regizor caut piesa

Piese de Witold Gombrowicz

adauga piesa

Ivonna, principesa Burgundiei (Iwona, księżniczka Burgunda)

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Witold Gombrowicz 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Witold Gombrowicz

• Ivona – oglinda care deformează de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  Nu se joacă des Gombrowicz la noi şi e păcat, pentru că piesele lui oferă enorm – actorilor şi regizorilor deopotrivă. Ivona, principesa Burgundiei, în particular, e un text perfect articulat, pe care montarea lui László Bocsárdi îl pune minunat în valoare.
  Ca şi în alte texte ale lui Gombrowicz (Opereta, de exemplu, şi, mai ales, romanul Ferdydurke), societatea e privită ca o formă lipsită de consistenţă, pe care orice fisură o poate nărui. Societatea e închipuită, în text, de curtea regală, a cărei funcţionare e reglată strict de etichetă şi protocol (formă, aşadar). În spectacol, ideea e materializată de gesturile măsurate ale curtenilor, de mersul lor sacadat, de costumele negre ale bărbaţilor etc. O arată şi scenografia lui Jószef Bartha: scena studio e încadrată de panouri negre care imaginează cutia neagră a unei scene (e al doilea spectacol al tandemului Bocsárdi – Bartha pe care îl văd, după Don Juan-ul de la Ploieşti,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Tăcerea, iubirea de Alice Georgescu sursa: Ziarul Financiar
  Printre criteriile in functie de care un regizor isi alege piesa de pus in scena, la loc de cinste se afla o calitate misterioasa careia i s-ar putea zice "marja de manevra". Este vorba despre libertatea pe care o lasa respectiva piesa "viziunii regizorale", adica tuturor acelor abateri, alunecari etc. de la litera textului, sau, in cazurile fericite, completarilor, nuantarilor, precizarilor aduse acesteia. Astfel se explica inmultirea dramatizarilor, in repertoriile actuale. Si, totodata, scaderea ponderii pieselor importante.
  Pentru ca, in afara de Shakespeare, ale carui texte permit, gratie structurii lor deschise, felurite interventii, pana la un punct nepericuloase, in situarea spatiala, temporala sau "motivationala" a intrigii, cam toti ceilalti mari autori de teatru au obiceiul (prost...) sa-si construiasca scrierile uzand de o logica narativa foarte stransa ori de un esafodaj dramaturgic atent calculat. Din acest motiv, diversele zburdalnicii de interpretare (transplantarea
  Citeste tot pe Ziarul Financiar
• Efectul de turnesol de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Un spectacol ca „Ivona, principesa Burgundiei“, de Witold Gombrowicz, de la Teatrul „Tamási Áron“ din Sfântu Gheorghe, în regia lui Bocsárdi László, care a obtinut cinci nominalizari UNITER (Cel mai bun spectacol, Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor în rol principal, Mátray László, Cel mai bun actor în rol secundar, Pálffy Tibor si Cea mai buna scenografie, Bartha József), merita luat în considerare. (Nu ca juriile UNITER n-ar face aproape an de an gafe epocale sau n-ar urca pe podium si productii submediocre, cum s-a întâmplat de atâtea ori în vremurile recente!)
  Semnatura lui Bocsárdi László confera spectacolului o constructie serioasa, cu linii sobre, esafodata în jurul unui centru semantic, fara gratuitati stilistice, cu un comic de bun gust, în doze fine si bine ponderate. Obiectul privirii grotesti îl face eticheta de la Curte, bariera solida care interzice patrunderea oricarui firicel de aer liber în societatea bine reglata.
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Spectacol de UNITER, actori de Oscar de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  În cadrul Festivalului de teatru Reflex de la Sfântu-Gheorghe s-a jucat şi spectacolul „Ivonna, principesa Burgundiei“ de Witold Gombrowicz, în regia lui Laszlo Bocsardi, montare care a acumulat anul acesta cinci nominalizări la UNITER.
  Gizella Kicsid, Laszlo Matray şi Erdei Gabor dau clasă actorilor-vedetă.
  Montat la Teatrul „Tamasi Aron“ din Sfântu-Gheorghe, „Ivonna, principesa Burgundiei“ a fost nominalizat la UNITER pentru Cel mai bun spectacol, regie, scenografie, actor principal şi actor în rol secundar.
  Acţiunea se petrece la curtea regelui Burgundiei, un rege circar şi ticălos, pasionat mai mult de violuri decât de problemele patriei sale. Adevăratul domnitor este însă şambelanul, o figură diabolică şi totuşi seducătoare, care le ştie tuturor tainele şi ţine totul sub control. El se insinuează nevăzut şi neauzit ca o reptilă în viaţa tuturor şi are rezolvări dintre cele mai drăceşti la toate problemele, fie ele de stat sau
  Citeste tot pe Cotidianul
• Spectacolul decăderii de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  „Ivona, principesa Burgundiei“ este un spectacol-balsam pentru un public elevat, obişnuit cu exerciţiul descifrării simbolurilor. Textul lui Witold Gom-browicz amendează ipocrizia aristocraţiei şi demască autocraţia formei, într-un sistem în care reflexele super-ficialităţii au modificat structura firii umane.
  Femeie cu mintea în altă parte, hidoasa Ivona se bălăceşte într-o piscină plină cu noroi, lăsându-se pradă uşoară cuvintelor grele pe care i le aruncă suita prinţului. Tânăra Ivona tace cu subînţeles, într-o lume în care se vorbeşte prea mult despre plăcere, într-un univers în care personajele trăiesc apogeul egoismului.
  Misiunea ei este clară. Ivona vrea să le alfabetizeze umanitatea, iar primul care îi înţelege altruismul este principele Filip al Burgundiei. Se logodeşte cu ea din teribilism, pentru a sfida curtea şi pentru a arăta că detestă idealizarea frumuseţii.
  Dar gestul său necalculat, în esenţă superficial,
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Ivona, între neurochirurgie şi film documentar de Monica Andronescu sursa: Yorick
  A trecut ceva vreme de când „Ivona, principesa Burgundiei” a avut premiera pe scena Teatrului „Tamasi Aron” din Sfântu Gheorghe. Au trecut de-atunci peste spectacol cinci nominalizări la premiile Uniter, plus două ediţii de Festival Naţional de Teatru care nu l-au invitat la Bucureşti. Şi iată că acum, „după lupte seculare”, „Ivona” lui Laszlo Bocsardi s-a jucat la Sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra.
  Textul lui Witold Gombrowicz n-a fost prea des montat pe scenele din România, dar a rămas celebră interpretarea pe care i-a dat-o Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic din Bucureşti, în 1983.
  Cum arată lumea lui Gombrowicz văzută de Laszlo Bocsardi? E ca un cub de gheaţă. În decorul lui Jozsef Bartha, geometric, în linii tăiate perfect, povestea Ivonei este construită chirurgical, sec, la limita dintre studiu de caz şi film documentar. Ca-ntr-un joc, principele Filip al Burgundiei o alege drept logodnică pe Ivona. La prima vedere, caz psihic.
  Citeste tot pe Yorick
• Efectul de turnesol de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Un spectacol ca „Ivona, principesa Burgundiei“, de Witold Gombrowicz, de la Teatrul „Tamási Áron“ din Sfântu Gheorghe, în regia lui Bocsárdi László, care a ob]inut cinci nominalizări UNITER (Cel mai bun spectacol, Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor în rol principal, Mátray László, Cel mai bun actor în rol secundar, Pálffy Tibor și Cea mai bun` scenografie, Bartha József), merit` luat în considerare. (Nu că juriile UNITER n-ar face aproape an de an gafe epocale sau n-ar urca pe podium și producții submediocre, cum s-a întâmplat de atâtea ori în vremurile recente!)
  Semnatura lui Bocsárdi László confera spectacolului o constructie serioasa, cu linii sobre, esafodata în jurul unui centru semantic, fara gratuitati stilistice, cu un comic de bun gust, în doze fine si bine ponderate. Obiectul privirii grotesti îl face eticheta de la Curte, bariera solida care interzice patrunderea oricarui firicel de aer liber în societatea bine reglata.
  Citeste tot pe Revista Cultura

Discutii:

propune tema de discutie