Maxim Gorki s-a nascut la data de 28 martie 1868 in Nijni Novgorod, Rusia.
Alexei Maximovici Peşkov (în limba rusă Алексей Максимович Пешков) (n. 28 martie stil nou 16 martie stil vechi 1868 – d. 18 iunie 1936), mai bine cunoscut ca Maxim Gorki (Максим Горький), a fost un scriitor rus/sovietic, fondator al realismului socialist în literatură şi activist politic.
Ramas orfan la varsta de nouă ani şi a fost crescut de bunica sa, o excelentă povestitoare. La moartea ei, tânărul Alexei Maximovici a încercat să se sinucidă în decembrie 1887. Mai apoi, a călătorit pe jos prin tot Imperiul Rus, timp de cinci ani, lucrând în diferite locuri şi acumulând o mulţime de impresii pe care le va folosi mai târziu în operele sale.
Gorki s-a împrietenit cu Lenin după ce s-au întâlnit în 1902. Câtă vreme a fost închis, pentru scurt timp, în fortăreaţa Petru şi Pavel[2] în timpul revoluţiei eşuate din 1905, Gorki a scris piesa de teatru Copiii soarelui, care avea acţiunea plasată în timpul epidemiei de holeră din 1862, tratând de fapt evenimentele contemporane.
Conjucturile politice ale vremii l-au impins in afara Uniunii Sovietice, astfel incat din 1906 până in 1913 şi din 1921 până in 1929 a trăit în străinătate, în special pe Insula Capri. După reîntoarcerea în Uniunea Sovietică, a acceptat politica culturală a vremii, dar nu i s-a mai permis să părăsească ţara.
În 1933, Gorki a publicat o carte dezonorantă despre Belomorkanal, canal realizat exclusiv cu munca forţată a deţinuţilor din Gulag, prezentat ca un exemplu de "reabilitare de succes a foştilor duşmani ai proletariatului."
Moartea lui Maxim Gorki, survenita la un an dupa moartea fiului sau, Maxim Peşkov, este privita cu suspiciune si in prezent.