regizor caut piesa

Piese de Pierre Beaumarchais

adauga piesa

Eugenie

Eugénie and her aunt, Madame Murer, have come to London from their native Wales. They are accompanied by Eugénie's father Baron Hartley, who believes they're in town on business. In fact, Eugénie has secretly married The Earl of Clarendon and has come to visit him; they are staying in the Earl's petite maison, near his palace. Eugénie is dismayed that the Earl has gone out of town despite knowing about their plans to visit. Madame Murer tries to reassure Eugénie that noblemen like the Earl simply have busy schedules. Eugénie is even more concerned because she is already pregnant, and still hasn't told her father about her marriage, due to the insistence of Madame Murer and the Earl that it should be kept a secret. The Baron has even started to prepare an arranged marriage for her to someone else—an old military man by the name of Cowerly.

Nunta lui Figaro (La Folle journée ou Le Mariage de Figaro)

Mama vinovată (La mère coupable)

The action takes place twenty years after the previous play in the trilogy, The Marriage of Figaro. The story's premise is that several years ago, while the Count was away on a long business trip, the Countess and Chérubin spent a night together. When the Countess told Chérubin that what they did was wrong and that she could never see him again, he went away to war and intentionally let himself be mortally wounded on the field. As he lay dying, he wrote a final letter to the Countess, declaring his love and regrets, and making mention of all the things they had done. The Countess did not have the heart to throw away the letter, and instead had a special box supplied by an Irishman called Bégearss, with a secret compartment in which to store the incriminating note, so the Count would never find it. Soon after, to her dismay, the Countess discovered herself pregnant with Chérubin's child.

Bărbierul din Sevilla (Le barbier de Séville)

Peripeţiile hazlii ale contelui Almaviva îndragostit de tânăra şi frumoasa Rosina, pe care reuşeşte în cele din urmă să o ia de soţie, ca urmare a întâmplărilor puse la cale de iscusitul Figaro.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Pierre Beaumarchais 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Pierre Beaumarchais

• Bucurii de vara de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminică
  Ce poate face omul mai placut, intr-o seara de vara - fie ea racoroasa ori, ca in Bucuresti, inabusitoare -, decat sa mearga undeva, la aer, ca sa vada un spectacol? Desigur, "gradinile" de pe vremuri, cu cinema, teatru, hai si lautari - oferta artistica live, pe scurt -, au disparut de mult; acum, indiferent ca iesi la un gin fizz cu fite sau la un mic national si-o bere, te delectezi cu zbierete mecanice. Totusi, pe ici-pe colo mai supravietuieste sau reinvie traditia iesirilor in grup dintre peretii sufocanti, in scopul degustarii de arta vie.
  La o asemenea reinviere si-a propus sa contribuie, de exemplu, Institutul Cultural Roman din Bucuresti organizand, in Capitala, o suita de spectacole sustinute de trupe din strainatate si plasate sub semnul cate unui element natural - apa, foc etc. -, spectacole cu desfasurare in aer liber (in Parcul Tineretului, mai exact) si cu intrare la fel de libera (gratuita, adica). La fel, Teatrul National de Opereta "Ion Dacian" isi invita
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• Nunta lui Figaro la Târgu Mureş de Mircea Sorin Rusu sursa: Agenda LiterNet
  Cea mai recentă premieră de la Teatrul Naţional din Târgu Mureş continuă linia începută în această stagiune, anume invitarea de regizori de peste hotare să monteze spectacole pe scena locală, două dintre numele promise prezentându-şi deja creaţiile publicului larg, anume Alexandre Colpacci şi Achile Roselletti. Cel de al treilea nume este acela al Renatei Scant, directoare a Companiei Renata Scant din Grenoble, actriţă şi regizoare, directoare şi a Festivalului de Teatru European din Grenoble, festival iniţiat în anul 1985. Renata Scant nu este la prima colaborare cu Teatrul Naţional, ea interpretând în stagiunea trecută rolul titular în piesa "Regina Iocasta" de Constantin Zărnescu, montată în limba franceză. Ca regizoare de această dată., ea propune comedia "Nunta lui Figaro" de Beaumarchais, piesă cunoscută mai ales operei compuse de către W.A. Mozart.
  Personalitate controversată la vremea sa, Beaumarchais a fost ceasornicar,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Meniul zilei: Sandu cu păstăi fragede de Paul Boca sursa: Art Act Magazine
  Ce mai zic, domn’e, ăştia cu clonarea? O facem, n-o facem? Nu de alta, dar ştiu eu un tip mişto, regizor de fel, şi vreo ţâşpe teatre care ar avea nevoie de el cam tot timpul. Tipul ăsta m-a convins pe mine, sceptic din fire, că oriunde ar merge, nu contează că-i palat placat cu aur incaş şi lustruit cu salivă de ocelot purificată sau coştereaţă chituită cu găinaţ şi paie putrede, face o treabă pentru care alţii şi-ar da ochiul stâng şi-o jumătate din mamă. Mie spectacolele lui Alexandru Dabija, căci despre el vorbesc, nu mi-au dat niciodată transpiraţii reci şi extaze mistice, mai ales că el nici nu-şi propune asta şi nici eu nu sunt, prin formaţie, un mare fan al comediei. Însă nu pot să-mi evit, văzându-i producţiile puse la cale pe scândurile de aiurea, căderea sublimă şi involuntară a doi-trei stropi de scuipat din colţul gurii, ca mărturie organică a fascinaţiei faţă de un teatru mereu curat, clar, atent,
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Să râdem, dar nu cu orice preț! de Mircea Morariu sursa: Revista Familia - aprilie 2012, pg.118
  Cred că nu există manual ori curs de Istoria literaturii franceze care să omită detaliul că atunci când Nunta lui Figaro a fost citită, în 1782, în fața regelui Ludovic al XVI lea, acesta a exclamat, șocat de dinamita socială și politică reprezentată de scrierea lui Beaumarchais, că ar trebui să fie distrusă Bastilia pentru ca reprezentarea acestei piese să nu însemne un act primejdios. Nu se omit nici amănuntele referitoare la repetatele lupte cu cenzura ale dramaturgului, faptul că acesta a fost de acord să facă un compromis și să transfere acțiunea undeva în Spania, că a ajuns la închisoare însă, până la urmă, Nunta lui Figaro a fost reprezentată chiar în fața victimelor satirei sale care s-au amuzat copios. Piesa, subintitulată La folle journée adică Ziua cea (mai) nebună, a fost jucată cu un succes de casă nemaipomenit, între aprilie 1784 și februarie 1785, înregistrându-se un număr de 75 de reprezentații, cifră record pentru
  Citeste tot pe Revista Familia - aprilie 2012, pg.118
• Un spectacol nou, apreciabil de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Este știut că nu numai în teatrul de proză se caută formule noi de adaptare a clasicilor, dar și în spectacolele teatrului liric pentru a scutura praful așternut cu trecerea timpului. În teatrul liric, cuvântul “vorbește” însă, prin muzică, replica fiind în planul doi. Adaptarea muzicii ar fi o impietate, cum și în teatrul dramatic e terfelirea replicii lui Shakespeare. Regizorul de operă trebuie să respecte muzica, dar își poate permite “adaptarea” imaginii reprezentației la realitatea curentă, în raport cu cerințele libretului. Se câștigă astfel, atragerea spre opera clasică a publicului tânăr care s-a înstrăinat de genul liric. Conținutul muzical valoros al compoziției se respectă, iar formula nouă de prezentare arată doar, că mesajul libretului e actual. Dragostea, trădarea, minciuna, conflictul dintre reprezentanții unor clase sociale opozante, sunt teme ale operelor clasice, rămase actuale și astăzi.
  Beatrice Rancea,
  Citeste tot pe Spectator

Discutii:

propune tema de discutie