regizor caut piesa

Piese de Ștefan Lupu

adauga piesa

(D)efectul Placebo

Trei poveşti ale unor oameni aparent normali într-o societate anormală, care obligă din ce în ce mai activ individul secolului 21 să devină artificial, dependent şi singur, fără voia lui, cu o mare şi surprinzătoare lipsă de discernământ. Pe cât de fabuloasă este evoluţia tehnologică din ultimele decenii, pe atât de lipsiţi de esenţă devenim fără voia noastră, îndepărtându-ne astfel de spiritul şi calităţile umane. Gândurile şi viaţa noastră "galopează pe fibra optică" şi tot universul nostru devine parcă din ce în ce mai nociv şi dăunător, ajungând să ne trimitem sentimentele pe mail.

Şoc! Mă mărit cu un zoofil

O zi normală din viața a două pițipoance: neroada și vulgara care-ți zgârie timpanul și retina. Ele sunt angrenate într-un singur drum spre fericire cu un singur motiv: banii!

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Ștefan Lupu 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Ștefan Lupu

• Specia piţipoancelor adevărate de Dana Ionescu sursa: Yorick
  Săptămâna trecută mi-am reluat periplul prin „spaţiile neconvenţionale” bucureştene în care se joacă teatru. M-am informat, conştiincioasă, încă de la începutul săptămânii, dar n-am dat de mai nimic. Aşa că, vrând-nevrând, m-am hotărât să merg joi la „Şoc! Mă mărit c-un zoofil”, în Clubul Prometheus.
  Zis şi făcut. M-am gândit c-o să fie buluceală ca la piesele de la Lăptăria lui Enache, aşa că joi la prânz am sunat să fac rezervare. Şi domnul care mi-a răspuns la telefon a fost evident nedumerit când i-am spus că e o rezervare pentru o singură persoană. „Da, sigur… Poftiţi… vă aşteptăm”.
  Joi seara pe la opt fără un sfert trecute fix, descind în clubul din Piaţa Naţiunile Unite. Şi dau de… două persoane, în afară de cei doi barmani. În rest, o foarte plăcută linişte, în loc de muzică bubuitoare, cum e obiceiul în urbea lui Bucur. Foarte bine, îmi spun, o să „mă râd” nestingherită,
  Citeste tot pe Yorick
• NOUA GENERAȚIE ("9G"), SPECTACOL DE NOTA ZECE de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Programul “9G” aparținând Centrului de Creație Teatrală “Ion Sava”, început în ianuarie 2014, ce funcționează în cadrul Naționalului bucureștean, rămâne una din acțiunile importante de sprijin și punere în valoare a tinerei generații de creatori. În urma unui concurs sunt selectate proiectele care vor fi introduse în repertoriul curent al Naționalului la Sala Mică. Prima ediție a fost dedicată tinerilor regizori și din păcate, cele șase spectacole comentate pe acest blog la data premierei, nu au impus personalități de tineri regizori. Cea de a doua ediție, desfășurată în prezent, are drept scop actorul tânăr. Au fost incluse până acum în repertoriul curent “After Hours”, “Hotel Europa” și “(D)efectul Placebo”, ultima premieră devine un eveniment teatral prin tematica aleasă și exemplara interpretare a acelor cinci tineri actori – VLAD NEMEȘ, ALINA PETRICĂ, GEORGE BÎRSAN, RAREȘ FLORIN STOICA, IOANA PREDESCU,
  Citeste tot pe Spectator
• (D)efectul Placebo - al 9-lea spectacol 9G la TNB de sursa: Hotnews.ro
  La a doua ediţie a Programului 9G la TNB, un grup de tineri absolvenţi ai Facultăţii de Teatru de la Cluj (clasa Bács Miklós ) propuneau un proiect curajos şi inedit, riscant şi captivant, în acelaşi timp. Un proiect care implica multă muncă în echipă, multe încercări şi o metodă de lucru puţin practicată în teatrele din România: un atelier de dramaturgie şi actorie, coordonat de actorul Ştefan Lupu, pe formula work in progress, care urma să se finalizeze cu un spectacol născut din improvizaţie. Din actori, şi din viaţă, din fragilitatea teatrului, cu o temă despre dramele omului tehnologizat. Un fel de Om aproximativ al timpurilor noastre paradoxale (şi dadaiste).
  În această săptămână – joi, 7 aprilie, şi vineri, 8 aprilie 2016 – o nouă producţie a tinerilor artişti este adusa in fata publicului: (D)efectul Placebo. Un spectacol viu, antrenant, provocator, despre artificialul lumii în care trăim, despre singurătatea provocată de
  Citeste tot pe Hotnews.ro
• Virtual versus real în (D)efectul Placebo de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  „(D)efectul Placebo” este al treilea spectacol, de data aceasta o creație colectivă, care a avut premiera în cadrul celei de-a doua ediții a programului 9G, derulat la Teatrul Național din București. Primul, „After Hours” în regia lui Radu Iacoban, e menit să te binedispună și să te trimită acasă cu zâmbetul pe buze, spectacolul lui Andrei Raicu, „Hotel Europa”, e o incursiune în „catacombele” Occidentului, o lume iluzorie spre care fugim și în care, odată ajunși acolo, căutăm cu disperare o salvare, dar cel din urmă spectacol pune într-adevăr sare pe rană și o face într-un mod demonstrativ și asumat de la început până la final. „(D)efectul Placebo” e despre universul virtual în care ne complacem zi de zi și pe care îl îmbogățim constant cu noi aplicații, fotografii, reacții, emoții, prieteni. E despre cum am înlocuit realul cu irealul doar pentru că așa ne creăm iluzia că vom fi acceptați, iubiți și apreciați.
  Citeste tot pe Yorick
• Viaţa mea e OK. Doar că mi-e frică s-o trăiesc de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  Trand-uri. Gadgeturi. Super-hiper-mega tehnologizare. Socializare în reţele. Virtual. Oroare de banal. Obsesia pentru bio. Teama de a lua decizii în nume personal şi fără programe presetate care ar anula eşecul. Refuzul ideii de competiţie cu sine. Lumea în care trăim. Vino s-o vezi la teatru!
  Spectacolul ăsta, conceput colectiv şi conceptualizat de Ştefan Lupu ţi se înşurubează în creier şi te urmăreşte mult timp. Nu ştiu dacă e meritul muzicii, al mişcărilor sincopate de marionete pixelate ale actorilor sau al forţei acestora din urmă de a crea personaje atât de cumplit seducătoare.
  Toţi cei cinci eroi din "(D)efectul Placebo" sunt cazuri de damnaţi social, insule de singurătate, neputinţă şi teamă, victime ale iluziilor spulberate şi ale societăţii de consum care consumă tot ce e proaspăt, imprevizibil adică viu şi promite paradisul standard în care îţi poţi anticipa viitorul. Fără incidente, fără erori de parcurs,
  Citeste tot pe Port.ro
• Izbutite strategii sincretic-teatrale de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Al treilea spectacol din cea de-a doua ediţie a programului 9 G al Naţionalului bucureştean reprezintă, probabil, şi cea mai mare împlinire de până acum a proiectului.
  Montarea se serveşte de un pretext textual născut drept rod al unei creaţii colective. În fapt, o expresie aparte a ceea ce ar putea fi cu îndreptăţire calificat drept o modalitate de manifestare a formulei, altminteri cu succes brevetată cu destul de multă vreme în urmă pe alte meleaguri, a aşa numiţilor écrivains de plateaux. Avem, în fapt, de-a face cu o formă atent elaborată şi o admirabilă punere în aplicare a principiului vâzând şi făcând. Aceasta însemnând că, odată stabilită tema viitorului spectacol, toţi participanţii la performance au fost poftiţi să contribuie la elaborarea, dezvoltarea şi definitivarea partiturii, proces intim şi simultan legat de naşterea spectacolului însuşi. Lui Ştefan Lupu, un fel de primus inter pares, revenindu-i rolul de a preciza şi
  Citeste tot pe Adevărul
• (D)efectul Placebo, o minunată lume nouă din plastic - Atelier, Baia Mare, 2016 de Stanca Ioana Ursu sursa: Agenda LiterNet
  Pe scena întunecată aşteaptă cinci pachete învelite în folii din plastic din care ies, ca fluturii din coconii lor, cinci tineri - trei băieţi şi două fete - aşezaţi pe scaune improvizate din bucăţi de manechine. Pe măsură ce îşi spun poveştile îi recunoaştem, pentru că lumea descrisă în (D)efectul Placebo este lumea noastră: tehnologizată, chinuită de angoase şi tratată de psihoterapeuţi, lumea care a evoluat până când a devenit artificială. Un cuplu care ar avea toate datele ca să fie perfect este măcinat de atracţia soţului pentru o păpuşă gonflabilă. Explicaţia pentru preferinţa bizară ar putea să fie indiferenţa soţiei, cea care era obsedată de căsătorie încă de când avea 7 ani şi s-a măritat doar ca să fie măritată, pentru că mama ei nu fusese. Prietenul cel mai bun al unui tânăr care şi-a pierdut fratele în copilărie este dependent de lumea virtuală unde găseşte tot ce îi lipseşte în cea reală - dragoste,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Plasticul nostru cel de toate zilele de Adina Lateș sursa: b-critic.ro
  (D)efectul Placebo este un spectacol-instalație despre fobii, artificial și dependențele momentului foarte fin analizate și, în același timp, luate peste picior. Ce ne frământă astăzi este prezentat cu umor pentru ca apoi spectatorul să fie pus față în față cu duritatea adicțiilor sale.
  Cele trei povești încărcate de emoție sunt relatate disparat, sub formă de testimoniale, urmând ca ele să-și găsească punctul de întâlnire într-un nonspațiu (în termenii lui Marc Augé): holul, camera de așteptare de la terapie etc. Monologurile sunt adresate publicului, în condițiile în care, în general, singurul interlocutor al personajelor este un gadget care i-a scos din realitate și le-a alimentat teama de veridic. Într-un mod subtil, această creație colectivă inventariază noile mituri (barthian vorbind) ale milenialilor (millenials), făcând apel la elemente ce fac parte din identitatea omului.
  Un punct forte al spectacolului, pe lângă jocul natural,
  Citeste tot pe b-critic.ro

Discutii:

propune tema de discutie