regizor caut piesa

Piese de Stefan Caraman

adauga piesa

Aeroport

Baiatul verii

Camera cu chirie

Chat

Doi barbati trecuti de prima tinerete asteapta, intr-un bar, o femeie agatata "pe chat".

Colonia ingerilor

Intr-un restaurant dubios (in care ospatarii sunt selectionati pe criteriul bolii incurabile a fiecaruia, apoi sunt imbracati in ingeri si pusi sa serveasca o clientela scumpa), apare o tanara care schimba totul : pe ingeri ii face sa doreasca sa traiasca, iar pe oameni sa moara... o piesa cu sentimente vii in oameni aproape morti, cu pasiuni, intrigi si rasturnari de situatie, in care situatile tragice alterneaza cu cele (negru) comice

Dancing in the flash

Epilog

o pluta, pe mare cu 5 naufragiati... mor pe rand, nicio sansa

Fapt divers

Intoarcerea de acasa

M&M (Couture a Porter)

Morti si Vii

Natura Moarta cu Happy End

Santiago El Campeon

Povestea porneste de la textul clasic al lui Hemingway, "Batranul si Marea" si conduce la ultimele clipe de viata ale marelui autor. O piesa in care apar : Pestele cel Mare, Santiago el Campeon, Padre Diaz, etc.; Piesa nu are un story bine definit, mizand mai mult pe imagini si scene disparate, adunate ca intr-un puzzle misterios de febra nebuniei. La final ne ramane imaginea unui batran puternic si labil totodata, cu o istorie grandioasa

Sosiile

Talk Show

" Povestea unui cuplu uzat si abulic, tinut in viata doar de proiectiile unui trecut indepartat revenind obsedant precum o vina ... O radiografie cinica asupra comoditatilor conjugale, a intolerantei si a lipsei de continut. Faptul ca el o omoara pe ea, la final, nu este decat o necesitate tehnica datorata cutumelor scrierii unui text de teatru. In realitate, mor amandoi; intotdeauna mor amandoi... inca din seara in care si-au spus pentru prima oara "te iubesc".

Ultimul tren spre casa

Zapp...

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Stefan Caraman

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Stefan Caraman

• Înger şi demon - Colonia îngerilor de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  Colonia îngerilor este un text al lui Ştefan Caraman, premiat de Uniter în 2005, publicat în 2006 şi pus în scenă acum, la Teatrul Mic, de Nona Ciobanu. Ideea textului nu e neinteresantă: un tip, Patron vrea el să i se spună, deschide o cîrciumă în care servesc numai bolnavi incurabili (dar nu contagioşi!), costumaţi în îngeri, cu aripi de operetă. Condiţia lor specială le dă dreptul ca, în aşteptarea deznodămîntului care nu poate întîrzia mult, să facă orice, de exemplu să agreseze clienţii, verbal şi fizic. Cum şi clienţii, plătitori, au dreptul să-i agreseze în fel şi chip. Restaurantul e salvarea (temporară) a acestor muribunzi, Patron îi adună, la modul cel mai propriu, de pe drumuri. Cine vine la o asemenea locantă? O lume pestriţă, în majoritate formată din interlopi (asta sugerează, de pildă, ochelarii negri pe care îi poartă unii clienţi), indivizi plini de bani şi în căutare de senzaţii noi şi tari: oricînd se poate
  Citeste tot pe Observator Cultural
• "Colonia ingerilor" coboara pe scena de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul.ro
  O circiuma in care toti chelnerii sint bolnavi in stare terminala este subiectul premierei cu care Teatrul Mic si-a deschis stagiunea. Montarea ii apartine Nonei Ciobanu.
  
  
  "Colonia Ingerilor", a dramaturgului Stefan Caraman, a cistigat Premiul UNITER pentru cea mai buna piesa in anul 2005. In juriul care-i acordase distinctia era si regizoarea Nona Ciobanu, care, convinsa de calitatea textului, s-a hotarit sa o monteze, asta in ciuda scepticismului autorului, care declarase de mai multe ori in presa ca piesele contemporane nu au sansa sa fie transformate in spectacole.
  
  Spectacolul "Colonia ingerilor" este un amestec de grotesc si macabru.
  
  Mizind pe fascinatia pe care moartea o exercita asupra omului, un patron postdecembrist deschide o circiuma in care chelnerii sint cu totii bolnavi incurabil si, mai mult, aflati in ultimele stadii ale maladiei. La angajare, ei primesc aripioare kitchoase de inger si nume angelice mistocarite, Gavrila, Mihaita etc.
  Citeste tot pe Cotidianul.ro
• Recomandari de metropotam.ro sursa: metropotam.ro
  Am fost sambata seara, dupa o pauza cam mare, la teatru si am nimerit o piesa super tare. Spun "am nimerit", pentru ca "avizarea" tocmai ce mi-o facusem de pe net, unde am citit cum ca piesa in cauza ar fi despre spectacolul mortii. Si cum subiect mai tare nu stiu sa se fi inventat (de la pacaleala reality show-ului olandez in care cel mai votat muribund primea organul datator de viata) m-am dus sa vad cum mai mor altii.
  
  Sinistru, dar catchy. Insa aici lucrurile se complica putin, pentru ca, de fapt, pe spectacolul mortii altora se bazeaza Colonia Ingerilor, piesa care in 2005 a castigat la UNITER premiul pentru cel mai bun text, scris de Stefan Caraman. Dupa mine, poate castiga linistit acum premiul pentru cea mai buna piesa.
  
  Si asta pentru ca regizoarea Nona Ciobanu, care si-a dat seama de potentialul textului inca din 2005 si s-a hotarat sa-l puna in scena, spre scepticismul autorului, a stiut sa-i evidentieze atat dramatismul, cat si umorul negru. Mai mult,
  Citeste tot pe metropotam.ro
• Colonia Caraman de Andra Dumitrescu sursa: Saptamana Financiara
  Colonia Caraman
  19/10/2007 de Andra Dumitrescu
  
  Distinsa de UNITER in anul 2005 cu Premiul pentru cea mai buna piesa a anului, „Colonia ingerilor" de Stefan Caraman intra in proiectele regizorale ale Nonei Ciobanu, una dintre membrele juriului de atunci. La doi ani de la propunere, Teatrul Mic isi deschide stagiunea cu spectacolul „Colonia ingerilor" in regia celei care a dorit sa o monteze.
  
  Un local in care toti ospatarii angajati sunt bolnavi in faze terminale, dar au voie sa faca tot ce le trece prin minte cu cei care le sunt clienti. Inca de la inceput, patronul le ofera o pereche de aripi de inger si cate un nume pe masura, Mihaita, Gavrila... O atmosfera macabra pentru care unii platesc bani seriosi ca sa participe la un spectacol dat de bolnavi de SIDA sau cancer... Chelnerii au si ei privilegiul de a-si tortura clientii care dau bacsisuri pentru a fi batuti sau
  Citeste tot pe Saptamana Financiara
• Un spectacol dezagreabil de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  Un text cu o filosofie caznita, cat si pretentiile fade regizorale de originalitate au drept rezultat
  un spectacol dezagreabil, plictisitor, care nu comunica nimic. Totul este o facatura incoerenta,
  care sacrifica talentul celor distribuiti sa interpreteze roluri, ca personaje credibile nu sunt.
  Textul "Colonia ingerilor", ca piesa de teatru nu poate fi numit, a fost premiat pentru dramaturgie in 2005 de catre UNITER. In urma a numeroase volume tiparite, autorul stefan Caraman este un nume stimat, dar acest text, asa cum spunea candva si Caragiale, poate fi calificat a face parte din "piesele neroade". Conflictul este aproape inexistent, personajele n-au continut, intentia scrierii fiind de a filosofa despre viata si moarte. Intr-un restaurant numit "Colonia ingerilor" unde sunt angajati si servesc clientela alcatuita din oameni bogati, bolnavi incurabili. Doi dintre ei, Mihaita si Gavrila, se indragostesc, ca si patronul, de o fata bolnava de leucemie. Acesta ar vrea sa fie
  Citeste tot pe România Liberă
• Doua teatre „cam“ la fel de Doru Mareș sursa: Observator Cultural
  Pluta, sluta
  Din pacate, nu tot de o reusita a beneficiat Teatrul Urmuz din Tulcea, in pofida faptului ca la pupitru s-a aflat un regizor interesant precum Gavril Pinte. Epilogul lui Stefan Caraman, care s-ar fi dorit un raspuns polemic la tot soiul de locuri comune textuale plecind de la productia hollywoodiana interbelica si dind in clocotul telenovelelor mutate mai in sudul continentului american, a cazut, spectacular, in propria-i capcana, producind doar o penibila telenovela. Indelung vizitata tema a naufragiatilor, navigind in interminabila deriva pe o pluta, a fost o data in plus minata de scenografia Roxanei Ionescu, mentinind continuu privirea in centrul scenei, pe o mica platforma miscatoare. Salvarea propusa de regizor, prin cuplul in alb, mama-copil, trecind secvential prin avanscena, nu produce contrapunctul necesar, ci doar adinceste confuzia. Personajelor lui Ion Dore si Vitalie Ursu, Capitanul Grobschnitz si Boris, regizorul le propune un ton exagerat gutural.
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Cronica de spectator de Gabriela Sarbu sursa: Gabriela Sarbu
  Regizorul Liliana Cimpeanu “loveste” din nou.
  De aceasta data pe un text mai putin poetic si romantic, asa cum ne-a obisnuit pina acum, dar mai pragmatic si mult mai aproape de o realitate neplacuta si vulgara.
  Dar, chiar asa, cum poate fi o conversatie intre doi soti captivi intr-o casnicie proasta?
  
  Pai, nu poate fi decit uscata, cinica, rautacioasa, dura, presarata cu amintiri cindva frumoase de care cei doi isi aduc aminte cu un zimbet timid, dar din care se trezesc repede si parca jenati la prezentul uscat, cinic, rautacios si dur.
  Aceasta este, in linii mari, piesa “Talk show” de Stefan Caraman, regizata de Cimpeanu.
  
  Cine sint personajele?
  Sintem noi, cei multi, poate prea multi, care ne tirim casniciile jalnice si nefericite cu sila si totodata cu frica despartirii.
  
  Actrita Raluca Urea – interpreta ei – in ciuda tineretii, isi duce cu maiestrie “crucea” din momentul intrarii in scena, cu o fata de pe care poti citi orice mai putin fericirea pe care si-o dorise in casnicia inceputa cu 5 ani in urma, si pina in …ultimul moment.
  
  El, sotul, este excelent pus in valoare de Marian Popescu, care-i da posibilitatea personajului sa-si expuna, pe sleau si plin de un umor trist, nemultumirile barbatesti acumulate in urma dobindirii “certificatului roz”.
  
  Intr-un décor simplu, dezordonat, aproape mizer, décor care pune si el in valoare atmosfera piesei, cei doi joaca perfect, facindu-te sa realizezi ce ai si tu acasa sau, in cazul fericit, prin ce ai trecut cindva. Acest spectacol il puteti vedea la teatrul Luni de la Green Hours.
  
  cronica semnata de Gabriela Sarbu
• Acasă printre euri de Eugenia Anca Rotescu sursa: Observator Cultural
  Recenta premiera de la Teatrul „Ioan Slavici“ din Arad se inscrie intr-una dintre cele doua directii repertoriale asumate in stagiunile din urma si conforme cu tematica festivalurilor organizate de aceasta institutie, unul de teatru clasic si celalalt de tip underground. Sala mare este dedicata productiilor ce aduc in scena capodopere ale dramaturgiei universale si nationale, raspunzind astfel gusturilor unui public dornic de revizitarea marilor clasici, in timp ce sala mica este rezervata textului nou autohton si strain, mai putin cunoscut si verificat la public, sau abordarilor experimentale.
  
  Aici, regizorul Stefan Iordanescu reuneste intr-un spectacol cu titlu compus – Intoarcerea de acasa de Stefan Caraman + Euri de Alina Nelega – doua monoloage ale acestor autori ce se numara printre dramaturgii importanti ai momentului. Alaturarea unor scriituri mult diferite ca stil si tematica pare posibila doar intr-un spectacol coupé. Si totusi nu este asa, ci – in sensul cel
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Vraji si cosmaruri de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminica
  Asa cum exista fiinte umane talentate ori, macar, aflate in posesia unei combinatii de insusiri care le aduc gloria, tot asa exista locuri, spatii geografice si (fara indoiala) spirituale, care par predestinate sa produca talent sau, macar, sa-l intretina si sa-l perpetueze. In asemenea locuri, artistii se simt mereu inspirati; le place sa "ancoreze" acolo si, daca trebuie sa plece mai departe, isi amintesc adesea si vorbesc cu drag de viata lor pe acele plaiuri. Facandu-i si pe ascultatori sa le indrageasca.
  Mai ales ca oricine a trait oricat de putin intr-un astfel de loc are ceva unic de povestit despre el si despre oamenii lui - fiindca, intotdeauna, la originea atractiei pe care o exercita spatiul respectiv sta sau a stat un om sau un grup de oameni. Care a stiut sa adune in jurul sau energiile celorlalti; care a izbutit sa le ofere un tel meritand orice efort; care s-a priceput sa-i indrume spre victorie sau, din cand in cand, spre remize onorabile. Orasul numit Piatra Neamt si
  Citeste tot pe Ziarul de duminica
• Pe scenă… morga! de Cristina Rusiecki sursa: Observator Cultural
  In urma cu citeva luni, la Teatrul Odeon avea loc un spectacol-lectura cu textul lui Stefan Caraman Morti si vii, de al carui succes directia se indoia. Dar participarea, reactiile publicului, intrebarile pe care spectatorii le-au pus, timp de doua ore, dupa ultima replica au fost hotaritoare: spectacolul, in regia Anei Margineanu, a intrat foarte curind in repetitii. Regizoarea s-a lasat captivata de „amestecul de violenta si poezie din text, de cele doua realitati ale sale, una veridica si una imaginara, de modul in care ele se interfereaza, cel mai sinistru act sexual, violul, devenind in fantasma nunta cea mai inocenta, in timp ce actul necrofil e privit de catre personaj ca o frumoasa poveste de dragoste“. Acestea sint motivele pentru care regizoarea nu intentioneaza o montare tragica, ci mai degraba o comedie neagra, cu scene de musichall, cu replici vii, socante, dar, pe de alta parte, pline de umor. Ana Margineanu nu isi propune nicidecum sa indulceasca violenta limbajului
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Caraman de UNITEXT de Dor Mareș sursa: Observator Cultural
  Dupa o oarecare pauza, Editura UNITEXT revine, anul acesta, cu un nou proiect ambitios, deschis public si exploziv la Piatra Neamt prin lansarea volumului Morti si vii in prezenta autorului, Stefan Caraman, si a directorului editurii, criticul de teatru Marian Popescu. Cartea este expresia unui dramaturg fericit, ca sa zic asa, cele trei texte – Morti si vii, M &M (couture à porter) si Santiago el Campeon – parcurgind, pina la a ajunge in paginile publicate la UNITEXT, cel putin trei etape: cel de piesa de teatru propriu-zisa, propusa in-scenarii, cel de scenariu lucrat democratic si fara complexe cu directorii de scena si, in sfirsit, cel de piesa tiparita, bun de uz livresc ori pretext al unor noi in-scenari. Teatrele „Andrei Muresanu“ din Sfintu Gheorghe, Odeon din Bucuresti si Tineretului din Piatra Neamt, in ordine cronologica, au decis sa treaca in proiectele lor repertoriale aceste texte – motor al unor spectacole cu rang de eveniment.
  Despre teatralitatea celor
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Santiago El Campeon de Ion Cazaban sursa:
  "Niciodată, credem, Horaţiu Mihaiu n-a montat un spectacol atât de "vorbit", de abundent verbal, dar l-a controlat compoziţional pe toată întinderea lui, imprimându-i, şi de această dată,un anumit mod vizual de elaborare. de la începutul viu, explicabil agitat, totodată insolit, care provoacă publicul, spectacolul oscilează spre oniric, influenţat de recentele incursiuni suprarealiste ale regizorului. O dată ivit din faldurile draperiilor albastre, santiago, Campionul sau Hemingway sau (privit generic) Bărbatul va aduce din amintire, va regăsi, va actualiza, va imagina şi astfel va decide evoluţia întregului spectacol." (Ion Cazaban)

Discutii:

propune tema de discutie