cântecului ei, bocetul ei, litania ei de dincolo de trup, iubirea dă la o parte sicriul de frunze moarte care o acoperea. Iubirea învie, iubirea re-naşte.
  
  Iar fetiţa de atunci va învăţa să meargă, să vorbească, să uite răul tot datorită iubirii atotvindecătoare. Finalul rămâne surprinzător şi emoţionant şi reconfirmă forţa textului. Cu acest spectacol, Vlad Cristache a trecut într-o altă etapă a carierei sale. E stăpân pe mijloace (şi mă refer aici şi la scenografie), e precis în idei, e coerent, ştie cum să conserve tensiunea şi încărcătura sensibilă a partiturii dramatice, comunică impecabil cu actorii (care evident că se simt motivaţi şi ocrotiţi), ştie că înainte de a fi rodul
  Citeste tot pe https://razvananita.wordpress.com
• Umbre de http://adevarul.ro/cultura/teatru/actorul-mircea-rusu-regizorul-vlad-cristache-ora-1300-studioul-ade sursa: adevarul.ro
  Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti, Sala Atelier Un text contemporan al unei scriitoare spaniole, cu piese montate pe importante scene din Barcelona, care afirmă despre opera sa: „Sunt interesată de natura umană şi de ceea ce motivează oamenii să acţioneze, uneori în moduri ciudate. În scrierile mele am încercat să explorez laturile întunecate ale individului, să cercetez amănunţit temerile, obsesiile, dorinţele, mereu într-un context recognoscibil, cu care spectatorul să se poată identifica, dar lăsând spaţiu pentru imaginaţie şi poetic”. O piesă despre trei familii marcate de pierdere: un cuplu care se destramă după dispariţia fiicei adolescente; un tată şi fiul său care nu pot comunica unul cu celălalt, fiind afectaţi de absenţa mamei; un al treilea cuplu de bătrâni pentru care, la finalul unei vieţi fericite, cea mai mare temere o reprezintă moartea celuilalt. Sfâşiaţi de durere, angoasă şi nesiguranţă,
  Citeste tot pe adevarul.ro
• Cei ce devin invizibili de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  „Oamenii care au pierdut recent pe cineva arată într-un anumit fel, recognoscibil poate doar de cei care au văzut aceeaşi expresie pe propriile feţe (…) Este o expresie de o vulnerabilitate nersfîrşită, goliciune, vid (…) Oamenii aceştia arată goliţi pentru că se cred invizibili.“ În cărţile despre experienţa suferinţei în urma pierderii cuiva drag, apărute în ultima vreme (Anul gîndirii magice de Joan Didion, din care este extras fragmentul anterior, sau Durerea e o făptură înaripată de Max Porter), se aminteşte de o normă socială contemporană: standardizarea durerii, inclusiv ca durată, prin scurtarea pînă la anulare a perioadei de doliu (în care se exprimă suferinţa). Durerea nu mai are timp să se desfăşoare, nu i se mai permite să se exprime şi se sufocă, explodînd la un moment dat cu vigoare (în acte de autoagresiune) sau viru-sînd vieţi (depresii). Piesa Mariliei Samper, Umbre (titlul original Umbra de lîngă mine),
  Citeste tot pe Dilema veche

Discutii:

propune tema de discutie