regizor caut piesa

Piese de Mark Ravenhill

adauga piesa

Fotografii Explicite

Pool. (No Water)

O artistă de renume sare într-o piscină fără apă şi ajunge în comă la spital. Pentru grupul de prieteni, corpul mutilat al femeii va reprezenta punctul de plecare pentru crearea unei opere de artă. Cu aparatul de fotografiat, prietenii ei documentează luni în şir evoluţia bolii, "miracolul vindecării". despre moralitatea actului artistic, succes si insucces, pragmatism in arta, prietenie si tradare, droguri;

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Mark Ravenhill

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Mark Ravenhill

• Casandra. A doua revoluţie? - Fotografii explicite de Iulia Popovici sursa: Ziua.ro
  Despre Fotografii explicite, spectacolul de licenţă al Mirunei Dinu (clasa Cristian Hadji Culea), se ştie că e prima montare în România a unui text de Mark Ravenhill şi umblă vorba că decanul Facultăţii de Teatru de la UNATC ar fi vrut să-l interzică, după vizionare.
  
  Povestea cu cenzura în teatru riscă să sfârşească în anecdota moralizatoare Petrică şi lupul: de fiecare dată când ceva nu-i convine unui factor de autoritate, artiştii strigă "Cenzură!", oamenii de bine sar să apere libertatea de expresie şi, odată ajunşi la faţa locului, constată că la faţa locului nu s-a produs nimic scandalos. Ba, uneori, cauza de apărat se dovedeşte a fi un spectacol mediocru, dacă nu prost de-a dreptul, la care, din păcate, atraşi de tam-tam-ul cenzurării ca musca de borcanul cu dulceaţă, spectatorii dau năvală cum la o montare bună, dar discretă, n-o fac niciodată.
  
  Fotografii explicite nu e nici prost, nici mediocru.
  Citeste tot pe Ziua.ro
• Teatru SF de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Locul. Teatrul German de Stat din Timișoara. Una dintre cele patru instituții teatrale ce împart celebra clădire în care au avut loc primele discursuri la Revoluția din 1989 – așa zisa Clădire a Operei. Dintre toate – Operă, Teatru Național, Teatru Maghiar și Teatru German, despre ultimul s-a auzit cel mai puțin până de curând, când un nou și tânăr director, Lucian Vărșăndan, l-a reintrodus în ”circuitul teatral”. De fapt, nu pe scena teatrului am văzut spectacolul, fiindcă aceasta era în reparație, ci pe o scenă provizorie instalată în supermagazinul din centrul orașului. Nu erau cele mai bune condiții, dar ideea că în timp ce toate etajele erau pline de oameni alergând după cumpărături, undeva, într-un colț, se juca teatru pentru numai câteva persoane te făcea să te simți parte dintr-o minoritate specială.
  Călătoria. Drumul spre Timișoara e unul dintre cele mai plăcute și mai ușoare din țară, chiar dacă distanța de la
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Artă și măcelărie de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Ca ieri erau artiști-puști. Umblau în gașcă. Își puneau pe tavă corpurile elastice te miri când și unde. Totdeauna cu nonșalanță. Cultura corpului făcea legea în artele vizuale. Iar spațiul se închega în funcție de trupurile lor despuiate. Lumina prindea alte străluciri pe pielea tânără exhibată împreună în performance-uri. Artă. Sex, tras în venă și boemie. Doar că din gașcă una singură avea să fie cu noroc. Doar ea vinde bine, în galerii de lux. Ceilalți au rămas trupa care expune în grup, în mansardele din „cartierele boeme”. În restul timpului, își exersează umanismul lucrând cu bebelușii narcomanilor. La rândul lor, mai trag câte o doză. Acum au cam 35 de ani. Corpurile, instrumentul lor principal de lucru, și-au pierdut frumusețea dinainte. Nu și-l mai exhibă cu aceeași nonșalanță. Singura cu șanse îi invită la ea. Se aruncă prima în piscina fără apă. Colaps. Măcelărit, trupul său devine material de studiu
  Citeste tot pe Revista Cultura

Discutii:

propune tema de discutie