regizor caut piesa

Piese de Petru Hadârcă

adauga piesa

Seceta roșie

A muri de foame nu este o figură de stil. A muri prin înfometare, în chinuri infernale este realitatea monstruoasă pe care au trăit-o basarabenii din toamna lui 1946 până în toamna lui 1947. Au fost peste douăsprezece luni de foamete, zile lungi de suferințe și de coșmar, zile în care oamenii mureau ca muștele - copii, femei, bărbați, bătrâni, pentru că nu mai aveau ce mânca, pentru că regimul sovietic le confiscase toate resursele de hrană. (Petru Hadârcă)

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Petru Hadârcă 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Petru Hadârcă

• APOCALIPSA DUPĂ STALIN SAU SECETA ROȘIE, TNI de Nicoleta Munteanu sursa: alecart.ro
  n spectacol document care filtrează obiectiv o realitate cutremurătoare, un adevăr secretizat, apoi deformat și încă prea puțin cunoscut: seceta care a ucis peste 300 000 de români din Basarabia în deceniul al cincilea al celui mai cumplit secol pe care l-a cunoscut umanitatea, sub privirea impasibilă a tătucului Stalin. Un spectacol zguduitor prin modul în care transpune această realitate.
  A mărturisi și a consemna ca singure forme de a salva de la uitare ceea ce niciun manual de istorie nu va scrie vreodată, ceea ce niciun supraviețuitor nu ar mai putea spune singur, ceea ce nimeni nu poate conștientiza pentru că experiența celuilalt (chiar atunci când celălalt este cel de lângă tine, de pe un mal al unui râu pe care încă dureros îl împarți cu el, despărțindu-te în același timp de fratele tău, de ruda ta, de sângele tău, de limba pe care uneori nu o mai crezi ca fiind a ta) nu e o experiență personală. Nu că experiența trăită pe malul
  Citeste tot pe alecart.ro
• Seceta roșie de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Înfometarea programatică din 1946-1947, din Basarabia, urzită de regimul sovietic, avea ca scop modificarea conştiinţei colective. Seceta din 1946 a constituit prilejul punerii în practică a planului diabolic de înfometare (confiscarea grâului din podurile caselor oamenilor, deşi ulterior acesta a fost lăsat să mucegăiască), pentru ca, terorizată astfel, populaţia să poată fi controlată mental, dominată, manipulată (frica avea rolul de a şterge datele apartenenţei naţionale, apoi colectivizarea ar fi fost acceptată).
  Înfometarea a avut ca efect pierderea credinţei, moralităţii, conştiinţei naţionale. În prezent, nu se cunoaşte numărul exact al oamenilor care au murit de foame în acea perioadă.
  Fenomenul a forţat limitele instinctului de conservare conducând înspre devieri precum canibalismul, deshumarea cadavrelor şi fierberea unor părţi din acestea, consumul cărnii de câine sau de pisică (anterior considerat ca fiind impropriu),
  Citeste tot pe Ziarul de Iași

Discutii:

propune tema de discutie