Piese de Matei Visniec

Angajare de clovn Fragment disponibil online
"Angajam clown batrân". Acest anunt îi face pe trei fosti prieteni sa se regaseasca în anticamera unui teatru. Dupa bucuria primelor momente urmeaza însa competitia. Un singur clown va fi ales de necunoscutii care au organizat auditia. In asteptarea lor, Nicollo, Filippo si Peppino devin trei gladiatori tragici ai epocii noastre moderne care se lupta pe viata si pe moarte pentru un ultim gest de recunoastere a valorii lor.
Apa de Havel
Text în care autorul abordeaza ironic problema sinuciderii.
Artur, osanditul
Atenție la bătrânele doamne roase de singurătate (Attention aux vieilles dames rongees par la solitude)
Dans cette pièce, Matéï Visniec parle de la complexité de l‟âme humaine, des utopies et des lâchetés qui sommeillent en chacun de nous, mais aussi du blasphème et des frontières qui sont des espaces de cruauté. Une exploration poétique du monde d'aujourd'hui à travers le prisme grossissant du surréalisme des situations et des personnages. La guerre, l'immigration, la mort : on y retrouve les thèmes chers à Matéi Visniec traités dans ce réalisme onirique qui lui est propre. Ces petites formes correspondent parfaitement à son humour incisif et grinçant, coloré d'une pointe de cet absurde du quotidien qu'il maîtrise au plus haut degré.
Bâlci
Aduce în prim-plan povestea de dragoste dintre Tony Galantul, aruncător de cuţite la bâlci şi Femeia cu un cuţit înfipt în ochiul stâng, precum şi bâlciul din mintea personajului Tony Galantul, ca exponent uman.
Bine, mama, da astia povestesc in actu doi ce se-ntampla-n actu-ntai Text disponibil online
Fantezie, mascaradă, bufonerie și experiment, unde autorul se dă copios pe toboganul ironiei, de sus-de-tot până jos-jos, parodică la adresa teatrului, a regizorului care „poate renunța la unele personaje... poate compune personaje noi... poate înlocui orice replică și poate renunța la orice replică... poate renunța la spiritul piesei întrucât acesta se afla în litera ei... etc., poate modifica orice, oricât, oricum în afara de titlul piesei. – Alina Nelega
Buzunarul cu paine Fragment disponibil online
Unor bărbați care hrănesc inutil cu pâine un câine căzut într-o fântână părăsită li se aruncă în cele din urmă şi lor bucăţi de pâine, din cer,
Cabaretul cuvintelor
Vișniec își asumă joaca de-a cuvintele și creează un dicționar interior structurat episodic, în care cuvinte precum „rău”, „utopie”, „poem” sau „piele” primesc, în sfârșit, dreptul de a-și exprima, ca organisme independente aflate în relații mai mult sau mai puțin apropiate cu confrazii lor, opiniile despre propria lor existență, revolta față de condiția care le este impusă de cei mai mulți dintre utilizatori, repulsia față de ierarhizarea obișnuită practicată de oameni în ceea ce le privește. Cu ce e superior cuvântul „dragoste” cuvântului „curvă”? În mijlocul vertijului acestuia e mereu scriitorul, cel care face și desface, care dă sau smulge sensuri, care hibridizează și creează opoziții între cuvinte, iar Cabaretul... nu e altceva decât expresia luptei lui: scoaterea cuvântului din tăcerea primară, îmblânzirea sau, dimpotrivă, sălbăticirea lui și așezarea acestuia în caruselul frazei, al textului, al adevărului și al falsității.
Cabinetul de încălţăminte de damă
Attention aux vieilles dames rongées par la solitude qui sont capables de vous faire la conversation pendant des heures ! Elles sont de vrais prédateurs, ...
Caii la fereastra Fragment disponibil online
Allégorie grotesque sur la guerre, sur la manipulation au nom des grandes idées, sur l'absurdité de l'héroïsme, sur le vide qui se cache très souvent derrière des concepts comme "patrie" ou "devoir". Le Messager, personnage clef de la pièce, rend visite à la Mère, à la Fille et à la Femme pour annoncer toujours une mauvaise nouvelle : le fils est mort accidentellement avant d'entrer dans la bataille, le père est devenu fou après la bataille, le mari est mort écrasé par les siens pendant la bataille. Quatre épisodes différents qui ont en commun le même aspect troublant : de l'esprit humain qui glisse dans la démence, face à l'absurdité de la mort, pendant les grandes guerres!
Calatorul prin ploaie
Călătorul prin ploaie (numit, provocator „poem în două părţi”) oferă, pe lângă comedia agresiunii perpetue într-un univers închis, sufocant (o „gară moartă”), pe unde nu a trecut niciodată nici un tren, mostre de onirism bine temperat. - Gabriel Coşoveanu
Canin Félin
O călătorie iniţiatică într‐un univers fantastic: cinci fiinţe umane pure învaţă de la un maestru ce înseamnă civilizaţia modernă, jucându‐se cu conceptele de timp, natură, dragoste, distrugere, sex sau artă. Sunt dependenţi unul faţă de celălalt şi creează în final un unic personaj cu o forţă motrice comună : suntem cu toţii rezultatul experienţelor noastre senzoriale.
Cum aș putea fi o pasăre? (Comment pourrais-je etre un oiseau?)
L'homme à une seule aile existe. Il est né comme ça, avec une aile à la place de son bras droit. Il y a des gens qui l'ont vu, qui ont vécu avec lui... Peut-être est-il né pour délivrer un message à l'humanité ? Une succession de scènes courtes mettant en jeu pas moins d‟une quarantaine de personnages. On voyage à travers le temps (des années 30 aux années 80) et l‟espace pour suivre la trace d‟un homme : nouveau-né au départ, clochard céleste à la fin. La particularité de cet homme est que son bras droit est une aile. Tout le monde veut se l‟approprier, fasciné par cette anomalie naturelle. Les femmes, mais aussi les politiques de tout poil.
Cuvântul ”progres„ pe buzele mamei mele sună foarte fals Fragment disponibil online
Un coin de Balkans et le Paris interlope font se croiser les destinées d‟un frère et d‟une soeur. Lui, qui attendait ses parents, les hante en rigolant. Elle, subit la prostitution en chantant. Les fanfares sont aux frontières. Les deuils possibles se négocient. Seuls les chiens pleurent. Les voisins et les mafias sont à l‟affût. La Mère interpelle son fils. Le Père creuse et boit. Des trous et de la mémoire jaillissent des secrets, sources de révoltes, de rires et d‟émois. En prise avec l'actualité de la recomposition de l'Europe de l'Est - la pièce de Visniec est beaucoup moins sombre qu'il n'y paraît. Vivre sur une terre d'où sortent les morts laissés par plusieurs siècles de conflits européens et méditerranéens occasionne des situations ubuesques dont nous espérons bien tirer ce comique affreusement drôle qui nous préoccupe tant.
De ce Hecuba?!
Despre o mamă a cărei durere devine mai apăsătoare decât greutatea însăşi a Universului are dreptul să le ceară socoteală zeilor pentru cum au conceput lumea.
Senzaţie de elasticitate la mersul pe jos peste cadavre (De la sensation d'élasticité lorsqu'on marche sur des cadavres)
Piesa prezintă închisoarea de la Sighet în 1952, unde a fost încarcerată de comunişti o bună parte din elita românească interbelică: miniştri, profesori universitari, scriitori, jurnalişti. Într-o seară, unul dintre deţinuţi povesteşte, spre amuzamentul celorlalţi, "Cântăreaţa cheală", de Eugèn Ionesco, pentru ca, a doua zi, direcţia închisorii să înceapă o anchetă pentru a afla cine sunt Ionesco şi cântăreaţa cheală şi ce se ascunde în spatele limbajului codificat al povestirii.
Dintii
Eroul piesei este un bărbat care, pe câmpul de luptă, fură dinţi de aur din gurile morţilor. Cu ”onorabilitate” respinge indignat ideea complicelui său de a-i căuta pe morţi şi prin buzunare: “Cum să-i cauţi prin buzunare? Una e să-i cauţi în gură şi alta e să-i cauţi prin buzunare. Eu n-am umblat niciodată prin buzunarele nimănui.”
Femeia ca un câmp de luptă în Bosnia Fragment disponibil online
O femeie care a fost violată în împrejurările războiului din Bosnia îl repudiază pe copilul din burta ei ca pe un lucru odios. Femeia violată refuză să dialogheze şi în cele din urmă dialoghează inutil cu o americancă de la un centru medical al NATO. Între ele există o prăpastie. Prima îşi strigă deznădejdea, în timp ce a doua îi acordă asistenţă psihiatrică, folosind mecanic cunoştinţele conspectate din manualele de specialitate. Dorra, femeia violată, o anunţă pe Kate, americanca naivă în conştiinciozitatea ei, că a luat hotărârea să păstreze copilul.
Femeia ţintă şi cei zece amanţi
Une nuit, sur une place publique dans une ville de province. Une foire itinérante - comme il en existe tant - se déploie peu à peu dans la routine des gestes mille fois répétés... Le lendemain matin tout est en ordre pour la visite du nouvel inspecteur chargé par la région de la sécurité des installations foraines. Rien d’extraordinaire jusque-là. Mais cette belle quiétude n’est qu’une façade. D’étranges phénomènes vont jeter le trouble dans la communauté et laisser pantois le brave inspecteur : disparitions dans la Maison des Horreurs, gomme géante qui efface tout sur son passage, réapparition d’un homme après trente ans d’absence... et femme-cible qui doit être aimée avant l’aube par ses dix amants. Arrivera-t-il à remettre de l’ordre dans cette pagaille ?
Frumoasa calatorie a ursilor panda, povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt Fragment disponibil online
Într-o dimineaţă, un bărbat se trezeşte în pat cu o femeie frumoasă şi goală, pe care nu mai ştie cum şi unde a cunoscut-o. Fascinat, bărbatul o roagă pe necunoscută să rămână alături de el nouă nopţi, după care nu îi va mai cere niciodata nimic. Ea acceptă şi aşa ia naştere un frumos joc erotic, care capătă apoi sensuri mult mai adânci, deoarece femeia se dovedeşte a fi, în cele din urmă, chiar Moartea.
Groapa din tavan
Piesă a violenței și crimei, de o poezie adâncă. Tema este a războiului exterior (care eliberează latura criminală a interiorului uman, dând ghes pornirilor animalice, egalizând bruta și intelectualul, artistul și gardianul), cu final, ca toate piesele din aceasta perioadă ale autorului, în moarte, ca unică salvare, ca exit total. – Alina Nelega
Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu
Despre iubire, despre absurdul din viețile oamenilor, despre fuga continuă spre ceva despre care de multe ori nu știm prea mult, despre România, despre teatru, despre prejudecăți și idei.
Ioana si focul Fragment disponibil online
Ioana D'Arc intr-o comedie; "o piesă despre cum se scrie istoria, cu ce ingrediente, cu ce note de umor negru şi de ironie fină, cu ce elemente de grotesc şi de macabru, cu ce hohote de râs divin şi cu ce urlete de suferinţă pământească..." (Matei Visniec)
Istoria comunismului, povestită pentru bolnavii mintal Fragment disponibil online
The action takes place at the Central Hospital for Mental Disorders in Moscow in 1953, several weeks before the death of Josef Stalin. A writer is sent into the hospital to use “art & literature” to redeem the mentally ill by telling them the history of Communism in a way that they can understand it (and be saved by the utopian vision of the future). The writer begins his story (very funny the more one knows about how Communism was practiced within the Soviet bloc) as a subversive storyteller, using childlike language to recount the events, with all their absurdities articulated. The deeper the writer progresses into his storytelling, the deeper he gets caught in the bizarre characters and events taking place within the “hospital”. There are partisans lurking in every corner, including a secret cabal of “authentic revolutionaries” masquerading as mad (typical Soviet political prisoners) and meeting within hospital grounds unbeknownst to the hysterical doctors and nurses, fully invested in the cult of Stalin worship that the others reject. When Stalin’s death is announced, he is given a choice to either join the group of “patients” or the group of “doctors” and for fear of everyone, he chooses the doctors, but general havoc ensues as all the lives propped up by the “story of Communism” collapse. In the final scene, Stalin himself wanders by outside the building windows – as ghost or a mental patient?
Scrisori către arbori și nori (Lettres aux arbres et aux nuages)
Tema piesei este copilăria și planeta în derivă. Un grup de copii recrează în joacă lumea adulților. Situațiile suprarealiste se înlănțuie, iar copiii își pun întrebarea: care e strania maladie care contaminează lumea și îi face pe oameni să fie indiferenți unii față de alții? Pot răsounde la această întrebare păsările, arborii, norii? Dacă le-ar scrie o scrisoare?...
Scrisori cu arbori și nori (Lettres aux arbres et aux nuages)
Tema piesei este copilăria și planeta în derivă. Un grup de copii recrează în joacă lumea adulților. Situațiile suprarealiste se înlănțuie, iar copiii își pun întrebarea: care e strania maladie care contaminează lumea și îi face pe oameni să fie indiferenți unii față de alții? Pot răsounde la această întrebare păsările, arborii, norii? Dacă le-ar scrie o scrisoare?...
Mansarda la Paris cu vedere spre moarte Text disponibil online
Această piesă care se doreşte un omagiu subiectiv adus lui Cioran îşi trage însă seva din gândirea şi din ideile marelui filosof. Ţin deci să precizez că piesa pe care am scris-o despre Cioran este o întâlnire subiectivă şi imaginară între dramaturgul Matei Vişniec şi filosoful Emil Cioran devenit, odată cu moartea sa, un personaj. Un personaj care continuă să intrige şi să incite de acolo de unde se află, din superba mansardă pe care şi-a construit-o în acest râvnit edificiu numit patrimoniul cultural al umanităţii. – Matei Visniec
Maşinăria Cehov Fragment disponibil online
Pornind de la idea de a-l face cunoscut pe Cehov în mod profund, piesa prezintă teatrul lui Cehov ca fiind o maşinărie de strivit destine și lansează întrebări și ipoteze: cum funcţionează, de ce nu se opreşte niciodată, de ce victimele pe care le face protestează atît de rar?
Negustorul de timp
Un om blazat, prins în firescul vieții de zi cu zi, puțin visător și nesigur în fața destinului, având totuși și aspirații, are destulă forță de a merge la întâlnirea cu moartea, descoperindu-se și acceptându-se, primind ca recompensă încă 24 de ore de viețuire.
Nota de plata mecanica
La o cafea cu puţin lapte şi un pahar cu apă, clientul şi chelnăriţa împărtăşesc amintiri comune aşteptând nerăbdători mareea, acel fenomen care îi pun mereu pe cei doi faţă în faţă, la aceiaşi terasă, cu acelaşi scop. Unei chelnăriţe i se cere Nota de plată mecanică.
Occident express
Piesă despre o libertate cu care nu știi ce să faci. E vorba despre mirajul unei lumi inaccesibile multă vreme, acea „fata morgana” care dispare o dată cu apropierea.. Nevoia de afirmare elucidează cazul omului captiv, eliberat cu povara de a se menține singur pe picioare, fără angrenarea în marele sistem, cel comunist cum s-ar zice.
Omul care vorbeste singur
O comedie a confesiunilor pe teme amoroase făcute de femei prietenelor lor şi de bărbaţi prietenilor lor.
Omul cu gandacul
Omul cu o singură aripă
Piesa tratează problema conformismului și atitudinea oamenilor față de cei care ies din ”tipare”. Într-o lume de oameni se naște un bărbat cu o aripă în locul brațului drept, dar nu poate munci, nu poate zbura. E altfel și asta îl face ținta curiozității bolnave a celor ”normali” și strebuie să fugă, să se ascundă. Este apreciat doar la circ și totuși cineva la fel de deosebit ca și el îl caută pentru a-i împărtăși drama unei exisțente diferite.
Omul din cerc
Negăsind pe nimeni și nimic care să vibreze în ritmul și direcția ta, începi să te închizi în cercul tău unde îți construiești universul în care tu te simți acceptat. Și așa începi să-ți clădești un loc doar pentru tine, un spațiu în care ceilalți nu au acces. Devii dependent de cercul tău și în afara lui ești mult prea vulnerabil ca sa crezi ca mai poți face față și preferi să-ți mai fabrici o iluzie. Cercul reprezintă opțiunea de a fi solitar. La început îți face plăcere, te simți confortabil, însă mai apoi singurătatea începe să te apese, să te sufoce. E acea “solitudine” care-ți devine familiară până la greață și realizezi că cercul tău e prea mic ca să mai încapă lângă tine și altcineva
Omul-pubela
Un personnage sans nom : L‟Homme. Un Homme universel, un Homme intemporel. Un Homme éternellement soumis à une pression, intérieure et extérieure. Un Homme qui doit tout avaler… A travers une série de fables burlesques à l‟univers insolite, Matéi Visniec explore avec une ironie surréaliste et cruelle les dérives de notre société. Un spectacle sur le thème de la déshumanisation.
Orbul cu luneta
Nimic mai paradoxal decât un orb care închiriază pe nimica toată un telescop celor ce vor să se uite la stele. În cele din urmă, câinele îşi atrage stăpânul pe malul mării şi mai departe pentru a sfida adâncimile. Nu noi scrutăm apa ci din adâncuri cineva ne scrutează pe noi. Până la urmă telescopul este oceanul însuşi din care ne priveşte cineva pe dos, prin „ocheanul întors”.
Paianjenul in rana
Text în care autorul rediscută mitul creștin al răstignirii.
Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat Fragment disponibil online
Personajele piesei sunt bizare, sunt fiinţe inconsistente, devitalizate, incapabile de comunicare, blocate într-o lume haotică, ameninţată de apocalipsă. Ele descoperă aici cât de fragilă este umanitatea din noi atunci când e pusă la încercare şi cât de frumoasăeste viața cu toate încercările ei.
Recviem
Despre graniţa între istorie şi memorie unde moartea apare însufleţită de Morţii Patriei – demni sau nedemni – care îşi revendică răspicat drepturile de defilare la parada de întoarcere acasă.
Regele, șobolanul și nebunul Fragment disponibil online
Cu mijloacele specifice pentru o fabulă barocă, piesanse prezintă o țară unde democrația este îngrădită de intrigile puterii. Un rege și bufonul (nebunul) său, ale căror destine sunt în mod curios legate, vor să o subjuge total, acoperind totul cu manifestări ale nebuniei. În toată această mascaradă, șobolanii vin cu un punct de vedere nou.
Richard al III-lea se interzice Fragment disponibil online
A free adaptation based on the last nightmare of the director, Vsevolod Meyerhold before being killed in prison in 1940 under the orders of Generalissimo Josef Vissarionovitch Stalin.
Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză sau Cum am dresat un melc pe sânii tăi
„ ...mi-am propus de fapt un joc cu literatura erotică. Personajul pe care l-am imaginat nu-şi interzice nimic, cu excepţia vulgarităţii (unul dintre marile flageluri ale lumii contemporane, mai ales în literatură). Caligraf al fantasmelor, personajul meu redescoperă curtoazia, nu îndrăzneşte să-şi trateze iubita la persoana a doua singular, constată că erotismul are doar de câştigat atunci când îşi dă întâlnire cu Doamna Poezie şi Domnul Umor. «Cum am dresat un melc pe sânii tăi» este şi o oglindă pentru reflectarea dublului din noi. În corpul şi în mintea fiecăruia dintre noi mai locuieşte cel puţin o persoană, cea care se exprimă numai în vis. Uneori nu îndrăznim să facem cunoştinţă cu ea, în general o ascundem în interiorul nostru toată viaţa. Ea ne cere însă, uneori, să-i deschidem câte o fereastră, sau măcar să o lăsăm să ne privească din când în când drept în ochi. (Matei VIŞNIEC)
Si cu violoncelul ce facem? Fragment disponibil online
Dans une salle d’attente - on ne sait où - trois personnages attendent -on ne sait quoi - en présence d’un violoncelliste qui joue de son instrument. La musique répétée devient si obsédante pour eux, qu’un complot se forme dans le but de faire taire le musicien. Il sera chassé….mais l’instrument sera conservé.
Şi uite-aşa ne trezim într-o bună zi cu mii de câini ieşind din mare
Spalatorul de creiere
”E un text despre cum se autodistruge o națiune, o țară, în speță România” - Ovidiu Mihăiță
Spectatorul condamnat la moarte
O parodie a justiţiei. Justiție implacabilă, indiferent dacă acuzatul este vinovat sau nu. Orice nevinovat poate deveni victimă şi i se găsesc atribute ale vinovăţiei. Procesul unui criminal ascunde de fapt punerea sub judecată a spectatorului; el este vinovat pentru că rămâne rece față de efortul actorilor, regizorului și chiar al autorului de a-l distra.
Sufleorul fricii
O radiografie a lumii al cărei motor este frica, indusă prin toate mijloacele. O invitație la o clipă de meditație despre urmele de întuneric ascunse în fiecare dintre noi.
Tara lui Gufi
“Ţara lui Gufi” este o ţară a orbilor, condusă de un văzător, Gufi, în preajma căruia se află un chior, Lulu, cu statut de clovn. Supuşii au fost obligaţi de suveran să nu vadă, acesta având intenţia pretins nobilă de a-i feri de deziluzii. Pentru a constrânge populaţia ţării la orbire, Gufi a desfiinţat culorile, acoperind printre altele picturile murale din palat cu o tencuială pământie.
Teatru descompus Fragment disponibil online
The texts gathered under this title are actually theatrical modules to assemble.The author imposed no specific order. These texts are like the fragments of a broken mirror. At one time, the object existed in perfect condition. It reflected the sky, the world, and the human soul. And there was - no one knows when or why - the explosion. The remaining pieces are undoubtedly part of the original substance. And it is within this adherence to the original substance that their unity resides, their perfume, their atmospheric identity.For the rest, the game lies in trying to reconstruct the original object. But to do so is impossible because no one has ever seen the original mirror, or knows how it used to be. And perhaps certain pieces are missing… Nevertheless, the task is fascinating because each time we assemble the modules, we still construct something… a mirror that is never perfect, but reflects many things. The game has no end. It can also enable the actors to search, each time they perform, for another story, another mirror.With these monologues, which invite the construction of a whole, the author would like to impose upon the director a single constraint: absolute liberty.
Trei nopti cu Madox Fragment disponibil online
Un bar au bout de la terre, quelque part vers le nord, dans un village dépeuplé où règne l'ennui. Parmi les derniers habitants, Bruno, le patron du bar et Grubi, le gardien du phare, se connaissent depuis toujours. Ils sont nés là et y sont restés. Et puis, il y a les autres. César, le chauffeur de taxi qui vient de Paris, Clara, l'ancienne prostituée du port qui s'est retranchée avec "les filles" dans une maison de retraite, Ndjiami, le balayeur qui se retrouve là comme il aurait pu être ailleurs... Tout ce petit monde se retrouve ce jour-là chez Bruno parce que le nouveau venu, Madox, n'est pas comme les autres et qu'il va bien falloir finir par oser en parler. Les langues se délient, les intérêts se dévoilent, les rêves s'effritent, la petite communauté s'insurge...Que faire quand il n'y a plus rien à faire contre les limites de la pensée, contre les limites de l'être, contre cette cage qu'est la société, contre cette cage qu'est la solitude, contre la peur de l'exclusion, contre le spectre de la folie, contre...
Ultimul Godot Fragment disponibil online
L'impossible rencontre de Beckett et de Godot. L'auteur et son personnage se retrouvent devant un théâtre qui vient de fermer, après le dernier spectacle possible...
Usa
Fata, soldatul și artistul sunt cele trei personaje ale piesei care așteaptă în fața unei uși care nu se mai deschide odată. Sunt în așteptarea morții. Îi unește spaima, dar soluția de a trece împreună, de mână nu se poate aplica pentru că uşa e îngustă și fiecare trebuie să treacă tot singur.
Vazatorule, nu fi melc
Mai mulți orbi sunt adunaţi la o uzină dezafectată pentru a-şi alege preşedintele. dincolo de miza politică implicată (căci lumea orbilor - care glisează de la abulie onirică la teroare, paroxism, delir colectiv şi, finalmente, la extaz epileptic atroce - este, poate prea explicit, lumea dictaturii politice), piesa are în vedere şi sancţionarea eticii neutre îmbrăcate în neputinţă. Căci, singurul văzător, Băiatul care serveşte, intrând, mai întâi amuzat, apoi înfricoşat, în jocul orbilor, va fi el însuşi în cele din urmă obiectul unui veritabil ritual de metamorfozare. O victimă a contextului. Într-o scenă atroce, el însuşi e orbit cu ajutorul luminii unui aparat de fotografiat, care ar fi trebuit să facă dovada aerului de familie
Voci in intuneric

vezi toate stirile despre Matei Visniec


Optiuni vizualizare

Biografie Matei Visniec 

+9 11voturi

Matei Visniec

Matei Visniec s-a nascut la data de 29 ianuarie 1956 in Bucuresti, Romania.

Matei Vişniec, poet şi dramaturg român, îşi desfăşoară în prezent activitatea scriitoricească în Franţa.

A luat contact cu istoria şi filozofia la Universitatea din Bucureşti şi a fost membru al Cenaclului de Luni, coordonat fiind de profesorul Nicolae Manolescu.

Copilăria, petrecută la Rădăuţi, pusă sub semnele nefaste ale comunismului, va constitui sursă de inspiraţie pentru cel care va înfătişa mai târziu diferenţa dintre realitate şi modul în care era înfăţişată.

Mutarea la Bucureşti îi marchează debutul literar, dar multe dintre scrierile sale aveau să fie cenzurate. Cu doi ani înaintea evenimentelor din decembrie '89, Matei Vişniec părăşeşte ţara, cerând azil politic în Franţa, unde se va şi stabilii în cele din urmă.

La 20 după stabilirea sa la Paris, Matei Vişniec avea să adauge referitor la dubla sa apartenenţă, că "sunt omul care trăieşte între două culturi, între două sensibilităţi, care are rădăcinile în România şi aripile în Franţa" ( "Je suis l’homme qui vit entre deux cultures, deux sensibilités, je suis l’homme qui a ses racines en Roumanie et ses ailes en France”).


Cronici ale spectacolelor dupa texte de Matei Visniec

Discutii:

propune tema de discutie

">error("user")) echo '
'.$form->error("user"); ?>

">error("pass")) echo '
'.$form->error("pass"); ?>

value("remember") != ""){ echo "checked=\"checked\""; } ?>>  Aminteste-ti datele mele