Cu vreo doi ani în urmă, Yann Verburgh, tînăr actor, regizor, performer francez, activ şi în România, s-a apucat de dramaturgie. Textul său, Căpcăuni, o investigaţie poetică, dar necosmetizată asupra mentalului homofob, înregistrează agresiuni asupra persoanelor LGBT, cazuri reale din Franţa, România, Statele Unite, Grecia, Bulgaria, Iran, Uganda, Rusia, Africa de Sud, Brazilia, Olanda, Coreea de Sud. Succesul a venit imediat şi este de lungă durată: rezidenţe de creaţie, lecturi publice, premii. Acesta a fost elementul care i-a dat impuls lui Yann Verburgh pentru a se concentra asupra scrisului (au urmat alte texte: La neige est de plus en plus noire au Groenland, Alice, H.S. tragédies ordinaires, Puisqu’il faudra bien qu’on s’aime, Après CHARLIE). Căpcăuni a fost publicată de curînd la Paris, la editura Quartett, cu susţinerea Centrului Naţional al Cărţii şi a Asociaţiei Beaumarchais-SACD.
În săptămîna în care am decis să scriu despre
Citeste tot pe
Dilema veche