regizor caut piesa

Piese de Oscar Hammerstein II

adauga piesa

Sunetul muzicii (The Sound of Music)

Maria Rainer, tânăra care vrea să devină călugăriță, dar a cărei vocație e fericirea, creează în jur o lume magică pentru cei 7 copii

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Oscar Hammerstein II 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Oscar Hammerstein II

• Avem nevoie de poveste! Sunetul muzicii… de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Într-o lume teatrală mai degrabă întunecată, tensionată și contorsionată, Răzvan Mazilu are curajul de ani buni să meargă contra curentului. Și să pună în scenă musical, un gen mai puțin vehiculat în teatrele noastre, dar pe care el îl face consecvent. Discuțiile pentru care se face puțin musical în România, deși publicul îl iubește, sunt de mai multe feluri, de la cele financiare, la lipsa de specialiști. Și pentru că musicalul nu e deloc ușor de montat…
  De data asta, la Opera Comică pentru Copii, Răzvan Mazilu pune în scenă unul dintre cele mai frumoase musicaluri din toate timpurile: „Sunetul muzicii”. „De multe ori am fost întrebat în interviuri cum arată pentru mine fericirea. Am răspuns că fericirea ar fi să locuiesc într-un musical. Poate unul cu Fred Astaire și Ginger Rogers. Sau în Mary Poppins. Sau în Sunetul muzicii. În orice caz, un musical în care problemele și obstacolele dispar într-o clipă printr-un cântec sau
  Citeste tot pe Yorick
• „Sunetul muzicii“, premieră a lui Răzvan Mazilu la Opera Comică de Copii de Otilia Andrei sursa: Adevărul
  Legendarul musical „Sunetul muzicii“, compus, în 1959, de Richard Rodgers, pe versurile lui Oscar Hammerstein, l-a inspirat şi pe regizorul şi coregraful Răzvan Mazilu să pună în scenă povestea familiei Von Trapp, la Opera Comică pentru Copii. Astfel, pe 1, 2 şi 3 iunie, au avut loc reprezentaţii ale renumitul musical Sunetul muzicii într-o variantă inedită, cu o distibuţie minunată de copii şi tineri talentaţi aleşi de Răzvan Mazilu. "Când spectatorul intră în sală, trebuie să uite tot, să dea la tot ceea ce ştie despre acest important reper artistic, aşa cum e .
  Fiecare producţie aduce ceva nou, fiecare spune aceeaşi poveste dar într-un limbaj nou, în haine noi, cu performanţe artistice unice, irepetabile. Nu e prima dată când lucrez cu copii în calitate de regizor, însă niciodată nu am avut parte de o distribuţie de copii atât de numeroasă. Marea surpriză a fost faptul că sunt mult mai bucuroşi când lucrează decât adulţii.
  Citeste tot pe Adevărul
• Curaj sau pariu câștigat? de Nona Rapotan sursa: BookHub
  În cazul lui Răzvan Mazilu nu mai poți vorbi de nebunie, are suficient de multă experiență acumulată în ani de carieră; poți să vorbești de curajul de a încerca ceva nou sau de pariu. În ceea ce privește Sunetul muzicii, premiera Operei Comice pentru Copii care-i poartă semnătura regizorală, încă nu m-am lămurit dacă e vorba de curaj sau de pariu (câștigat). Și de ce spun asta? Pentru că a aduce în fața copiilor un musical de aproape trei ore (cu o pauză de doar 15 min – pe ceas, chiar atât a fost) poate ascunde în spatele deciziei curajul de a vedea dacă cei mici chiar rezistă trei ore, sau, de ce nu, pariul că un spectacol care a avut premiera absolută în 1959 cucerește și astăzi.
  Încă de când am văzut anunțul pentru casting știam că o să merg să văd Sunetul muzicii împreună cu fiica mea; chiar dacă ea are doi ani sub vârsta recomandată, compensează cu zeci de spectacole vizionate deja. A rezistat foarte bine,
  Citeste tot pe BookHub
• O lume delicată de porţelan pe scena Operei Comice pentru Copii de Iulia Toea-Mureşan sursa: Agenda LiterNet
  "Am imaginat un spectacol ca o lume a păpuşilor, a bibelourilor de porţelan. O lume fragilă, vulnerabilă, aşa cum e şi lumea reală, cea în care trăim. O fragilitate, o sensibilitate aflate sub ameninţarea Răului, în care Muzica şi Iubirea - cum altfel? - înving şi adună oamenii împreună, solidari", spune creatorul Răzvan Mazilu despre cea mai recentă premieră a sa, de la Opera Comică pentru Copii.
  Este vorba despre musicalul Sunetul muzicii de Richard Rodgers şi Oscar Hammerstein II, un titlu mult aşteptat de cei care vor să viseze, să se bucure de frumuseţea muzicii, a dansului, a teatrului de bună calitate. În primele zile ale lunii iunie, la cele şase reprezentaţii desfăşurate la Sala Mare a Operei Comice pentru Copii, am întâlnit în public familii întregi emoţionate, încântate, ieşind de la acest spectacol care îţi dă fiori de împlinire şi bucurie, care-ţi oferă zâmbet şi lumină, semn clar că iubirea şi muzica le-au pătruns
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Musicalul clasic şi copiii secolului XXI de Maria Zărnescu sursa: Yorick
  Climb every mountain… Să urci orice munte…
  Într-o lume aiurea, bezmetică, pe dos, într-o lume în care munţii îşi pun poalele-n cap şi-apoi îşi îngroapă vârfurile în pământ, ca struţul, curajul de a-ţi urma visul până la capăt devine o raritate. Rara avis par a fi cei care urcă munţii vieţii şi aleg calea cea curată spre vârf. Cei care îndrăznesc să creadă în Bine, Frumos şi Onoare… Cei care mai cred în poveşti şi eroi… Cei care mai au visuri… Pe vremuri, copilăria era simbolul sinonim. Astăzi, lexicul pare să se fi schimbat, odată cu înţelesurile cuvintelor, odată cu lumea.
  Şi totuşi…
  Opera Comică pentru Copii şi Răzvan Mazilu au îndrăznit să-şi urmeze visul. L-au dus până la capăt şi rezultatul se vede pe scena sălii din Calea Giuleşti. Şi se aude. Sunetul muzicii, la propriu, este forţa călăuzitoare – atât în povestea din secolul trecut, cât şi în realitatea montării de azi. „Sunetul muzicii”
  Citeste tot pe Yorick
• Un muzical la care merită să mergem! de Mircea Morariu sursa: Yorick
  Nu cred să existe foarte mulți români de vârsta mea, plus-minus 10 ani, care să nu fi văzut măcar o dată celebrul film al lui Robert Wise Sunetul muzicii. A cărui premieră mondială a avut loc la New York la data de 2 mai 1965 și care, din câte îmi aduc eu aminte, a ajuns destul de prompt și în rețeaua noastră cinematografică, dar și în programele Televiziunii. Film al cărui punct forte este reprezentat de muzica scrisă de Richard Rodgers, pe versurile lui Oscar Hammertstein II.
  Respectivii mari profesioniști ai genului care au mai adunat în palmares cel puțin alte două mari succese – Oklahoma și Carousel – au avut minunata, admirabila idee de a pune pe note romanul The Trapp Family Singers de Maria Augusta Trapp. Când Richard Rodgers îi propunea lui Oscar Hammerstein II să scrie libretul pentru viitorul lor muzical (unii socotesc Vraja muzicii drept operetă), acesta era deja bolnav de cancer. De aici, probabil, nenumărate pasaje care înseamnă
  Citeste tot pe Yorick

Discutii:

propune tema de discutie