Din zona marginalã a literaturii „subversive”, din fosta URSS, ținutã sub control sever pânã la cãderea Cortinei de fier, continuã sã ne surprindã un scriitor de temperamentul și spontaneitatea lui Șukșin, plin de contradicþiile sfâșietoare ale omului din subteranã dostoievskian, pe numele sãu Venedikt Erofeev. Mai întâi, surpriza a venit de la traducerea din limba rusã a lui Emil Iordache -
Moscova - Petușki. Asta se întâmpla în 2004 la Editura Cartier. Ni se spunea cu aceastã ocazie cã
Erofeev este autorul unui singur manuscris „de forțã”, care a circulat sub formã de samizdat în
timpul regimului sovietic, „poemul” în prozã Moscova - Petușki. Mai erau amintite piesa de teatru Noaptea Walpurgiei sau Pașii Comandorului și eseul Vasili Rozanov vãzut cu ochii unui excentric. Acum iatã cã regizorul Mihai Mãniuțiu ne oferã a doua surprizã, a doua întâlnire cu acest bizar personaj ratat social, dar sclipitor prin scriiturã,
Citeste tot pe
Revista Tribuna