La Piteşti se montează doar capodopere ale teatrului universal şi piese contemporane. Nu e loc de jumătăţi de măsură. De ce, nu ştiu, dar, aruncând un ochi în repertoriul de spectacole, am observat că aşa stau lucrurile: Moličre sâmbăta şi Dan Ioan Panţoiu duminica. Gozzi la matineu şi Mircea M. Ionescu seara. Combinate după nu ştiu ce algoritm, spectacolele Teatrului „Al. Davila” par a fi un colaj încropit pe genunchi la repezeală. Dar nu asta e frapant la alegerile repertoriale, ci lejeritatea cu care montarea unui text cvasinecunoscut e prezentat ca un mare eveniment în urbe şi inocenţa cu care publicul crede şi se conformează.
Spectacolul Investiţia de Sebastian Ungureanu face săli pline şi pare a fi în topul preferinţelor piteştenilor consumatori de artă dramatică. Personal, mă depăşeşte această stare de fapt. Am vizionat cu răbdare şi bunăvoinţă reprezentaţia de la Sala Mare şi, la final, deşi nu mă caracterizează,
Citeste tot pe
Revista Luceafărul
