Piese de Olga Delia Mateescu

Alarma Fragment disponibil online
într-un spital, într-o lume de bolnavi frumosi, mult mai ,,sanatosi” decât oamenii care îi trateaza. Dintre acestia, singura exceptie o face Profesorul, chirurgul-sef, un personaj încarcat de raceala si uneori chiar cinismul tipice meseriei, dar care îsi asuma, cu pretul propriei fericiri, rolul ingrat de înger al cazurilor pierdute. Piesa aduce în prim-plan doua grupuri de personaje- pe de-o parte Doamna, Tatal si Profesorul, pe de alta parte Sora, Infirmiera si Bioterapeutul- ca doua tipuri de salvatori, de ,,credinciosi”, oricare ar fi credinta lor( familia, medicina, arta): cei autentici si cei farisei si periculosi, cei care nu au nevoie de un brevet de erou si cei care-l cumpara.
Aniversarea Fragment disponibil online
o piesa scrisa ca un monolog al personajului principal, Ea- Otilia Nemteanu, actiunea desfasurându-se, dupa cum sugereaza si titlul, pe parcursul zilei sale de nastere. Piesa incita înca de la prima pagina, cea în care sunt enumerate personajele: Ava- nu apare, Dia- nu apare, Ela si Mihai-nu apar, Tudor, fiul ei- nu apare, Domnul Mocofanescu, vecin- nu apare, Apa-Nova- nu apare, Totoc- nu apare, etc. Majoritatea sunt de fapt invitatii la aniversarea Otiliei, fosta campioana la înot si personalitate de notorietate publica, dar care ajunge sa îsi petreaca mare parte din ziua de nastere singura, între calculator, telefon fix si mobil, care zbârnâie încontinuu fie cu felicitari, fie cu scuze ale invitatilor prinsi în diverse probleme care le amâna sosirea; unii sunt blocati pe DN 1, altora le este blocata masina de un Jeep, fiul ei este amendat de politie pentru ca i-a dat un telefon de felicitare în timp ce era la volan, alte doua cupluri anunta ca nu pot veni pentru ca de fapt se evita unul pe celalalt, sotul este plecat de un an la munca în Caraibe, iar catelul este uitat în alta camera ca sa nu deranjeze musafirii.
Asta seara nu moare nimeni
TeÎn Asta seara nu moare nimeni este vorba de un spectacol care deviaza complet de la fagasul normal, cu o sala hiper-activa si actori care renunta sa mai faca fata interventiilor spectatorilor, si care pâna la final ajunge într-un punct în care cu siguranta nu mai ajunsese la nici o alta reprezentatie; publicul devine parte integranta din spectacol, iar actorii fac un pas în spate, lasând si chiar îndemnând ,,civilii” sa ocupe un loc pe scena si sa devina pentru o seara ceea ce poate ca visasera pe ascuns o viata-ntreaga. Scena se transforma într-un loc de confesiuni, descoperiri personale, împliniri, dar si de conflicte în ,,tabara” spectatorilor si în cea a actorilor
Auditie pentru Medeea Fragment disponibil online
Autoarea reia mitul antic și îl transpune în registru modern. Medeea este o actriță care își dorește cu disperare să interpreteze un rol ce pare a i se potrivi perfect. Ea nu acceptă nici renunțarea la rol și nici la soț - un regizor îndrăgostit de o actriță mai tânără.
Caderea Fragment disponibil online
Piesa are în prim plan istoria unui asasinat social mascat de o sinucidere. Magistratul care ocupă locul principal în acțiune este un incoruptibil în luptă cu morile de vânt ale corupţiei, strivit de sistemul juridic contemporan. În afara magistratului, soţul eroinei care se aruncă în gol de la etaj, este fratele ei pilot de elită care se prăbuşeşte cu avionul dar şi un laitmotiv al psihopatului care încearcă, din când în când să se arunce în casa liftului. Toate aceste căderi puse cap la cap te fac să reflectezi la o mare decădere a omului contemporan, incapabil să descopere în viaţă un motiv de echilibru.
Canapeaua Fragment disponibil online
o comedie spumoasa, vivace, care aminteste de pastilele de la finalul episoadelor din ,,Seinfeld”: descrie o situatie aparent banala din viata cotidiana- achizitionarea unei canapele- care însa ajunge la consecinte cu totul neasteptate, fata de care oricare dintre noi ar putea spune ,,da, uite ca nu sunt singurul care a patit asa ceva!”. Rasturnarile de canapea/situatie stârnesc hohote de râs si capata un rol terapeutic pentru omul înecat în absurdul problemelor asa-zis minore ale vietii de zi cu zi. Premizele sunt simple: un cuplu de tineri îndragostiti, care urmeaza sa se casatoreasca foarte curând, cumpara o canapea extensibila. Canapeaua va trebui urcata la etajul casei celor doi. Personajele sunt si ele la fel de simple: cuplul fericit si nerabdator, un mester atot-stiutor, ,,înzestrat” cu un deficit de buna-vointa, un ucenic inteligent, dar care este în subordinea mesterului, un tata halterofil si bonom. La toate acestea se adauga o foarte apropiata nunta. Cursul firesc al evenimentelor, la care s-ar putea astepta cititorul, este însa grav accidentat de câteva elemente care testeaza dragostea si rabdarea celor doi protagonisti- necesitatea imperioasa de a repara casa, întâlniri succesive cu politia, care ajung a fi de-a dreptul spectaculoase, si multe altele.
Capricii Fragment disponibil online
O piesa cu si despre femei, sau despre Femeie, dar si una din cele mai ne-feministe opere din dramaturgie. Este vorba de un instantaneu surprins ca într-un tablou de Picasso, un puzzle care desfigureaza o imagine si în care daca îl apropii bucata cu bucata vei avea surpriza sa gasesti o figura foarte familiara- mama ta, sora ta, matusa, fiica, iubita, sau pe tine însasi. Personajele sunt de fapt masti ale femeii, ipostaze în care deseori ea se complace sau se ascunde, iar decorul în care se petrece întreaga piesa nu mai are nevoie de alte explicatii: în ,,Camera de Treburi” robotesc Femeia cu picioare groase, Femeia cu sacose, Femeia care cloceste, Femeia care strânge scame si Femeia care face prajituri. Cititorul este însa avertizat sa nu îsi urmeze prima impresie si sa se pregateasca pentru lectura unei piese misogine, pentru ca nici personajele masculine nu o duc mai bine: nu exista. Sau exista, dar asta spus cu mare indulgenta: prezenta masculina este reprezentata de câtiva batrânei fara identitate, care se nasc din niste oua din care ar fi trebuit sa iasa dropii, sau de teroristi. Deci poate ca ar fi mai politicos sa spunem ca nu exista.
Casa de inselaciuni Fragment disponibil online
Piesa Casa de înselaciuni este ultima din Trilogia înselarii si cea care închide cercul ideii din trilogie- aceea ca viata de zi cu zi este un mecanism în sine pentru sine, care striveste prin uniformizare individul, pâna la punctul în care îl transforma într-o vietate aberanta, parte dintr-o masa amorfa la fel de aberanta. Identitatea este indezirabila, izolata si neutralizata. Titlul Casa de înselaciuni este aici chiar numele sediului unei companii- caracatita, asemanatoare unei burse, unde tinerii îsi liciteaza optiunile de profesie: regizor de filme horror, specialist în filozofia îndurarii- departamentul revolte, candidat la religia de evreu-arab si turco-grec, angajat la biblioteca porno municipala, etc. Un alt spatiu de joc este Zona de excludere, zona aflata în afara sediului, în fata unui zid pe care, fara sa stie de ce, tinerii încearca din rasputeri sa îl escaladeze si sa îl depaseasca- animati de o vointa si de o forta absurde- lucru care în mod straniu pare a fi complet imposibil, de unde numele personajului colectiv- Tineri cu cucuie. Bizarul merge înca mult mai departe, unul dintre personaje reusind sa ajunga dincolo de zid, dar nu prin alpinism, ci pur si simplu trecând prin el. Personajul poate cel mai interesant este însa Sefa, cea care conduce afacerea profitabila a Casei de înselaciuni, un geniu al manipularii si devotata sincer ideii de înselaciune, o fiinta supra-rationala, aparent un robot setat exclusiv pe conceptul de eficienta. Forta care i se opune este personajul care, prin iubire si credinta într-o viata autentica, sfideaza lumea de marionete amorale si pâna la urma reuseste sa o distruga, si anume Persoana, sau, altfel spus, o mama. Întreaga desfasurare a evenimentelor în cadrul Casei de înselaciuni este o cavalcada de-a dreptul fascinanta de scene de teatru în teatru, de episoade cât se poate de reale aratate sub titlul de ,,False Aparitii si Iluzii”, de ciocniri ale individului cu sistemul, de rasturnari de situatie, culminând cu un final de neasteptat si nesperat de optimist. Piesa, la fel ca si celelalte doua din Trilogia înselarii, este o propunere complet inedita de a încerca sa întelegem lumea în care traim printr-o privire de ansamblu, în loc de una fragmentata, autoarea esentializând de fapt structurile sociale, care astfel pot parea, în mod paradoxal, absurde. Ineditul vine din faptul ca absurdul nu tine de viziunile care aproape ca iau mintile cititorului care nu stie la ce sa se astepte, ci tine de obiectul de studiu al acestor viziuni, adica exact lumea concreta înconjuratoare, cu toate fatetele ei de care fiecare dintre noi depinde si pe care în mare parte le întelege intuitiv.
Domnul Nicolae Bordea Fragment disponibil online
E... Fragment disponibil online
piesa urmareste relatiile din cadrul triunghiului compus de cele doua surori, Eva si Elvira, împreuna cu fostul sot al Elvirei, Elias. Eva este o faimoasa solista de opera si sora vitrega, mai mica, a Elvirei. Elvira tocmai se întoarce acasa dupa o internare într-un spital de boli psihice, un sanatoriu în care a ajuns în urma faptului ca a batut în strada o cersetoare, pe care de-abia o ajutase, din furie ca acea femeie semana cu mama ei, moarta de un an, dar ,,murdarea în jur, murdarea imaginea mamei”. Elvira pare pe tot parcursul piesei o femeie în stare de soc: îsi întâlneste pentru prima data fiul pe care l-a abandonat de mic si care îi face o vizita scurta, formala si lipsita de orice interes real, se hotaraste ca singura modalitate de a lua viata de la început este sa îsi schimbe sexul, este complet confuza în relatia cu Elias, care încearca sa o ajute, iar pe Eva pare ca o invidiaza din ce în ce mai mult, ajungând aproape de ura fata de sora cu zece ani mai tânara, ,,zece ani pe care i-a furat de la ea”. Pâna la finalul piesei instabilitatea psihica a Elvirei evolueaza în ritm rapid, culminând cu scenele de o cruzime pasiva, dar cutremuratoare, dintre ea si Eva: Eva cade de pe o scara, fracturându-si soldul, iar Elvira actioneaza într-un mod total aberant, transformându-se într-un amestec straniu si alarmant de calau si victima. ,,E..” este o piesa dura, fara happy-end-uri confortabile, care vorbeste despre un tragism cât se poate de concret si demitizat, despre raul ireparabil produs de indiferenta, rani vechi si netratate la timpul potrivit, alienare, neîmplinire, pe scurt, despre pericolul latent aflat în stridenta tuturor acelora care deodata ,,cânta prea tare si prea sus”.
Fantoma de la Coventry Fragment disponibil online
o poveste pentru oameni mari. Piesa începe cu o mama si o fetisa, stând la mare la o gazda de treaba; mama urmeaza sa îsi culce fetita si sa îi spuna povestea lupului verde devenit om ca toti oamenii. Mama adoarme si ea, dupa o întâlnire fulgeratoare cu o femeie necunoscuta care o înjura si o ameninta fara motiv, iar din acest moment piesa se transforma într-un alt fel de poveste, cea a unui om matur catre un altul. Gazda de treaba se metamorfozeaza într-o fantoma care bântuie pamântul de sute de ani, care are un portofoliu de efecte speciale favorite si care uraste sa i se spuna ca e simpatica, iar mama trece în locul martorei unui episod parca dintr-o alta lume, aratat ei pentru a întelege un mesaj înca ascuns. Cea de-a doua lume în care paseste femeia se desfasoara într-un spatiu desenat sub forma unei pânze de paianjen, cu personaje pe cât de alegorice, pe atât de pitoresti: Mirositorul, mândru si dornic sa se afirme în meseria lui, Hyfantria- Femeia omida-, vesnic adaptabila, ,,descurcareasa”, care în fiecare luna are o alta meserie, oameni-semafoare care dirijeaza circulatia, Cel din zona 1, guru si dictator, si Individul, cel pe care Mama îl astepta, sotul ei, si poate cel care spune povestea. Este o lume alternativa, în care doar forma difera de cea a lumii cunoscute, dar în care se pot recunoaste cu usurinta aceleasi principii de functionare- eficientizarea fericirii prin retete, o ordine strâmba stabilita de un predicator gaunos, ierarhizarea valorilor în funcsie de criterii false- principii foarte interesant urmarite atât în actiunea piesei, cât si în scenele dintre Individ si Cel din zona 1. ,, O întindere de mâna si beneficiul! O privire si iese comisionul! Programat, campion computerizat în serviciul beneficiului personal”. Piesa poarta un mesaj încarcat de curaj si de un anumit grad de cinism, de umor, de imprevizibil absolut, trasaturi pe care si le conduce ca-n joaca pâna la final, când în ultimele rânduri se rastoarna în echivoc si ultima certitudine pe care puteai sa o ai ca cititor, aceea ca totul ar fi fost doar un vis într-o dupa-amiaza calda de vara.
Ferma de struti
o piesa despre culisele teatrului si despre o a doua sansa la viata, care poate veni în cel mai neasteptat moment si de la cea mai neasteptata sursa; printre personajele principale se numara patru actori, Vera, Hara, Pia si Fory, acestia fiind cei care dau al doilea titlu al piesei, si anume Veraharapiafory. Cei patru urmeaza sa ajunga la teatru pentru o repetitie cu regizorul, Ion, sosirea lor fiind însa precedata de aparitia stranie a Batrânului cu automatul, un personaj cât se poate de bizar, care îsi face ,,intrarea în scena” în mod ambiguu, ,,chemat” de un automat de cafea cel putin la fel de ciudat: ,,Clipocesc câteva lumini si, translucid, se întrevede un automat pentru cafea în fata caruia este un scaunel… Fara zgomot, aterizeaza parca, pe scaunel, un batrânel. Se freaca la ochi.” Piesa se continua în acelasi ton de total mister- Batrânelul pare a fi un ,,trimis” care trebuie sa-si îndeplineasca o misiune pe care nici el nu o cunoaste în întregime, automatul reactioneaza la ceea ce se petrece în jurul lui, asemenea unui catel, apare Tânara necunoscuta, care este evident ca nu face parte din teatru si nu se stie ce cauta acolo întrucât repeta vorbe aparent fara noima si este prea obosita si speriata pentru a da vreo lamurire, si, în sfârsit, intra în scena Femeia de la tara, încarcata cu sacose si venind de undeva de departe ca sa o caute pe fata verisoarei ei, Cocuta. Pe acest fond apare si trupa de actori, în care fiecare personalitate este în conflict cu o alta, si în cadrul careia se disting din scriitura tente clare de umor si ironie la adresa diverselor ,,dive” din lumea artei, care fac deliciul cititorului/spectatorului: ,,Spre sala de repetitii se-ndreapta, despicând aerul cu o expresie de umilinta vicleana, o femeie planturoasa, blonda, Vera”. Dintre personajele participante la repetitie se remarca aceasta Vera, vesnic suferinda, feroce în egocentrismul ei, uneori patetica si antipatizata tacit de ceilalti, Fory, tipul clasic al unei categorii de actor de vârsta a doua, obisnuit sa fie un Don Juan, fermecator, cabotin si complet superficial, si, bineînteles, Ion, regizorul, cel care sufera cea mai dramatica transformare la finalul piesei, dintr-un profesionist plin de bun-simt, chiar dominat de actori devenind un personaj de o inteligenta pragmatica, atroce si rece, care îl plaseaza în scaunul de Dumnezeu al sortii teatrului. O piesa incitanta de la un capat la celalalt, o piesa cu scene comice si temperamente furtunoase, cu oameni ,,mici”, cu oameni normali, cu îngeri, cu miracole, si cu un titlu surprinzator, aproape amuzant, a carui semnificatie este în mod neasteptat foarte concreta si imposibil de înteles decât în ultimele pagini ale lecturii.
Ghimpele Fragment disponibil online
O înmormântare a unei bunici care tocmai a murit, dar care mai are înca multe de facut înainte de a-si parasi rosturile lumesti, un tata care apare dupa o perioada de absenta si îi propune fiului sa se-ntreaca la aruncat cutite unul în celalalt, un fiu macinat de o vina nestiuta si o relatie din trecut care, desi demult încheiata, ascunde aspecte pe cât de pezente, pe atât de însemnate.
Grenada
comedie politista în care domnesc rasturnarile de situatie si ,,loviturile de teatru”; Arbelos-el- si Salinon-ea- sunt un cuplu tânar care încearca din rasputeri sa doarma linistit în apartamentul lui de bloc, numai ca aceasta dorinta simpla nu este neaparat si lesne de îndeplinit. Vecinii de la etajul superior îsi serbeaza aniversarea cu o petrecere ampla si zgomotoasa, ceilalti vecini, încercând si ei sa doarma, bat în tevi ca sa-i atentioneze pe sarbatoriti, Salinon adoarme greu, iar atunci când reuseste este imediat trezita de Arbelos ca sa i se ,,comunice” fie ora exacta, fie faptul ca tipa în somn, si, în sfârsit, când adorm amândoi, în apartament intra Hotul care se sperie de tipetele lui Salinon si scapa lanterna, trezindu-i din nou pe cei doi. Primului hot i se vor alatura însa si alti ,,colegi de breasla”, Hoata si un Al Doilea Hot, care vor aparea, fireste, la strigatele lui Salinon ,,Ajutor! Hotii! Sariti! Hotii!”. Din acest moment întreaga actiune se precipita, Arbelos si Salinon reactionând complet neasteptat pentru situatia în care se afla, cu un calm perfect, buna-dispozitie si umor ironic, si preocupându-se periodic de o grenada misterioasa care trebuie monitorizata: ,,Grenada?”- ,,E la locul ei”. În tot acest timp, Hotul, care de altfel vorbeste deschis despre profesia lui pe care o considera chiar onesta, are crize de alergie -la praf si la frica-, si este certat de nevasta lui care se dovedeste a fi Hoata pentru ca a lasat singura fetita acasa, stiind ca în noaptea aceea ea va fi ,,pe teren”. Scenele dintre cei doi locatari si cei trei hoti sunt de un haz unic, încarcate de o ironie vadita la adresa vietii la bloc, complet surprinzatoare prin atitudinile celor doua ,,tabere” una fata de cealalta, si culminând cu propunerea lui Salinon de a face schimb de locuinte cu hotii pentru o noapte, în cautarea ,,imprevizibilului”. Hotii accepta bineînteles cu mare uimire si bucurie, facându-si deja planurile pentru o golire cât mai eficienta a apartamentului. Lucrurile însa nu se desfasoara deloc conform asteptarilor fericitilor hoti care, desi nici ei nu sunt chiar ceea ce par, vor învata pe propria piele ca uneori ,,socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din târg”.
Jocul de-a umbra Fragment disponibil online
o prelucrare dupa "Miron si frumoasa fara corp" a lui Eminescu, si este poate piesa cea mai de larg interes a autoarei, întrucât se adreseaza efectiv oricarei vârste, pastrând aura de poveste accesibila copiilor si suprapunându-i o dimensiune de un tragism tandru si de o frumusete asemanatoare unei icoane
Muri Marchiza Fragment disponibil online
Ecrane, stiri, seriale, concursuri. Oameni tintuiti în fata televizoarelor, care comunica unul cu celalalt numai în timpul reclamelor. O viata plina, dar dinainte ,,mestecata” de altii. "Ea" este o femeie care s-a despartit de sotul sau, dar serbeaza anual divortul de acesta ca pe o aniversare ciudata, jucând pe rând rolurile ei si al lui în discutii specifice vietii de cuplu, iar "Mama" este tipul omului care a ajuns undeva la capatul drumului si a carui viata se transforma într-o totala imposibilitate de a relationa cu cei din jur din cauza obsesiei pentru televizor, pentru ultimele stiri sau pentru aflarea raspunsurilor corecte la diverse emisiuni-concurs.
Nemuritorii Fragment disponibil online
science fiction pur, combinat cu accente de tragi-comedie; Totul în jurul lor este complet computerizat si programat pâna la ultimul detaliu. Cipi locuieste singur într-o casa nu doar ,,inteligenta”, dar de-a dreptul atotstiutoare, iar Gya si Dypi muncesc cu maxima eficienta în domeniul vânzarilor de diverse gadget-uri gen modelul pentru pescuit plantat sportiv, dotat cu aparat de mâncat, convertor genetic, etc. Comunicarea umana de tip familial se desfasoara numai prin sedinte electronice, prin pereti- ecrane. Computerul are abilitati infinite: poarta conversatii, anunta ora exacta, stabileste meniul ,,recomandat”, îl produce, si în general îndeplineste orice dorinta a ,,utilizatorului”. Pe lânga aceasta viata ,,optima”, oamenii mai au înca un ,,atu”: sunt nemuritori. De exemplu, un urs poate mânca oricând un om, dar nu-l poate omorâ. Pur si simplu omul devine urs etern, iar computerele se adapteaza. Oamenii traiesc sute de ani, dar îsi pierd memoria si nu mai stiu daca femeia de lânga ei le este sora sau sotie. Au bani, dar nu au ce face cu ei. Li se poate îndeplini orice dorinta, dar nu au dorinte. Într-un anumit sens se poate spune ca ,,Nemuritorii” este o piesa în care nu se întîmpla nimic. Personajele nu fac nimic altceva decât sa existe, pentru ca într-o lume perfecta nu îti mai ramâne nimic altceva de facut.
Statuia libertatii Text disponibil online
o încântatoare comedie, o poveste si o aventura a Statuii Libertatii în miniatura, sora cea mica si mult prea animata a marii Statui, care ajunge pe post de exponat în sediul viitorului muzeu condus de Hebdomadar. Înainte de a deveni muzeu însa, cladirea în care Hebdomadar îsi desfasoara activitatea, însotit de nevasta sa ascultatoare Fa, serveste ca sediul de repartitii pentru lautari, fapt care da ocazia desfasurarii unor scene de un haz nebun, cele ale auditiilor lautarilor. Lumea închipuita aici de scriitoare este o adevarata alegorie, complet inedita si ,,colorata” în nuante puternice, a sistemului si functionarilor publici, un comic de cea mai buna calitate reiesind din diverse caricaturizari si situatii imprevizibile care sunt prezente pe parcursul piesei, de la un capat la celalalt; în acest sens, extrem de interesante si de ofertante scenic sunt pâna si didascaliile care tin de caracterizarea fiecarui personaj, de la statura pâna la costum: ,,Hebdomadar e îmbracat într-un vesmânt greu, de plumb aurit, sugerând o balanta. Este semnul distinctiv al functiei pe care o detine”. De altfel, fiecare dintre personaje este încarcat de pitoresc sau de umor, începând cu Hebdomadar si Fa, Lautarul-sef, cei care cauta loc de munca, si anume Omul Cu Cavalul, Omul Cu Cimpoiul, Tambalagiul, apoi grupul de Dispeceri, Peruanul, Lustragiul, si terminând cu Statuia Libertatii, întruchiparea perfecta a farmecului feminin, dulce, elegant si plin de capricii.
Triunghiul Bermudelor Fragment disponibil online
un minor accident de masina se transforma într-o adevarata aventura, întesata de situatii-limita si dominata de un acut sentiment de pericol necunoscut. Personajele centrale, Doamna si Tânarul, sunt de fapt o mama si un fiu care merg cu masina pe un drum împadurit, dupa cât se pare ca sa-si viziteze tatal, respectiv bunicul, un om plin de farmec care tocmai se casatorise inopinat, la vârsta de aproape nouazeci de ani; actiunea se petrece în noaptea Sfântului Axente, sau, altfel spus, noaptea în care ,,ies jivinele pamântului si se întorc pasarile calatoare”. Conversatia placuta a celor doi este însa întrerupta fulgerator de faptul ca în fata masinii apare în mod aberant un tânar pe role, pe care fiul nu mai reuseste sa îl evite, si pe care îl loveste usor. Momentul acesta devine declansatorul întregii succesiuni de evenimente, întrucât victima, acompaniata de un prieten disperat, nu pare sa se trezeasca, ceea ce face inevitabila deplasarea la un spital. Doamna si Tânarul nu cunosc zona, asa ca alegerea spitalului ramâne la latitudinea prietenului care, cu disperare crescânda, se vede nevoit sa îi conduca la cel mai apropiat centru medical, si anume cel aflat în Orasul Interzis. Misterul noptii ciudate cufundate în ceata groasa si vietati supradimensionate atinge cote impresionante odata cu patrunderea în acest Oras Interzis, un oras practic parasit, de care localnicii se tem si care îi nelinisteste chiar si pe cei doi, altfel mult mai obiectivi si mai pragmatici. Orasul are numai doi locuitori, un fel de doctorita si un asistent, Femeia în alb si Barbatul în alb, oameni care studiaza plante gigantice si care poarta si ei acelasi aer straniu al unui lucru important, de neînteles pentru noii veniti. Pe tot parcursul piesei se pastreaza o atmosfera ambigua si bizara, având însa loc diverse rasturnari de situatie si pericole nebanuite care întretin în ritm constant componenta puternic incitanta si captivanta.

vezi toate stirile despre Olga Delia Mateescu


Optiuni vizualizare

Biografie Olga Delia Mateescu 

+6 8voturi

Olga Delia Mateescu

Olga Delia Mateescu s-a nascut la data de 6 noiembrie 1949 in Bistrita Nasaud, Romania.

site personal: Olga Delia Mateescu


Cronici ale spectacolelor dupa texte de Olga Delia Mateescu

Discutii:

propune tema de discutie

  • alex - i s-a mai jucat ceva?   
    i s-a mai jucat ceva?

  Aminteste-ti datele mele