regizor caut piesa

Piese de Tim Crouch

adauga piesa

Adler & Gibb

The children swing their legs on the chairs. The student delivers the presentation. The older woman stands with the gun. The young couple arrives at the house. The house is returning to nature. A movie is being made. The truth is being plundered. But the house is still lived in and the spirit to resist is strong. Adler & Gibb tells the story of a raid - on a house, a life, a reality and a legacy.

An Oak Tree

The story of two men brought together by loss: a Father whose daughter has been killed in a car accident, and the driver of that car-a provincial stage hypnotist. For the father, nothing now is what it was. Since the accident the hypnotists' act is a disaster. For him, everything now is exactly what it is. an oak tree is about the Dramatic intertwining of human lives as the man and the hypnotist are reunited for the first time since the accident when the hypnotist inadvertently calls him on stage as a volunteer.

Cadavre Exquis - Kassys

A poem written by several poets, without knowing what the others have written. The first writer composes a line of poetry on a piece of paper. Then he or she folds the paper so that only the last word is visible. The second writer continues, guided by that last word. The third writer follows and so on.

England

A powerful, layered play that explores the significance of institutions: the gallery, the church, the hospital, and the relative values of art and heart. Using multiple voices and a scorching text, the performance surrounds the audience and implicates them in the story. Staged in a gallery space and therefore surrounded by the artefacts of other cultures, the show looks at difference and dislocation and the point at which cultures intersect.

I, Banquo

A blood-shot, story-telling journey into the heart of Shakespeares Macbeth, told through the eyes of his murdered best friend.

I, Caliban

A sweet and sorry tale about injustice, inebriation and missing your mum.

I, Cinna (the Poet)

The story of Shakespeare's Julius Caesar told through the eyes of a jiggling fool, a lowly poet having bad dreams, a man who finds himself in the wrong place at the wrong time. . . with the wrong name. . . while history thunders past.

I, Malvolio

Re-imagines Twelfth Night from the point of view of Shakespeare's pent-up notoriously wronged' steward. a story of lost dignity, prudery, practical, jokes and bullying that draws us deep into the madness of Shakespeare's classic comedy.

I, PeaseblossomI

The story of A Midsummer Nights Dream as re-lived through the fevered nightmares of Shakespeares most neglected fairy. Funny, heart-breaking and ever so slightly crazed, I, Peaseblossom is a gloriously anarchic dream of a dream, perfect for children and adults alike.

King Lear - Young People's Shakespeare

King Lear divides his Kingdom between his daughters according to a declaration of their love for him. His eldest Goneril and Regan exaggerate their affection and inherit. His youngest daughter Cordelia speaks only the truth and is banished. So begins the tragedy of King Lear, whose dignity, sanity and finally life are torn from him by a self-seeking younger generation, ambitious for his power. What is love, what is madness, what is truth - Shakespeare explores these questions together with many others in King Lear, widely considered to be his greatest tragedy. A royal family gather for Christmas. The father broadcasts his seasonal message: he's giving up work and dividing his kingdom. With this misjudged act the natural order is upturned and the scene is set for a story of family break-up, homelessness and heartbreak. In this new edited version, King Lear is brought vibrantly to life for schools, families and younger audiences.

May

May is on the brink, doing all she can to stop her thoughts from tipping her over the edge. Douglas thinks too much. He fancies himself as a bit of a writer. He wants his words to change May's world, but he has problems of his own. a darkly humorous modern day romance told in dance, text and song.

My Arm

A 10-year-old boy decides to live his life with one arm above his head. about bloody-mindedness and modern art. Funny, intimate and a little absurd.

Shopping For Shoes

The play follows the story of politically engaged teenager and narrator and her attraction to a man who expresses his "individuality" by wearing one of his 60 pairs of expensive branded trainers.

Autorul (The Author)

A story of hope, violence and exploitation" and concerns "about the abuse carried out in the name of the spectator.

What Happens To the Hope At the End Of the Evening

Your friend is late. the meal is spoiled. A shadow has fallen. the story of this evening, one evening and any evening. the story of a reunion, a reiteration and an act of betrayal. A journey into the space between opposing beliefs; between action and inaction; between forms; between friends.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Tim Crouch 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Tim Crouch

• Ce fel de spaţiu gol? de Fischer Botond sursa: Agenda LiterNet
  Teatru alternativ. Dacă mă gândesc la acest concept, îmi vin în minte următoarele: lipsa convenţiilor, tehnici avangardiste, deconstrucţia formelor, estetica do-it-yourself (sau inevitabilul "second hand") etc. Deci un fel de excentricitate într-un sens neutru, dacă există aşa ceva.
  Cu toate acestea, mai nou am luat parte la mai multe aşa zise spectacole de teatru alternativ cărora stereotipiile de mai sus nu li se aplică. Am întâlnit atitudinea unei căutări calme, minimaliste, dar care nu exclude nici revoluţia proprie căutării unui drum, ci pur şi simplu nu e excentrică. Iar aceste categorii, aici şi acum sunt neutre din punct de vedere calitativ.
  Voi scrie despre două spectacole care, fiecare în felul său, pune sub semnul întrebării unul din elementele considerate sau care pot fi considerate esenţiale teatrului, vizualul, ba mai mult, scena, ba mai mult, spaţiul gol prin care trebuie să treacă cineva. Nu aş vrea să arunc cu cuvinte mari,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Un alcoolic, un programator şi Frida de Oana Cristea Grigorescu sursa: radiocluj.ro
  Stăm destul de înghesuiţi, pe scaune cu spătar, într-un careu care închide o scenă goală, aşa că genunchii noştri de ating, la propriu. Reflectoarele aprinse sunt orientate spre public. Zumzet scăzut ca înainte de spectacol, apoi minute de tăcere, până înţelegem că nu are să se întâmple nimic şi nici un actor nu va apărea pe scenă. O voce din public spune ceva, se prezintă, îi întreabă şi pe vecini cum se numesc…
  Un alcoolic, un programator şi Frida…poate fi un titlu de piesă de teatru, dar nu, azi e doar rezultatul hazardului. Cel care ne-a strâns în acelaşi studio de teatru, în majoritate spectatori tineri veniţi la premiera de la Reactor de creaţie şi experiment, la Genunchii noştri se ating! după piesa Autorul de Tim Crouch, în regia lui Cătălin Bocîrnea.
  Eu cred că e nevoie în teatru de prospeţime, pentru că sunt atât de multe spectacole, chiar contemporane, repetate atât de mult, încât mie ca spectactor mi-e greu să
  Citeste tot pe radiocluj.ro
• Violenţa: o perspectivă interioară şi tulburătoare de Răzvan Rocaş sursa: Agenda LiterNet
  În spectacolul său, Genunchii noştri se ating, Cătălin Bocîrnea abordează tema violenţei şi a abuzului, transpunând-o scenic prin ficţionalizarea atât a propriei persoane, precum şi cea a actorilor Raluca Mara şi Balázs Bodolai. Astfel, regizorul jonglează cu personalitatea proprie a acestora şi cu câte un alter ego credibil, prin care actorii creionează un imaginar verosimil cu care spectatorul să empatizeze, prin care să se revolte, care să îi ofere emoţii puternice şi care să-l dezmorţească.
  Dramaturgic, Cătălin Bocîrnea construieşte un context în care să poată dezbate tema aleasă, imaginând documentarea şi punerea în scenă a unui spectacol care să trateze cruzimea şi efectele sale distructive. Personajul Cătălin pune la cale un scenariu care să discute brutalităţile de tot felul la care o fiică este supusă de către tatăl ei, cei doi fiind interpretaţi de actorii-personaje Raluca şi Balázs. Cei trei, în ipostaza lor de
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• “Autorul” de Tim Crouch, în premieră la Teatrul Național ”Marin Sorescu” de sursa: Gazeta de Sud
  “Autorul” de Tim Crouch, regia Bobi Pricop are premiera națională vineri și sâmbătă, 3 și 4 noiembrie, ora 19:00, la Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova, sala Ion D. Sîrbu.
  Autorul pune spectatorii față în față. Cu alți spectatori și cu ei înșiși. Decorul, construit de așa natură, creează un spațiu comun, în care actorii și spectatorii se întâlnesc și sunt determinați să se privească și să se poziționeze față de problemele dezbătute în spectacol. În Autorul este vorba despre ce vedem și la ce alegem să ne uităm.
  Bobi Pricop, regizorul spectacolelor Profu` de religie și Iluzii, excelent primite de publicul craiovean și invitate la numeroase festivaluri naționale și internaționale, montează de această dată un text contemporan controversat- Autorul de Tim Crouch, în traducerea lui Andrei Marinescu. Bobi Pricop este printre cei mai apreciaţi tineri regizori români. A participat la cele mai importante festivaluri de
  Citeste tot pe Gazeta de Sud
• Un Autor, două spectacole și nicio scenă de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  Noua premieră de la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova e cumva stranie, ciudățică, atipică – ar spune mai mult ca sigur un spectator care și-a cumpărat conștiincios bilet (așa cum vom afla mai târziu) și s-a hotărât să-și petreacă seara la teatru. Cel mai probabil nu se aștepta să fie luat prin surprindere, scos din zona lui de confort și cu atât mai puțin să contribuie, să facă parte din proces. Spectatorul vine la teatru să privească, să judece, să nu se implice decât la un nivel minim și doar în interiorul său. Mai rar își închipuie că fix în seara aceea s-ar putea să fie obligat să se privească, să se judece și să se implice direct, iar replica lui să declanșeze un șir de posibile situații (dramatice). Dar ce se întâmplă când stârnești publicul? Când îl urnești cu pași ușori spre baricada cealaltă și când îl prinzi de mână și îl ajuți să sară în partea ta, a actorului care e obișnuit să pună
  Citeste tot pe Yorick
• Încotro? Premiera ”Autorul”, regia Bobi Pricop de Corina Dima sursa: Ziarul Metropolis
  Sâmbătă, 4 noiembrie 2017, a avut loc la Teatrul Naţional ’’Marin Sorescu’’ din Craiova, premiera ‘’Autorul’’ de Tim Crouch, în regia lui Bobi Pricop.
  Spectacolul prezintă, într-o manieră originală, povestea unei piese de teatru din perspectiva autorului său, a actorilor şi a unui spectator. Nu se folosesc mijloace ‘’convenţionale’’ de punere în scenă, cu două planuri distincte, scenă – public. Nu există scenă. Astfel, publicul nu are cum să privească spre scenă. Publicul se priveşte pe sine însuşi, ca într-o oglindă (două gradene sunt puse faţă în faţă, la o distanţă foarte mică). Actorii se amestecă şi ei în rândurile publicului. Şi actorii fac parte din public. O nouă experienţă, o perspectivă diferită. Este un spectacol despre public, un spectacol despre noi toţi. Un spectacol despre violenţa care ne înconjoară zi de zi, inclusiv la teatru sau alte manifestări artistice. Cât discernământ reuşim să
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Cînd cuvîntul devine mai vizual decît imaginea de Silvia Dumitrache sursa: Observator Cultural
  „Acest spectacol este pentru publicul de teatru neînfricat. Nu întreba. Nu căuta pe Google. Doar fii acolo“ – așa descrie spectacolul Autorul autorul însuși, Tim Crouch, dramaturg și producător de teatru britanic. Este un spectacol dificil și incomod atît pentru actori, cît și pentru public. Totul în această nouă montare a lui Bobi Pricop, la Teatrul Național „Marin Sorescu“ din Craiova, este atipic și împinge departe limitele de confort, în încercarea de a stîrni o reacție – este greu ca în epoca în care toate ororile sînt la distanță de un click, ca și cum ai avea de selectat dintre mai multe canale de televiziune, pe care se difuzează drame și thrillere, să mai fii mișcat atît de ușor. Oamenii s-au imunizat, tragedia este reality-show și victimele par de multe ori personaje într-un film neverosimil.
  Imunizarea în faţa ororii
  În această epocă a social media și a tehnologiei avansate, regizorul Bobi Pricop, recunoscut pentru
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Cum am jucat în „Autorul”, regizat de Bobi Pricop la Craiova de Horia Ghibuțiu sursa: Blog de ziarist
  Șoc și emoție: provocatoarea piesă „Autorul” de Tim Crouch a avut premiera în regia lui Bobi Pricop la Teatrul „Marin Sorescu”
  E frig țeapăn pe terasa Teatrului „Marin Sorescu” din Craiova după premiera piesei „Autorul” de Tim Crouch, pusă în scenă de regizorul Bobi Pricop la Teatrul „Marin Sorescu” din Craiova. Sunt în mijlocul unui grup care a făcut un desant jurnalistic, sosind de la București pentru a vedea cel mai nou spectacol al lui Bobi Pricop.
  În mintea mea, dar poate numai a mea, îi spun regizorului, montarea „Autorului” e o continuare firească a unei scene din „UFO”: acolo, în finalul spectacolului, publicul ia parte nemijlocit la o meditație pirandelliană pe seama relației dintre actor, personaj și spectator; aici, publicul e și actor, și personaj, și spectator. Fiindcă, așa cum povestește autorul britanic Tim Crouch într-o cronică a propriului spectacol prezentat pe o scenă din Los Angeles, „aceasta e o piesă
  Citeste tot pe Blog de ziarist
• În căutarea autorului… de Claudiu Sfirschi-Lăudat sursa: b-critic.ro
  Autorul lui Tim Crouch, montat de Bobi Pricop la Teatrul Național de la Craiova, este un discurs teatral autoreferențial, structurat pe două niveluri: performativ - spectacolul se conturează și prinde substanță pe măsură ce discursul metatextual este rostit - și introspectiv și autoreferențial, așa cum spuneam, în măsura în care miezul spectacolului ce ia ființă dinaintea ochilor noștri - și cu participarea noastră - este un alt spectacol semnat de Tim Crouch.
  Pe scurt: Tim Crouch despre Tim Crouch. Numai că nu este doar atât. Adică nu este numai despre autor, de vreme ce el este un motor (un fel de primum movens) ce pune în mișcare actori, regizor și, mai cu seamă, spectatori, iar mișcarea inițială se răsfrânge, printr-un efect de bumerang, asupra autorului însuși, făcând o mișcare de du-te-vino.
  Totul pornește, în textul lui Crouch, precum și în spectacolul regizat de Bobi Pricop, de la spectatorii care sunt puși față în față,
  Citeste tot pe b-critic.ro
• Cum se face de Mircea Morariu sursa: Yorick
  Cred că mai bizară, poate, măcar la prima vedere, chiar mai deconcertantă decât Un copac, piesa aceluiași Tim Crouch pe care tot Bobi Pricop a montat-o la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, este piesa Autorul. Pusă în scenă acum aproape un an la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova. Într-un spectacol pe care am ajuns să îl văd cu ocazia ediției din 2018 a Festivalului Internațional al Teatrului de Studio și al Formelor Noi de la Pitești.
  Precum Un copac, nici Autorul nu poate fi analizată după algoritmul trecerii de la text la spectacol. Și aceasta fiindcă aici textul dramatic este de fiecare dată altul. Altul, nu doar la fiecare nouă punere în scenă, ci chiar cu ocazia fiecărei noi reprezentații. Aceasta deoarece Tim Crouch lasă un amplu spațiu de manifestare spectatorului. Care este rugat, invitat, mai exact spus, provocat/somat să intervină în spectacol, nu în calitate de factor perturbator, ci chiar în aceea de realizator cu
  Citeste tot pe Yorick
• Violenţa: o perspectivă interioară şi tulburătoare de Răzvan Rocaş sursa: Agenda LiterNet
  În spectacolul său, Genunchii noştri se ating, Cătălin Bocîrnea abordează tema violenţei şi a abuzului, transpunând-o scenic prin ficţionalizarea atât a propriei persoane, precum şi cea a actorilor Raluca Mara şi Balázs Bodolai. Astfel, regizorul jonglează cu personalitatea proprie a acestora şi cu câte un alter ego credibil, prin care actorii creionează un imaginar verosimil cu care spectatorul să empatizeze, prin care să se revolte, care să îi ofere emoţii puternice şi care să-l dezmorţească.
  Dramaturgic, Cătălin Bocîrnea construieşte un context în care să poată dezbate tema aleasă, imaginând documentarea şi punerea în scenă a unui spectacol care să trateze cruzimea şi efectele sale distructive. Personajul Cătălin pune la cale un scenariu care să discute brutalităţile de tot felul la care o fiică este supusă de către tatăl ei, cei doi fiind interpretaţi de actorii-personaje Raluca şi Balázs. Cei trei, în ipostaza lor de
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Jocul cu obiectele de împrumut de Oana Stoica sursa: scena9
  Dramaturgia britanicului Tim Crouch vizează întotdeauna, pe lângă – de fapt, în conexiune cu - tema, şi un model performativ prin care aceasta ajunge la spectatori. Căci Crouch este interesat nu doar de investigarea unor noţiuni şi fenomene, ci şi de evoluţia formelor în artă şi de relaţia dintre produsul artistic şi public. În piesele sale, subiectul şi expresia spectaculară a acestuia sunt egale ca importanţă. Şi asta se face prin inserarea în text a unor indicaţii precise (denumite didascalii în dramaturgie), care configurează regizoral spectacolul, implicând publicul. Ei bine, activarea spectatorului este o miză în sine pentru Tim Crouch.
  De exemplu, în prima sa piesă, My Arm – premieră naţională acum la POINT, în Bucureşti (alte piese ale lui Crouch se joacă la Piatra Neamţ – Un stejar - şi Craiova - Autorul -, ambele în regia lui Bobi Pricop), totul se învârteşte în jurul semnificaţiei. Avem, pe de o parte, „povestea” -
  Citeste tot pe scena9
• Doi actori buni de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Lăudabilă ideea conducerii Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ de a introduce în repertoriu piesa lui Tim Crouch, Un stejar.
  Sigur, scrierea cu pricina, tradusă în româneşte de Ionuţ Sociu, ar fi putut figura pe afişul oricărui alt Teatru din România. Numai că – şi aceasta este o realitate binecunoscută de toţi cei care mai ştiu/mai ştim câte ceva despre istoria ultimilor - să zicem - 50 de ani de spectacol din România - nici un alt Teatru nu a izbutit să aibă şi să-şi consolideze, aşa cum a făcut-o cel din Piatra Neamţ, statutul de fenomen. De legendă. De loc unde s-au născut vedete.
  Or, prin modul în care este construită, piesa Un stejar oferă şansa readucerii, numai pentru o zi, pentru o singură reprezentaţie, în locul în care s-au format şi şi-au făcut un nume, a actorilor ce au dat consistenţă acestei legende. Un stejar este o piesă în două personaje. O partitură pentru doi actori. Dintre care doar unul singur e obligat să
  Citeste tot pe Adevărul

Discutii:

propune tema de discutie