Un poet spunea odata "as avea nevoie de un descantec; sau poate chiar de o vodca". Le-ar fi gasit pe amandoua in poemul betivului metafizic "Moscova-Petuski" de Venedikt Erofeev, care a avut premiera in Bucuresti aseara pe scena Teatrului Joint -sau mai degraba scena care ii gazduieste de vreun an si ceva, cea a Clubului Taranului.
Kostea (Venea, Venicika in textul original) e un bautor de cursa lunga. Mai lunga decat drumul cu trenul de la Moscova la Petuski, unde Kostea se duce in fiecare vineri, pentru ca la ora 11 pe peron il asteapta ea, fata asta cu ochii de culoare alba, gene roscate si o cosita de la ceafa pana la poponeata, cea mai iubita dintre tarfe... iar intr-un palat fumegos si paduchios il asteapta si pruncul lui, cel mai sfios dintre toti pruncii (un detaliu trecut cu vederea in piesa).
Am un paharel, am un sandvisel -ca sa nu mi se faca greata- si am un sufletel, deocamdata intredeschis pentru impresiile existentei.
Si impresiile existentei il napadesc pe Kostea,
Citeste tot pe
Metropotam
