În catacombă întunericul ascunde şi e bine aşa. Deja mirosul ameţeşte. E putred şi claustrant. Ca să nu cazi într-o cine ştie ce prăpastie spre Tartar te ţii de perete. Mucegaiul e moale. Aerul e vâscos. Nu auzi, nu vezi. Simte. Simte oasele pe care le-ai strivit, simte hoitul prietenilor de care ai uitat, simte sărutul biciului, simte nesiguranţa, simte inutil. Alcoolul se evaporă, păcatele s-au murat. Nasul e înfundat, cocaina nu mai intră, dar tu simte, simte. Să fii mare. Da, să fii mare, asta era. Ieşirea, unde e ieşirea?
Ieşi, dar nu uita. Intră, admiră-te şi pleacă. Oglindeşte-te în pool (no water), de Mark Ravenhill, în regia lui Dragoş Muşoiu, la U.N.A.T.C. După ce ţi-ai aranjat freza în oglinda de acasă sau în geamul de la metrou, aruncă un ochi la reflexia ta în acest no water. Confruntă-te, sări după tine şi pseudo-salvează sau petrece alături de alte cadavre, dar conştientizează-te.
Scopul meu este mai nobil decât al
Citeste tot pe
Agenda LiterNet