William Mastrosimone

Piese de William Mastrosimone

adauga piesa

Afghan Woman: An Afghan woman returns to her country to found an orphanage
Bang Bang You're Dead: a resource for dealing with a broken world that's violent, unhealthy, unfair, and beyond the power of anyone to fix except today's generation. The play is a free gift for students to perform in schools, garages, street corners, parks, houses of worship -- anyplace there can be communication and discovery about how we've made the world's violence our own. And how we can change it.
Benedict Arnold: The most sullied figure of the American Revolution receives partial redemption in Benedict Arnold: A Question of Honor. The conquering hero of Saratoga and other victories of the Revolution finds himself in an impossible predicament, his allegiance torn between his British loyalist wife and his paternally devoted commander, George Washington, as his Colonial detractors cast him into a tragic no-win scenario. Authentically detailed and blessed by playwright William Mastrosimone's poetic period dialogue, Benedict Arnold successfully explores the personal and political facets of a great soldier's downfall. Aidan Quinn's expressive melancholy perfectly suits his title role, and Grammer transcends Frasier, lending appropriate gravitas--and some physical resemblance--to his portrayal of America's future president.
Burning Desire: Kendal Moore, once a world class fashion model, competes with heroin for the possession of her soul in Mastrosimone's fugue-like, polyphonic drama. Vivid and harsh, the play is set amongst New York seediness but contains a chorus reminiscent of the classical Greeks that surrounds the characters on stage.
Cat's-Paw: terrorist kills 27 people in protest at destruction of world's water supply, then plays cat and mouse game with reporter justifying his action
Dirty Business: A party girl is caught between the mafia and the newly elected President of the United States
Extrem (Extremities): During an attempted rape, a woman captures her attacker and proceeds to torture him. Her roommates return home and struggle to determine who is guilty of a crime, the woman or her would-be rapist
Heaven and Hell (On Earth): A Divine Comedy: In this comic anthology - a collection of scenes and monologues - an array of devilishly talented playwrights put a contemporary spin on a fascinating eternal obsession. Grappling with their own diverse experiences of vice and virtue, salvation and damnation, characters from the twentysomething generation interpret their world with amusing revelations and surprising insights
Just Hold Me: In this comic anthology - a collection of scenes and monologues - an array of devilishly talented playwrights put a contemporary spin on a fascinating eternal obsession. Grappling with their own diverse experiences of vice and virtue, salvation and damnation, characters from the twentysomething generation interpret their world with amusing revelations and surprising insights
Like Totally Weird: Two "totally weird" teens steal into a Hollywood mansion to meet their idols, a film producer and his leading lady. But these mega-stars of the 90s soon find themselves trapped in a reenactment of a "body-bag" action thriller, a frightening scenario of their own making. This edgy, suspensful drama portrays what can happen when life imitates art--and art is all murder and mayhem
Nanawatai: capture and execution of a Soviet tank crew shortly after the Soviet Union invaded Afghanistan
Shivaree: a young haemophilic youth kept by his mother, of necessity, in a very sheltered existence finds love with a belly dancer
Stone Carver, A: The play tells the story of a retired stonemason who clings to the past, and his son who refuses to look back. When Agostino, a seventh-generation stone carver is evicted from his home to make space for a highway he barricades himself in his house, determined to outlast the bulldozers. In a last-ditch effort to save his father from jail, Raff, Agostino’s only son, arrives at the house with his new fiancée. A battle of wills ensues, putting their already-rocky relationship to the test. Can Raff convince his father to move forward before it’s too late?
Sunshine: The title character is a small-time porno queen who works in a place called Club Paradise where the women sit in isolated Plexiglas booths and talk dirty to the customers. She's the star of the place, has a large following of regular customers and even gets her name up in lights. Two such raunchy scenes frame the heart of the one-act play, an unlikely and lengthy encounter between Sunshine and her White Knight, a disillusioned paramedic named Nelson. Their meeting occurs bizarrely. Sunshine bursts into Nelson's shabby studio apartment one night after jumping out of a van driven by her husband. It doesn't take long before they are serving as each other's analyst and patient, offering advice and telling their individual tales of woe. The anguish level is pretty high. He's trying to reconcile with his wife who left him some seven years ago. She's trying to break from a dominating husband and a degrading job.
Tamer Of Horses: Profesorii Ty și Georgianne Fletcher găsesc un băiat de 15 ani fugit de la un centru de detenție pentru tineri care s-a ascuns în hambarul lor. Ei încearcă să îl ajute pe băiat.
Tantalizing, A: A lonely professional woman brings a once-elegant tramp to her home. She offers him charity, but instead, he teaches her a lesson in self-respec
Understanding, The: family conflict as retired stone mason refuses to leave his compulsorily purchased house to make way for new highway
Undoing, The: A woman's journey through guilt to truth and ultimate redemption is orchestrated by the stranger who comes to work for her in a poultry slaughtering house
Woolgatherer, The

Biografie William Mastrosimone

+1 1vot

editeaza

William Mastrosimone s-a nascut la data de 19 august 1947 in oras, SUA.

Cronici ale spectacolelor dupa texte de William Mastrosimone

Un spectacol confuz de Ileana Lucaciu sursa: Romania Libera
Timpul liber, 27.10.2008

Teatrul Odeon şi-a lansat în forţă stagiunea, cu două premiere. După "Umbre de lumină", "Extrem" atinge un subiect violent, de actualitate: un posibil viol şi efectele sale asupra victimei, dar şi cum poate percepe societatea un astfel de caz. Oferta dramaturgului american William Mastrosimone este de interes dar, din păcate, spectacolul o ilustrează în mod confuz datorită unei regii superficiale.

În spatele oricărui spectacol stă regizorul, "arhitectul" construcţiei sale pe care publicul nu-l aplaudă la scenă deschisă, fiind entuziasmat sau nemulţumit doar de actori. Fără regizor însă, spectacole de "teatru adevărat", emoţionant, nu se pot realiza. Un nou exemplu de ce înseamnă absenţa inspiraţiei "arhitectului" unui spectacol este "Extrem". Regizorul Sorin Militaru cu superficialitate a citit scenic piesa americanului William Mastrosimone, rezultatul fiind un spectacol mediocru, ilustrat scenic adeseori ilogic în raport
Citeste tot pe Romania Libera
Teatrul Odeon prezintă EXTREM în regia lui Sorin Militaru de Nicoleta Popescu sursa: Studenție.ro
Extrem, un spectacol violent cu mult tipat si paradoxal, comic. Intr-un spatiu confortabil, actorii isi duc rolul pana la capat cu aceeasi intensitate. Chiar daca nu m-a convins in " E doar sfarsitul lumii " a lui Radu Afrim, Mihai Smarandache m-a facut sa-mi fie teama si mai apoi mila de comportamentul, respectiv conditia umana a lui Raul.Mihalea Lefter - draguta ca de obicei, comica prin inocenta si prin lasitatea personajului. Crina Muresan in rol principal, m-a facut sa-i apreciez curajul lui Marjorie de a-l omora pe omul care a incercat sa o violeze. Antoaneta Zaharia, a creat echilibru in trio-ul actoricesc feminin incercand - ca personaj, Patricia-psihiatru- sa gaseasca o rezolvare a problemei in cauza.
Piesa nu are ca subiect central posibilul viol, ci prietenia. Violul e doar punctul de plecare catre reactii si slabiciuni. Cata incredere avem in prieteni in cazuri extreme, ce sacrificii suntem dispusi sa facem si pana unde duce razbunarea… Mi-am pus intrebari dupa,
Citeste tot pe Studenție.ro
Hamlet pentru toti de Alice Georgescu sursa: Ziarul Financiar
Poate oare teatrul (arta, generic vorbind) sa schimbe societatea, sa o faca, eventual, mai buna? Poate oare un spectacol sa zguduie constiinta privitorilor pana intr-atat incat, de pilda, sa-l impinga pe un raufacator aflat in sala sa se autodemaste (asa cum se petrec lucrurile in Hamlet)? Poate oare o piesa vazuta pe scena de un numar de spectatori sa declanseze revolte, rascoale, revolutii - pe scurt, rasturnari sociale? Iata tot atatea intrebari carora este chemat sa le raspunda, fie si numai in intimitatea propriei constiinte, orice om de teatru.
Si carora, in cele din urma, orice om de teatru cu adevarat indragostit de meseria sa trebuie sa le raspunda pozitiv, chiar stiind ca se minte singur. Caci, in lipsa raspunsului pozitiv, aceasta meserie devine imposibil de facut. Sau, oricum, greu de facut.
E adevarat, in termeni strict pragmatici teatrul nu poate schimba cine stie ce. Am fi naivi daca ne-am inchipui ca, doar vazand o piesa, vreun "barosan" al tranzitiei, de exemplu,
Citeste tot pe Ziarul Financiar
Teatru-dezbatere despre victime și violatori de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
Locul. Teatrul Odeon din București. Cel mai activ teatru bucureștean în acest moment. Condus cu grijă maternă și pragmatism de actrița Dorina Lazăr, teatrul păstrează un bun echilibru între clasic și contemporan, are câțiva regizori preferați, dar nu închide porțile nici numelor noi și este deschis către alte arte, în special către dans.
Călătoria. Cum Odeon-ul se află pe Calea Victoriei, să ajungi la el înseamnă să intri chiar în inima Bucureștiului. Adică în plină aglomerație, în sunete de claxoane și în blocaje care te țin minute în șir la fiecare stop. Dar Calea Victoriei are și farmecul ei, așa că, dacă reușești să faci abstracție de balamucul din jur, poți să-ți imaginezi că dai timpul înapoi și vezi Calea Regală deschizându-se în fața ta, de la Palatul Regal până la Palatul telefoanelor lângă care se afla pe vremuri Teatrul Național, pe locul căruia s-a ridicat între timp un hotel. Iar când ajungi la Odeon și
Citeste tot pe Art Act Magazine
Cronică - Extrem de Cristina Rusiecki sursa: TimeOut
a: V-aţi plictisit să tot vedeţi la televizor filme americane de serie B, cu violuri, violenţă, şuturi şi scuipături, dar vă place genul. Puteţi zapa transbordându-vă chiar pe dv. înşivă din faţa ecranului în faţa scenei de la Odeon, la “Extrem” de William Mastrosimone (regia Sorin Militaru).
b: Sau invers: nu vă place violenţa, dar sunteţi morţi după filmele americane cu dezbateri ultraetice între trei femei şi (din când în când) un violator. Şi în cazul acesta mergeţi la Teatrul Odeon cu sufletul împăcat: veţi găsi eterna schemă (agresor periculos – victimă feminină speriată, aici, că nu are dovezi), la ani lumină de nivelul capodoperei, cu un inevitabil moment în aparenţă insolubil, cu replici şi situaţii arhiprevizibile şi o omniprezentă senzaţie de déjà-vu.
Ca să fim drepţi, trebuie menţionat că textul e scris în 1980 (reţeta poate să fi fost trufanda la vremea aceea), după un fapt real iar în film rolul
Citeste tot pe TimeOut
Extrem violent de Doina Papp sursa: Revista 22
Teatrul din Calea Victoriei crede ca a dat lovitura titrand pe prima pagina a caietului program: Eveniment: viol pe scena Odeonului. Sa fie o ironie?, fiindca Extrem (in engleza, Extremities), piesa americanului William Mastrosimone (traducerea Costin Manoliu si Anna Maria Popa), scrisa in 1980 si dezgropata nu se stie de ce in zilele noastre, nici macar un viol nu e in stare sa produca. Dupa mai bine de o jumatate de ora, in care sarmana Crina Muresan e aruncata ca o carpa de podele si toate mobilele din scena de un violator dubios (Mihai Smarandache), asudat, scuipand scarbos in dreapta si stanga, suflecandu-si nadragii si mangaindu-si sexul, un preludiu care i-a facut pe unii spectatori sa-si piarda rabdarea si sa iasa din sala, partida e pierduta. Cu nervii prastie, nu mai ai nici un chef sa asisti la strategia autorului, care rastoarna situatia, facand din victima agresor si punand-o pe femeie sa-l chinuiasca pe strain pentru a se razbuna. Si, evident, pentru a ne spune
Citeste tot pe Revista 22
Extrem, de William Mastrosimone, la Teatrul InDArt de Delia Marc sursa: Filme-carti
In decembrie 2011 am avut privilegiul sa urmaresc spectacolul lui Bogdan Gagu cu piesa lui Aldo Lo Castro, “TANGO, MONSIEUR!”, o comedie de moravuri spumoasa – sub umbrela INDART. Si la acea vreme mi-am impartasit impresiile pe acest blog.

De aceea m-am bucurat primind invitatia de a vedea noua productie INDART alaturi de ARCA, sub regia aceluiasi Bogdan Gagu, care a optat de aceasta data pentru o drama psihologica, cu filon de triller. Si m-am bucurat sa regasesc in distributie o parte dintre actorii precedentei puneri in scena. Pentru ca este important pentru un iubitor de teatru sa aiba ocazia sa urmareasca posibilitatile profesionale ale unei tinere generatii de actori, in roluri de factura diferita.

Bogdan Gagu a stiut sa isi aleaga un text bun si o echipa pe masura, ale carei valente de exprimare le cunoaste bine.

Dramaturgul si scenaristul William Mastrosimone, nascut in 1947 Trenton – New Jersey, s-a aplecat predilect asupra temelor legate de violenta si
Citeste tot pe Filme-carti
Piesa Extrem - Teatrul InDArt de Raluca Neagu sursa: Scrie Liber
Într-un loc mai mult decât boem, situat la mansarda unei case boierești, Teatrul InDArt a înfățișat aseară piesa Extrem. Am fost norocoasă pentru că m-am numărat printre spectatorii ei și poate faptul că a reprezentat prima piesă de teatru serioasă, calculată minuțios, la care am participat vreodată, nu a fost întâmplător.

Despre subiect și numele personajelor am aflat din foicica pusă ca un răvaș pe scaunul meu. Violul, de fapt tentativa de viol a fost doar păianjenul care a țesut intrigi și a dat voie celor patru personaje să se manifeste, destul de natural, destul de sincer, deși, la început, personajul Marjorie mi s-a părut un pic ieșită din rol. Bogdan Gagu (realizatorul) sublinia ca ”violul e doar scânteia pentru reacții și slăbiciuni”, lucru adevărat deoarece, în situația aceea de criză, protagonista se vede înconjurată de oameni slabi cărora le spunea prieteni și care se preocupă mai mult de urmările acțiunilor de
Citeste tot pe Scrie Liber
Pilula de teatru de Catia Maxim sursa: Pe canapeaua Catiei
A venit, a venit toamna…! Cu ce ne acoperim inima? Ce-ați spune de o piesă de teatru?

Sâmbătă seara, am savurat din toamna teatrală, premiera spectacolului Extrem de William Mastrosimone, un autor american din New Jersey. Rod al colaborării Teatrului InDart cu Teatrul Arca, spectacolul s-a desfășurat, la înălțime, pe scena unui minunat pod, mustind de povești de odinioară, ce creează o patină specială casei boierești La Scena, situată la intersecția Călărașilor cu Mântuleasa. Realizat de regizorul buzoian Bogdan Gagu care, prin 2011, mărturisea într-un interviu că fuge de vulgaritate și vrea teatru fără exagerări, la spectacolul Extrem și-a adus aportul o echipă de tineri actori pentru care teatrul reprezintă altceva decât reflectoare puternice, scene generoase, dotate cu decoruri de ultimă generație, săli somptuase și spectatori la patru ace. Iubitoare de teatru, salut felul în care a fost gândită, realizată și interpretată
Citeste tot pe Pe canapeaua Catiei
Teatrul InDArt în acţiune - cronica EXTREM de Claudia Minela sursa: Bocancul Literar
Sâmbătă, 6 octombrie 2012, împreună cu tinerii mei prieteni, am cinat ,,La Scena'', un restaurant situat într-o frumoasă casă boierească de secol nouăsprezece.

Asemenea celorlalţi consumatori am servit cu plăcere specialitatea casei - ,,Extrem''- de William Mastrosimone, o coproducţie a teatrelor InDart & Arca.
Totul a început pe un fundal muzical apetisant, dinamic. Mai întâi am ,,degustat'' decorul- un atelier de pictură- pe fundalul căruia, ca o premoniţie a ceea ce urma să se întâmple, trona o căsuţă de păpuşi, într-o atmosferă stranie, dată de culoarea gri a postamentului pe care se afla şi de lumânările aprinse din interiorul miniaturii. În stânga scenei - scara, fotoliul roşu, în formă de scoică - în dreapta scenei - ştenderul pe care zăceau câteva costume colorate, şevaletul, masa plină de mărunţişuri aflată pe mijlocul încăperii - contrastau vizibil cu atmosfera bacoviană aflată pe fundal, toată recuzita,
Citeste tot pe Bocancul Literar