Lorena Lupu spune:
Mihai Bendeac spune:
Teatrul Masca spune:
CineTipar spune:
Cartea de faţă se situează într-un fel de „paralelism” cu volumul De la cuvânt la imagine al aceluiaşi autor, publicat la Editura Meridiane, în care era schiţată „o teorie a ecranizării literaturii”. Poetica scenariului, în viziunea scenaristului Dumitru Carabăţ, implică noţiunea de valoare artistică, de particularitate, de specific al acestui gen controversat – atât în critica cinematografică, cât şi în cea literară. Ca şi piesa de teatru, scenariul s-a clarificat, s-a „tipologizat” – în timp – în sensul consacrării unei forme de „discurs poetic”. Care este, aşadar, „scenariul-ideal, scenariul-etalon”? Este „un scenariu al cărui desen compoziţional decurgând dintr-o modelare, prelucrare specifică a acţiunii, să devină prin el însuşi principalul factor al valorii, al plăcerii lecturii şi vizionării”.Teo spune:
Mihai Malaimare spune:
Mugur Grosu spune:
Simona Vintila spune:
Lucia Verona spune:
Razvan Zlavog spune:
Mihai Vantu spune:
Mircea M. Ionescu spune:
Amiel Gladstone spune:
Lacramioara Brecea spune:
Cristina Modreanu spune:

Marius Th Barna spune:
Teatru Acum spune:
Zilele de domnie, orele in care esti imparat peste tot praful de afara.
Si toti anii care s-au prelins parca fara sa se intample nimic, doar ca in urma ta, au murit, s-au mutat, s-au schimbat, au disparut, au divortat, s-au ingrasat, au nascut, au fugit, si-au pus ochelari, au renuntat la viata, sau pur si simplu au fost inlocuiti de altii si nimeni nu mai stie nimic de ei nimic.
Zilele de Bob Dylan, cand asculti “I want you” la un walkman vechi. La o casca stai tu, la alta casca sta mama ta si mergeti spre o statiune oarecare, iar trenul parca nu vrea sa tina cu voi.
Orele de lapte cu dulceata, dimineata - cand tu motai langa aragaz. Incerci sa te incalzesti de tot frigul care te-a cuprins dupa ce-ai iesit din plapuma si bunica iti pregateste masa. Traversezi clasele primare si (poate) traversezi cam cei mai frumosi ani din viata.
Prajiturile facute in casa. Sarbatorile si surplusul de mirodenii asezate doar pe bucata ta de carne.
Vanzatoarele de la buticurile din imprejurimi care te cunosteau si-ti spuneau pe nume cand le cereai o guma Turbo.
Cand ii speriai pe toti pentru ca toboganul era prea mare, pentru ca masinile circulau prea aproape de trotuar sau prea mult in parcare.
Toate culorile care s-au schimbat, toti ochii care nu mai pot privi la fel.
Rolul de copil si la 40 de ani, rolul de matur si la 9 ani; primul sarut, prima strangere de mana.
Si dupa un timp, poate ca tragi linie, scoti tot banalul din viata si poate ca primul lucru care te izbeste in fata este : “mama, cat teatru!” Dalia Octavia Pusca spune:
Silviu Gherman spune:

Cristian Corduneanu spune:
Raluca Botez spune:

Ciprian Ciuciu spune:
Oana Radu spune: