regizor caut piesa

Piese de Ronald Harwood

adauga piesa

After The Lions

Another Time

In early 1950s Sea Point Town, Ike and Belle live with their son, Leonard, already a brilliantly gifted pianist who needs to study in Europe. When Ike dies, Belle is determined to further Leonard's studies whatever the cost. In Act II it is thirty-five years later in London where Leonard is a famous concert pianist. Belle and her brother and sister have travelled to London to see him, but Leonard has some shattering news for Belle.

Collaboration

about the moral entrpment of a famous musician in Nazi Germany. Richard Strauss was a jewel in the Nazis' cultural crown - until he chose the Jewish writer Stefan Zweig as his librettist. Their relationship is lovingly and brillianly sketched.John Peter, Sunday Times.

Country Matters

A committee of do-gooders view a country house in the hope of turning it into an institution for refugees. A refugee girl accompanies them and personal conflicts corrupt all charitable ideals

Deliberate Death Of A Polish Priest, The

based on the transcripts of a trial and other material arising out of the murder of Father Jerzy Popieluszko

Dresser, The

Period 1942, Sir, the last of the great, but dying breed of English actor managers struggles through Lear with the aid of his dresser

English Tragedy, An

a gripping tale of conflicting loyalties and wartime treason, based on the true story of British Anti-Semite John Amery. Amery was arrested in 1945 and charged with high treason after making propaganda broadcasts for Nazi Germany.

Equally Divided

Equally Divided begins shortly after the funeral of Edith and Renata's mother. Edith, severe, embattled, unmarried, has sacrificed her life to nurse the bedridden old woman. Renata, glamorous and married several times, has spent her life doing what she pleases. When the contents of the will are made known, childhood rivalries re-emerge and the result is a moral tale both powerful and comic.

Family, A

Individual freedom, apparently much prized, threatens to destroy the power of a family.

Good Companions, The

Goodbye Kiss

Set in Cape Town, Harwood's birth place, an evidently autobiographical account of a famous artist's return after 30 years overseas to track down the Cape Coloured nanny who brought him up.Jeremy Kingston, The Times

Guests, The

The dinner table is laid for five but significantly only one of the places is provided with a wine glass, and only one character is named in the cast list, insofar as Woman can be considered a name, we are in some realm of fantasy, though the precise nature of Woman's fantasy takes some time to emerge. She knows she is to be the only diner. She scampers up the stairs to let the first two in, and chatters to them in a bright hostessy manner, sipping from an invisible glass (not the one on the table). But then the hand forgets it is meant to be holding a glass and clutches her arm, and it becomes certain that the guests, like the glass, are figments of her imagination. She is alone, and the interest of the play becomes one of deciding what sort of loneliness she is in.Jeremy Kingston, The Times

Handyman, The

Interpreters

moving and comic complications in a tale of love across the Iron Curtain

Ivanov

disillusioned Russian estate owner has fallen out of love with his wife, his land and his friends

J.J. Farr

Mahler's Conversion

I belong nowhere.' Obsessed with power and fame, Gustav Mahler rejects his Jewish background and his friends with devastating consequences. Gustav Mahler (1860-1911), a composer and conductor of passion and genius, was born in Bohemia and faced a lifetime of prejudice - 'I'm homeless. Not once but three times. First, a native of Bohemia in Austria. Second, an Austrian among Germans. And third, a Jew in the rest of the world'. But in 1897, in order to be granted the prestigious position of Director of the Vienna Court Opera, Mahler decided to convert to Catholicism. In time, however, as his world collapsed, he came to believe he was being made to pay a dreadful price for his ruthless ambition.

March Hares

Night Of The Day Of The Imprisoned Writer, A

Ordeal Of Gilbert Pinfold, The

Middle aged write embarks on sea voyage and is victim to hallucinations which he believes to be real.

Poison Pen

Quartet

Cecily, Reggie and Wilfred are in a home for retired opera singers. Each year, on 10 October, there is a concert to celebrate Verdi's birthday. Jean, who used to be married to Reggie, arrives at the home and disrupts their equilibrium. She still acts like a diva and refuses to sing. But the show must go on .

Reflected Glory

See You Next Tuesday

Wealthy Parisian publisher Pierre has the career, the wife, the friends and the mistress - and an unusual pastime. Once a week, his friends meet for dinner and invite the most idiotic person they can find. By chance, Pierre comes across the finest nincompoop ever. When the paths of these two unlikely dinner companions cross, it results in choas.

Taking Sides

story of Wilhelm Furtw

Tramway Road

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Ronald Harwood 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Ronald Harwood

• Culisele din stînga de Doru Mareș sursa: Observator Cultural
  Litoralul, iarna, e ca un soi de frumuseţe de top nefardată: risc pe măsură, seducţie pe măsură. Sînt cîţiva ani de cînd nu am mai avut suficient timp pentru a rezona cu nostalgia de iarnă a Constanţei, sentiment care mi s-a părut deunăzi că tinde tot mai tare spre dezastru, confirmînd lamentaţiile lui Ovidiu, chiar dacă acesta a fost lipsit de ghinionul de a fi contemporan cu primarul Mazăre. După modelul Capitalei, oraşul de la malul mării pare şi el condamnat. Prin ferestrele sparte şi peste pereţii cojiţi ai Cazinoului suflă vîntul, jos, în portul Tomis, prin dreapta Amiralităţii creşte o hardughie în total conflict cu bunul-simţ şi normele esteticii (care e, totuşi, diferenţa dintre moralitatea arhitectului român din vremea lui Ceauşescu şi a celui de după?), urcînd spre Piaţa Ovidiu şi, mai departe, vechile clădiri par în aceeaşi agonie ca şi surorile lor din Lipscani&Co, totul încheindu-se apoteotic cu un nou mozaic ca un cavou
  Citeste tot pe Observator Cultural
• File dintr-un antijurnal de Constantin Coroiu sursa: Revista Cultura
  Caractere
  Cu mai bine de doua decenii în urma, calatorind în Polonia, împreuna cu marele actor al Nationalului din Iasi, Teofil Vâlcu, am vazut pe scena Teatrului „Juliusz Osterwa“ din Lublin un excelent spectacol cu piesa „Garderobierul“ de Ronald Harwod, un autor despre care la acea data nu stiam aproape nimic.
  Piesa ne transporta în Anglia anului 1942. Urlete sinistre de sirena, bombardamentele Luftwaffe, întreaga mizerie alienanta a razboiului care violeaza umanitatea. Ajunsa într-o mica localitate de provincie, o trupa de teatru ambulanta joaca „Regele Lear“, rolul titular fiind interpretat de însusi seful trupei, supranumit de toti membrii acesteia Sir. Toata povestea scrisa cu un remarcabil simt dramatic se deruleaza în cabina, în „regatul“ garderobierului Norman, servitorul credincios, protectorul si sfatuitorul lui Sir. Între acesta, individ despotic, cabotin, paranoic, si Norman s-au instaurat de-a lungul timpului relatii de puternica dependenta
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Patetismul şi “Cabinierul” de Dana Ionescu sursa: Yorick
  M-am dus foarte curioasă la spectacolul montat de Marcel Ţop la Teatru Nottara după piesa “Cabinierul” a cunoscutului dramaturg englez (nu “britanic”, căci este de modă veche şi preferă să i se spună englez, deşi nu e englez pur-sânge) Ronald Harwood. Curioasă pentru că am văzut câteva producţii semnate de acelaşi regizor şi pentru că erau în distribuţie Alexandru Repan şi Victoria Cociaş. Mai mult, ştiam piesa, de oarecare notorietate în Europa, dar n-o văzusem montată în România niciodată. De altfel, “Cabinierul” este piesa care l-a propulsat pe Ronald Harwood cu mult înainte să câştige popularitate ca scenarist, prin participarea sa la filme de succes, gen “Pianistul” lui Roman Polanski, “Scafandrul şi fluterele”, de Julian Schnabel, sau ecranizarea, mult inferioară din punct de vedere al valorii, a romanului lui Gabriel Garcia Márquez “Dragostea în vreme de holeră”.
  Acest prim – pentru mine – spectacol românesc
  Citeste tot pe Yorick
• "Cabinierul" sau "Revolta fluturilor de noapte" de Marcel Top sursa: blogul oficial al spectacolului "Cabinierul"
  Imaginati-va actorii de teatru ca niste fluturi de noapte…
  
  Imaginati-va, acum o revolta a fluturilor de noapte. O revolta a acestor fluturi de noapte impotriva masinariei istoriei. Imaginati-va teatrul ca pe o forma de rezistenta care sfideaza cruzimea acestei masinarii, luptand indarjit, eroic, cu aripi fragile impotriva sistemelor, impotriva vremurilor, dincolo de razboaie, dincolo de crize, dincolo de realitatile imunde care ne inconjoara din trecut, prezent si viitor. Actorii sunt niste fluturi de noapte pentru ca ei sunt “facuti din ce sunt visele facute” si tocmai in aceasta structura himerica consta frumusetea artei lor. Dar si eroismul lor. Actorii sunt eroii mei. Dar si eroi vostri. Si ceea ce ii face eroii mei si ai vostri consta tocmai in conditia lor , gratioasa si iresponsabila, fantastica si ascetica, hedonista si impersonala, fragila si curajoasa, in fata timpului si a istoriei, conditie care ii fac sa fie asemeni fluturilor de noapte ce se aventureaza inspre
  Citeste tot pe blogul oficial al spectacolului "Cabinierul"
• cabinierul-ronald harwood de ileana lucaciu sursa: blogul ilenei lucaciu
  “ CABINIERUL “ – TEATRUL “ NOTTARA “
  
  UN SPECTACOL … DESUET
  
  Este surprinzător cum un tânăr regizor, Marcel Țop, apreciat pentru unele spectacole în care încerca stabilirea unui stil personal teatral novator, oferă acum “Cabinierul” într-o viziune desuetă, de teatru vechi, prăfuit.
  
  Piesa englezului Ronald Harwood, dramaturg și scenarist, propune aparent dezvăluirea culiselor teatrului prin relatarea destinului unui artist pentru care viața și idealurile personale, cu bunele și relele sale, s-ar rezuma doar la scândura scenei. Acțiunea se construiește în jurul relației lui Sir (Alexandru Repan) – actor al marilor roluri create de Shakespeare cu Norman (Sorin Cociș) – cabinierul său și intervențiile unor personaje - argument – colegii de scenă, de viață, actori și tehnicieni. Piesa este apropiată de teatrul psihologic. Norman și Sir sunt personaje scoase abil din lumea specială a teatrului și a “reflectoarelor”,
  Citeste tot pe blogul ilenei lucaciu
• Război şi teatru de Cristina Rusiecki sursa: Yorick
  Multă vreme Marcel Țop a părut regizorul tuturor nebuniilor. Aduceți-vă aminte numai de Natural Born Fuckers sau Deformații. Ultimele montări dovedesc, însă, că artistul are o structură polivalentă, că spectacolele rebel-incendiare pot sta alături de mixul experimental dintre operă și teatru (ca Amadeus de la Opera Națională București) sau de montări clasice, de eleganță teatrală, cum e ultima premieră de la Teatrul „Nottara”: Cabinerul de Sir Ronald Harwood (piesă după care s-a făcut și un film celebru). Cu o construcție solidă, urmărind povestea bine articulată în jurul ultimei zile din viața unui actor shakespearean, Cabinerul se bucură de interpretarea magistrală a lui Alexandru Repan, secondat remarcabil de toți partenerii de scenă.
  Lucrurile se petrec în timpul bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial. Acesta rămîne doar cadrul general, căci accentul cade pe relațiile fascinante din lumea teatrului, de la devotamentul
  Citeste tot pe Yorick
• Cabinierul regia Marcel Top-Razboi si teatru de Cristina Rusiecki sursa: Art Act Magazine
  Război şi teatru
  de: Cristina Rusiecki
  
  NR. 114
  
  20 Aprilie, 2011
  
  
  Multă vreme Marcel Țop a părut regizorul tuturor nebuniilor. Aduceți-vă aminte numai de Natural Born Fuckers sau Deformații. Ultimele montări dovedesc, însă, că artistul are o structură polivalentă, că spectacolele rebel-incendiare pot sta alături de mixul experimental dintre operă și teatru (ca Amadeus de la Opera Națională București) sau de montări clasice, de eleganță teatrală, cum e ultima premieră de la Teatrul „Nottara”: Cabinerul de Sir Ronald Harwood (piesă după care s-a făcut și un film celebru). Cu o construcție solidă, urmărind povestea bine articulată în jurul ultimei zile din viața unui actor shakespearean, Cabinerul se bucură de interpretarea magistrală a lui Alexandru Repan, secondat remarcabil de toți partenerii de scenă.
  
  Război şi teatru
  
  Lucrurile se petrec în timpul bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial. Acesta rămîne doar
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• La moartea unui artist-Cabinierul de Ronald Harwood la Teatrul Nottara regia Mercel Top de Cristiana Gavrila sursa: bewhere the city
  Ce poate fi mai trist pe scenă decât un actor care îşi uită rolul, ce poate fi mai dureros în viaţă decât imaginea unui om în faţa morţii?
  Info
  Titlul: "Cabinierul" de Ronald Harwood
  Regia: Marcel Ţop
  Distribuţia: Alexandru Repan, Anca Bejenaru
  Teatrul: Nottara, Sala „George Constantin
  
  În Barrymore, text jucat cu ani în urmă de Ştefan Iordache, apoi de Adrian Pintea, exista o replică la profunzimea căreia ne invită să reflectăm şi Cabinierul de la Teatrul Nottara: „Nimic nu-i mai trist pe lume decât un actor mort”.
  
  Dacă regizorul Marcel Ţop a respectat textul dramaturgului Ronald Harwood (printre altele, autorul mai multor scenarii de film, câştigătorul unui Oscar pentru Pianistul), înseamnă că şi acesta preia replica, dar îi adaugă o încărcătură de speranţă. Marele actor shakespearian aflat în faţa colapsului şi în apropierea morţii, interpretat în notă ludică, dar respectând tensiunea piesei, de Alexandru Repan,
  Citeste tot pe bewhere the city
• Quartet de Ronald Harwood, Premiul UNITER 2010 acordat de British Council de Nicoleta Munteanu sursa: Iașul Universitar
  Piesa despre care îmi propun să vorbesc astăzi mi-a evocat ceva din Cui i-e frică de Virginia Woolf de Edward Albee. Fără a exista o apropiere tematică între Quartetul lui Ronald Harwood și piesa deja clasică a dramaturgului american, comparația s-a impus prin forța cu care frustrările și sentimentele contradictorii reușesc să configureze o atitudine umană. Naționalul ieșean ne propune de mai bine de un an o poveste despre speranță, eșec, puterea de a lupta și forța prieteniei, o poveste despre iertare și bătrânețe, despre demonii ce sălășluiesc în noi și greșelile trecutului, dar, mai ales, o poveste despre dragostea de artă și trecerea timpului. Cu o distribuție de excepție (Violeta Popescu, Mihaela Arsenescu Werner, Florin Mircea și Sergiu Tudose) și un joc scenic pe măsură, regizorul Vitalie Lupașcu ne arată cum putem învăța să înfruntăm timpul atunci când timpul însuși se arată nemilos.
  Cadrul inițial introduce spectatorul
  Citeste tot pe Iașul Universitar

Discutii:

propune tema de discutie