regizor caut piesa

Piese de Mateiu Caragiale

adauga piesa

Craii de Curtea Veche

Însoțiți de un bufon, trei tineri bărbați plini de melancolie și idealuri colindă mahalalele din București și se scufundă în mizerie și oroare.

Remember

Prezentul este locuit de Domnul M. şi fantasmele sale. Prind formă gândurile, consideraţiile şi supoziţiile acestuia legate de Aubrey de Vere, dandy perfect în apariţii, ţinută şi comportament. La început, o făptură efeminată se naşte din vis, apoi, se etalează pe sine însuşi. Se retrage apoi înspăimîntat, dar destinul lui se împlineşte și moare ucis.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Mateiu Caragiale 

editeaza

• 1
• 2

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Mateiu Caragiale

• „Craii de Curtea-Veche”, un spectacol despre o lume crepusculară dar foarte actuală de Tiberiu Fărcaș sursa: Clujul Cultural
  Premiera „Craii de Curtea-Veche”, după romanul cunoscut al lui Mateiu Caragiale, a umplut ieri până la refuz Sala Mare a Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.
  Regia îi aparține lui Răzvan Mureșan, decorul de Andreea Săndulescu, costume de Ilona Lőrincz și
  maestru de lumini a fost Jenel Moldovan.
  A rezultat un spectacol atractiv, de peste două ore, poate un pic prea lung, dar la care s-a râs copios iar la final s-a aplaudat frenetic.
  Cei patru „crai”, în ordine Pașadia Măgureanu: Cornel Răileanu, Pantazi: Ionuț Caras,
  Matei Cara: Miron Maxim, Gore Pirgu: Matei Rotaru au reușit un joc bun, gustat de public, un tur de forță actoricesc.
  „Craii de Curtea Veche ” este o piesă care poate fi inclusă printre spectacolele importante ale repertoriului Naționalului clujean.
  De asemenea, a impresionat jocul actriței Irina Wintze în rolul lui Margot Muller dar per ansamblu, toată punerea în scenă, tot jocul echipei de actori
  Citeste tot pe Clujul Cultural
• „Craii de Curtea-Veche”, o piesă bine îmbrăcată, cu actori dezbrăcați de Florin Moldovan sursa: Buletin de Mănăștur
  „Craii de Curtea-Veche” e un spectacol nerecomandat minorilor și majorilor pudibonzi, e o piesă de teatru care folosește excesiv sexualitatea și consumul de alcool și țigări pentru a desena o frescă a societății, a unei societăți mereu actuale, cu toată contemporaneitatea vetustă din care autorul s-a inspirat.
  Ultima premieră a Teatrului Național Cluj, în regia lui Răzvan Mureșan, e o montare reușită, care izbutește ca, prin atmosfera și prin sublimul jocului să îți inducă pe alocuri o stare de catharsis, cu condiția unei minți deschise la valențele artistice și erotice care sunt puse în scenă într-un mod frust, ca din topor, fără niciun fel de pudoare.
  Reprezentația durează puțin peste două ore și jumătate și are marea calitate de a nu plictisi. Cu toate că primele zece minute anunță o ratare magistrală și cu toate că, pentru cei care nu cunosc textul, acesta rămâne necunoscut până la final, atmosfera este cea care prinde,
  Citeste tot pe Buletin de Mănăștur
• Un crailâc fără limite de Adrian Țion sursa: Făclia
  Ispitit de lumea fabuloasă a „crailor” mateini, regizorul Răzvan Mureşan s-a încumetat să construiască pe scena Naţionalului clujean un spectacol baroc doldora de culori ademenitoare şi mişcări browniene. Intenţie lăudabilă, întreprindere dificilă şi plină de riscuri. Mai întâi trebuie spus că romanul lui Mateiu Caragiale Craii de curtea veche este în sine un bibelou literar intact, greu de descâlcit în fire narative viabile. Dovadă că dramatizările şi ecranizarea lui Veroiu din 1995 au fost sublime ratări. Apoi e greu de conturat amploarea caracterologică a unor personaje complexe în câteva ore de spectacol. Poate de aceea reprezentaţia se întinde pe aproape trei ore, desfăşurând energii actoriceşti gândite să reconstituie atmosfera unei lumi în descompunere morală.
  Regizorul Răzvan Mureşan propune o incursiune în lumea interioară a scriitorului Mateiu Caragiale, viziune bine implementată în scenă. Investit cu aceste atribute este
  Citeste tot pe Făclia
• Safirul şi natura evanescentă a inspiraţiei de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Daca brutalitatea sau anostul domina scena rom#neasca de teatru, noua premiera a lui Razvan Mazilu de la Teatrul National din Timisoara a \nsemnat, cu adevarat, o desfatare estetica: „Remember“, dupa nuvela omonima a lui Mateiu Caragiale, \n regia, coregrafia si costumele concepute de Razvan Mazilu, decoruri si video realizate de Dionisis Christofilogiannis, sound design semnat de Vlaicu Golcea (\n fapt, un colaj din Wagner) si light design de Florian Putere. Un spectacol uluitor, care amesteca tar#muri ambivalente, maluri estetice miscatoare, sub atotcuprinzatoarea constelatie a revenirii la frumusete. Adica la acea categorie cu care Arta echivala la \nceputuri.
  Ceea ce defineste „Remember“ de la Timisoara e maniera extrem de inteligenta a lui Razvan Mazilu si Dionisis Christofilogiannis de a recupera traditia dandysmului – spirit, estetism si eleganta –, sub tutela lor comuna, Cultura. Cu marea Arta, ca depozit stratificat al spiritului, \n esenta sa supraumana,
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Privirea, între oroare şi fascinaţie - Remember de Beatrice Lepădat sursa: Agenda Liternet
  "Ştiu... în colivie l-aş închide pe Sir Aubrey, să îl admir ca pe o pasăre rară şi să fiu sigur că aşa nu i se va întîmpla nimic rău, niciodată." Iată cum cuvintele lui Răzvan Mazilu au cunoscut împlinirea prin Remember, spectacol regizat chiar de acesta la Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" din Timişoara şi aflat în vizită la Odeon pe 16 martie 2010. Nu ştiu dacă în 2006, când dansatorul scria astfel despre personajul lui Mateiu în RetroVizoarele lui Alex. Leo Şerban, îşi imagina că va ajunge să îl întruchipeze el însuşi pe Sir Aubrey de Vere. Dacă spectacolul este un vis devenit realitate, bucuria este, cu siguranţă, la fel de mare atât pentru cei de pe scenă, cât şi pentru (cei mai mulţi dintre) spectatori. Cu precizarea, necesară şi poate dezarmantă, că, în mod paradoxal, a-l privi pe Aubrey întrupat este un act total de indiscreţie şi de lipsă de măsură.
  A-l privi pe acela care trăieşte ferindu-se de expunere cu setea şi
  Citeste tot pe Agenda Liternet
• Cîrje pentru un dandy de Eugenia Anca Rotescu sursa: Observator Cultural
  Estetica urîtului, kitsch-ul şi alte chipuri ale contemporaneităţii s-au aşezat peste imaginea de altădată a frumosului. Rafinamentul înalt, gustul cultivat, discursul elevat, manierele alese, luxul preţuit pentru valorile lui par să aparţină unui trecut de mult apus. În cel mai bun caz, trimit la curente literare şi artistice precum romantismul tîrziu sau impresionismul, la muzica lui Wagner, la picturile lui Van Dyck, Ruysdaël sau Gaugain. Şi, desigur, la expresia lor pură, etalată în toată splendoarea: la dandism.
  Răzvan Mazilu şi Ion Rizea împărtăşesc nostalgia acelei epoci. Premiera Remember de la Teatrul Naţional din Timişoara se naşte din această fascinaţie comună. Pînă într-atît este ea de mare, încît dramatizarea, prin renunţarea la cîteva pasaje şi accentuarea altora, pune în prim-plan tema dandismului. În plan secund trece problema identitară pe care o ridică nuvela lui Mateiu Caragiale. Păstrează doar incertitudinile legate
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Stranii vise şi întâmplări trăite de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Surprinzător de bogată, dar şi de contradictorie bibliografia critică ce i-a fost consacrată lui Mateiu I.
  Caragiale. Atât bogăţia cât şi diversitatea opiniilor sunt, fireşte, un semn de normalitate, numai că ele apar în spaţiul unei cercetări literare despre care voci din ce în ce mai insistente spun că ar fi fost marcate excesiv (ca un blestem!) de celebra Istorie a literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, lucrare care a contribuit decisiv la instituirea a ceea ce lui Eugen Negrici (cf. Iluziile literaturii române, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008) i se par a fi însemne ale „misticii definitivului”. Despre cea mai cunoscută scriere a lui Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea- Veche, G. Călinescu a simţit cum nu se poate mai bine că nu e nicidecum un roman, dar, pe de altă parte, a judecat-o în conformitate cu criteriile generice ale acestuia. Aşa încât, „divinul critic” a edictat că e vorba despre o
  Citeste tot pe Revista Familia
• Realitatea, în teatru de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  La Timişoara se desfăşoară Festivalul dramaturgiei româneşti, ediţia a XV-a. Organizatorul evenimentului - Teatrul Naţional, sprijinit de Ministerul Culturii - pune în lumină, de această dată, scrierile dramatice care reflectă starea reală a societăţii româneşti de astăzi.
  Deschiderea Festivalului a avut loc sâmbătă seară, la Sala Mare a Naţionalului timişorean, cu o producţie de referinţă a teatrului-gazdă, "Remember", creaţie regizată şi coregrafiată de Răzvan Mazilu. În acest spectacol "narcisist", artistul îl are partener de scenă pe actorul Ion Rizea.
  Deşi textul aparţine unui clasic, Mateiu I. Caragiale, el pare foarte contemporan. Totuşi, spectacolul a fost inclus în secţiunea "Intersecţii" şi nu în cea oficială "Focus", care vizează cotidianul în scriitura dramatică. În aceeaşi seară, dar în alt spaţiu, în "Sala 2" a Teatrului Naţional, deschisă de curând în clădirea care a fost cândva manej imperial,
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Rafinament şi seducţie de Daniela Boboiciov Magiaru sursa: Revista Orizont -pg.26
  Montarea Teatrului Naţional Timişoara propune publicului o întâlnire cu un text superb şi cu cel mai mediatizat coregraf din România (Răzvan Mazilu) într-un spectacol de teatru şi dans.
  Remarc mai întâi decorul, deloc încărcat şi proiecţia din fundal: cad pietre preţioase, semn al opulenţei, dar şi descifrare timpurie a cheii unei poveşti ascunse. Pe scenă Aubrey de Vere (Răzvan Mazilu într-un rol foarte bun), trufaş, înconjurat de mătăsuri - senzaţie de răsfăţ pur. Are o eleganţă combinată cu trufie, şarm, rafinament şi discreţie.
  Ion Rizea este naratorul, personaj ingrat, care retrăieşte cu uimire şi emoţie o întâmplare uluitoare, dar trebuie să fie distins, subtil şi abil - pe măsura partenerului său. Poate de aceea mă aşteptam la un rol cu mai multă forţă, mai cu morga cu care Mateiu Caragiale şi-a construit atât de migălos şi personajele şi viaţa.
  Piesa debutează cu un surplus de text: naratorul citeşte scrisori şi
  Citeste tot pe Revista Orizont -pg.26

Discutii:

propune tema de discutie