Piese de Viorel Savin

Bătrâna și Hoțul
Un infractor ocazional vrea să fure (din raţiuni „umanitare") un tablou valoros şi, după o conversaţie cu Bătrâna, proprietară a acelei „cârpe mizerabile de pe vremea burgheziei", începe să aibă dubii în privinţa iniţiativei sale, apoi devine confesiv, îşi dezvăluie candoarea şi sfârşeşte prin a fi o victimă sentimentală.
Bucuria de a fi îndurerat la Tomis
Ovidiu, poetul exilat, descoperă în lumea cosmopolită şi coruptă a cetăţii pontice un modus vivendi al geţilor deloc barbar, aşa cum şi-l imaginase el până atunci, dând curs prejudecăţilor care circulau în imperiu. Dar totul pare tratat parodic, poetul roman vădeşte o maiestate găunoasă, semnele tragicului se şterg sub presiunea degradării şi a deriziunii.
Bustul
Piesa face o incizie analitică în condiția politică a lumii noastre. Este o farsă tragică, pe fundalul unui pamflet politic ironizat (se și subintitulează politică și mahala); aici se confruntă probleme-cheie, nerezolvate de revoluție, cu caricatura lor populistă. De aceea burlescul se întretaie cu problematizarea social-istorică, iar umorul este de un sarcasm distructiv.
Căderea
Personajele piesei sunt înscrise într-o mişcare grotescă, cu o suită de „întâmplări" bizare ce însoţesc un accident şi starea de agonie ce îi succedă. Ele par să fi acceptat resemnate acest proces de disoluţie, dar nu din pricina vreunei fatalităţi, ci din repulsie faţă de impostură.
Colegii
Două fete (Valeria și Edith) și un băiat (Al) aflați în preajma bacalaureatului, într-un orășel de provincie, își doresc fericirea dar nu știu cum s-o obțină. Al o iubește pe Valeria și este iubit de ea, dar nu găsește cuvintele potrivite să se exprime.
Doamne, fă ca Schnauzer să câștige!
Fratele meu mut
Funia sau Comèdia supunerii
Piesa surprinde drama celor care parcurg traseul frică - supunere, prezenţa fricii implicând supunerea şi invers. Funia, departe de a da sentimentul trăiniciei, îngrădeşte libertatea de mişcare şi de conştiinţă, întrucât e împletită sub formă de bici, căpăstru, leagăn, centură, pripon, ştreang şi laţ. Finalul piesei sugerează schimbarea acestor stări determinate de contradicţia dintre înveşnicirea răului social şi libertatea conştiinţei morale a individului. Din moment ce asupriţii şi asupritorii îşi împrumută doar măştile de la caz la caz, frica şi supunerea rămân, în esenţă, aceleaşi stări fundamentale, metamorfozându-se, în contexte istorice diferite, doar formele lor de manifestare.
Ginere de import
Greșeala
Hotel Far East
Textul reflectă marea dezamăgire a autorului legată de realitățile postdecembriste, de disoluția morală, criza valorilor, mistificarea grosolană a adevărului, de abuzuri, corupție endemică, politicieni venali. Personajele principale sunt doi actori, aceiași care joacă în “Conu Leonida de față cu reacțiunea”, cunoscuta piesa a lui Caragiale, transmisa la televizor în timp ce cuplul de comedianți se află într-un hotel unde se petrec tot felul de lucruri aiuritoare. Cum ar fi, de pilda, tentativa de asasinat a unui om de afaceri care-și așteaptă metresa dar,în locul acesteia, apare nepotul sau, travestit în femeie, care, excedat de abuzurile ordinare ale unchiului, vrea să-l împuște.
Jocul de dincolo de ploaie
Câțiva tineri se adăpostesc de furtună într-o şură părăsită şi, ca într-un fel de experienţă suferită în tunelul timpului, li se modifică identitatea. Dimensiunea spaţio-temporală se vede abolită, ei capătă alte vârste, alte preocupări.
Logodnicul din ciorap
Omul se zbate o viaţă întreagă să demonstreze că este "cineva", vreme în care ceilalţi sunt convinşii că el este, de fapt, cu totul şi cu totul "altcineva"...! Viaţa este doar o stresantă comedie a identităţilor! (Viorel Savin)
Lucruri şi fiinţe
Un Bătrân, înconjurat de simulacre de fiinţe vii, creşte, într-un decor neoexpresionist, iepuri de casă şi caută să dea rezervaţiei sale semnificaţiile unei reconcilieri cu forţele cosmice, iar un ofiţer german poartă de două decenii identitatea victimei sale ucise din eroare în timpul războiului şi, implicit, culpa tuturor purtătorilor de uniformă fascistă.
Mama Theo, egala bărbaților
Piesa abordează condiția etică precară a societății autohtone, în care sunt compromise principiile ei de bază, deci degradarea morală a existenței. Se încheie cu două finaluri contradictorii, care însă nu sunt opționale. Primul e de comedie, al doilea de dramă. Interpretarea ambelor e obligatorie, spre a confirma absurditatea unei vieți sociale mereu disponibilă pentru acțiuni care se contrazic vehement. În finalul al doilea impenitenta Mamei Theo îsi confirmã funcția de simbol al dictaturii care, sub pretextul că vrea binele oamenilor, îi terorizează până la moarte.
Poarta
Poarta (inițierea) dezbate condiția metafizică a omului contemporan. Este o parabolă, dar într-o măsură mai amplă decât celelalte. Poarta simbolizeazã, în primă instanță, limita dintre viață și moarte, dintre real și iluzoriu, dintre vis și realitate, dintre rațional și absurd. Solicitantul vrea să-l înșele pe Portar, un Cerber care îi respinge cu incredibilă duritate încercările de a trece dincolo de Poartă.
Proprietatea dumneavoastră
Tu nu ești trupul tău

Optiuni vizualizare

Biografie Viorel Savin 

+13 13voturi

Viorel Savin

Viorel Savin s-a nascut la data de 4 aprilie 1941 in Borzești, jud. Bacău, Romania.

Volume tipărite

„Jocul de dincolo de ploaie”, teatru, Ed. Junimea, Iași, 1985, 144 p.
„Lucruri și ființe”, teatru, Ed. Cartea rom., Buc., 1987, 236 p.
„Căderea – trei moduri de sinucidere”, teatru, Ed. Gamma, Iași, 1993, 196 p.
„Lamentația fructelor”, versuri, Ed. Plumb, Bacău, 1994, 88 p.
„Funia sau Comèdia supunerii - Un alt rezumat al secolului XX de Viorel Savin”, teatru, Ed. Viitorul românesc, București, 1997, cu o prefață de Vlad Sorianu, 116 p.
„Greșeala”, teatru, Ed. Cartea românească, București, 1997. Cu o postfață de Mircea Ghițulescu, 264 p.
„Ginere de import”, teatru, Ed. Expansion – Armonia, București, 1997. Cu o „Carte de vizită” din partea editurii, 160 p.
„Jocuri (de unu, de doi…)”, teatru, Ed. Junimea, Iași, 1998. Cu o prezentare pe coperta a IV-a de Constantin Ciopraga, 100 p.
„Acorduri pentru urechi surde – din însemnările unui naiv”, publicistică, Editura Plumb, Bacău, 1999, 130 p.
„Pagini alese”, teatru, Ed. Plumb, Bacău, 2000. Cu „Reflecții introductive - spre o sincronizare cu teatrul european” de Petre Isachi, „Tabel cronologic” de Eugen Budău, „Semnale critice” de Ioan Prăjișteanu, 116 p.
„Evanghelia eretică” sau „Melec, purtătorul de nucă și de nývas”, roman în versuri, Ed. Junimea, Iași, 2000, 132 p.
„Scriitori băcăuani” vol. I (în colab. cu Eugen Budău), bibliografie, Ed. Plumb, Bacău, 2000. Casetă cu 29 de portrete alb-negru ale scriitorilor, în format A4 și Catalog biobibliografic format A4 cu prefață de Viorel Savin, 36 p.
„Despre starea autografului. Cărți cu olografe”, eseu, biblioteconomie, Ed. Studion, Bacău, 2001, 328 p.
„Etnologul Dorinel Ichim” (în colaborare), contribuții documentare, Ed. Diagonal, Bacău, 2002, 110 p.
„Tragedii în fond”, teatru, Ed. Princeps Edit, Iași, 2002, copertă și ilustrații, Florin Radu, 216 p..
„Octavian Voicu”, (în colaborare), biobibliografie, Ed. Studion, Bacău, 2003, 136 pagini.
„Evanghelia eretică” sau „Istoria lui Melec Purtătorul de Nucă și de Nývas”, acum revăzută și întregită cu „Lamentația fructelor – Scrisoarea I către români” și încheiată cu „Prima circulară către organizatorii adorației”, transcrisă cu mare spaimă de Viorel Savin în satul Luncani”, roman în versuri, ediția a II-a, Ed. Princeps Edit, Iași, 2003, 204 p.
„Ștefan după-amiaza”, teatru, Ed. Casa scriitorilor, Bacău, 2004, cu o prefață de Vlad Sorianu și un „Argument subiectiv, și nu numai”, al autorului, 110 p.
Vol. 1 - TEATRU, „Comedii triste”, Ed. Casa scriitorilor, Bacău, 2004, cu o postfață de Petre Isachi, un „Răspuns la chestionarul lui Aurel Sasu – în loc de „Argumente pentru profesie” și excerpte critice pe coperta 4, 234 p.
Vol. 2 - TEATRU, „Doamne, fă ca Schnauzer să câștige!”, Ed. Casa scriitorilor, Bacău, 2004, cu o postfață de Ion Rotaru, un „inventar” al autorului și excerpte critice pe coperta 4, 204 p.
Vol. 3 - TEATRU, „Drame istorice”, Ed. Casa scriitorilor, Bacău, 2004, cu o postfață de Petre Isachi, un „inventar 2” al autorului și excerpte critice pe coperta 4, 198 p.
Vol. 4 - TEATRU, „Comédia schimbărilor”, Ed. Casa scriitorilor, Bacău, 2004, cu excerpte critice pe coperta 4, 422 p.
Vol. 5 - TEATRU, „Închisoarea de sunete - Comédia schimbărilor 2”, Ed. Casa scriitorilor, Bacău, 2005, cu excerpte critice pe coperta 4, 246 p.
Vol. 6 - ROMAN (în versuri), „Evanghelia eretică” sau „Istoria lui Melec Purtătorul de Nucă și de Nývas în Cretinozauria”, - acum revăzută dar și întregită cu „Lamentația fructelor – Scrisoarea I către români” și încheiată cu „Prima circulară către organizatorii adorației”, transcrisă cu mare spaimă de Viorel Savin în satul Luncani”, ediția a III-a, Ed. Casa scriitorilor, Bacău, 2005, cu o postfață de Petre Isachi, un „inventar” al autorului și excerpte critice pe coperta 4, 208 p.
Vol. 7 - JURNAL, „Acorduri pentru urechi surde”, ediția a II-a, Ed. Casa scriitorilor, Bacău, 2005, cu excerpte critice pe coperta 4, 212 p.
"Poarta - The Gate". Versiune în limba engleză: Mariana Zavati Gardner. Postfață: Petre Isachi. Comentariu pe coperta a IV-a: Constantin Ciopraga. Ed. Psyhelp, 2007, 159 p.
ALBUM DE ARTĂ, "IOAN MĂRIC" (Coordonator) Versiune în limba engleză: Elena Ciobanu, versiune în limba franceză: Elena Bulai. Ed. Vicovia, Bacău, 2008, 206 p.
ROMAN, "Gresia albastră - Arta înfrângerii de sine" (2 vol.) Ed. Raluca, Buzău, 2009, 750 p.
TEATRU, "Doamne, fă ca Schnauzer să câștige!", tradus de Mariana Zavati Gardner: "Oh lord, make Schnauzer win!", de Dan Stoica: "Oh Gott, tu, dass Schnauzer wird!", de Oana Mihaela Savin: "Dieu, que Schnauzer gagne!" Cu o postfață ("Micul Isus") de Valeria Manta Tăicuțu. Ed. Valman, Buzău, 2010, 214 p.
„The Old Lady and The Thief”, Ed. Valman, 2010. Teatru. Patru piese traduse de Mariana Zavati Gardner și Fay Jacqueline Gardner. Cu o prefață („Viorel Savin’s heroes and flickering identities”) de Elena Ciobanu. 206 p.

Piese de teatru jucate

„Proprietatea dv.”, oct. 1973, regizor Gh. Teașcă, Teatrul Popular de Comedie - Slănic Moldova. Stagiunea: 1973-1974 și 1974-1975.
„Fratele meu mut”, martie 1975, regizor Val Mănescu, Teatrul Popular de Comedie - Slănic Moldova. Stagiunea: 1975.
„Jocul de dincolo de ploaie”, regizor Valentin Perciun, Teatrul Popular de Comedie - Slănic Moldova. Stagiunea: 1977-1978.
„Bătrâna și Hoțul”: Teatrul dramatic „Bacovia”, 1984-1988, regizor Mircea Marin; Teatrul Mic București, 1987-1989 și 1991-1992, regizor Cristian Hadjiculea; Teatrul dramatic „Al. Davila” Pitești, 1990-1991, Al. Zărnescu; Teatrul dramatic „Ovidiu” Constanța, 1991-1992, regizor Dan Alecsandrescu; Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani, 1997-1998, regizor Marius Rogojinschi; Radio Iași, „Teatru la microfon”, aprilie 1998, regizor Marius Rogojinschi; „Teatrul Național al TVR”, „TVR – Cultural”, „TVR – Internațional”, regizoare Olimpia Arghir. Cu Irina Răchițeanu și Sorin Medeleni. Difuzată de 13 ori, numai între 1991 și 2000; „Teatrul Valah” Giurgiu, premiera 14 oct. 2004, regizor Mircea Crețu; Teatrul "G. A. Petculescu" Reșița, 2009-2010, regizoare Iustina Prisăcaru.
„Colegii”, Teatrul dramatic „Bacovia”, 1987-1988, regizor Nae Cosmescu.
„Tu nu ești trupul tău”: Teatrul „Fantasio” Constanța, 1999 - 2001, regizor Florin Zăncescu; Teatrul dramatic „Bacovia”, 2003 – 2005, regizor Florin Zăncescu.
„Te urăsc iubitule” (variantă de titlu la „Tu nu ești trupul tău”: Teatrul dramatic „Bacovia”, 1993-1994, regizor Dan Alecsandrescu. „Teatrul Național al TVR”, 1994, regizor Eugen Todoran.
„Ginere de import”: Teatrul Popular de Comedie Slănic Moldova, 1984-1985 – regizor Romeo Bărbosu; Teatrul „Fantasio” Constanța, 1995 - 1997, regizor Florin Zăncescu; Teatrul dramatic „Bacovia”, 1999 - 2003, regizor Constantin Dinischiotu.
„Bucuria de a fi îndurerat la Tomis”, Teatrul Național al Radiodifuziunii Române, 1997, regizor Cristian Munteanu.
„Greșeala”, TN al Radiodifuziunii R., 1999, regizor Constantin Dinischiotu.
„Doamne, fă ca Schnauzer să câștige!”: Teatrul „Andrei Mureșanu”, 2000, regie Adrian Ancuța și Tiberiu Tudoran; Teatrul Municipal „Bacovia”, 2005, regizor Adrian Găzdaru; Teatrul „Pygmalion” - Viena, 2007, regizor Geirun Țino, versiune în limba germană, Dan Stoica.
„Funia sau Comèdia supunerii”, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași, 2001-2003, regizor Ovidiu Lazăr.
„Logodnicul din ciorap”, Teatrul Municipal „Bacovia” Bacău, 2005-2006, regizor Gheorghe Balint.

Premii literare

Premiul I al Casei Centrale a Creației, București, 1962, pentru schița „Sticla”.
Premiul I și Medalia de aur pentru scenariul, regia și scenografia spectacolului „Lecție de istorie”, (preluat de TVR), în 1974.
Diploma Asociației Oamenilor de Teatru și Muzică (ATM) pentru piesa „Fratele meu mut”, 1978.
Premiul I și Medalia de aur pentru piesa „Ovidiu la Tomis” („Bucuria de a fi îndurerat la Tomis”), București, 1979.
Premiul II pentru poezie, Festivalul-concurs de creație literară „Mihail Sadoveanu”, Piatra Neamț, 1981.
Premiul I și Medalia de aur pentru „Ginere de import”, București, 1985.
Premiul „Deșteptarea” pentru întreaga activitate teatrală, acordat de cotidianul „Deșteptarea”, Bacău, 1993.
Diploma Ministerului Culturii, Concursul Național de Dramaturgie „Camil Petrescu”, pentru piesa „Greșeala”, 1995.
Premiul „Bacovia” al revistei „Ateneu” pentru teatru, Bacău, 1997.
Nominalizat la Premiul USR – dramaturgie, pentru volumele „Greșeala” și „Funia sau Comédia supunerii”, în 1998.
Premiul „I. L. Caragiale”, al Uniunii Scriitorilor din România, pentru piesa de teatru „Bustul”, la Colocviile Naționale de Dramaturgie, Sinaia, 2003.
Premiul de dramaturgie al Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, 2003, pentru volumul „Tragedii în fond”, Ed. Princeps Edit, Iași, 2002.
Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria A, martie, 2004,
Premiul „Opera Omnia” al Uniunii Scriitorilor din Romînia - Filiala Bacău, 2006


Cronici ale spectacolelor dupa texte de Viorel Savin

Discutii:

propune tema de discutie

  Aminteste-ti datele mele