regizor caut piesa

Piese de Mihai Ignat

adauga piesa

Aici, acolo

Bartender Blues

A fi sau a nu fi cine pretinzi ca esti? Sau cum poti sa te joci cu mintea cuiva, a unui coleg de exemplu, pret de cateva minute? Raspunsul il vei gasi in piesă.

Black Sitcom

Familiile Popescu și Ionescu împreună cu idiotul Duracell sunt surprinși în diferite ipostaze cotidiene, presărate cu situații și sentimente extreme (paranoia, sadism, snobism, manii etc.).

Cine vine după

O „comedie, comedie satirică, parodie, comedie dramatică, dramă, dar şi cîţiva morţi – pentru ceaiul de la ora cinci şi pentru serile plictisitoare şi pentru scenele, cluburile şi toate undergroundurile cucerite şi viitoare”

Crize

o poveste conjugala surprinsa de la prima intalnire pana la instalarea rutinei; cu umor, ironie/autoironie, caldura si adevar.

Fermoare, nasturi si capse

Piesa pune în scenă povestea a trei tineri, Paul, Cristi şi Ana, cândva prieteni foarte buni, care se întâlnesc pentru prima dată de la moartea unui prieten comun, fostul iubit al Anei, Eugen, care a ales să părăsească această lume punându-şi capăt zilelor. Vizibil afectaţi de moartea lui Eugen, cei trei tineri îşi pună tot felul de întrebări, fac tot felul de scenarii, se învinovăţesc reciproc, emit judecăţi, care ar putea explica decizia dramatică a prietenului lor.O piesa de teatru despre prietenie, despre greşelile pe care le poţi face, despre fragilitatea vieţii, despre moarte şi despre dorinţa de a merge mai departe.

Ia uite cine s-a întors!

Adolf Hitler se trezeşte pe un maidan, în Berlin, în anul 2011. Nevătămat, în vârstă de 56 de ani şi singur-cuc. Nu ştie nimic despre vreo sinucidere, nu s-a prins că s-a încheiat războiul, nu ştie decât că Berlinul arată mult schimbat faţă de ultima oară când l-a văzut. E pace, iar oamenii reacţionează diferit de cum era el obişnuit.Hitler nu rămâne multă vreme nedescoperit. Doar că nimeni nu crede că e el.

Între două femei

O soţie prinsă în a doua tinereţe a vieţii sale află că este înşelată de soţul său. Omul căruia i-a dăruit doi copii, frumuseţea şi cariera ei. Dar de ce îi este teamă protagonistei noastre? De actul infidelităţii, de faptul că nu se mai uită niciun bărbat la ea sau de singurătate? Raspunsul acestor întrebări îl caută soţia în faţa amantei. Tânăra amantă nonconformistă, nu doar că ia în râs situaţia creată, ci are grijă să învârtă cuţitul în rană. Curajul tinerei amante şi disperarea soţiei împletesc o poveste comico-tragică, penibilă, inimaginabilă în care răsturnarea de situaţie salvează frustrări, disperări şi declanşează pofta de râs.

Ionescu versus Popescu

Familiile Popescu și Ionescu împreună cu idiotul Duracell sunt surprinși în diferite ipostaze cotidiene, presărate cu situații și sentimente extreme (paranoia, sadism, snobism, manii etc.).

Mai cald decât ieri

Textul abordează probleme delicate, la ordinea zilei, cum ar fi: orientarea sexuală, crizele de identitate privind orientarea sexuală sau motivele care ar putea determina apariţia unor asemenea crize.

Meserii si fundaturi

"E o piesă cu patru personaje, sunt două cupluri de prieteni, doi cu vârsta peste 50 de ani şi doi tineri. Acţiunea se petrece într-o hală a unei foste întreprinderi socialiste din care s-a furat aproape totul. Cele 12 scene ne arată alternativ când un cuplu, când celălalt şi, deşi cele patru personaje nu se întâlnesc decât în finalul piesei, vieţile lor se influenţează reciproc" - Mihai Ignat

Moartea pentru patrie

Viața de zi cu zi surprinsă în parcarea și în câteva apartamente ale unui bloc contemporan, implicând intoleranța, lipsa de comunicare și stressul cu care ne confruntăm zilnic.

Nu de gat

Textul ridică problematica toleranţei (sau a intoleranţei) vis-a-vis de homosexualitate. Scurta poveste evidențiază ipocrizia, prietenia, trădarea și cât de simplu se sfârșește o prietenie de ani de zile din cauza unor prejudecăți. Acțiunea merge de la o simplă ieșire la o bere cu prietenul cel mai bun, la frustrare, frică, neîncredere și chiar forță fizică.

One Life Show

O abordare simplă, directă, fără menajamente a unor probleme cotidiene. Cele două personaje de la capete opuse ale scării sociale tratează subiecte simple, generale.Spectatorul trece odată cu personajele de la comedie la dramă, de la râs la amar, de la „hai, să râdem puțin” la „te-am pus pe gânduri”.

Patru cepe degerate

comedie neagra; actiunea are loc intr-un salon de spital cu trei internati bolnavi din varii motive si un al patrulea tocmai trecut printr-o tentativa de sinucidere.

Postludiu sau Ro & Ju au picioarele reci

Celebrul cuplu Romeo și Julieta duc o viață banală, prinși într-o căsnicie plictisotoare și, rămâne de văzut dacă romeo se va resemna sau va căuta dragostea altei femei...

Toţi privesc înainte

Despre viața unor tineri liceeni - fel de univers al adolescenţilor în care adulţii nu au acces.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Mihai Ignat 

editeaza

• 1
• 2

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Mihai Ignat

• Crize medii la Teatrul Foarte Mic de Nicolae Prelipceanu sursa: România Liberă
  Ultima premiera a Teatrului Foarte Mic are ca obiect o piesa a unui autor tanar de azi, Mihai Ignat. El s-a aplecat asupra unui subiect pe care-l banuieste deja, desi nu l-a trait inca, spre norocul lui, si anume imbatranirea in cuplu, rugina care intervine cu trecerea timpului. Povestea e liniara, singurele elemente dramatice fiind schimbarile de perioada, realizate de scenograful Daniel Divrician, producatorul spectacolului, in parteneriat cu teatrul-gazda, prin niste mari coale de hartie, atarnate pe un paravan. Regizorul spectacolului e si el tanar, se numeste Traian Soimu, si a facut mici minuni, pe spatiul limitat pe care i-l oferea piesa si scena de la TFM. Actrita Costina Ciuciulica are feminitatea varstei, pe care si-o "maturizeaza" pe parcurs, pastrand permanent o naturalete care isi cucereste spectatorul. Minus feminitatea, as fi putut spune cam acelasi lucru despre partenerul ei, Mihai Marinescu, un actor cu valente comice evidente, pe care le exhiba cu gratie,
  Citeste tot pe România Liberă
• "Crizele" unei relatii obisnuite de Lucia Popa sursa: Cotidianul
  Premiera piesei "Crize" de la Teatrul Foarte Mic a adus pe scena o poveste despre mediocritatea si plictisul unei casnicii.
  Cind ea simte mereu nevoia sa fie autoritara, sa i se aduca papucii si cafeaua la pat, iar el aduna frustrari pentru ca, de-a lungul anilor, ea devine din ce in ce mai putin cocheta, este firesc sa apara "crize" la tot pasul. Intentia declarata a dramaturgului Mihai Ignat a fost sa scrie o piesa fara pretentii despre felul in care se corodeaza, treptat, o relatie intre doi oameni simpli. Actorii Cosmina Lirca si Alex Franceanu ilustreaza monotonia, toanele si crizele casnice prin care trec cele mai multe cupluri.
  Ea este autoritara, alintata, viseaza in taina sa fie celebra, el este obsedat de potentialul erotic al nevestei si pare tinut sub papuc. Insa dramaturgul si-a propus sa urmeze atit de fidel detaliile clasice ale deteriorarii unei relatii de cuplu, incit replicile devin destul de previzibile, efect pe care regia (apartinind lui Traian Soimu) nu
  Citeste tot pe Cotidianul
• Crize de Mircea Ghițulescu sursa: Revista Drama
  Piesa lui Mihai Ignat mizează pe eterna poveste dintre o Ea şi un El, cu toate variaţiunile care pot deriva de aici, amintind, până la un punct, chiar de Ion Băieşu (Tanţa şi Costel) sau Aleksandr Ghelman (Doi pe o bancă). Cel mai important, însă, este faptul că oferă roluri bune pentru actorii Cosmina Ciuciulică şi Mihai Marinescu, iar aceştia nu pierd nici un moment din mână jocul melo-dramatic al seducţiei, al dragostei, al plictiselii, al certurilor. Reprezentaţia se compune din scene decupate cu simplitate şi naturaleţe. Dezvoltînd comicul până când ajungi să te întrebi dacă nu cumva este o parodie, spectacolul gândit de regizorul Traian Soimu are întreruperi cu momente imprevizibile de seriozitate. Vorbeşte despre dragoste, sexualitate, singurătatea în cuplu, îmbătrânirea de unul singur şi nevoia de celălalt, într-o desfăşurare melo-dramatică a clişeelor dintr-o relaţie.
  Fiecare scenă este un moment de actorie reuşit.
  Citeste tot pe Revista Drama
• Tanţa şi Costel, varianta 2006 - Crize de Oana Stoica sursa: Agenda LiterNet
  De vreo 17 ani teatrul românesc încearcă să îşi găsească direcţiile. Ar continua parcă să facă spectacole de scenă mare, dar îi surîd ghiduş şi show-urile underground. Dramaturgia contemporană este incitantă, dar nu am renunţa nici la textul clasic. Cu cît mai mare diversitatea, cu atît mai bine. Unele lucruri au ieşit, dacă nu total, măcar în parte, altele nu, dar ce nu avem cu siguranţă în teatru este spectacolul de divertisment onest, cel care distrează lumea punînd-o puţin, doar puţin pe gînduri, cu situaţii şi dialoguri incitante, bine jucat şi corect regizat.
  Un astfel de spectacol apare la Teatrul Foarte Mic, o variantă modern-dramatică la Tanţa şi Costel bazată pe piesa lui Mihai Ignat Crize (piesă ce a fost publicată în volumul 4atru piese de Editura LiterNet). Este un parcurs comico-dramatic al clişeelor casnice care determină în timp relaţia matrimonială în cuplu. Automatisme în vorbire şi gîndire, fixaţii,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Cupidon si intamplarea dragostei de Iulia Popovici sursa: Ziua
  Pe cand la Cluj se desfasura, sub egida Teatrului National, a treia (si ultima) editie a Colocviului National al Criticii de Teatru, tot la Cluj, dar la micuta Sala Euphorion si sub sigla Teatrului Imposibil, aveau loc primele reprezentatii ale unui nou spectacol (cvasi) independent: "Crize" de Mihai Ignat, in regia lui M. Chris. Nedeea.
  "Crize" a fost nominalizata la Concursul Uniter-ului pentru cea mai buna piesa a anului 2003, a avut parte pana acum de montari radiofonice (inclusiv la BBC), de spectacole-lectura si de alte doua puneri in scena - una la Targu Mures (la Teatru 74, in regia lui Nicu Mihoc), cealalta la Bucuresti (la Teatrul Foarte Mic, in regia lui Traian Soimu). Asta, desi nu e tocmai cel mai inscenabil dintre textele noii dramaturgii romanesti - e o piesa de relatii (de cuplu), despre marirea si decaderea amorului conjugal, care cere doi actori cu suficienta experienta/ talent/ forta ca sa poata colora toate nuantele unei comedii de conflicte si fara conflict,
  Citeste tot pe Ziua
• Nedea face crize de Florian Rareş Tileagă sursa: Man.In.Fest
  S-a enervat Teatrul Imposibil. Rău de tot, parcă de mult nu a mai început stagiunea cu un titlu „trei în unu”: scurt, dur, sec, pescuit din cea mai nouă apă a dramaturgiei contemporane. Se numeşte Crize sau încă o poveste de dragoste[1] şi, ca să nu fie mai prejos de stagiunea anterioară (când n-a montat nimic fără să fi publicat înainte textul), regizorul m.chris.nedeea publică piesa (mai înainte de reprezentarea ei) în aceeaşi încăpătoare Bibliotecă a Teatrului Imposibil. E scrisă de Mihai Ignat, de fapt e debutul în dramaturgie al lui Mihai Ignat, şi promite să rămână multă vreme în topul comediilor romantice de la noi.
  E comedie. De aşa ceva îţi dai seama de la primele replici ale acestui text, care, de doi ani de când a apărut la Radio BBC Londra, face turul României şi culege premii. E un text mai degrabă orientativ, un scenariu ca suport de spectacol, având o structură de puzzle. Iar spectacolul oferă o variantă prelucrată a
  Citeste tot pe Man.In.Fest
• Nefericirea ca o boală cu transmitere sexuală (Video) de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Cel mai de succes spectacol de la Teatrul de Copii şi Tineret “Mihai Popescu” din Târgovişte este, după cum o cere titulatura instituţiei, rodul colaborării dintre doi artişti tineri: regizorul Mihai Vântu şi dramaturgul Mihai Ignat.
  “Crize sau Încă o poveste de dragoste” e, în varianta sa iniţială, un text în două personaje, eternul El şi eterna Ea, sau veşnicul cuplu în derivă. Mihai Vântu a “rescris” însă scenic piesa, trăgând drama la xerox, aducând pe scenă două cupluri în care unul dintre parteneri e într-o relaţie adulteră cu jumătatea de sex opus din cuplul celălalt, de aici rezultând un al treilea cuplu care intră şi acela, în mod inevitabil, în criză. Regizorul reuşeşte astfel, într-un mod extrem de simplu, să dea noţiunii de “dramă conjugală” dimensiuni aproape planetare. Lucru cât se poate de adevărat, de altfel, de vreme ce, de la Adam şi Eva încoace, omenirea se află într-o perpetuă criză domestică.
  Citeste tot pe Cotidianul
• Te iubesc, te urăsc, te iubesc… „Crize”, la Teatrul de Comedie de Silvia Dumitrache sursa:
  O poveste dintre un El şi o Ea care nu pot trăi nici împreună, nici despărţiţi, o poveste de dragoste… cu năbădăi – în această atmosferă incendiară, că tot venea vara, şi-a încheiat stagiunea Teatrul de Comedie, unde Vlad Cristache a avut premiera cu spectacolul Crize, după un text al lui Mihai Ignat. După ce a montat cu succes la Brăila două spectacole, Peer Gynt, după Ibsen (pentru care a şi fost nominalizat, în 2011, la Premiul Uniter pentru Debut), şi Poveşti de familie, după Biljana Srbljanović, tânărul regizor a schimbat şi oraşul, şi registrul, alegând un text al unui autor român contemporan, o „dramă sau comedie cu geometrie variabilă”. O dramă sau o comedie, depinde cum vrei să o priveşti, Crize este un tip nou de provocare pentru Vlad Cristache, care, până acum, s-a orientat mai degrabă către texte „grele”, cel mai recent spectacol al său oferindu-i posibilitatea unui alt mod de abordare teatrală: punerea în scenă a
  Citeste tot pe
• Te iubesc, te urăsc, te iubesc… „Crize”, la Teatrul de Comedie de Silvia Dumitrache sursa: bookaholic
  O poveste dintre un El şi o Ea care nu pot trăi nici împreună, nici despărţiţi, o poveste de dragoste… cu năbădăi – în această atmosferă incendiară, că tot venea vara, şi-a încheiat stagiunea Teatrul de Comedie, unde Vlad Cristache a avut premiera cu spectacolul Crize, după un text al lui Mihai Ignat. După ce a montat cu succes la Brăila două spectacole, Peer Gynt, după Ibsen (pentru care a şi fost nominalizat, în 2011, la Premiul Uniter pentru Debut), şi Poveşti de familie, după Biljana Srbljanović, tânărul regizor a schimbat şi oraşul, şi registrul, alegând un text al unui autor român contemporan, o „dramă sau comedie cu geometrie variabilă”. O dramă sau o comedie, depinde cum vrei să o priveşti, Crize este un tip nou de provocare pentru Vlad Cristache, care, până acum, s-a orientat mai degrabă către texte „grele”, cel mai recent spectacol al său oferindu-i posibilitatea unui alt mod de abordare teatrală: punerea în scenă a
  Citeste tot pe bookaholic
• Un exercițiu de teatru absurd de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Crizele sunt actuale și bântuie în toate domeniile. Nici teatrul nu e ferit de ele. În prezent, este afectat de o criză financiară gravă. În planul creativ e afectat însă, de o criză a regiei, ca și de cea a dramaturgiei autohtone. Spectacolul de față este rezultatul crizei de … inspirație din ambele planuri.
  “Crize” aparține poetului și dramaturgului, Mihai Ignat, fiind prima sa piesă, mult jucată în diverse teatre, apreciată ca scenariu radiofonic de radio BBC în 2004. Piesa vrea să relateze povestea unui cuplu, dar e departe de Aleksandr Ghelman – “Doi pe o bancă” sau Williams Gibson – “Doi pe un balansoar”. Mihai Ignat încearcă să surprindă degradarea în timp a relației unui cuplu - El și Ea -, plictisul unei căsnicii, scrierea fiind apropită de linia teatrului absurd.
  Tânărul regizor Vlad Cristache a debutat cu un reușit examen - “Douăzeci de minute cu îngerul” de Vampilov la UNATC, s-a afirmat prin “Peer Guynt”
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• "Crize"regia Vlad Cristache de Teatrul de Comedie sursa: youtube
  "Crize" e o comedie romantică atipică despre un cuplu tipic de oameni banali, care-și împart frustrările, aspirațiile, speranțele... trăind parcă izolați de lume, într-o relație disfuncțională de "love-hate". E povestea plină de tandrețe a unor frumoși ratați nevrotici pentru care granița dintre dragoste și ură e foarte fină.
  (Vlad Cristache)
  Citeste tot pe youtube
• Trei comedii în București de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  La Teatrul de Comedie, Sala Studio, Vlad Cristache a montat Crize, piesa lui Mihai Ignat, un fel de „mărirea și decăderea amorului conjugal în n episoade“, unde n este ales de regizor în așa fel încît să fie clară trecerea: entuziasm nesigur, consolidare, intrare în rutină, plictis, criză, împăcare + descoperirea de noi resurse, da capo. Fără să spună nimic neștiut, fără vreun procedeu stilistic nou, textul, în doar două personaje, e de un haz nebun și replicile curg cu o naturalețe la care nu ajung mulți dramaturgi (nu întîmplător, piesa a fost montată de mai multe ori la teatrul radiofonic). Și textul, și montarea reușesc dozajul bun de ironie tandră și amărăciune, reușesc să te facă să rîzi de întîmplările grave și triste, văzute dinăuntru, ale cam oricărei căsnicii. Aș zice că marca acestei montări este prospețimea, o privire relaxată, inteligentă și plină de umor asupra textului – din partea tuturor celor
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Nu de gat - un subiect tabu cu Teatrul Joint de Iulia sursa: Metropotam
  Teatrul Joint a adus pe scena din Clubul Taranului o piesa scurta, simpla, amuzanta si in acelasi timp, cu substrat - Nu de gat. Dupa jumatate de ora de asteptare a actorilor, nimic nu se intampla. Mesele erau urcate pe mica scena, nimeni nu zicea nimic, pana cand luminile s-au stins si am fost anuntati ca va incepe piesa. Au aparut pe scena doi baieti, care s-au asezat cuminti si detasati la masa libera, gata sa comande o bautura. Firesc, piesa tocmai incepuse ....
  A urmat un dialog de 45 de minute despre un subiect tabu (in unele grupuri sociale): homosexualitatea, presarat cu cateva momente de "dans" comico-gay pe muzica romantica. Scurta poveste evidentiaza ipocrizia, prietenia, tradarea si cat de simplu se sfarseste o prietenie de ani de zile din cauza unor prejudecati. Firul intamplarii trece repede de la o simpla iesire la o bere cu prietenul cel mai bun, la frustrare, frica, neincredere si chiar forta fizica.
  Vlad Dragulescu si Laurentiu Nicu sunt personajele acestei
  Citeste tot pe Metropotam
• Jocul de-a farsa: prejudecăţi, terminologie de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Spectacolul Nu de gâts-a jucat din nou în cafeneaua Maideyi, premiera având loc la sfârşitul anului trecut, fiind prezent mai întâi în barurile din Botoşani, de unde proiectul a fost importat înspre Iaşi. Textul aduce în prim plan - fără a analiza, explicita, soluţiona sau evalua - o serie de prejudecăţi şi erori terminologice, devenind povestea unei farse cu semnul întrebării.
  Pe lângă tematica de bază abordată (problema homosexualităţii), în spectacolul propriu-zis mai intervine un factor - mimarea şi testarea emoţiilor (intenţie de autor, preluată regizoral, dar propunându-şi sau pretinzând să atingă nivelul interactivităţii cu publicul).
  Mizanscena nu poate aduce mai mult decât este sugerat explicit în text, în materie de decor (doi tineri la o masă şi două beri, poate încă alte două beri ş.a.m.d). În ceea ce priveşte jocul actoricesc, se trece de la firesc/ naturaleţe la dramatism exacerbat, uneori aproape nestăpânit,
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Trei apartamente şi toate trei de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  Destinele locatarilor din trei apartamente aflate în acelaşi bloc ajung să se împletească. Un tată autoritar are o amantă – vecina de alături. Soţia lui îngrijeşte de un bătrân, veteran de război. Pentru un timp, în aceeaşi casă mai locuieşte şi un nepot al fostului combatant, venit de curând din Canada. Asta până se îndrăgosteşte de fiica bărbatului adulterin şi pleacă împreună. O lume aflată între promiscuitate şi frustrare, un univers cu pereţi subţiri şi multă agresivitate, în care guvernează instinctele şi dorinţa egoistă de a fi fericit cu orice preţ, într-o epocă în care sacrificiul pentru patrie a devenit anacronic. Singura mărturie că odată era altfel – un bunic senil asupra căruia timpul nu mai are putere.
  Textul premiat de UNITER în 2009 echilibrează strălucit secvenţele major dramatice cu cele comice. Rezultatul este un mesaj teatral ce are consistenţă, adevăr şi forţă de reprezentare. De departe,
  Citeste tot pe Port.ro
• Drame într-un bloc de cartier sau patriotismul e desuet de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Cu toate că și-a luat numele unuia dintre cele mai celebre teatre ale lumii, Teatrul de Artă din București nu pare să-și fi definit foarte clar profilul artistic. Spectacolele puse în scenă în micuța și cocheta sală de pe strada Sf. Ștefan nu se situează nici într-o zonă de cercetare, dar nici nu trec granița spre zona comercială, așa cum se întâmplă în multe dintre teatrele independente.
  Între aceste linii se înscrie și recenta premieră cu spectacolul „Moartea pentru patrie”, după un text al dramaturgului Mihai Ignat, nominalizat la UNITER – secțiunea „Cea mai bună piesă romanească a anului”, în anul 2009, în regia lui Alexandru Maftei. Cu o distribuție care include nume cu priză la public, precum Constantin Cojocaru, Lucian Ifrim, George Constantinescu, Paula Chirilă, Dana Voicu, Ruxandra Hule, spectacolul de la Teatrul de Artă se bazează tocmai pe atracția magică a actorilor și pe subiectul piesei lui Mihai Ignat,
  Citeste tot pe Yorick
• Some night show – Some life live show! de Loredana Goagă sursa: Revista Teatrală Radio
  Miercuri, 19 februarie 2014 a avut loc premiera spectacolului Some Night Show în regia lui Ion Andrei Puican, la Teatrul de pe Lipscani. Some Night Show este un spectacol după One Night Show de Mihai Ignat.
  Acest spectacol este atractiv mai ales prin doza de ironie pe care o deține. Some Night Show „face mișto” de spectatorul de teatru din ziua de azi, de artiști, până la urmă de viață, subliniind cu transparență stereotipiile în care toate aceste lucruri sunt încapsulate cu inconștiență în mentalitățile moderne. Acum nu mai vorbim despre spectacole, vorbim despre show, e mai cool. Nu mai vrem să vedem ce ne doare și de ce ne lovim în fiecare zi pe stradă, mergem la teatru să ne distrăm. Ei bine, aflăm că nu doar despre asta e vorba aici. Avem un regizor și un cerșetor. Ambii, personaje cu valoare de simbol, aproape, care întrepătrund două planuri – realul cu cel imaginat, prin intervenții directe asupra publicului, printr-o afișare
  Citeste tot pe Revista Teatrală Radio
• Mai cald decât ieri? de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Nu pot spune decât că lipseşte ceva, dar nu-mi dau seama exact ce anume. Tema e actuală, interpretarea actorilor destul de verosimilă, regia implicată. Şi atunci de ce nu e mai cald decât ieri?
  Piesa de teatru Mai cald decât ieri de Mihai Ignat a fost publicată, alături de alte trei, în volumul Patru piese într-un act, apărut la Editura Tracus Arte în 2012. În corelaţie cu un alt text scurt, montat recent în cafeneaua Maideyi, în regia Teodorei Moraru, Nu de gât, actualul scenariu a fost considerat de dramaturg ”pandantul” respectivei piese; într-adevăr, cele două spectacole pot fi analizate în oglindă. Legătura dintre ele are în vedere două aspecte: dimensiunea redusă (e vorba de piese într-un act, care, aduse pe scenă, ocupă aproximativ jumătate de oră) şi tematica similară. În viitor, la sugestia autorului, din reunirea celor două montări, va reieşi un spectacol-coupe, intitulat Zone Erogene. Titlul trimite înspre probleme delicate,
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Bartender Blues de Georgiana Ene sursa: a7arta
  Bartender Blues este noul spectacol in regia lui Eugen Gyemant. De data aceasta regizorul propune un concept simplu si o poveste pe acorduri de blues. Liviu Pintileasa si Alin Florea sunt protagonistii piesei scrisa de Mihai Ignat.
  Ceea ce propun cei doi in spatiul de la Godot Cafe-Teatru ridica simplitatea la rang de arta: spectacolul se joaca la bar, nu pe scena, cei doi actori sunt colegi de bar, replicile lor sunt simple, nuantate si transmit un mesaj puternic.
  A fi sau a nu fi cine pretinzi ca esti? Sau cum poti sa te joci cu mintea cuiva, a unui coleg de exemplu, pret de cateva minute? Raspunsul il vei gasi in piesa Bartender Blues.
  Tu de cate ori te-ai jucat cu mintea cuiva?
  Citeste tot pe a7arta
• Ştiţi cât de dificilă şi complicată e viaţa la 17-18 ani? de Mihai Ignat sursa: Agenda LiterNet
  În 2015, la Festivalul Naţional de Teatru pentru Liceeni "Jos Pălăria", ediţia a 18-a, festival iniţiat de către George Mihăiţă, actorul şi directorul Teatrului de Comedie, şi jurizat de către Gabriela Hurezean, Corina Constantinescu şi Vlad Cristache, s-a acordat Atelierului de teatru al Colegiului Naţional "Mihai Eminescu" din Botoşani, respectiv spectacolului Toţi privesc înainte, Premiul FestCo, acesta implicând şi onoarea de a juca în 2016, alături de actorii profesionişti, la Festivalul Comediei Româneşti. Membrii juriului au căzut de acord că liceeni de la Botoşani merită să iasă în evidenţă, astfel că ALEXANDRA MARINIŢU (interpreta personajului Coralia), BIANCA IONESCU (interpreta personajului Jeni), CEZARA FLORESCU (interpreta personajului Cici), LORIN BUZILĂ (interpretul personajului Lulu), FLORIN IVANCOV (interpretul personajului Gigi - care e jucat, alternativ, şi de către Răzvan Wolf), dar şi interpretele rolurilor episodice Aida
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Theodor Cristian Popescu ne dă întâlnire cu Hitler de Andrei Vornicu sursa: Adevărul
  E anul 2011. Hitler se trezeşte din senin pe un maidan într-un Berlin pe care îl recunoaşte cu greu. Fostul dictator are 56 de ani, e în putere şi pus pe fapte mari. Se reacomodează treptat cu contemporaneitatea, politica internă şi cea externă şi îşi dă seama că mersul actual al lumii îi este favorabil planurilor.
  Oamenii cu care intră în contact îl cred un actor cam obsedat, dar strălucit, şi nu îi iau în serios impulsurile totalitare. În cele din urmă, Hitler pătrunde în show-biz, i se oferă prezenţă constantă la o emisiune televizată şi obţine sute de mii de vizualizări pe YouTube. Noul spectacol al Companiei Tompa Miklós a Teatrului Naţional Tg. Mureş este o adaptare a romanului Er ist wieder da de Timur Vermes devenit un bestseller internaţional şi subiectul unei ecranizări în 2015. Romanul a fost dramatizat de Mihai Ignat şi Demény Péter, iar punerea în scenă îi aparţine lui Theodor Cristian Popescu, un obişnuit al
  Citeste tot pe Adevărul
• adolf.hitler@yahoo.com de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  În anul 2014, astăzi atât de criticata - et pour cause - editură RAO a avut excelenta idee de a lansa pe piaţa românească romanul „Ia te uită cine s-a întors!“, scris de Timur Vermes, un jurnalist german, cunoscut până la scrierea lui în special ca ziarist de tabloid.
  Cartea a avut un succes uriaş odată cu lansarea ei la Târgul de specialitate de la Frankfurt. Ediţiei print, vândută, din câte se spune, în 700.000 de exemplare, repede tradusă în 27 de limbi străine, prezenţei acesteia în fruntea topului Spiegel Bestseller, adăugându-i-se urgent un audiobook al cărui succes se explică şi prin lectura calificată a fi fost de excepţie a actorului Christoph Maria Herbst. Cartea face parte din seria romanescă a ucroniilor istorice. A literaturizării aşa-numitei istoriei contrafactuale. A acelui tentant şi atât de înşelător ce ar fi fost dacă. Mai exact. În anul 2011 îşi face pe neaşteptate apariţia Hitler. Adolf Hitler în persoană.
  Citeste tot pe Adevărul

Discutii:

propune tema de discutie