regizor caut piesa

Piese de Theo Herghelegiu

adauga piesa

Banca

O comedie contemporană, despre problemele unui tânăr care iubeşte trei femei deodată.

Domnul si doamna Oval

O comedie horror despre soarta celor care sunt „altfel” şi sfârşesc prin a fi mutilaţi de societatea mediocră

Fata cu cărămida-n gură

Eroul acestei piese este un câine. Câinele John se întâlneşte cu nefericita traducătoare Gloria (plină de întrebări existenţiale şi tendinţe suicidale) şi au împreună o păţanie. Amândoi sunt fugiţi de-acasă, în sensuri diferite. Intersectarea lor duce la o descoperire simplă, omenească, esenţială – descoperirea sentimentului şi a gestului de tandreţe. Numai că lucrurile nu ajung niciodată (sau mult prea rar) acolo unde ne-am dori. De aceea, Fata cu cărămida-n gură intervine, ca un factor de destin, sau ca un om oarecare şi «rezolvă treaba»… în felul ei. După care, evident, nu mai este nimic de făcut.

Feromonii

O nuntă românească, da românească de te ia cu rău… Soacra mică și soacra mare merg prin public, stau de vorbă cu „nuntașii”, fac atmosferă, recomandări… La mircofon, un enterteiner zice una, alta, ca la nuntă… Pe o canapea, mirele și mireasa potrivindu-se ca nuca în perete… „Să fii gospodină, și în pat curvă”, mai apucă să povățuiască soacra mică, după care ia cuvântul soacra mare, că are și ea discursul ei… Urmează dansul mirilor, un dans contorsionat al nepotrivirilor și contrastelor, al trecerii către cealaltă lume, a feromonilor…

Locuind cu vampirul

O piesă despre alterarea relaţiilor de familie şi sociale, despre pierderea atenţiei pentru cei de alături şi despre dezumanizare în general.

Ploaia care nu inceteaza

”O ploaie care nu încetează niciodată este o ploaie care curge pe dinăuntru, încercând să spele praful de pe gânduri. Uneori, nu rezultă decât noroi... Alteori – apar curcubee care stau ce stau, apoi dispar fără urmă.” O poveste despre condiţia teatrului, despre cum imaginaţia, fantasticul şi viaţa însăşi trebuie să influenţeze lumea scenei şi despre cum lumea teatrului trebuie să descindă în real şi să-l transforme într-un spaţiu al poveştilor şi-al căutarilor spirituale.

Sa zbori spre Paradis...

O femeie a străzii înoptează într-un teatru.

Supermarket

Într-un supermarket se înfiripează o iubire ciudată între Romicela, o fată aiurită care vine la supermarket nu ca să cumpere ci ca să privească oamenii, şi Tutu, un cărăuş zilier al magazinului. Personajele aleargă după cumpărături sau se refugiază printre rafturile sale ca să scape de obsesiile personale şi singurătate.

Vă urcaţi la prima?

O doamnă spre 40 de ani, divorţată si devotată meseriei de lingvist academician, aşteaptă 45 de minute tramvaiul. Nemaiştiind unde să caute sensul în viaţă, începe să-l caute în dicţionare. Speră ca definiţiile să-i dea ce nu i-a dat destinul.

Zadarnicele chinuri ale unui scenarist

Un tânăr scenarist câștigă un concurs în urma căruia urmează să scrie un scenariu de film. El încearcă să ignore toate intervențiile aberante și să scriescenariul așa cum îl vede și-l simte el. Dar, de fapt, a avut loc o confuzie: nu este el câștigătorul, ci un altul, cu nume asemănător. Piesa vorbește despre impasul fatal în care se află cinematografia românească, după ’90.

Zidul

Într-un teatru din România postdecembristă, 6 actori protestează împotriva ignoranței și indolenței. Construiesc un zid de baricadare și blochează ferestrele, solicitând o grevă generală. Directorul nu acceptă aceste condiții și vrea să-I convingă să renunțe, dar fără succes. În a cincizecea zi, Directorul decide să acopere gaura de acces prin zid, închizându-i pe toți. O piesă care exprimă dezamăgirea tot mai amară a comparaţiei dintre ceea ce am sperat acum 20 de ani şi neîmplinirile actuale.

Zidul

Într-un teatru din România postdecembristă, 6 actori protestează împotriva ignoranței și indolenței. Construiesc un zid de baricadare și blochează ferestrele, solicitând o grevă generală. Directorul nu acceptă aceste condiții și vrea să-I convingă să renunțe, dar fără succes. În a cincizecea zi, Directorul decide să acopere gaura de acces prin zid, închizându-i pe toți. O piesă care exprimă dezamăgirea tot mai amară a comparaţiei dintre ceea ce am sperat acum 20 de ani şi neîmplinirile actuale.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Theo Herghelegiu 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Theo Herghelegiu

• O companie independentă longevivă de Gebriela Riegler sursa: Observator Cultural
  Sfirsitul de noiembrie si inceputul de decembrie aduc, in fiecare an, Companiei Teatrul Inexistent noi motive de bucurie sau macar de speranta. Teatrul de tip independent, particular, la modul general, si Teatrul Inexistent, in cazul de fata, pot sa existe sau, ma rog, sa reziste la limita suportabilului. Iata ca putem acum sarbatori patru ani de… existenta a Teatrului Inexistent.
  
  Infiintata in 1998, aceasta este, poate, cea mai longeviva companie independenta de teatru din Romania, de la debutul sau si pina astazi spectacolele sale fiind intimpinate cu mult entuziasm, atit de presa de specialitate, cit si de public. Abordind exclusiv texte contemporane, compania s-a bucurat de succes atit in Bucuresti (unde joaca de obicei), cit si in tara (vezi diferitele turnee) sau in strainatate, unde a participat la festivaluri internationale. Membrii trupei sint tineri artisti (actori, scenografi, regizori) care abordeaza un stil de joc foarte modern, incercind imbinarea mijloacelor
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Un musical atipic de Robert Balan sursa: România Liberă
  Muzica originala live, dansuri, un text nou. Nu se intampla nici pe Broadway si nici in vreun teatru muzical din Romania, ci intr-un spatiu independent.
  Daca luam in considerare ca, acum doi ani, Alexander Hausvater a montat "Rocky Horror Show" fara finantare "de la stat" si tot intr-un club, "Supermarket" nu e chiar "primul musical independent din Romania", asa cum scrie pe afisul spectacolului. Este, in schimb, primul musical scris (text si muzica) si montat in zona teatrala nesustinuta financiar din banii contribuabililor. Dar, cine e primul, al doilea sau ultimul are prea putina importanta. Ce e de retinut este ca Theo Herghelegiu si echipa sa au facut un spectacol cel putin interesant in spatiul din podul clubului "La Scena", un spectacol coprodus de Teatrul Arca si de Teatrul Inexistent.
  "Supermarket" este, dincolo de statutul de productie independenta, si un musical atipic. Prin subiect, musicalul - forma suprema a consumerismului teatral, genul acela de spectacol in care se
  Citeste tot pe România Liberă
• La Teatrul Arca e "Supermarket" de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Regizoarea Theo Herghelegiu propune în această seară de la ora 20:00, la Teatrul Arca din Strada Călăraşilor 55, un "musical independent" intitulat "Supermarket". Premiera oficială va avea loc la 25 ianuarie.
  Stăruie în memoria spectatorului de teatru care sunt prima producţie montată la Teatrul Arca: "Top Dogs" (Şomeri de lux), în regia lui Theo Herghelegiu (premiera, în decembrie 2004). Era o scenă nouă în Bucureşti, organizată în podul unui club; o scenă independentă, pentru underground. De atunci Theo a creat diverse spectacole, formând şi un public specific acestui spaţiu.
  "Supermarket" este "un musical despre consumism" şi durează 150 de minute, cu pauză. De ce a pus în scenă un musical? Răspunde chiar regizoarea, căreia îi aparţine şi scenariul.
  "Pentru că acest gen, garantat ca fiind de succes la public, indiferent de vârsta şi opţiunile de gust sau repertoriale ale acelui public, este, din păcate, un gen foarte puţin «atacat» în
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Supermarket @ LaScena de Andrei Ionita sursa: veiozaarte
  Spectacolul Supermarket, de Theo Herghelegiu se vrea a fi un manifest anti-consumism, un semnal de alarma la adresa mercantilizarii, a insingurarii la care te impinge societatea actuala. Asta in teorie. Spectacolul in sine seamana mai degraba cu o shusha de casa de cultura, facuta de niste amatori. Singura miza a textului pare a fi rima, de tip mare-soare, de la inceput pana la final (banuiesc. am stat doar pana la jumate) si bifarea unor cioace ieftine a la vacanta mare. Sintagma din prolog “jocul lor este voit debil” nu justifica tipul de actorie, cu adevarat crispant, pe care il practica artistii. De ce pentru a reliefa tipologii umane e nevoie de o actorie ca la teatrul de revista? Eu nu am vazut niciodata oameni reali care sa se manifeste asa. De ce pe scena sa vad manifestari pe care nu le pot identifica in realitate?
  
  Supermarket inseamna doua ore jumate de clisee si multe momente in care actorii stau si privesc blanc spre public, chiar si cate 30 de secunde,
  Citeste tot pe veiozaarte
• SUPERMARKET... un spectacol de Aliona Jubirca sursa: jubirica.wordpress.com
  Aseara am avut cea mai proasta inspiratie feminina de care am dat dovada vreodata de a merge la primul MUSICAL ( a se citi cu accent britanic , va rog) INDEPENDENT probabil din Romania. Bad choice!!!! Ca sa nu mai zic ca am ratat cu aceasta ocazie ultimele 2 episoade din Grey’s Anatomy in care mor la pachet Izzy si George…
  Doamne!!! Ce-o fi fost in mintea mea? Dar ce-o fi fost in mintea lui Theo Herghelegiu care semneaza scenariul si regia spectacolului????
  In pretul biletului (25 de lei) si in 2h30min de spectacol Theo Herghelegiu ne ofera: toata lumea urla si se scalambaie pe melodii de matineu de gradinita si cu rima pe masura…si bineinteles injuraturi cantate!!!! Ce poate fi mai frumos intr-o seara luni? De ce “creatorii” de film si teatru romanesc simt neaparat nevoia sa introduca niste injuraturi in text, fara a avea vreo explicatie logica, dar pentru a da actului cultural-artistic-creativ note puternice de modern si contemporan? Recunosc e dilema vietii mele de 10 ani
  Citeste tot pe jubirica.wordpress.com
• o tura de shopping de Cristina Rusiecki sursa: Cronica optimista de teatru
  O tură de shopping
  Muzicalul e un spectacol fastuos, cu povești de dragoste sau picante (sau și mai bine un amestec din cele două), pene, paiete, costume luxoase și unduiri lascive de balerine. Mult glamour și neapărat... happyend. Genul revendică spaţii generoase, eventual cu trepte care să ajute coregrafia. Din capul locului, e incompatibil cu o miniproducție jucată în haine de adolescenți, culori nelucioase, dar vesele și acțiune terminată în coadă de pește. Așa sună împărțirea clasică, nu?
  
  Ei, bine, spectacolul „Supermarket” bulversează definițiile de gen. Muzicalul lui Theo Herghelegiu, maestră a mixajului de convenții (amintiți-vă numai de „Top Dogs” din același spaţiu, podul din La Scena), abundă în libertate, distracție, plus o bună bucată de meditație asupra modului nostru de a fi în lume azi. Dacă teatrele de stat se târăsc în încercări făcute după rețetă, cu succes facil, iată că independenții
  Citeste tot pe Cronica optimista de teatru
• Achiziţionez şi plâng de Ara Șeptilici sursa: Revisya 22
  „Nimic nu se compară cu o nostalgie straşnică!“, strigă, pe la jumătatea spectacolului, o cehoviană, cetăţeană rătăcită prin Republica S. România de azi. Replica rezumă cele două mari teme ale spectacolului Supermarket, montat de Theo Herghelegiu cu trupa Teatrului Inexistent@Co.
  Cele două paliere, care se contrapun, dar se şi oglindesc, în chiu-vaiul zilelor care se succed într-o identitate exasperantă, compun, culmea, un musical. Ce-i reuşeşte lui Theo Herghelegiu, şi de data asta, este să amestece două esenţe, dacă nu total opuse, atunci măcar diferite, şi să scuipe, prin acest creuzet al cărui manual de fabricaţie şi utilizare este într-un sertar la ea acasă, o esenţă care nu are nimic de-a face cu ingredientele iniţiale. În cazul de faţă, se ia un libret (versificat în cea mai simplă rimă cu putinţă, cea de felul „masă-coasă“) şi se rupe tematic în două. Într-o parte, la grămadă, fiindcă aşa ne vin,
  Citeste tot pe Revisya 22
• Un musical atipic de Robert Bălan sursa: România Liberă
  Muzica originala live, dansuri, un text nou. Nu se intampla nici pe Broadway si nici in vreun teatru muzical din Romania, ci intr-un spatiu independent.
  Daca luam in considerare ca, acum doi ani, Alexander Hausvater a montat "Rocky Horror Show" fara finantare "de la stat" si tot intr-un club, "Supermarket" nu e chiar "primul musical independent din Romania", asa cum scrie pe afisul spectacolului. Este, in schimb, primul musical scris (text si muzica) si montat in zona teatrala nesustinuta financiar din banii contribuabililor. Dar, cine e primul, al doilea sau ultimul are prea putina importanta. Ce e de retinut este ca Theo Herghelegiu si echipa sa au facut un spectacol cel putin interesant in spatiul din podul clubului "La Scena", un spectacol coprodus de Teatrul Arca si de Teatrul Inexistent.
  "Supermarket" este, dincolo de statutul de productie independenta, si un musical atipic. Prin subiect, musicalul - forma suprema a consumerismului teatral, genul acela de spectacol in care se
  Citeste tot pe România Liberă
• Un strop de Broadway pe strada Mântuleasa de Gabriela Lupu sursa: Art Act Magazine
  În timp ce colegele mele au relatat pentru dumneavoastră aventurile tânărului prinț Hamlet care era atât de nebun încât l-au trimis în Anglia, unde Thomas Ostermeier l-a găsit dement, ratat și buhăit de băutură și l-a cules la propriu din noroi, eu mă țin de cuvânt și scriu despre realizările teatrului românesc ce par, acum, în comparație, cam cu derby-ul Vaslui-Urziceni față de semifinala Champions League din astă seară, dintre Inter și Barcelona. Dar asta e. Iarna nu-i ca vara, românii nu-s nemți și teatrul nostru pus față-n față cu cel arătat la București de Ostermeier pare Neghiniță ce se holbează ca prostu' la o catedrala gotică. Te și miri unde încap atâtea orgolii într-o "creatură" atât de mică.
  Să revenim la ce-a fost bun în Festivalul Dramaturgiei Românești desfășurat de curând la Timișoara. Unul dintre spectacolele care au cules ropote de aplauze a fost music hall-ul "Supermarket", un show de autor, scris și regizat
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Supermarket – un musical ”de criză” de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  După ce vezi acest spectacol n-o să mai intri vreodată într-un supermarket fără să zâmbești! Așa ar putea suna o eventuală reclamă pentru spectacolul semnat de Theo Herghelegiu (text și regie) și Eduard Jighirgiu (muzică) și produs în sistem ultra-independent prin asocierea Teatrului Inexistent, Clubului LaScena și Teatrului Arca.
  ”Supermarket” este un musical în sensul cel mai adevărat al cuvântului, dar având o ”coloratură” locală ce face publicul românesc să-și înțeleagă mai bine condiția. Nu numai condiția de consumator – aspect ce ne leagă de întreaga lume – ci și pe aceea de nație ușor de dus de nas, gata să judece și să condamne pe oricine e altfel, plină de prejudecăți și resentimente. Chiar dacă forma aleasă de creatorii spectacolului este una plină de haz, mesajul transmis nu e tocmai vesel: ceea ce nu se găsește în niciun supermarket este un ”ghid de utilizare” a libertății cu care am fost dăruiți în
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Musicaluri sau Pofta de salam de Dieter Topp sursa: Art Act Magazine
  Musicaluri, ce le mai urăsc. Le-am văzut pe toate, începând cu cele din anii 60 Hippie-, Flower-Power-, Antivietnam-Rock-Event HAIR, cu cele din perioada de repudiere politică din anii 70 ca JESUS CHRIS SUPERSTAR, punctul comercial culminant al mişcării Isus, continuând cu cele din perioada electronico-tehnică nouă, ca EVITA, poeziile lui TS Eliott în CATS, adaptările clasicilor precum PHANTOM OF THE OPERA şi SUNSET BOULEVARD, şi şi şi ... .
  Musicaluri, le urăsc. Şi totuşi, trebuie să recunosc, au fost parte din viaţa mea. Le-am prelucrat în spectacole de revistă şi le-am pus în scenă ca mixaje; pentru a face publicul să râdă şi să plângă.
  Visele în culori ale unei lumi imaginare au adus diversitate în viaţa reală timp de peste 40 de ani. Uneori erau praline dulci ca zahărul, în care se împacheta un strop de adevăr amar, reprezentau însă mereu o lume îndepărtată, de nepătruns pentru privitor, condamnat la a rămâne un voyeur.
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Supermarket de Iaromira POPOVICI sursa: Dilema Veche
  Ultima piesă pe care am văzut-o în stagiunea aceasta relativ recent (acum vreo trei săptămîni) a fost Supermarket (scenariul şi regia: Theo Herghelegiu). Atunci se zvonea că ar fi şi ultimul spectacol al piesei în cauză care se mai joacă în general.
  Acum aud că se va mai juca cel puţin în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. Ceea ce mă bucură, pentru că mie, una, mi s-a părut că merită din plin.
  Nu-mi propun să-i fac o cronică. Vreau doar să vorbesc despre ea din perspectiva consumului. Şi a altor stări şi sentimente mai profunde pe care piesa le scoate la iveală, pe un ton aparent jucăuş, pornind de aici.
  Supermarket este un musical. Şi încă unul reuşit: muzica (Eduard Jighirgiu) şi coregrafia (Silvia Călin) sînt de bună calitate şi neconvenţionale. Actorii interpretează cu plăcere şi entuziasm.
  Faptul că e musical nu reprezintă, însă, decît… un prim strat de expresie. Poate cel mai indicat: mai întîi, pentru că
  Citeste tot pe Dilema Veche
• „Supermarket” de calitate, accesibil tuturor de Dana Ionescu sursa: Yorick
  Câtă inteligenţă şi ironie zdrobitoare, câtă tristeţe şi angoasă, câtă ştiinţă şi cât talent s-au strâns în „Supermarket”, spectacolul regizat de Theo Herghelegiu la Teatrul Arca!
  Pentru spectatorii inocenţi, producţia poate fi un duş rece. Ea este o oglindă deformatoare, pronunţat parodică, a supermarketului, icon al civilizaţiei consumiste. Omul recent, multiplicat la infinit, îşi are aici paradisul. Fiecare cu creierul lui spălat, obsedat de shopping în epoca lui a avea, vânător de bunăstare materială se buluceşte la rafturile în care lucesc ambalajele. Theo Herghelegiu a scris un text ritmat şi l-a pus în scenă alert, fără timpi morţi, cu personaje bine conturate, cu situaţii scenice ireproşabile, pe o muzică de musical adevărat, cu mesaj şi cu umor. Un umor izvorât din tristeţe, din criza identitară a fiinţei neadaptate la rigorile vieţii trăite în supermarket sau ca la supermarket, cu totul „la vedere”.
  Citeste tot pe Yorick
• Multă muncă în … zadar de Ileana Lucaciu sursa: Ileana Lucaciu Blogspot
  De la bun început precizez că sunt o susţinătoare a teatrului independent, care are nevoie nu numai de sprijinul popularizării sale, ci şi de un ajutor legislativ, cum se întâmplă în ţările surate europene. Printre locurile, puţine încă din Capitală, unde funcţionează teatru independent, se află şi La Scena , într-un saţiu de excepţie, o clădire veche din Calea Călătaşi nr. 55, renovată şi mobilată cu bun gust, pentru diverse activităţi de club, la un pas de Piaţa Unirii. Este un unicat în peisajul “locaţiilor” independente. Cei de “La Scena” s-au ambiţionat şi au amenajat un spaţiu dedicat numai teatrului în podul clădirii, unde activează Teatrul ARCA de câţiva ani, cu un repertoriu care lansează proiectele tinerilor creatori independenţi. Unicat la Teatrul Arca a fost spectacolul “Top Dogs” (“Şomerii”) în regia lui Theo Herghelegiu care reunea în distribuţie nume surprinzătoare pentru teatrul independent precum
  Citeste tot pe Ileana Lucaciu Blogspot
• Teatru: musical Supermarket de Irina sursa: Metropotam
  Ne-am dat seama ca am ramas fara motive de ras si distractie asa ca am dat o fuga la supermarket sa vedem ofertele lor de la raionul "sa ne simtim bine". Am ajuns intr-un magazin atipic, in musical-ul "Supermarket" de la Teatrul Arca, din podul cafenelei La Scena. Am plecat multumiti de varietatea de elemente din piesa de teatru unde am gasit oferte promotionale la parodiile despre consumism.
  Initial eram destul de sceptici in ceea ce privea piesa pentru simplu motiv ca este un musical. Ne-am asezat in sala mica care ne amintea de mansarda bunicilor si am asteptat sa inceapa manifestarea teatrala. Am fost rugati sa ne oprim mobilele; nu sa le dam pe silent, sa le oprim pentru ca altfel ar fi bruiat semnalul sonor.
  Nici nu ne-am dat seama ca a inceput spectacolul, cand, pe scena, apar patru personaje care ne promit ca o sa radem cu placere. Aproape la fel de incurajator, cei din cor ne indeamna sa ne caram in tacere daca nu ne place. Dupa acest moment ex abrupto in care membrii
  Citeste tot pe Metropotam
• Zidul din noi de Ara Șeptilici sursa: Revista 22
  Chiar dacă nimeni nu moare în acest spectacol, moartea e acolo la fiecare pas, are o grămadă de nume şi primul dintre ele e indiferenţa. Paradoxal este că majoritatea personajelor sunt departe de a fi indiferente, ci dimpotrivă, reacţionare.
  Nu ştiu cum să numesc, unde să încadrez ultima „producţie“ (iată că tocmai am numit) semnată Theo Herghelegiu. Aş spune că e un manifest sincretic, ca să folosesc un clişeu de pe vremea Cântării României. Şi când spun manifest, mă gândesc la prima definiţie din dicţionar, la sensul de „citeşte şi dă mai departe“. Mă gândesc însă, şi toate se potrivesc, şi la celelalte. Este un summum al tuturor textelor scrise după Revoluţie despre „Revuluţie“, despre tranziţie şi basmul că va trece, despre alienare, spasme, disperare, revoltă, otrăvire lentă, sfârşitul speranţei şi, în final, ştreangul depresiei. Chiar dacă nimeni nu moare în acest spectacol, moartea e acolo la fiecare pas,
  Citeste tot pe Revista 22
• Zidul din noi de Ara Șeptilici sursa: Revista 22
  Chiar dacă nimeni nu moare în acest spectacol, moartea e acolo la fiecare pas, are o grămadă de nume şi primul dintre ele e indiferenţa. Paradoxal este că majoritatea personajelor sunt departe de a fi indiferente, ci dimpotrivă, reacţionare.
  Nu ştiu cum să numesc, unde să încadrez ultima „producţie“ (iată că tocmai am numit) semnată Theo Herghelegiu. Aş spune că e un manifest sincretic, ca să folosesc un clişeu de pe vremea Cântării României. Şi când spun manifest, mă gândesc la prima definiţie din dicţionar, la sensul de „citeşte şi dă mai departe“. Mă gândesc însă, şi toate se potrivesc, şi la celelalte. Este un summum al tuturor textelor scrise după Revoluţie despre „Revuluţie“, despre tranziţie şi basmul că va trece, despre alienare, spasme, disperare, revoltă, otrăvire lentă, sfârşitul speranţei şi, în final, ştreangul depresiei. Chiar dacă nimeni nu moare în acest spectacol, moartea e acolo la fiecare pas,
  Citeste tot pe Revista 22
• Poveste foarte pe scurt în 5 secvenţe de Adelaida Zamfira sursa: Agenda LiterNet
  secvenţa 1
  sfârşitul lunii mai
  sala teatrului foarte mic. renovare. zgomot de bormaşină. exerciţiu hamlet. theo herghelegiu prezentă în sală ca prietenă, urmăreşte interesată repetiţia. intr-o scurtă pauză, vorbind despre gropar, îi spun: ştii că vreau demult să lucrez cu tine? nu ţi-am spus niciodată. de ce? mă întreabă. răspunsul meu o face să râdă. "o să scriu ceva", îmi spune.
  secvenţa 2
  peste o săptămână, primesc un telefon. "l-am scris şi ţi l-am trimis. spune-mi dacă-ţi place". deschid calculatorul, alerg printre cererile de prietenie de pe fb şi îl găsesc. fata cu cărămida-n gură. râd. fără să citesc piesa. îmi place titlul. citesc. râd. râd. mă întristez. sub titlu, scrie: teatru naiv. piesă simpatică şi tristă în două acte. un text despre dragoste, moarte şi identitate. nu avea cum să nu mă provoace. pe mine ca om în primul rând şi apoi ca actriţă. întâlnirea dintre o traducătoare şi un câine
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• „Fata cu cărămida-n gură” se joacă la „Unteatru” de Maria Sârbu sursa: Jurnalul
  La Teatrul „Unteatru”, aflat în Bucureşti pe Strada Ilfov, se joacă pe 29 şi 30 iulie spectacolul „Fata cu cărămida-n gură”, text şi regie Theo Herghelegiu. Din distribuţie fac parte Cristian Toma, Adelaida Zamfira, Adriana Pârvu/Gabriel Duţu. Reprezentaţia, cu durata de o oră, va începe la 20:00.
  Am rugat-o pe Teo Herghelegiu, o creatoare nonconformistă, ale cărei spectacole aduc întotdeauna ceva nou în peisajul teatral autohton, să ne spună despre ideea acestei noi montări şi iată ce a răspuns: „Dorin Tudoran propunea într-o carte pu­blicată prin '98, «Kakistocraţia», ca pe steagul României, în locul rămas gol după ce stema i-a fost smulsă/decupată în decembrie ’89, să fie pusă, ca însemn naţional, o… capră! De ce? Pentru că zicala «Să moară şi capra vecinului» este emblematică pentru acest popor.
  În momentul de faţă, nu numai că dorim moartea patrupedului cornut, dar avem grijă să otrăvim şi turma de oi,
  Citeste tot pe Jurnalul
• “Va urcati la prima” In Culise? de Liana Bundalici sursa: 4arte
  Pentru ca s-a deschis oficial, Teatrul Pub “In Culise” a pregatit publicului o saptamana inaugurala incarcata de evenimente. Astfel, in perioada 9-16 decembrie, casa din strada Stefan Mihaileanu a gazduit piese de teatru oferite gratuit celor care au asteptat cu nerabdare “un altfel de teatru independent in Bucuresti”. Miercuri, 14 decembrie, a fost seara unei comedii amare: “Va urcati la prima?”
  Propunandu-si sa depaseasca limitele conventionalului, “In Culise” promoveaza artisti consacrati, alaturi de actori tineri sau de oameni pasionati de teatru, reinventand conceptul de teatru si transformand o casa intr-un spatiu artistic complex: pub, teatru si scoala de actorie. Cu ocazia lansarii, seara de seara, incepand cu 9 decembrie, in sala usor neincapatoare de la etajul intai a imobilului mentionat mai sus, amatorii de teatru liber au putut asista la avanpremiere (“A true nice fuckin love story”, “Imagineaza-ti ca esti Dumnezeu”, “Ultima halta in Paradis”),
  Citeste tot pe 4arte
• Când teatrul emite feromoni… de Călin Ciobotari sursa: oradeiasi.ro
  O nuntă românească, da românească de te ia cu rău… Soacra mică și soacra mare merg prin public, stau de vorbă cu „nuntașii”, fac atmosferă, recomandări… La mircofon, un enterteiner zice una, alta, ca la nuntă… Pe o canapea, mirele și mireasa potrivindu-se ca nuca în perete… „Să fii gospodină, și în pat curvă”, mai apucă să povățuiască soacra mică, după care ia cuvântul soacra mare, că are și ea discursul ei… Urmează dansul mirilor, un dans contorsionat al nepotrivirilor și contrastelor, al trecerii către cealaltă lume, a feromonilor…
  Ce sunt, de fapt, feromonii? Sunt certificatul de deces al poveștilor despre suflete ce emană dragoste, sau, altfel spus, sunt definiția chimică a iubirii. Formațiuni chimice care emise de un subiect intră în contact cu alte formațiuni chimice emise de alt subiect. Ei bine, într-o asemenea lume a feromonilor este invitat publicul de la Maideyi de către regizorul Vlad Volf și textul lui Theo
  Citeste tot pe oradeiasi.ro

Discutii:

propune tema de discutie