Într-un cadru festiv (sărbătorirea a 60 de ani de existenţă teatrală), am vizionat, la Teatrul „Victor Ion Pop” Bârlad, spectacolul Jocul de-a vacanţa, în regia lui Geo Balint. Opţiune potrivită, cred, pentru un astfel de eveniment, cu un text pe care Sebastian îl amprenta cu inconfundabilul său „sigiliu” de melancolie zâmbită, „comedie lirică” în care iluzia, uitarea, dragostea, despărţirea sunt tratate în tonuri minore, cu delicateţe şi căldură umană…
E adevărat, textul suportă şi intervenţii, redimensionări, ajustări de sens, precum cele pe care, în 2009, la Baia Mare, le orchestra Radu Afrim în al său Joaca de-a vacanţa. Opţiunea 9, când pensiunea Weber devenea un birou în care funcţionari plictisiţi iniţiază acest neobişnuit joc. Geo Balint preferă, însă, de data aceasta, o lectură clasică, exact în cheia „comediei lirice”, cu foarte rare trădări ale textului, şi preocupat de o cât mai clară configurare a
Citeste tot pe
Jurnalvirtual.ro