regizor caut piesa

Piese de Tom Stoppard

adauga piesa

Rock'n'roll

despre sisteme politice în Est şi Vest, în special despre dificultatea de a trăi în fiecare din ele. piesa începe cu Primăvara de la Praga în 1968 şi se încheie cu Revoluţia de catifea şi căderea comunismului în Cehoslovacia, acţiunea alternând între Cambridge (Anglia) şi Praga.

Rosencrantz si Guildenstern sunt morti (Rosencrantz and Guildenstern are Dead)

Fiind dispăruți cu vasul care trebuia să-l ducă pe Hamlet în Anglia, Rosencrantz şi Guildenstern sunt considerați morți, dar toruși trăiesc. Ei discută despre viaţă, moarte şi jocurile puterii. Au sărit din textul lui Shakespeare şi, într-un splendid extratext transformat în piesă de teatru, reinterpretează şi comentează şi retrăiesc – situaţi în cea mai periculoasă dintre poziţii, în acelaşi timp înăuntrul şi în afara poveştii – ce s-a întâmplat, de fapt, atunci la Elsinore…

Travestiuri

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Tom Stoppard 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Tom Stoppard

• Braşov: Cazuri &Complexe de Doru Mareș sursa: Observator Cultural
  Sînt un fan declarat al Festivalului de Dramaturgie Contemporană de la Braşov (ajuns, anul acesta, la a XX-a ediţie), pentru relaxarea programului şi pentru matematica de bună calitate a selecţiei, ambele semănînd cu liderul Teatrului „Sică Alexandrescu“ şi cu directorul evenimentului, regizorul Claudiu Goga. Nu spun că investiţia de energie e fără de cusur, ci că, între avalanşa de oferte gen Sibiu, ţinînd vreo patruzeci şi opt de ore pe zi, în care receptorul care ia lucrurile prea în serios mai mult „munceşte decît gîndeşte“ şi timpul de reflecţie asupra festivalului ca un corp coerent, de urmărit în integralitate lui, lăsînd fizic spectatorului timpul de a cugeta, prefer varianta din urmă. Oricum, capacitatea de concentrare e fracturată după modelul civilizaţiei videoclip: uitaţi-vă nu neapărat la spectatorul anonim, cît la cel profesionalizat, om de teatru aşadar, cum mai dă el celularul „pe silenţios“ şi bate de zor
  Citeste tot pe Observator Cultural
• A fost, nu mai este! de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Note despre un spectacol din anii 90, nominalizat în 2010!
  Piesa lui Tom Stoppard, ”Rosencrantz și Guildenstern sunt morți”, scrisă în anii 60, este o piesă despre confuzie. Hazlie pe alocuri, mai ales grație multor jocuri de cuvinte, piesa a fost calificată drept ”absurdă”, dar succesul ei a venit și din amplele citate din Hamlet, care permit actorilor să-și exerseze priceperea cu personajele shakespeariene fără să ”ducă” în spate un întreg spectacol Shakespeare. În plus, confuzia exprimată în mod comic de către cele două personaje titulare, devenite aici din secundare principale, oferă încă două partituri bune pentru actorii cu potențial comic. Astăzi, la peste 40 de ani de la premiera din 1966, în lume piesa mai e jucată în special de trupele de amatori, iar criticile care i s-au adus au variat de la defectele de structură – personaje nedezvoltate, ruperi de ritm, diferențe între scene ingenioase și lungi scene plicticoase – la
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Aruncă noaptea de pe tine! de Mircea Morariu sursa: Teatrul azi
  Anul 2009 a fost unul neîndoielnic de bun atât pentru regizorul Victor Ioan Frunză, cât şi pentru scenografa Adriana Grand. Respectându-le dorinţa, recent reiterată într-un interviu publicat în presa cotidiană, nu îi voi numi „cuplu de creatori“. E limpede însă pentru oricine că spiritul lor de echipă funcţionează admirabil. Dorinţa lor de a fi percepuţi ca personalităţi distincte nu mi se pare totuşi nici lipsită de noimă, nici alintare, nici semn de orgoliu rău plasat. Atât Adriana Grand, cât şi Victor Ioan Frunză sunt artişti mari, şi s-au arătat astfel şi atunci când au colaborat cu alţi artişti asemenea lor. În niciun caz, unul nu funcţionează drept „cârjă“ pentru celălalt. Lucrul acesta e sigur. Dar e la fel de sigur că, de cele mai multe ori, întâlnirile lor pe scenă au fost generatoare de evenimente, adesea chiar de mari evenimente.
  Parafrazându-l pe Michel Houellebecq (cf. Michel Houellebecq – Bernard-Henri Lévy,
  Citeste tot pe Teatrul azi
• Puterea iluziei şi iluzia puterii de Monica Andronescu sursa: Yorick.ro
  Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi. Dispăruţi cu vasul care trebuia să-l ducă pe Hamlet în Anglia. Povestea e închisă. Timpul aşezat la loc în matcă. Cortina lăsată. Prinţul Danemarcei, cu tot cu Elsinore, se întoarce în lumea lui. Şi peste ani şi ani, dramaturgul Tom Stoppard desface ochiurile textului lui Shakespeare, cum ai depărta două bucăţi de sârmă ghimpată una de alta, lăsând să scape printre ele două dintre personaje. Rosencrantz şi Guildenstern trăiesc…
  La Teatrul Maghiar de Stat din Timişoara, Victor Ioan Frunză propune o versiune scenică a celei mai cunoscute dintre piesele dramaturgului britanic „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi”, la numai câţiva ani după ce, pe aceeaşi scenă, a montat „Hamlet”.
  O sală de teatru în oglindă. Iar în mijloc scena. Din pământ negru. De o parte publicul aşezat pe scaune şi privind la Rosencrantz şi Guildenstern. De cealaltă parte ei doi, aşezaţi pe scaune,
  Citeste tot pe Yorick.ro
• Rosencrantz si Guildenstern candidaÈ›i la UNITER de Gabriela Lupu sursa: Revista Tribuna
  Unul dintre spectacolele cu cele mai multe nominalizări la ediţia Galei Premiilor UNITER din acest an este Rosencrantz & Guildenstern sunt morţi, piesa lui Tom Stoppard, montată la Teatrul Maghiar din Timişoara sub semnătura lui Victor Ioan Frunză. Spectacolul intră în competiţie la categoriile cele mai importante: cel mai bun spectacol, cea mai bună regie şi cea mai bună scenografie (cea a Adrianei Grand).
  Cu acest spectacol, directorul de scenă Victor Ioan Frunză închide un capitol dedicat lui Hamlet, din seria �eroilor surprinşi într-un moment de tragică ratare� inclusă în programul său regizoral.Textul
  este, de altfel, o excelentă lucrare filozofică despre ratare, dar de data aceasta personajele nu au în ele nimic eroic şi drept urmare şi tragicul situaţiei lor cade în deriziune. Rosencrantz şi Guildenstern,
  mărunţii spioni ai regelui Danemarcei puşi să-şi
  Citeste tot pe Revista Tribuna
• Antieroii au şi ei dreptul la moarte Ros&Guil la judecata de apoi a teatrului de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Cu „Rosencrantz & Guildenstern sunt morţi”, piesa lui Tom Stoppard, montată la Teatrul Maghiar din Timişoara, cel mai nou spectacol ce poartă semnătura lui Victor Ioan Frunză, directorul de scenă închide un capitol dedicat lui Hamlet, „erou surprins într-un moment de tragică ratare”.
  Textul este, de altfel, o excelentă pledoarie filozofică despre ratare, dar de data aceasta personajele nu au în ele nimic eroic şi drept urmare şi tragicul situaţiei lor cade în deriziune. Rosencrantz şi Guildenstern, mărunţii spioni ai regelui Danemarcei puşi să-şi trădeze prietenul din copilărie, pe tânărul prinţ Hamlet, se trezesc pe lumea cealaltă fără a avea măcar conştiinţa faptului că sunt morţi. Tot aşa cum nici în viaţă nu au avut măcar o fărâmă de conştiinţă adormindu-şi cugetul cu scuza că „noi suntem mici. De ce să ne amestecăm în treburile celor mari şi puternici?“. Interschimbabili, nici ei nu mai ştiu foarte bine care e
  Citeste tot pe Cotidianul
• „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi” de atâta râs de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Partiturile muzicale, reţetele premiate cu stele Michelin sau schiţele unui arhitect nu pot se lasă prea uşor reinterpretate dacă rezultatul vizat caută acelaşi efect precum intenţia autorului. Iar de cele mai multe ori efectul vizat este un succes. Piesele de teatru, indiferent de cât de mici sau mari ar fi ele, cât de „capodopere”, sunt, prin însăşi natura lor, subiectul celor mai variate interpretări şi reinterpretări, pentru că altfel nu şi-ar putea împlini destinul. Şi aşa ajung să fie tăiate, mutilate, adăugite, reconfigurate, modificate genetic aproape în unele cazuri, schingiuite, comprimate, compilate şi întoarse pe feţe pe care nici nu ştiau că le au. Se spune că o piesă cu adevărat mare oferă inspiraţie pentru a fi reinventată perpetuu şi universalitatea ei constă tocmai în această versatilitate de a rămâne mare indiferent de cât de stângace i-ar fi montarea. La fel, se mai spune şi că e mai greu să strici o piesă mare cu
  Citeste tot pe Yorick
• Personajele mor, dar nu se predau de Nona Rapotan sursa: Bookhub
  Pe 27 martie este Ziua Internațională a Teatrului, un moment bun pentru a reflecta asupra a ceea ce reprezintă pentru noi, spectatorii, această artă. Iar Rosencrantz și Guildenstern sunt morți de Tom Stoppard rămâne una dintre cele mai metaforice piese scrise pe această temă: ce fac personajele când ies din scenă? Atenție, personajele, nu actorii! Mai au ele viață, ne mai sunt de folos, ne mai rămân în memoria afectivă sau ne grăbim să lăsăm loc altora și altora, care se perindă (adeseori cu viteze mult prea mari) prin scenele teatrelor de oriunde din lumea largă? E greu să-ți dai seama că personajul în sine are și el o viață, aceasta depinzând în întregime de echipa care ajută ca spectacolul să se nască ca întreg. De aceea, deseori spectactorii vorbesc despre actorii care le dau viață și nu despre personajele ca atare. Evident că este o nedreptate de care se pot plânge, pe bună dreptate, autorii pieselor, dar și regizorii spectacolelor
  Citeste tot pe Bookhub
• Rosencrantz şi Guildenstern sunt (mai mult sau mai puţin) morţi de Bogdan Burileanu sursa: Agenda LiterNet
  Undeva, în Centrul zis istoric al Bucureştiului, la "margine de cafenele" şi la umbra statuii uriaşului Gheorghe Dinică, afişul teatral ne anunţă că, în viziunea (nu televiziunea) britanicului Tom Stoppard, cei doi prieteni turnători ai lui Hamlet ar fi morţi. Ştire de Breaking News... Dar nu-l credeţi! La acest englez strălucitor, care-şi permite să se ia în colţi cu strămoşul William până şi moartea este relativă. Sau părelnică. Sau... un simplu moft, giumbuşluc scenic, ceva, acolo... apoi altceva... şi aşa mai departe.
  Atitudinea ireverenţioasă a lui Stoppard faţă de textul shakespearian - considerat de mulţi un fel de "Tatăl nostru", al teatrului universal - te poate surprinde şi chiar năuci. Incită, amuză sau irită - asta devine după facultăţi, cum ar spune un personaj al lui Marin Preda. Cert este un lucru: indiferent nu te lasă. Cu o singură condiţie: să fi înţeles (sau măcar citit) Hamlet-ul shakespearian. Ca să nu confunzi
  Citeste tot pe Agenda LiterNet

Discutii:

propune tema de discutie