Am fost şi eu copil, da, deşi nu mai ţin minte mare lucru. Dar ceea ce ştiu cu certitudine absolută e că habar n-am avut de Habarnam, personajul care l-a bătut lejer pe Tom Sawyer, în materie de audienţă (la grupa de vârstă „Şoimii Patriei“ din lagărul socialist). Pur şi simplu, mi s-au citit alte poveşti, mai cu zei greci, mai cu războinici mongoli, mai cu walkirii scandinave, mai cu eroi troieni… mă rog, altele. Aşa că anul trecut, când l-am descoperit şi eu pe Habarnam, era să fiu linşat de amicele care au deja copii: „Imbecilule, criminalule, legionarule, cum poţi să zici că Habarnam e propagandă comunistă?“. Cum-necum, asta şi zic: când un personaj revoltat ajunge în final să ceară „colectivului“ să-l trimită la „re-educare“, nu mai e loc de-ntors. Asta-i îndoctrinare pură şi dură.
Pe de altă parte, admit că simpaticul Habarnam (Neznaika în original, Dunno în engleză, Nemtudomka în maghiară) poate fi înţeles
Citeste tot pe
Academia Cațavencu
