regizor caut piesa

Piese de Radu Iacoban

adauga piesa

After Hours - 9G

Povestea a doi bărbați care stau de vorbă, târziu în noapte, într-un bar...

Box FM

Discursul-delir al unui DJ foarte nocturn de radio, cu ascultători care tind să fie înrudiţi şi cu o mare vervă în a-i pune pînă şi pe aceştia la punct.

Carphatian Garden

Prezentatori de stiri, parcagii, preoti, staruri de filme XXX, moguli de presa, politicieni, se vor succeda in fata spectatorului, provocandu-i umorul si inteligenta. Comedie pura, ironie si mult, mult farmec.

Casa cu pisici

Printre pisicile împăiate care îşi continuă existenţa artificială, trei femei încearcă să înveţe lecţia viului din spatele pereţilor care le strâng asemenea zăbrelelor unor cuşti. Elena a visat la o viaţă spectaculoasă, în luminile rampei, plutind în paşi de dans pe scenele lumii. A trăit, însă, din datorie, alături de o mamă nefericită la rândul său. Alexa este copilul crescut de mamă şi bunică; singura care încearcă să rupă cercul strâmt al neîmplinirilor, înfruntând cu forţă şi curaj vina de a-şi iubi mama în egală măsură în care o urăşte. În echilibrul acestui univers cu trei dimensiuni, claustrant şi straniu, există şi un martor - Mara, femeia al cărei suflet bun nu duce lipsă de propriile cicatrici.

Emancipare

Despre adolescenţă, cu farmecul şi pericolele sale.

În parc

O bancă goală în parc. Patru cupluri. Unele celebre, altele mai puțin. Patru scene. Patru întâlniri.

Politik.on

Despre partea nevăzută a unei curse electorale. Despre cei care stau în spatele candidatului imaculat pe care suntem îndemnaţi să punem ştampila. O echipă de elită, feroce şi foarte corporate-like îl cosmetizează cu talentul unui make-up artist pe omul politic abia aruncat în lupta pentru putere. Trei antrenori de minciună, maeştri în manipulare, îl transformă pe banalul profesor de istorie Emil Pop într-un animal politic pur-sânge care să merite pariul alegătorilor. - Alina Epingeac

Procesul caprei cu un ied

Clasicizatul text este adapta, acţiunea fiind plasată într-un spital de alienaţi mintal, în care un doctor încearcă să trateze pacienţii cu şocuri electrice şi drama-terapie, limitele se lărgesc mult, iar posibilităţile de joacă în cadrul poveştii se multiplică exponenţial. Asistăm, aşadar, la o dezbatere între avocaţii apărării şi acuzării în procesul intentat de fratele geamăn al lupului ucis caprei îndurerate.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Radu Iacoban 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Radu Iacoban

• Un spectacol la care râzi inteligent de Loredana Goagă sursa: Revista Teatrală Radio
  Carpathian Garden… munți, dealuri, râuri, cer albastru și senin… așa începe spectacolul, printr-o proiecție de imagini cu România noastră frumoasă însoțită de o arie clasică, proiecție întreruptă uneori de imagini cu pureci pe un fundal de data asta cu șlagărele „de neuitat” ale celor de la Andre ori Costi Ioniță… așadar continuăm pe firul roșu în categoria „România e o țară frumoasă, păcat că-i populată.” Mesajul este dezvăluit încă de la început. Modul în care acesta se face prezentat este unul voios, autoironic, iar dacă ai umor cu adevărat, ești capabil să râzi și de tine însuți, dacă e cazul desigur.
  Fără a avea structura propriu-zisă a unui spectacol obișnuit, suntem martorii unor episoade din realitatea imediată, cuprinse într-un remake entuziast și plin de energie. Dacă nu suntem prea… cartezieni și reci, cu siguranță îl știm pe parcagiul din parcările „șmechere” din centrul vechi ori din alte
  Citeste tot pe Revista Teatrală Radio
• Welcome to “Carpathian Garden”! de Magdalena Popa Buluc sursa: Cotidianul
  O satiră contemporană la care râzi în loc să plângi.
  Jungla urbană românească e un izvor nesecat de inspiraţie pentru acest happening teatral prezentat de Radu Iacoban şi Tudor Aaron Istodor într-un spectacol 100% românesc. O oră şi douăzeci de minute de tiplogii umane din realitatea românească actuală. O piesă cu umor de bună calitate, cu un limbaj care, chiar dacă pe alocuri devine explicit, nu trece niciodată în trivial.
  “Carpathian Garden” este o satiră contemporană în care veţi găsi un meniu complet de specii urbane şi realitate imediată: de la preotul întreprinzător, actorul porno, băiatul de bani gata, prezentatorii de ştiri, până la politicieni, moguli de presă, parcagii.
  Iată câteva citate din spectacol:
  Şomerul: “Suntem singura ţară în care şmecheria e virtute. Noi nu suntem răi sau buni, capabili sau incapabili. Suntem fraieri sau şmecheri”.
  Starul de filme XXX: “Suntem cam pudici noi românii. Ne place să
  Citeste tot pe Cotidianul
• Atenţie. Specii urbane periculoase. - Carpathian Garden la Undercloud, 2014 de Monica Ploeşteanu sursa: Agenda LiterNet
  Carpathian Garden este un spectacol plin de energie, efervescent, care aduce în faţa spectatorilor câteva specii umane din peisajul carpatin autohton. Cu foarte mare mobilitate, Tudor Aaron Istodor şi Radu Iacoban schimbă mai multe identităţi în timpul spectacolului, personajele lor fiind bine individualizate (cu ticurile lor, cu limbajul folosit) şi verosimile, cu toată exagerarea inerentă unei caricaturi. Piesa este regizată de acelaşi Radu Iacoban şi participă la concursul din cadrul festivalului Undercloud, 2014.
  Trăsăturile comune între diferitele specii de oameni din piesă (actor de filme pentru adulţi, agent ilegal de parcare, preot, politician etc.) sunt cinismul şi uşurinţa de a fi corupt. În grădina carpatină pare să domnească legea junglei, iar interesele celorlalţi nu sunt importante, poate doar în măsura în care le deservesc pe ale tale.
  Agentul de parcare ("bosulică de parcare") ameninţă cu vandalizarea maşinii, dacă ai săi
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• În parc, teatrul are o altă însemnătate de Judy Florescu sursa: Ziarul Metropolis
  Crâmpeie din istoria României desfăşurate pe o bancă. Este un titlu plictisitor care are legătură doar cu una dintre temele comediei „În Parc“, spectacol care s-ar putea încadra uşor în programul Școala Altfel. E o lecţie de istorie cuprinzătoare, la care sunt invitaţi elevi de toate vârstele.
  În timp ce o așteaptă în parc, Eminescu o cheamă pe Veronica prin versuri. Regele Ferdinand se află într-o întâlnire discretă cu sfătuitoarea sa, Mița Biciclista, care îl ajută să ia decizii importante cum ar fi intrarea în război. À la guerrre! À la guerre, Maiestate! Da cu cine? Cum cu cine? Cu oricine! O studentă proaspăt scăpată de la servici crede că poate găsi marea iubire oriunde, inclusiv la un necunoscut, binecunoscut criminal în serie al anilor ’70, pe când comunismul era în floare, iar accesul la informație era interzis. Nu se scrie în presă ca să nu se sperie lumea. Telefoanele sunt cele mai ocupate creaturi electronice ale
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Duminică târzie cu Ana Ularu şi Istvan Teglas, la Godot Café-Teatru de Medeea Stan sursa: Adevărul
  Actorii Ana Ularu (28 de ani) şi Istvan Teglas (32 de ani) vor interpreta rolurile principale în spectacolul „În parc“, o comedie scrisă şi regizată de Radu Iacoban (31 de ani). Spectacolul va avea loc duminică, 6 aprilie, de la ora 22.00, la Godot Café-Teatru.
  În parcul în care se va desfăşura acţiunea se va afla o bancă goală, pe care vor lua loc, pe rând, patru cupluri. Astfel, Istvan Teglas şi Ana Ularu vor fi: Eminescu şi Veronica Micle, Regele Ferdinand şi Miţa Biciclista, criminalul în serie Râmaru şi Mihaela, precum şi un el şi o ea din zilele noastre. „Te gândeşti că poate acolo, într-o zi, Eminescu şi Veronica Micle şi-au spus vorbe de amor. Sau că Regele Ferdinand şi Miţa Biciclista puneau ţara la cale înainte de Primul Război Mondial. Sau că Ion Râmaru îşi dădea întâlnire cu o fată. Şi apoi sună telefonul şi vezi că e prietenul/prietena care îţi spune că întârzie un pic. Şi îţi aminteşti de ce eşti acolo.
  Citeste tot pe Adevărul
• Ana Ularu, în rolul Veronicăi Micle sau al Miţei Biciclista de sursa: Adevărul
  Ana Ularu are rolul principal feminin în piesa “În parc”, o comedie scrisă şi regizată de Radu Iacoban, unde o interpretează pe Veronica Micle, Miţa Biciclista sau pe o vicrimă a criminalului în serie Râmaru.
  Cei doi protagonişti ai piesei, Ana Ularu şi Istvan Teglas, joacă rolurile a patru perechi, din epoci diferite: Mihai Eminescu şi Veronica Micle, Regele Ferdinand şi Miţa Biciclista, criminalul în serie Râmaru şi o anumită Mihaela, precum şi un El şi o Ea din perioada actuală Iată ce spune Ana Ularu despre personajele sale: Despre Veronica Micle. "E important să creezi un personaj real, fără să ţii draconic frâiele redării fidele. Nu am încercat să fiu Veronica-cea-din-manual. Documentarea m-a ajutat într-atât încât să ştiu ce subtilităţi pot folosi şi ce ar fi absurd să încerc să imit. Veronica mea e foarte «a mea». E o iubită pasională şi dezamăgită, temperamentală şi tandră, clocoteşte de furie şi de pasiune vizavi
  Citeste tot pe Adevărul
• De la Godot la Naţional. Telegrame de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Lui Radu Iacoban îi place în mod evident Neil LaBute, cu precădere monodramele lui inteligente, cu personaje de regulă educate, cinice şi variabil neiubitoare de umanitate, predispuse la diatribe nemiloase împotriva a tot ce mişcă – de la duioşeniile banale ale relaţiilor amoroase la comerţul contemporan, trecînd prin convenţiile sociale şi topurile muzicale.
  Ca şi Alexandru Popa, structurile dramatice ale lui Iacoban sînt recognoscibil anglosaxone, însă, în cazul lui, perfect ancorate în realităţi locale: muzică românească, reclame locale, viaţă cotidiană împărtăşită de spectatori. Box FM, cel mai recent spectacol pe un text şi în regia lui Radu Iacoban şi jucat de Cătălin Babliuc, e discursul-delir al unui DJ foarte nocturn de radio, cu ascultători care tind să fie înrudiţi şi cu o mare vervă în a-i pune pînă şi pe aceştia la punct. Şi aici, evident, în minte vine lunga listă de filme şi seriale construite în jurul unor astfel
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Hai să ne ţinem de mână cu o himeră şi să spunem toate problemele noastre - Box FM la Undercloud, 2015 de Monica Ploeşteanu sursa: Agenda LiterNet
  David are un post de radio. De care se ocupă numai el. Este în underground-ul radioului românesc, pune muzică necomercială, se află în concurenţă pe FM cu celelalte posturi de masă (şi de proastă calitate) pe care textul piesei are grijă să le catalogheze cu fină ironie.
  David este singurul personaj al spectacolului Box FM, pe care l-am văzut la Undercloud 2015. Una dintre cele mai actuale piese din festival, este un solo performance bun. Cătălin Babliuc (David) reuşeşte să menţină vie atenţia publicului, căci şi monoloagele sale sunt cu adevărat vii: limbajul obişnuit din piesă, cel pe care îl folosim când ieşim cu tovarăşii la bere, micşorează distanţa teatru - viaţă cotidiană.
  David stă noaptea târziu şi se ocupă de radioul său. Din când în când mai pune câte o melodie (şi e simpatic să vezi cu ce se ocupă atunci când nu vorbeşte direct pe post: face flotări, bea bere, dansează balet pe piesele de muzică clasică etc.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Un DJ la curtea lui Godot: Cătălin Babliuc, în "BOX FM" de Magdalena Popa Buluc sursa: Cotidianul
  Piesa de teatru BOX FM, scrisă şi regizată de Radu Iacoban, cu actorul Cătălin Babliuc în rolul unui DJ neconvenţional care-şi trăieşte viaţa în spatele microfonului, va avea premiera sâmbătă, la ora 22.00, la Godot Café-Teatru.
  BOX FM este al doilea spectacol regizat de Radu Iacoban care se joacă săptămâna aceasta la Godot, şi îi urmează piesei Carpathian Garden, programată vineri seara, de la ora 19.00, şi care tocmai s-a întors de la Constanţa, unde a fost jucată cu “sală” plină, într-un spaţiu alternativ.
  BOX FM este un fragment din viaţa lui David, DJ de radio de la el de-acasă, care între două piese trebuie să se converseze cu diverşi ascultători intraţi în direct prin telefon în emisiunea sa.
  Printre “intervenţiile telefonice” veţi recunoaşte vocile actorilor Ana Ularu, Conrad Mericoffer, Andrei Runcanu şi Sorin Dobrin.
  Scenografia: Conrad Mericoffer şi Mihaela Ularu.
  Muzica din BOX FM ajută atunci când cuvintele nu
  Citeste tot pe Cotidianul
• BOX FM - singura piesă de teatru care are trailer de film de Loreta Popa sursa: Evenimentul Zilei
  Spectacolul BOX FM, cu Cătălin Babliuc, după un scenariu şi în regia lui Radu Iacoban, este singura piesă de teatru despre radio care are trailer de film. BOX FM se va juca pe 26 februarie de la ora 19:00, la Godot Cafe-Teatru.
  Trailer-ul are 1 minut şi, în el, piesa este descrisă ca fiind „O comedie imbecilă”, cu casting-ul marca „La o bere”, coloana sonoră semnată de „N-avem drepturi”, costumele „Haine de-acasă”, iar directorul de imagine este tot de-acum celebrul „N-avem”.
  BOX FM este un fragment din viaţa lui David, DJ de radio de la el de-acasă, care între două piese trebuie să converseze cu diverşi ascultatori intraţi în direct prin telefon în emisiunea sa. Printre „intervenţiile telefonice” veţi recunoaşte vocile actorilor Ana Ularu, Conrad Mericoffer, Andrei Runcanu şi Sorin Dobrin.
  „David (Cătălin Babliuc) e un DJ de radio neconvenţional. Un prieten al umorului, un inamic al prostiei şi un degustător rafinat de
  Citeste tot pe Evenimentul Zilei
• Așteptări împlinite cu vise spulberate de Dana Ionescu sursa: Yorick
  În repertoriul cuminte al Teatrului Mic, care merge pe o linie prea precaută, prea ternă, după ce și-a deschis porțile pentru câteva spectacole cu/de/ pentru tineri, produse/ preluate și găzduite de Teatrul Foarte Mic, își face acum loc unul dintre acele spectacole ce are toate datele să atragă spectatori dintre cei mai diverși.
  Regizat de Radu Iacoban, care și-a încercat mâna în mediul independent în ultimii, regizând și semnând câteva texte dramatice, printre care și acesta, „Casa cu pisici” este, pe de o parte, o exemplificare a ideii că se poate face teatru bun cu mijloace materiale modeste, chiar mici. În altă ordine de idei, noul spectacol, care a avut premiera când stagiunea se apropie de sfârșit, nu se ambiționează să fie un experiment, nu are nicio dimensiune inovatoare la un nivel sau altul, nu pare să urmărească afirmarea vreunei „viziuni regizorale”, nu are nimic demonstrativ sau… „special”. În contextul actual poate fi,
  Citeste tot pe Yorick
• Trei actrițe minunate și un examen de regie reușit de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  “Casa cu pisici” este “un spectacol de Radu Iacoban”. Activ și ambițios, tânărul actorul Radu Iacoban scrie textul și îl regizează inspirat. După practica reușită ca actor a pășit convingător treapta spre regie prin activitatea în teatrul independent.
  Ca dramaturg, Radu Iacoban practică în “Casa cu pisici” un text apropiat ca stil teatrului epic cu accente suprarealiste. Alege o tematică dezbătută insistent în dramaturgie – relațiile mamă și fiică. Trei femei își vor povesti viața prin lungi monologuri, apariția conflictului mamă – fiică intervenind destul de târziu în acțiune. Personajele sunt argumentate ale acțiunii construite prin dramele personale relatate în monologuri, dar oferă partituri generoase interpretelor prin istorisirea de către fiecare a destinului frânt datorită neșansei întâlnirii unui partener de viață. Textul este însă, uneori prea încărcat de metafore, fără semnificații penetrante,
  Citeste tot pe Spectator
• Casa cu pisici de Pușa Roth sursa: Revista Teatrală Radio
  O nouă premieră la Teatrul Foarte Mic din București: Casa cu pisici de Radu Iacoban, care semnează şi regia acestui spectacol construit pe graniţa dintre vis şi halucinaţie, spectacol în care se resimt ecourile angoasei, generată de o iubire excesivă.
  În casa populată de spirite, pisicile împăiate reprezintă figurile propriilor nelinişti ale femeilor care locuiesc sau au locuit aici. Pisicile cu nume de cavaleri: D’Artagnan, Athos, Portos şi Aramis au fost pe rând preferatele femeilor din casă, până când a apărut inteligentul motan Belzebut care le-a detronat pe toate, ajunse astfel exponate de muzeu, însă în frunte cu acesta, care n-a suportat nici el prea marea dragoste a stăpânelor lui.
  Se spune că dragostea poate ucide şi autorul, Radu Iacoban, demonstrează că femeile din această casă iubesc copleşitor. Autorul, tânărul şi talentatul actor-regizor, a adus pe scenă un spectacol tulburător, în care liniştea aparentă este nelinişte,
  Citeste tot pe Revista Teatrală Radio
• Casa cu pisici sau cum mi-am întins rimelul în seara asta pe toată faţa de Alexandra Dinu sursa: Agenda LiterNet
  Mi se întâmplă foarte rar să asist la o scenă care să mă emoţioneze atât de puternic încât să încep să plâng: o fiică îşi ţine mama în braţe, o mângâie, o linişteşte, spunându-i o poveste despre o eroină, dintr-un trecut nu foarte îndepărtat.
  Elena (Emilia Dobrin), Mara (Andreea Grămoşteanu) şi Alexa (Ilinca Manolache), fiica Elenei. Toate trei îşi dau întâlnire într-o casă cu oglinzi, unde încap şi cinci pisici împăiate. Dintre ele Aramis şi Belzebut se remarcă fără doar şi poate. Belzebut are o istorie tragică, dar în cei patru ani de existenţă, a adus multă iubire. Aramis în schimb şochează prin postura sa, mai ceva ca un muschetar.
  Pe tot parcursul piesei, Elena este plină de graţie, dansează şi gesticulează pentru o audienţă ce apare doar în ochii ei, pe alocuri se admiră în oglindă, iar reflexia sa reprezintă certitudinea unui mare potenţial artistic ce nu a fost exploatat. Din mizeria realităţii evadează
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• „After Hours” – o beție cinstită de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  La Teatrul Național din București s-a deschis noua stagiune, și, odată cu ea, a început avalanșa premierelor și, mai nou, a festivalurilor. La Sala Mică, în cadrul proiectului 9G, a avut loc zilele acestea premiera spectacolului „After Hours”, în regia lui Radu Iacoban. Cariera artistului cuprinde o paletă din ce în ce mai largă de roluri, proiecte, spectacole, talente?!, descoperiri. Având în vedere evenimentele recente, cariera lui Radu Iacoban, de actor, proaspăt regizor și mai proaspăt autor de texte dramatice a început să capete contur și să urce precum valoarea acțiunilor la bursă. Căci nu e ușor să te impui (măcar puțin) nici în teatrul independent și cu atât mai puțin în teatrul de stat. Ca actor, este angajat la Teatrul Mic, joacă și la Godot Café-Teatru, iar din toamnă este prezent în spectacolul „Carousel” regizat de Andrei Șerban la Teatrul Bulandra. Când vine vorba de regie, Radu Iacoban își montează propriile piese,
  Citeste tot pe Yorick
• Virtuţi tămăduitoare de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  La ceas de seară - after hours -, la ora ofertelor, într-un bar. Doi tipi. Potriviţi ca vârstă, diferiţi ca statut social şi tonus. O întâmplare - provocată - îi aduce împreună, oferindu-le prilejul unei agreabile conversaţii despre orice şi mai nimic, dar în orice caz, despre femei.
  Unul e boemul absolut, baudelairenian din convingere, relaxat, împăcat, arhanghelul libertăţii şi al fentării responsabilităţilor; celălalt, corporatist timid cu ambiţii, ştie cum dar nu poate, reţinut şi cu accese de furie cauzate de frustrare şi o bine temperată manie a persecuţiei. Ce îi aduce în bar? Pe unul plictiseala, loisir-ul, indiferenţa binevoitoare, pe celălalt gândul răzbunării, o reparaţie a unei pierderi de demult, din copilărie.
  Textul lui Radu Iacoban are virtuţi reconfortante, chiar consolatoare. Empatizezi cu ambele personaje care, pe parcursul acestei conversaţii agreabile, lipsite de prejudecăţi sau formalism, îşi dezvăluie opinii,
  Citeste tot pe Port.ro
• After hours de Marius Oliviu sursa: teatru.info
  Am luat la cunoștință de Radu Iacoban (actor, regizor și autor de texte dramatice) prin intermediul Comedy Cluj, cu ocazia spectacolului său „After Hours”, selecționat la festivalul de film. Știu că nu e ușor să te impui în teatrul independent și cu atât mai puțin în teatrul de stat. Ca actor, Radu este angajat la Teatrul Mic, joacă și la Godot Café-Teatru, e prezent și în spectacolul „Carousel” regizat de Andrei Șerban la Teatrul Bulandra. Este un artist tânăr, acuzat că produce spectacole facile, pentru spectatorii care frecventează Godot-ul. Și „After Hours” este un spectacol menit să placă, te face să râzi, să te relaxezi și să pleci binedispus, iar rețeta se pare că funcționează.
  Pleacă de la un poem în proză de Charles Baudelaire, simbol și indicație în același timp: Hai, spune poezia aia. Aia, cu „îmbătați-vă”. După ce recită poemul, Cătălin Babliuc nu uită să menționeze clișeul „secolul vitezei”,
  Citeste tot pe teatru.info
• Maturizare. Evadare. „Emancipare” de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Te naşti, îţi faci de lucru prin viaţă şi, inevitabil, mori. Perioada dintre singurele certitudini ale existenţei e variabilă. Surprinzătoare. Şi se presupune că stă sub semnul liberului arbitru. Eşti răspunzător pentru viaţa ta. Tu alegi. În afară de câteva detalii precum destin, societate, familie, religie, politică, economie, climă, mediu înconjurător, hazard şi alte banalităţi nimic nu stă între tine şi cursul evenimentelor din propria ta viaţă. Aşadar, cum alegi să trăieşti şi cât? Cine eşti? Cine ai vrea să fii? Ce cauţi tu în viaţa ta? Momentul în care aceste întrebări devin grave şi cer un răspuns apăsat şi definitiv se numeşte atât de simplu – adolescenţă. Perioada aceea teribilă şi sensibilă. Anii în care parcă te-ai mai juca şi parcă nu, când părerea celorlalţi capătă proporţii cosmice, când lumea toată îţi e împotrivă, când e timpul pentru soluţii radicale, când vrei să arăţi dintr-odată,
  Citeste tot pe Yorick
• Când moartea e „cool” de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Teatrul pentru adolescenți, cu subiecte despre și pentru adolescenți, e destul de slab reprezentat din România. Între teatrul pentru copii și teatrul pentru adulți se întinde o prăpastie care, din păcate, ne-ar putea costa generații de spectatori.
  Acesta este contextul în care Radu Iacoban a pus recent în scenă, la Sala Nouă a Teatrului de Comedie, un text propriu, propunând unul dintre puținele spectacole care au în vedere acest segment de vârstă. Numărându-se printre cele trei proiecte câștigătoare la cea de-a VI-a ediție a Concursului „Comedia ține la TINEri”, „Emancipare” este o poveste cu patru adolescenți care fug de-acasă… O poveste despre vârsta aia dificilă, când orice se poate transforma într-o tragedie, când tenebrele te atrag, când extremele fac regula, când viața e complicată și plină de probleme inexistente, când secretele au valoare de secret de stat, când moartea are farmec și e cool…
  Letitia VladescuCel mai
  Citeste tot pe Yorick
• Zone întunecate Citeste mai mult: adev.ro/og8qvm de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Mai toate fostele Teatre de păpuşi de odinioară şi-au schimbat firma, unele chiar şi profilul. Au devenit Teatre pentru Copii şi Tineret ceea ce nu e deloc un lucru rău. Mai întâi fiindcă e nevoie de spectacole care să se adreseze adolescenţilor, în al doilea rând deoarece creşterea nivelului de calificare al actorilor angajaţi în aceste instituţii impunea şi o diversificare a rolurilor ce le sunt încredinţate. Problema încă nesoluţionată pe deplin rămâne aceea a textelor specifice. Radu Iacoban, un foarte bun tânăr actor, care de câtva timp şi-a încercat, şi nu chiar fără succes, puterile şi în arta regiei, şi în aceea a dramaturgiei, a scris un altfel de text care se cheamă Emancipare. Iată însă că lansarea lui la apă a fost asumată de Teatrul de Comedie din Bucureşti, organizatorul unui remarcabil festival de teatru cu periodicitate anuală ce se cheamă Comedia ţine la tine(ri). Nimic de criticat pentru acest gest cum nu se poate mai
  Citeste tot pe Adevărul
• Politik.on – politik,of – politik! Vai de Alina Epingeac sursa: Yorick
  De la Politikonul lui Aristotel şi până la politichia mioritică e cale lungă, cu haltă prin politic-of şi politic-vai. Subiectul preferat la bere, la cină, la coadă, în autobuz, în pat înainte de culcare şi, mai ales, pe Facebook. Mai de succes decât orice serial, cu mai multe episoade decât Tânăr şi neliniştit şi intrigi mai palpitante decât Game of Thrones, filmul prost al vieţii politice de pe la noi face rating. Şi, ca orice produs de succes, se vinde bine pentru că e bine marketat. La început a fost talk show-ul. La o masă mai mare sau mai mică nişte domni la costum răspundeau unui moderator cu bretele. Cel mai bine era când se certau. Şi, slavă Domnului, românii au sămânţa de scandal în sânge. Seri la rând, ecranul televizoarelor cu tub de pe atunci era populat de o faună diversă şi atroce. A urmat o perioadă incertă când mai tot co-naţionalul s-a mutat cu arme şi muniţii într-o garsonieră în căutarea unei doamne cu nume de
  Citeste tot pe Yorick
• Viaţa ca un show de Mihai Brezeanu sursa: scena9
  Zici politică, te gândeşti la politicieni. Corupţi, incompetenţi, nesimţiţi, puşi pe căpătuială. Noi, restul? Scârbiţi, dezinteresaţi, neimplicaţi. Două lumi paralele, care interacţionează în caz de alegeri. În Politik.on, Radu Iacoban focalizează asupra acestui unic moment de întâlnire dintre cele două specii, politicieni şi cetăţeni votanţi, şi îl developează cu mult cinism, dar şi cu oarecare duioşie.
  Campania electorală e, de fapt, un grotesc show tv, melanj de varietăţi şi Surprize, surprize, un show pre-fabricat, lipsit de cea mai mică urmă de autenticitate. Andreea Vasile, Letiţia Vlădescu şi Ionuţ Grama sunt consultanţii de campanie, acele personaje curea de transmisie dintre specii, care, în calitate de regizori ai spectacolului, ştiu exact cât şi cum trebuie livrat publicului pentru obţinerea votului. Cândva un cetăţean oarecare, onorabil, timid şi confuz, un fel de Spirache Necşulescu (Titanic Vals) reloaded,
  Citeste tot pe scena9
• Procesul (cu umor al) caprei cu un ied (inteligent) de Alina Epingeac sursa: Yorick
  „Poetul naţional Mihai Eminescu”. „Marele nostru romancier Liviu Rebreanu”. „Cel mai mare povestitor Ion Creangă”. Nu mai spun de Sadoveanu şi Baltagul lui devenit mai cunoscut în varianta din culegerile de comentarii decât în original. De Alecsandri şi pastelurile sale pe care nu le mai citeşte nimeni, dar ştim cu toţii, oh, dar vai cât sunt de frumoase şi de Coşbuc şi „El Zorab” din care ştim doar primul vers din care aflăm că „La Paşa vine un arab”, dacă ştim şi atât, nu are rost să mai aduc vorba. Suntem un popor cu mulţi autori mari. Dacă nu cei mai mari. Cel puţin aşa învăţăm la şcoală. Şi tot analizând şi comentând şi scriind caiete întregi despre operele lor ajungem să nu îi mai citim.
  „Capra cu trei iezi” este o povestire a lui Ion Creangă în care un lup mănâncă doi iezi, le înfige capetele în gard, iar la final este pedepsit fiind ars de viu şi lovit cu bolovani. Aceasta este o poveste pentru copii.
  Citeste tot pe Yorick
• Omor Amor Umor de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Procesul caprei cu un ied. De Radu Iacoban. La Metropolis. După Capra cu trei iezi. De Ion Creangă. La ora de română.
  Prima oară când am dat cu ochii de titlul piesei lui Iacoban, ultimul cuvânt era scris cu majuscule şi, în loc IED, am citit IAD. Şi m-am gândit instantaneu la Caragiu şi la I.A.D.: "Am uitat să vă spun că unui tartor bătrân de la I.A.D. i s-au aprins călcâiele după un drăcuşor de fată. A gonit-o din casă pe tartoriţa lui şi s-a mutat cu diavoliţa. Într-o zi, când s-a întors pe neaşteptate de la băi, de la... Pucioasa, a deschis uşa şi-a văzut pe dracul gol. Gol. A vrut să dea buzna, dar n-a putut să intre pe uşă din cauza coarnelor. Eh, să mai zici că nu e dracul chiar atât de negru. Ei, sigur că nu e negru, e blond!".
  M-am trezit din reverie şi am recitit, de data asta corect. Ied, nu iad. Ce treabă să aibă iedul cu iadul? Sau are? Premiera de la Metropolis zice că are. Că e cam "din echipa adversă" (tot Caragiu
  Citeste tot pe Agenda LiterNet

Discutii:

propune tema de discutie