regizor caut piesa

Piese de Victor Ion Popa

adauga piesa

Apa vie

Ciuta

Carmen Anta este o tânără femeie complexă, cu principii și idealuri morale puternice. Ea trăiește totul la o intensitate incandescentă, nu acceptă nici un compromise și tratează iubirea cu intransigență care îi va fi fatală.

Cuiul lui Pepelea

Ca și Păcală, Pepelea este un personaj din creația populară. Și-a vândut casa cuiva, păstrându-și doar un cui, unde a revenit ba să-și pună căciula, ba să și-o ia, fapt ce a dus la exasperarea proprietarului.

Muscata din fereastra

O comedie blândă și puțin amară despre trecerea timpului, despre conflictul între părinți și copii, conflict inexistent în fond deoarece copiii repetă faptele părinților la vârsta lor și totul pare că se petrece într-un cerc etern, într-o ordine a lumii de neclintit. Olguța este fata unui învățător de țară și este curtată de Răducu, un băiat pe placul ei. Tatăl ei vrea să o dea după noul învățător, iar mama vrea să o mărite cu contabilul de la cooperativă. Nimeni nu ascultă ce vrea fata, nici chiar fratele ei care o împinge totuși în brațele lui Răducu. Olguța și Răducu vor repeta gestul arhetipal al părinților ei și vor fugi și ei de acasă noaptea cu o mușcată în brațe, plini de speranțele tinereții și de remușcare pentru părinții lăsați în urmă.

Take, Ianke si Cadar

Un creștin, un evreu și un turc, prieteni de o viață, ajung protagoniștii unei dispute furtunoase declanșate de dorința copiilor lor de a se căsători deși au religii diferite. Ea este evreică, el este ortodox și pentru comunitate așa ceva este de neconceput. Părinții celor doi tineri - Tache și Ianke - nu și-au pus niciodată, până în situația dată, problema diferenței de credință sau de cultură, fapt care va contribui în final la un deznodământ fericit regizat cu abilitate de turcul Cadâr.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Victor Ion Popa 

editeaza

• 1
• 2

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Victor Ion Popa

• La Ploieşti, se joacă "Take, Ianke şi Cadâr" de Maria Sârbu sursa: Jurnalul
  Încă nu s-a stins ecoul fenomenului numit "Tache, Ianke şi Cadâr" de la Naţionalul bucureştean, un succes de public datorat celor trei nume din istoria teatrului românesc Radu Beligan, Gheorghe Dinică şi Marin Moraru şi extins de la o stagiune la alta, dar cineva a riscat şi a adus la rampă, în actuala stagiune, un nou spectacol cu piesa lui Victor Ion Popa (scrisă în 1933). E regizorul Lucian Sabados, autorul montării cu această piesă, la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploieşti (teatrul pe care îl şi conduce), care se joacă mâine, 23 ianuarie.
  Sabados face chiar o mărturisire, referitoare la riscul pe care şi l-a asumat: "Sunt conştient de provocarea pe care am primit-o în momentul în care mi-am ales acest text atât de «vehiculat» în spectacologia românească de ieri şi de azi. Cred însă, asumându-mi, fireşte, toate riscurile, că viziunea mea regizorală poate aduce totuşi elemente noi de interpretare, puternic susţinute de scenografia extrem de
  Citeste tot pe Jurnalul
• Take, Ianke şi Cadâr vin pe bulevard de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Spectacolul "Take, Ianke şi Cadâr", o producţie din actuala stagiune a Teatrului "Toma Caragiu" din Ploieşti, va fi prezentat miercuri, de la ora 19:00, la Teatrul Nottara din Bucureşti.
  Piesa scrisă de Victor Ion Popa în 1933 şi care a cunoscut zeci de variante scenice de-a lungul anilor în toată ţara a fost montată la Teatrul "Toma Caragiu" de Lucian Sabados, fiind a treia versiune adusă la rampă la Ploieşti, după cele din 1956 şi 1973. Apropo, în varianta din 1956 a jucat şi Toma Caragiu (rolul Ianke), ceea ce e o mândrie pentru trupă şi în special pentru directorul teatrului, Lucian Sabados, cel ce şi-a asumat riscul să regizeze acest spectacol în actuala stagiune şi să îl aducă şi în Capitală, aici unde publicul caută încă afişul montării de la TNB (premiera în 2001), în care jucau Radu Beligan, Gheorghe Dinică şi Marin Moraru.
  Sabados, conştient de provocarea pe care a primit-o în momentul în care şi-a ales acest text atât de
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Trei crai de la rasarit… cu Uritescu patru! de Doru Mareș sursa: Observator Cultural
  Exista obiecte artistice care conteaza mai mult, aproape, ca fenomen decit ca actul propriu-zis pentru care au fost create. Un asemenea exemplu ofera montarea de la Nationalul bucurestean cu Take, Ianke si Cadir, unde abia incap, in Sala Mare, spectatorii care vor sa-i fie martori.
  Sa incepem tocmai cu acestia. Sigur ca latura de mondenitate a artei teatrale – detestabila in esenta ei, din punctul meu de vedere, pentru ca este complet paralela cu norma estetica (ba, uneori, chiar cu aceea etica) – defineste ca eveniment contactul, fie si intrerupt de marginea scenei, cu actori al caror statut monden e o certitudine girata fie de sistemul mediatic, fie de alte canale sociale de suprafata, oarecum egale in mondenitate, ori, cum sa zic, chtonice. Validitatea profesionala nu e neaparat conditia sine qua non. „A fi inseamna a fi vazut“ – ar putea fi norma berkleyana a erei Marconi. Nimic rau aici. Atit doar ca aberatia, care vine in special pe carari televizive,
  Citeste tot pe Observator Cultural

Discutii:

propune tema de discutie