regizor caut piesa

Piese de Rainer Werner Fassbinder

adauga piesa

Ali: frica mănâncă sufletul (Katzelmacher)

Despre delicata temă a emigranților și prejudecățile ivite prin confruntarea unor culturi diferite.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Rainer Werner Fassbinder 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Rainer Werner Fassbinder

• Un centru cultural independent și-a deschis porțile de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  În buricul târgului, pe strada Actor Ion Brezoianu, nr.23-25, în clădirea Palatul Universul, patru personalități apreciate în special pentru activitatea în cinematografie, au fondat cu pricepere APOLLO 111. Bogdan Dumitrache (actor și director de casting), Cătălin – Peter Netzer (regizorul filmui premiat “Poziția copilului”), Cătălin Rusu (director de creație și consultant de brand Rusu + Borțun) și Dragoș Vîlcu (producător și owner Multi Media Est) sunt co-fondatorii unui ingenios minicentru cultural, cu dotări tehnice deosebite. Pe un întreg etaj al Palatului Universul, funcționează o sală de teatru, concerte și proiecții de film, spații de repetiții și casting, un bar original. Sala de teatru, comodă și elegantă, are peste o sută de locuri. Spațiile sunt amenajate profesional, ca logistică și confort. Nici un teatru independent din Capitală, nu beneficiază de astfel de condiții.
  Proiectul activității teatrale este conceput după
  Citeste tot pe Spectator
• Moţa şi Marin de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  De curînd, în Bucureşti a apărut un teatru nou. Apollo 111 foloseşte un spaţiu din clădirea Universul, pe care l-a amenajat în stil urban (brut-industrial), cu bar în foaier şi o sală cu 127 de locuri. Ce aduce nou este conceptul: un adevărat teatru de proiecte, cu spectacole care se joacă o perioadă limitată de timp. În plus, apare ideea de curatoriat, căci fiecare stagiune are directorul ei artistic, care oferă conceptul şi decide ce artişti invită.
  Primul director artistic este unul dintre fondatorii Apollo 111, actorul Bogdan Dumitrache, care a gîndit stagiunea cu spectacole aflate la intersecţia filmului cu teatrul, iar primul său invitat este Radu Jude, regizor de film, interesat de teatru în calitate de spectator şi, mai nou, de creator. Jude este la al doilea spectacol, după Scene dintr-o căsnicie de Ingmar Bergman, realizat la Teatrul Naţional din Timişoara. De data asta, el a optat pentru un text de Rainer Werner Fassbinder, Ali: Frica
  Citeste tot pe Dilema veche
• Rasismul, de la Fassbinder la Radu Jude de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Apollo111, noul spațiu independent/privat din centrul Bucureștiului (la subsolul celebrului Palat Universul, în sfîrșit intrat într-o procedură de consolidare-reabilitare), s-a deschis la final de noiembrie cu cel de-al doilea spectacol de teatru montat de cineastul Radu Jude, după Scene dintr-o căsnicie de la Naționalul din Timișoara – probabil deloc întîmplător, tot o adaptare după un film: Ali. Frica mănîncă sufletul.
  Filmul urmărește legătura dintre Emmi (Kurowski), o femeie de serviciu, văduvă cu copii adulți și o nepoată, și Ali, un emigrant maghrebian de 30 de ani, pe care-l cunoaște întîmplător, într-o seară cînd se adăpostește de ploaie într-un bar, loc de băută și joc de cărți pentru arabi. Sînt doi oameni singuri, înstrăinați în propriul mediu, care se apropie unul de celălalt, se căsătoresc și ajung să înfrunte prejudecățile comunității (pe de o parte, prejudecăți rasiale, pe de alta, stereotipii legate de
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Jenant! de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Nu e vorba că nu există rasism în România. Sau xenofobie. Sau misoginism. Sau gândire îmbibată de n-şpe mii de prejudecăţi sexuale. Sau nostalgie tâmpă pentru lideri mesianici, cunoscuţi în istorie mai ales pentru crimele săvârşite. Sau puseuri din ce în ce mai dese şi mai radicale de naţionalism.
  Toate acestea există! Existenţa lor e semnificativă, larg-răspândită, poate mai larg decât ne-am putea închipui, puţin înţeleasă, încă şi mai puţin discutată. A produce opere de artă pornind de la aceste realităţi neliniştitoare e important, e lăudabil, e necesar.
  Şi totuşi, nu orice operă de artă focalizată pe un subiect relevant şi / sau hiper-actual binemerită atenţie, laude, presă favorabilă. De pildă, nu orice fel de film cu nazişti e o capodoperă şi un must-see. La fel, nu orice spectacol de teatru, fie el Ali: Frică mănâncă sufletul, care abordează frontal şi explicit temele de mai sus, se cuvine aplaudat şi recomandat.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Când cazi de sus de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Când se deschide un teatru nou te bucuri. Când spaţiul dedicat lui este generos, profesionist, elegant, confortabil şi nu doar câţiva metri pătraţi în care încap înghesuiţi spectatori de ocazie, te bucuri şi mai mult. Când acest nou teatru îşi propune să încerce o abordare originală şi să îşi impună cu personalitate amprenta în viaţa culturală te bucuri cel mai mult. Aşa s-a întâmplat cu „Apollo 111” – teatrul deschis recent în corpul B al Palatului Universul. Promisiunile au fost mari şi cuvinte precum „calitate”, „performanţă”, „alternativă”, „adevăr”, „inovaţie” se regăsesc presărate în misiunea declarată de către fondatori. Un concept care a mai fost testat parţial şi prea devreme în România – serii limitate de spectacole. Fiecare stagiune este gândită de un curator în virtutea unei teme, iar spectacolele montate se joacă într-un interval de şase săptămâni. Pentru început, Bogdan Dumitrache,
  Citeste tot pe Yorick
• Despre alteritate, de la vorbe la fapte de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  De la finele toamnei anului 2016, Bucureştiul beneficiază de un nou teatru independent. Unul cu totul altfel, prin repertoriu, prin personalitatea celor ce vor monta acolo, prin modalitatea de programare a producţiilor. Aşa ne înştiinţează fondatorii - Bogdan Dumitrache, Cătălin Rusu, Călin-Peter Netzer, Dragoş Vîlcu. Noul teatru se cheamă Apollo 111, are un bun sediu în Palatul Universul, în buricul Capitalei, şi aş putea să spun că a pornit la drum doar parţial cu dreptul datorită spectacolului cu piesa Ali - Frica mănâncă sufletul. În fond, o adaptare, mai mult, o localizare şi contemporaneizare care, totuşi, ar putea suferi amendamente, a scenariului lui Rainer Werner Fassbinder Fear Lats the Soul, un film din 1974. Un fel de alt Ghici cine vine la cină!, adică o repunere pe tapet a ghemului de prejudecăţi sociale şi rasiale pe care le avem faţă de cei care sunt altfel, faţă de străini.
  Mai exact. Scenariul, mă rog, piesa ne provoacă să
  Citeste tot pe Adevărul

Discutii:

propune tema de discutie