regizor caut piesa

Piese de Patrick Roegiers

adauga piesa

Moi, Rodin

Piesa îşi are punctul de plecare într-un fapt real. În 1883 Camille Claudel l-a întâlnit pe deja maturul Auguste Rodin, i-a devenit model, discipol şi amantă, a reprezentat subiectul unei dragoste trăită cu intensitate maximă. După zece ani, Rodin a abandonat-o, Camille a suferit o cădere psihică, a fost internată într-un azil psihiatric în care a petrecut patruzeci de ani.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Patrick Roegiers 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Patrick Roegiers

• Orgoliu de artist de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Piesa Eu, Rodin de Patrick Roegiers pe care Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu o prezintă în premieră pe ţară graţie remarcabilei traduceri datorate Ancăi Măniuţiu, într-un spectacol regizat de Mihai Măniuţiu, îşi are punctul de plecare într-un fapt real. În 1883 Camille Claudel l-a întâlnit pe deja maturul Auguste Rodin, i-a devenit model, discipol şi amantă, a reprezentat subiectul unei dragoste trăită cu intensitate maximă. După zece ani, Rodin a abandonat-o, Camille a suferit o cădere psihică, a fost internată într-un azil psihiatric în care a petrecut patruzeci de ani. Acest impresionant eveniment l-a inspirat mai întâi pe coregraful Marc Bogaerts care, în 2002, a creat un balet ce a avut-o ca protagonistă pe Esther Cloet, tânără dansatoare a Baletului Regal din Flandra. Un an mai târziu, Patrick Roegiers a scris un monolog ce rememorează din perspectiva orgolios-egoistă a lui Rodin povestea. Conjuncţia dintre balet şi textul dramatic s-a
  Citeste tot pe Revista Familia
• Spectacol de autor la Sibiu de Florica Ichim sursa: România Liberă
  Mai întâi a fost K-mille (vrând să însemne Camille). Şi a fost un spectacol coregrafic semnat de Marc Bogaerts şi interpretat de Esther Cloet pentru/la Festivalul de dans contemporan de la Bilbao (2002). Apoi Patrick Roegiers, tot belgian (fotograf, scriitor, critic de artă), a scris un text adăugând un personaj important şi a devenit Eu, Rodin şi, astfel, i s-a oferit lui Mihai Măniuţiu posibilitatea de a-şi pune valenţele creatoare în slujba unui nou spectacol de teatru-dans, gen cu dublu altoi priincios pentru regizor. Producţia, şi ea, reuneşte, sub egida Teatrului ?Radu Stanca? din Sibiu, interpreţi aparţinând la două culturi. Eu, Rodin ajunge să fie expresia unui amestec fericit de sensibilităţi care exercită o reală fascinaţie asupra privitorului.
  Deşi titlul a fost schimbat, accentul cade în continuare pe Camille şi, pentru că destinul său este dramatic, simţămintele puternice şi sfârşitul în ceaţa nebuniei lasă loc pentru
  Citeste tot pe România Liberă

Discutii:

propune tema de discutie