Viol, incest, crimă. Puşti, gloanţe, bombe, explozii. Războaie civile, religioase, inter-statale. Case devastate, autobuze aruncate în aer, cimitire profanate. Sărăcie, analfabetism, bigotism. Orfani, văduve, indivizi singuri pe lume. Milioane de oameni plecaţi fără de ţintă, cât mai departe de un „acasă” desfigurat, dezmembrat, desfiinţat. Genul de existenţă de care mare parte a nord-americanilor şi europenilor, chiar şi cei trăitori în comunism, au fost scutiţi în ultima jumătate de secol. Şi de care cei mai mulţi nici n-au avut habar până la recenta criză a imigranţilor.
Ignoranţa societăţii a fost replicată în lumea teatrului. Piesele abordând duritatea vieţii cotidiene din Orientul Mijlociu, Africa ori vastele zone sărace ale Asiei şi Americii de Sud au fost şi continuă să fie o raritate pe scenele româneşti şi nu numai.
Acesta fiind contextul, apariţia spectacolului Incendii, premiera cu care Bulandra şi-a încheiat
Citeste tot pe
scena9