regizor caut piesa

Piese de Yann Verburgh

adauga piesa

Alice

Alice este imaginea Wonderland („cea mai firmă dintre toate firmele”) şi reprezintă idealul de frumuseţe feminină pentru tinerele adolescente. Nadia, o fetiţă din Sibiu, devine încet – incet și fără voia sa Alice într-o aventură fascinantă alături de Iepurele Alb, Pisica de Chester, Regina de Cupă, Omida, Tweedledee şi Tweedledum, Pălărierul şi Iepurele de Martie. Textul spectacolului de la Sibiu este o creație originală comisionată dramaturgului Yann Verburgh și are la bază cele două romane ale scriitorului englez Lewis Carroll – „Alice în Țara Minunilor” și „Alice în Țara Oglinzilor”.

Căpcăuni

Despre homofobia din lumea de azi. Din Franţa până în Rusia, din Uganda în Iran – trecând prin Bulgaria, Africa de Sud, Camerun, Grecia, Brazilia, România – textul realizează o panoramă a unei discriminări care exclude social, care ucide direct sau indirect, care există sub numeroase forme, toate cauzând durere şi suferinţă.

Regulile joculu

În piesă sunt tratate subiecte precum emigranţii şi emigraţia, societate paşnică versus societate războinică, armele şi evoluţia economică. Se formulează o utopie a copiilor despre o societate perfectă.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Yann Verburgh 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Yann Verburgh

• Alice feminista de Silvia Dumitrache sursa: Observator Cultural
  Într-o societate suprasaturată de obsesia pentru imagine, nu este surprinzător că, încă de la cele mai mici vîrste, copiii devin victimele obiectificării și ale unor standarde false de frumusețe, imposibil de atins. Cum, încă din primii ani de viață, copiii sînt supuși, în mare parte inconștient, unei „educații“ care favorizează aspectul fizic și atingerea unor obiective de cele mai multe ori imposibile, poate că e bine să li se transmită, tot de la acea vîrstă, mesajul opus: că oglindirea în imagini rulate în media nu poate fi decît opacă. Astfel, mi se pare bine-venit proiectul Teatrului Gong din Sibiu – al cărui director ales recent, Adrian Tibu, a adus deja un suflu de prospeţime şi inovaţie –, Alice de Yann Verburgh, după Lewis Carroll, în regia lui Eugen Jebeleanu.
  Formula propusă de Eugen Jebeleanu aduce povestea lui Alice din Ţara Minunilor în lumea contemporană, într-un limbaj recognoscibil epocii noastre, inclusiv de către
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Premieră absolută la Teatrul GONG la 150 de ani de la publicarea romanului „Alice în Țara Minunilor” de Ana Maria Neacșu sursa: Ora de Sibiu
  Textul spectacolului de la Sibiu este o creație originală comisionată dramaturgului Yann Verburgh și are la bază cele două romane ale scriitorului englez Lewis Carroll – „Alice în Țara Minunilor” și „Alice în Țara Oglinzilor”. Proiectul marchează 150 de ani de la prima publicare a romanului în 1865 și face o cronică fascinantă a adolescentului din ziua de azi.
  „Mi-am pus multe întrebări abordând adaptarea unei poveşti pentru copii într-o piesă de teatru pentru publicul tânăr de azi. Mi-am dorit să creez un text care să trezească simţurile, care să pună întrebări şi să aibă atitudine. Am vrut să folosesc un limbaj modern, ritmat, haios şi care să lase loc atât visării, cât şi poeziei, un limbaj care să se adreseze publicului tânăr fără a-l considera inferior, ci egal. Am vrut să mă adresez copilului care am fost – copilul care nu este atât de străin adultului care am devenit, copilul care punea întrebări,
  Citeste tot pe Ora de Sibiu
• Acasă: Călătoria către sine de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Într-un spaţiu audiovideo actual, limpede, revigorant, constructul scenografic simulând un skateparkdin două pante laterale înalte, simetrice, susţinut de un ecran de proiecţie pe fundal (un studio foto atipic), se consumă ”călătoria” bildungsromanescă a Nadiei.
  Ca într-o cutie magică (unde albul iniţial imaculat devine culoare - roz, bleu, turcoaz, verde, nuanţarea sugerând încercarea de a regăsi consistenţa din spatele aparenţelor seducătoare), însufleţită prin muzică electronică, pe beat cadenţat, alternativ, contagios.
  Nadia Comăneci (nume cu trimitere la gimnasta care şi-a sacrificat copilăria pentru performanţele din 1976 de la Montreal) e produsul culturii imaginii, al societăţii consumiste, al prejudecăţilor sociale şi de gen, al standardelor valorice impuse prin industrii ori prin instituţiile societăţii, începând cu familia. Nadia e fiica de care părinţii ar fi nemulţumiţi dacă nu s-ar lăsa modelată de societatea
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Visează, Alice! de Elena Coman sursa: Yorick
  Când auzi „Alice” prima dată, parcă-l și vezi pe Iepurele Alb care te conduce către Țara Minunilor. E personajul acela celebru pe care îl știu cam toate generațiile (măcar datorită ecranizării din 2010 a lui Tim Burton, avându-l în rolul principal pe magnificul Johnny Depp). Cu acest gând am intrat în sala Teatrului GONG din Sibiu și am fost convinsă că voi vedea o reinterpretare a lui Alice în țara minunilor pentru cei mici. Niciodată nu m-am înșelat mai tare.
  Primul lucru pe care l-am descoperit cu fascinație prin intermediul spectacolului Alice, montat de Eugen Jebeleanu la Teatrul pentru Copii și Tineret GONG din Sibiu, a fost scenariul gândit și scris de Yann Verburgh. Având ca pretext întâmplările fantastice din basmul original, dramaturgul concepe un fir epic inedit, plasat în realitatea imediată, cu personaje recognoscibile din familie sau din cercurile apropiaților. Cum ar fi Alice cea din zilele noastre? Ei bine, o fetiță ca toate
  Citeste tot pe Yorick
• Cruzime de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Cu vreo doi ani în urmă, Yann Verburgh, tînăr actor, regizor, performer francez, activ şi în România, s-a apucat de dramaturgie. Textul său, Căpcăuni, o investigaţie poetică, dar necosmetizată asupra mentalului homofob, înregistrează agresiuni asupra persoanelor LGBT, cazuri reale din Franţa, România, Statele Unite, Grecia, Bulgaria, Iran, Uganda, Rusia, Africa de Sud, Brazilia, Olanda, Coreea de Sud. Succesul a venit imediat şi este de lungă durată: rezidenţe de creaţie, lecturi publice, premii. Acesta a fost elementul care i-a dat impuls lui Yann Verburgh pentru a se concentra asupra scrisului (au urmat alte texte: La neige est de plus en plus noire au Groenland, Alice, H.S. tragédies ordinaires, Puisqu’il faudra bien qu’on s’aime, Après CHARLIE). Căpcăuni a fost publicată de curînd la Paris, la editura Quartett, cu susţinerea Centrului Naţional al Cărţii şi a Asociaţiei Beaumarchais-SACD.
  În săptămîna în care am decis să scriu despre
  Citeste tot pe Dilema veche
• Ce de lupi se înconjoară* de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  „Fiica: Mamă, de ce au schimbat definiţia cuvîntului «dragoste» în dicţionar? (…) În vechiul dicţionar, cuvîntul «dragoste» era definit ca un sentiment de afecţiune între două persoane. (…) Şi în noul dicţionar, cuvîntul «dragoste» e definit ca un sentiment de afecţiune între un bărbat şi o femeie.“ Acest fragment, care aminteşte de intenţia de modificare a definiţiei familiei în Constituţia României, face parte din piesa de debut a dramaturgului francez Yann Verburgh, Căpcăuni, montată de Eugen Jebeleanu în Franţa, la Compagnie de Ogres (Compania Căpcăunilor – înfiinţată de regizor şi dramaturg, iniţial sub numele Compagnie 28). Spectacolul, prezentat în octombrie la ArCuB, în cadrul Platformei Internaţionale de Teatru #4 curatoriată de Cristina Modreanu, este o incursiune bine documentată („teatru documentat, nu documentar“, precizează Jebeleanu şi Verburgh) în legislaţiile şi mentalităţile homofobe din întreaga
  Citeste tot pe Dilema veche
• Regulile jocului de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Yann Verburgh scrie texte captivante, cu miză actuală. E autorul scenariului spectacolului Alice, dar şi al mai recentului spectacol Regulile jocului, de la Sibiu. Dacă Alice interesează din perspectiva formării tinerei fete şi a devenirii ei ca femeie, Regulile jocului adresează mai puţine probleme care să aibă legătură cu individualitatea protagoniştilor şi mai mult probleme care aduc în discuţie societatea.
  Subiecte precum emigranţii şi emigraţia, societate paşnică versus societate războinică, armele şi evoluţia economică sunt tratate în Regulile jocului unde se formulează o utopie a copiilor despre o societate perfectă. Deşi pare a scrie o nouă mitologie, trimiterile sunt mai mult decât evidente ("Povestea se întâmplă azi, ieri şi mâine", "E o poveste care se repetă dintotdeauna"). Oldo şi Aman (de fapt, Nama) sunt doi copii din cel mai vechi oraş al ţării războaielor. Tatăl lui Oldo a murit, dar el nu acceptă acest lucru şi
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Stop joc. O lume nouă, reguli noi! de Elena Coman sursa: Yorick
  Hai să încercăm un joc. Închide ochii și imaginează-ți că am ajuns în țara ultimului dintre ultimele războaie! Suntem doi copii care își dau întâlnire pe ruinele unui fost oraș, unde, printre dărâmături și praf, găsim bucuria unei reprize de fotbal, unde putem să învățăm să ne legăm șireturile unul celuilalt, unde frica a dispărut și unde e loc pentru visare. Pentru visul cel mai firav și, în același timp, cel mai încurajator dintre toate: că mâine va fi mai bine.
  La Teatrul GONG din Sibiu, în sala căruia pare c-ai ajuns pe altă planetă, cu atâta frumos de nu-ți vine să mai pleci de acolo, spectacolele devin vii prin emoție. Devin un fel de energie bună de care te umpli și care începe să pulseze tot mai puternic în interiorul tău. Așa se întâmplă după ce vezi Regulile jocului, scenariul și regia aparținându-i lui Yann Verburgh. Îl declar unul dintre cele mai sensibile și mai mature spectacole pe care le-am văzut vreodată.
  Citeste tot pe Yorick

Discutii:

propune tema de discutie