regizor caut piesa

Piese de Rodica Popescu Bitanescu

adauga piesa

Cinci femei in tranzitie

De ziua ei, o femeie - Gazda - organizează o petrecere și invită câteva prietene: Profesoara, Bibliotecara, Afacerista și Tânăra. Dialogul dintre cele cinci femei scoate în evidență conflicte, secrete și frustrări, toate pe fundalul social al epocii de tranziție cu caracteristicile ei specifice.

Inca-i bine!

Succesul agramaţilor în afaceri, stupiditatea emisiunilor de televiziune, dependenţa de calculator, mediocritatea clasei politice, hrana ecologică, salvarea conştiinţelor prin credinţă, cum să fii tânăr când eşti deja bătrân, adulterul şi copiii părăsiţi de părinţi (în special taţi) iresponsabili, banii şi iubirea, iubirea şi sexul etc. sunt teme de taclale între personajele piesei.

Viaţa de cimitir

O poveste de iubire este pretextul pentru imaginare dialoguri între cei vii şi cei ce nu mai sunt printre noi, dialoguri ce evocă cu umor și morală aspecte care conduc, în final, la o mai bună autocunoaștere.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Rodica Popescu Bitanescu 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Rodica Popescu Bitanescu

• Cinci femei de tranziţie de Magdalena Popa Buluc sursa: Cotidianul
  Cinci remarcabile actriţe, Aimée Iacobescu/Giliola Motoi, Magdalena Cernat, Rodica Popescu Bitănescu, Vivian Alivizache, Tania Popa/ Iuliana Călinescu, ne descoperă cu har, haz şi sensibilitate tipologia feminină de ieri, de azi şi de mâine: femeia de tranziţie, în viziunea dramaturgică a Rodicăi Popescu Bitănescu.
  „Fiecare dintre interpretele amintite construieşte un portret uman credibil, toate laolaltă alcătuind o tipologie a femeilor din perioada prelungitei noastre tranziţii. Prospeţimea jocului, firescul dialogului, situaţiile de viaţă recognoscibile sunt şi secretul succesului acestui spectacol, de la care publicul nu pleacă fără să mediteze la dramele şi bucuriile existenţei. Va fi, cu siguranţă, un spectacol de serie lungă."
  Dialoguri simple şi adevărate, conflicte omeneşti, întrebări existenţiale şi destăinuri tulburătoare, ca între prietene, la o şuetă. Un evantai multicolor de stări şi sentimente, într-un party al
  Citeste tot pe Cotidianul
• Gustul publicului, timiditatea şi impostura de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Gustul publicului pare să fie suveran. Alegerile repertoriale şi propunerile regizorilor se subordonează unei legi nescrise: montăm spectacole uşurele, amuzante, cu vedetele teatrului, umplem sala, vindem bilete şi toată lumea e fericită. Spectatorii aplaudă cuminţi, actorii se bucură de succes, domnii de la primărie văd încasări şi-am încălecat pe-o şa… Povestea neromanţată şi clasicizată deja a peisajului teatral actual. Mai rămâne de văzut dacă e şi adevărată. Am făcut cercetare „de teren” – „Cinci femei de tranziţie” la Teatrul Naţional din Bucureşti. Ei bine, e drept, publicul aplaudă la final aproximativ la fel de entuziast şi de generos ca la orice alt spectacol. Aplaudă conştiincios şi intrările în scenă ale actorilor. Frumos. Dar ce se întâmplă între două runde de aplauze furtunoase nu mai e chiar ca în poveste.
  În primul rând, sala nu e arhiplină aşa cum spune lumea prin târg. Firesc, spectacolul se joacă de
  Citeste tot pe Yorick
• Nu e prea bine de Magdalena Boiangiu sursa: Adevărul
  Piesa „Încă-i bine!” de la Teatrul Naţional este o enciclopedie a locurilor comune din toate taclalele bucureştene şi din provincie. S-ar putea spune că stagiunea a început, deoarece se joacă spectacole aproape în fiecare zi. Se poate spune că nu a început încă: oferta e submediocră.
  Teatrul Naţional din Bucureşti şi-a deschis oficial stagiunea cu o premieră în Sala 99, sala cu cele mai puţine locuri din întreg edificiul, mai curând potrivită pentru recepţii în cadru intim, decât spectacolelor. Dar obstinaţia căutării spaţiilor neconvenţionale duce la descoperirea lor în locul cel mai convenţional dintre toate.
  Premiera este produsul unei iniţiative care se doreşte a fi continuată. Directorul Naţionalului bucureştean, Ion Caramitru, a făcut o generoasă ofertă tuturor actorilor, dar în special celor neîntrebuinţaţi sau subîntrebuinţaţi, să-şi elaboreze propria ofertă artistică: să propună un text, un spectacol,
  Citeste tot pe Adevărul
• "Încă-i bine!", la Naţional de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Rodica Popescu-Bitănescu a prins gustul "pieselor de conversaţie", precum îşi numeşte cunoscuta actriţă cele două texte pe care le-a scris şi le-a montat la Teatrul Naţional din Bucureşti.
  Rodica Popescu-Bitănescu a prins gustul "pieselor de conversaţie", precum îşi numeşte cunoscuta actriţă cele două texte pe care le-a scris şi le-a montat la Teatrul Naţional din Bucureşti.
  După "Cinci femei de tranziţie", spectacol cu priză la public ea a apărut în postură de autor şi regizor pentru a doua oară, cu "încă-i bine!", interpretând unul dintre personajele create. A "luat" pulsul zilei şi a scris "cu poftă" dialoguri înţesate cu "subînţelesuri". De data aceasta a zămislit şapte personaje: cinci femei şi doi bărbaţi, pe care îi aduce în sufrageria Paraschivei (rol interpretat de ea). Aceasta dă o petrecere, motiv de a mai conversa, a vorbi despre vremuri, ocupaţii, despre generaţii. Cum a fost "pe vremea noastră" şi cum e acum.
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Un spectacol tare trist... de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  Proiectul: "Usi deschise pentru toti": "Inca-i bine" - comedie de Rodica Popescu Bitanescu Distributia: Cezara Dafinescu, Andrei Duban, Eugenia Maci, Eduard Adam, Ecaterina Nazare, Oana Vanatoru, Rodica Popescu Bitanescu Regia si scenografia: Rodica Popescu Bitanescu
  Lansarea stagiunii Nationalului bucurestean, din 26 septembrie, s-a petrecut la Sala 99, care nici macar 99 de locuri nu detine. S-a apelat la proiectul "Usi deschise pentru toti" si a intrat pe usa Salii 99, Rodica Popescu Bitanescu, un artist energic, apreciat, detinatoare a succesului si ca dramaturg, obtinut de prima sa scriere, "Cinci femei in tranzitie", care se joaca de mult timp la National. De asta data, dramaturgul nu prea a avut inspiratie, textul propus fiind o incropeala de discutii despre orice, avand la baza stirile ce invadeaza ziarele. Discutiile ascund asa-zise conflicte hilare, expediate rapid. Timp de aproape o ora, sase persoane, invitate acasa la Paraschiva, stau la sueta. Comenteaza tot felul
  Citeste tot pe România Liberă
• Să fim penibili fără profesor de Mihai Buzea sursa: Academia Cațavencu
  Se-nşală grav cine crede că teatrul e o distracţie pentru elite! Poate că aşa o fi prin alte ţări mai spălate, prin Bosnia, Bulgaria sau Kîrgîzstan, dar la români teatrul e de toate felurile: şi mai aşa, şi mai aşa, pentru toate gusturile. Poţi vedea piese de toată stima, dar şi unele de toată jalea: evident, există public şi pentru unele, şi pentru altele, ca pe orice fel de piaţă. Spre nefericirea mea, am „izbutit“ să ajung şi la reprezentaţii special gândite pentru prostime, de plâng şi-acum pentru banii daţi pe bilet. O să m-apuc cândva să fac şi-un clasament, dar cred că pe primul loc se bat piesele doamnei Rodica Popescu Bitănescu: Cinci femei de tranziţie o las pe altă dată, acum e vorba de Încă-i bine!*.
  Această „creaţie artistică“ (mă rog…) se numeşte piesă de teatru, dar asta numai pentru că n-avem în limbă un termen mai precis. E de fapt un fel de şuetă cu public, un fel de show TV gen Familia Bundy,
  Citeste tot pe Academia Cațavencu
• Întotdeauna e loc de şi mai bine de sursa: Hai la teatru
  Intri într-o sufragerie. Totul este aranjat, băuturile – locale (ţuica noastră de prune) şi străine (Balentine’s) – sunt pregătite şi n-ai altceva de făcut decât să aştepţi şi restul grupului. Acesta este format într-o majoritate covârşitoare din femei – doar ele reprezintă mai mult de jumătate din populaţia globului -, plus doi bărbaţi, tineri.
  Discuţiile sunt banale şi acoperă toate paleta de subiecte ce pot fi disecate într-o comunitate: politică, stresul cotidian, bârfe, economie. Ca-n orice conversaţie, limbajul se mai abate pe alocuri de la politeţea de convenienţă, alunecând fie spre o înjurătură, fie spre o răutate neintenţionată, dar bine plasată. Scorul e deschis.
  Paraschiva (Rodica Popescu-Bitănescu) a reuşit să adune în casa ei toate “exemplarele” caracteristice perioadei prin care trece ţara asta minunată: soţia de diplomat (Eugenia Maci), părăsită şi de copil, şi de soţ (amândoi fiind workaholici);
  Citeste tot pe Hai la teatru
• Cum să faci bani din filozofeală de Mihai Buzea sursa: Academia Cațavencu
  Un titlu mai exact ar fi fost „Cum să aduci bani în teatru făcând filozofeală de doi bani“, dar era prea lung şi, în plus, includea şi răspunsul la întrebare; iar eu fug de chestia asta ca dracu’ de tămâie, ca orice om care-a avut parte de discuţii cu gagici („Ce vrei să-mi spui? Că eşti un porc şi că m-ai minţit de la-nceput?“). Bref, răspunsul corect la întrebarea (nescrisă) din titlu e următorul: cobori filozofeala la cel mai jos nivel posibil, apoi o urci pe scenă, sub forma unei piese* de teatru. Proştii dau năvală la casa de bilete ca la tir-urile cu „ajutoare“ de prin ’90, iar ţie, autor, ţi se umple teşchereua de parale. Autoare, mai exact: e vorba de doamna Rodica Popescu Bitănescu, desigur.
  „Uauauauauu e super chiar am fost azi pe la 8:00 sa vad piesa pe la cofetsria teatru din focsani si sunt o mare fana mia placut mult de actori va rog daca imi da-ti id-ul actorilor as fi cea mai bucuroasa va rog dati-mi id-ul lor adica
  Citeste tot pe Academia Cațavencu

Discutii:

propune tema de discutie