Teatrul Masca spune:

Oaspeti la Masca – Teatrul Elvira Godeanu din Tg. Jiu

In timp ce o parte din trupa Masca este plecata in turneu la Washington cu INTRUSA, ne face placere sa gazduim turneul Teatrului Elvira Godeanu din Targu Jiu, care va juca la Masca 2 spectacole in acest week-end: Sambata, 13 martie, ora 19.00 FEMEIA CA UN CAMP DE LUPTA IN BOSNIA Spectacolul de Matei Visniec reprezinta o tulburatoare [...]

Lorena Lupu spune:

Cuiele lu’ Pepelea

Ieri seara, la concertul lui Mărgineanu (I must admit I’m an addict), am descoperit o tehnică de agaţament de care am râs cu lacrimi. Ştiţi cu toţii povestea lui Pepelea, nu? Îşi vinde casa părintească unei boieroaice frumoase, pe o mie de galbeni. Şi zice: Vreau doar 999 de galbeni, şi îmi păstrez din toată [...]

Tudor Chirila spune:

Despre proces

Un proces implica doua perceptii. Una obiectiva, rece si una sentimentala. Obiectiv, am pierdut dreptul de a interpreta cantecele pe care le-am compus impreuna cu fostii mei colegi fara sa cer si sa obtin acordul acestora. Ideea acestui acord mai ales, am privit-o ca nejustificata si absurda. Nu pot accepta sa-mi rascumpar munca. Instanta a decis insa, si nu ne ramane decat sa ne supunem acestei decizii.

Sentimental, iarasi nu sunt foarte multe lucruri de spus. Si asta pentru ca in asemenea momente esti foarte singur. Dimensiunea implicarii intr-un proiect nu poate fi inteleasa decat de participantii la acel proiect.
N-are niciun rost sa explic cat si cum am muncit la proiectul Vama Veche. Mereu se vor gasi "critici" care vor rastalmaci. N-are rost sa spun ca am scris toate textele cantecelor, mai putin vreo trei, si n-are rost sa mai spun ca am compus peste cincisprezece dintre ele de unul singur. Aceste lucruri nu conteaza caci pe declaratiile de la Uniunea Compozitorilor scrie clar muzica si text Vama Veche. In justitie actele conteaza si nu adevarul din spatele lor chiar daca e demonstrabil. Nu, dimensiunea implicarii intr-un proiect nu poate fi inteleasa decat de participantii la acel proiect.

Poate ca oamenii se asteptau sa-mi urlu ndereptatea prin presa si sa arunc cu pietre in Justitia romana. Nici gand. Am crescut intr-o familie in care s-au predat mereu lectiile discretiei si ale demnitatii.

Nu sunt revoltat acum. Nu. Sunt indurerat si atat. S-ar putea vorbi multe despre proces si precedentul creat caci da, s-a creat un precedent periculos fiindca procese similare se vor judeca dupa modelul acesta.

Imi vine in minte acum o declaratie a unuia dintre secretarii ONU, U-Thant: Nu exista prietenii vesnice, nu exista dusmanii vesnice, exista interese vesnice.

Ceva pentru tinerii care vor sa faca o trupa. Daca as fi extrem de furios v-as spune sa aveti grija atunci cand va apucati de muzica. Sa semnati contracte intre voi si sa aveti grija sa va inscrieti compozitiile exact asa cum au fost facute si poate v-as mai spune sa va delimitati clar obligatiile si drepturile in cadrul trupei, ca sa nu aveti surprize mai tarziu si poate v-as sugera sa semnati un acord de interpretare, in caz ca va despartiti.

Daca v-as spune asta as fi insa cel mai mare IDIOT. Si atunci va spun asa: daca faceti o trupa fiti fericiti pentru fiecare moment, pentru fiecare clipa de reusita. Bucurati-va si plutiti dupa primul vostru concert, faceti muzica pe care o simtiti si incredeti-va unii in altii si jurati-va dragoste pana la moarte. Impartiti totul ca fratii si nu lasati pe nimeni sa stea intre voi si muzica voastra. Nimic sa nu abata cursul pasiunii voastre, transformati fiecare nota in prietenie. S-ar putea sa dureze pana la moarte sau doar zece ani. Dar daca nu incepeti din iubire atunci n-o sa scrieti niciodata Nu am chef azi sau Epilog.

Am sa inchei spunand din nou ca ma doare. Cred ca sunt momente in care trebuie sa-ti recunosti sentimentele si sa le accepti. Dar durerea de astazi ma face sa va promit ca nu voi renunta la a-mi redobandi dreptul de a interpreta piesele la care am muncit si ale caror versuri le-am scris.

Pana atunci ne vedem la concerte si intr-o saptamana, doua, va invitam sa ascultati pe radiourile care il vor difuza, noul single VAMA. Se numeste Cantec de gasit.

Am sa ies putin, acum. Dupa ziua de azi am nevoie de o plimbare. Si de putina iubire pe care s-o respir. Am s-o iau usor pe stradute si-am sa ma indrept spre Champ du Mars. Rue de l'Exposition, rue St. Dominique, avenue Rapp.... Dintr-o data - surpriza cunoscuta dar mereu neasteptata- se va ridica in fata mea turnul, eternul turn, ca un simbol falic se va ridica in noapte, idolul la care se inchina toti indragostitii Parisului si care respira acum acelasi aer cu mine.



Asculta mai multe audio Divertisment

Mircea M. Ionescu spune:

Răzvan Lucescu, Naționala și “lumea a treia”…

…Amicalul unei Selecționate autohtone, numită eufemistic de Răzvan Lucescu, Under 23, meciul în compania unei banale reprezentative a Italiei, venită cu jucători din Seria C (!?!), miercuri, în Giulești, unde a fost “scor alb”, deși n-a nins, readuce în discuție viitorul Naționalei României. …Înainte de înfrângerea de la Timișoara (înainte și nu după, cum e obiceiul [...]

CineTipar spune:

Puterea omuleţului (2008)

Avem în faţă o lucrare de aproape 80 de pagini, intitulată Puterea omuleţului şi dedicată analizei operei lui Ion Popescu Gopo, pornind de la cele 1.400 de desene achiziţionate de Arhiva Naţională de Filme (ANF) în 2001, „dintre care aproape 650 sunt dedicate omuleţului”. Autorul, redactor al ANF, pretinde de la început că are mai multe motive de mulţumire şi, deci, se autofelicită: „Al doilea motiv de mulţumire, mai mare decât primul, este acela de a fi încercat să aduc o lumină nouă asupra acestui univers” (p. 7). Haideţi să vedem ce lumină aduce…
Fără să ştie, Theodor Leontescu este o victimă a profesorilor săi slabi de română, de la care a preluat interpretarea deterministă, sociologizantă şi simplistă a artei, abandonată încă din anii ’50, în ciuda inspiraţiei mistice, de dată mai recentă, care l-a cuprins. Încercând să aducă „o lumină nouă” asupra creaţiei lui Gopo, el găseşte în arta acestuia „tendinţă” (p. 21), „avertismente” ale regizorului (p. 23), „dimensiuni moralizoare în aproape toate desenele” (p. 30), iar „cea de-a şaptea artă constituie o tematică abundentă” (p. 24); autorul pretinde că „Gopo pune probleme” (p. 20), că „artistul arată” într-un desen „disjuncţia dintre evoluţie şi sensibilitate”, ba chiar că Gopo „a fost singurul regizor de film care a reuşit să înşele vigilenţa cenzorilor culturali atei, introducând în opera sa idei creaţioniste” (p. 41). Chiar aşa? De fapt, dacă avem în vedere doar animaţia, putem aminti câteva filme scurte româneşti pe teme biblice realizate în anii comunismului. Este vorba despre Arca lui Noe (1976, regizat de Horia Ştefănescu) şi chiar de două reclame animate: Adam şi Eva (1969, în regia lui Olimp Vărăşteanu) şi Noe (1970, în regia lui Liviu Ghigorţ). Theodor Leontescu dovedeşte astfel că se pricepe la animaţie cam cât Grid Modorcea, alt tâlcuitor jalnic al lui Gopo. Dacă tot nu se pricepe, ar fi putut avea măcar prevederea şi bunul simţ de a o întreba înainte pe Dana Duma... Putem, aşadar, conchide că pe vremea comunismului în România creaţionismul era tolerat şi că autorităţile de atunci aveau măcar umor.
Autorul acestei analize ne descurajează lectura, explicându-ne inginereşte – sau poate în urma unei pretinse revelaţii – ceea ce a dorit Gopo să ne comunice. El uită sau nu ştie că artistul „se comunică sau de fapt nu comunică nimic altceva decât nevoia eternă de comunicare”, după cum rezuma G. Călinescu esenţa artei. Se acceptă că artistul sugerează, ba chiar că sugestiile sale sunt infinite, după cum afirmă Tudor Vianu sau Umberto Eco. În schimb, Leontescu ne anunţă ritos că el a constatat că „singurul mod de a scrie... este cel tematic” (p. 9) sau ne oferă explicaţii demne de codul rutier: „(Omuleţul) când în calitate de motociclist vitezoman, goneşte «fără cap», suntem avertizaţi asupra imprudenţei sale ca manifestare a prostiei” (explicaţia ilustraţiei 38 de la p. 23). Codul rutier pare, într-adevăr, o lectură preferată a autorului, căci stilul acestuia îl influenţează şi în alte locuri: „Gopo ne-a împărtăşit atât nedumerirea sa în legătură cu evoluţia, cât şi dorinţa sinceră de a afla în ce direcţie se află adevărul” (p. 40). Să-i mai reamintim autorului de Poetica lui Aristotel, de faptul că adevărul e irelevant în artă, unde e preferabilă o imposibilitate verosimilă în locul unui adevăr redat în mod neconvingător? E inutil…
Lectura cărţii este din ce în ce mai dificilă, deoarece se adună greşelile de tipar şi constatăm dificultatea autorului de a manevra limba română; el nu ştie să utilizeze alineatele (de pildă, la p. 10 alineatele încep cu „Ceea ce e demn de remarcat din aceste reflecţii” sau „Că omuleţul este rodul”), virgulele, inventează cuvinte noi: „întronizat” (p. 9), „gopolină” (p. 31) sau sintagme comice: „ne forţează mintea a o gândi” (p. 21), „cap... decapsulat” (p. 23), „ipocrizia unei omeniri care se crede progresată” (p. 33) sau „dovadă a conlucrării artistului cu harul” (p. 13). Un dicţionar al limbii române ar trebui să intre urgent în bibliografia unui asemenea eseu, căci autorul pretinde şi că „piatra” este o „stihie” (p. 22). De asemenea, mimica îi furnizează autorului pleonasme: „mimica feţei” (p. 17) şi „mimică gestică” (p. 19). Ceea ce e mai grav este că aceste erori nu apar în treacăt, ci fac obiectul unor capitole, cum ar fi „3.1. Mimica, gestica şi mişcarea”. În alte cazuri, nu mai suntem siguri dacă în text avem de-a face cu greşeli de exprimare sau de logică: „Odată cu preluarea de către omuleţ a posibilităţilor de exprimare ale tuturor oamenilor care au trăit pe pământ – curbura pământului este astfel unul din spaţiile preferate în care îl putem găsi –, el îşi asumă totodată şi spiritul inventiv al acestora” (p. 21). Se înţelege de aici că una din posibilităţile de exprimare ale oamenilor ar fi curbura pământului! În schimb, credem că e de-a dreptul imposibil să înţelegem ce a dorit autorul să exprime atunci când a scris: „În Infinit, Gopo atribuie însăşi mişcării o dimensiune conotativă, actul în sine nemaiavând semnificaţia sa, ci substituindu-se unei ciclicităţi ce tinde spre eternizare” (p. 20).
În afara umorului involuntar, lucrarea are meritul că încearcă să evidenţieze meritele lui Gopo, ba chiar geniul acestuia. Astfel, pentru Leontescu, „Una din ideile geniale ale lui Gopo a fost aceea de a-l crea pe omuleţ gol” (p. 15). Asta mai lipsea: ca, imediat după ce i s-a rupt coada, maimuţa desenată de Gopo să se îmbrace! Bietul Gopo e probabil genial, dar, în loc ca Leontescu să-i descopere genialitatea, el proclamă geniale idei comune.
Trăsătura definitorie a lucrării o constituie însă spiritul polemic, patosul care reiese şi din utilizarea bolduirii unor pasaje şi chiar din bibliografie, unde autorul nu face doar o listă de cărţi, ci ne dă indicaţii, inclusiv „pentru familiarizarea cu ştiinţa creaţionistă” (p. 77). Acest patos este pus în slujba unei strădanii de a-l proclama pe Gopo un artist antievoluţionist. Astfel, autorul ne face cunoscut că „omenitatea lui (n.n. a omuleţului) este identică cu cea asumată de Mântuitorul în actul chenotic al Întrupării” (p. 20). Aflăm, din nota de pe aceeaşi pagină, că prin chenoză se înţelege o „smerire abisală”. Autorul pretinde, în concluzie, că „Problema pusă aici de Gopo, anume cea a substituirii Mântuitorului cu omuleţul, se rezolvă uşor… dacă avem în vedere că ambele personaje au o trăsătură comună, şi anume omenitatea lor.” Dintr-o notă anterioară (p. 17) aflasem că „omenitatea” ar reprezenta „totalitatea celor omeneşti naturale”. Trezindu-ne din beţia de cuvinte, spre deosebire de autor, putem rezuma astfel concluzia sa: omuleţul îl poate substitui pe Dumnezeu, pentru că are comun cu acesta toate trăsăturile omeneşti. Ei bine, în felul acesta, după mintea autorului, Doamne iartă-ne, Mântuitorul ar putea fi substituit de oricine are trăsături omeneşti şi nu şi-a pierdut cumva vreun mădular! Ceva mai departe (p. 39) în textul propriu-zis al lucrării – care îşi propusese o nouă lumină asupra operei lui Gopo – şi nu în vreo notă de subsol ni se aduc la cunoştinţă deja probleme care nu mai au nimic în comun cu Gopo, desenele sale sau animaţia, şi anume că „Un astfel de organism al unui individ care să facă trecerea de la o specie la alta nu a fost descoperit niciodată în realitate, fapt recunoscut chiar de savanţii evoluţionişti.” Până la urmă, la p. 40, deja autorul pretinde că poate demonstra „încercarea lui Gopo de a demola evoluţionismul” şi conchide: „Înclin să cred că şi titlul de Scurtă istorie dat de Gopo primului său film cu omuleţul indică mai degrabă credinţa sa în creaţie decât în evoluţie.” Gândind în acest fel, putem proclama antievoluţioniste şi reclamele turistice comuniste despre Delta Dunării, care utilizau termenul „paradis”. Orice glumă pe tema evoluţiei omului devine la Leontescu o negare a evoluţionismului. Astfel, defectul major al lucrării este că autorul nu înţelege esenţa umorului şi îl interpretează ca pe un mesaj „criptografic” (p. 26) sau „antinomic” (p. 28, 29 etc.). De fapt, cel mai adesea Leontescu se referă la „subtext”, iar „antinomiile” despre care vorbeşte pot fi reduse la cea dintre aparenţă şi esenţă, pe care se bazează umorul. Culmea aberaţiei logice apare la p. 41, unde, explicând ilustraţia 90, în care un dinozaur e pe cale să înghită omuleţul, „teologul” (mai degrabă conform etimologiei populare: „individ care te ologeşte”) Leontescu o „tălmăceşte” astfel: „Gopo surprinde în acest desen scopul ascuns al tezei evoluţioniste care, de fapt, nu urmăreşte vreun aspect ştiinţific, ci negarea noţiunilor de virtute şi păcat.” Deşi credem sincer că mitropolitul Dosoftei, în secolul al XVII-lea, ar fi fost mai înţelegător cu cele lumeşti, ne oprim aici cu lectura, căci deja ne este teamă de vreo inchiziţie.
Vom conchide că, la 85 de ani de la naşterea primului român care a obţinut Palme d’Or la Cannes, un individ obtuz ne tălmăceşte opera lui Gopo fără să ţină cont de principiile elementare ale artei şi, în plus, îşi împănează textul cu obsesiile sale religioase. Lucian Blaga a rezumat atât de bine acest gen de blasfemie încât îi vom reproduce versurile: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea...”

Theodor Leontescu – Puterea omuleţului
Editura Paradis, Bucureşti, 2008, 79 pag.
Cuvânt înainte de Dana Duma


[Eugen Popescu]

Cornel Popescu spune:


Mihai Vantu spune:

Back again

Zile agitate mi-au ocupat trecutul. Colaborarea mea cu cotidianul.ro s-a sfarsit. Sincer nu-mi pare rau, nu regret deloc, in ultima vreme devenind o povara prea mare pentru mine si rapindu-mi tot timpul. Aacum am timp de lucru, asa ca m-am scuturat de cotidianul si ince alte lucruri. Sa vedem… Voi relua postarile pe blog, si voi raspunde [...]

Mihai Bendeac spune:

Esti femeie? Asa te vreau!

Foto luata de pe www.all4rent.ro De ce sunt fan Lady Gaga. De ce? 1. Pentru ca este demonstratia suprema pentru ce inseamna un talent senzational, o mare voce combinata cu un marketing fara precedent. Epoca Madonna s-a incheiat. N-avea cum sa mai reziste… Asta mica are si voce… 2. Pentru ca ce au facut cei din echipa aia [...]

Lucia Verona spune:

Încălzire globală cu fulgi mari şi deşi

Ninge iar, edilii au fost iar luaţi prin surprindere de zăpada anunţată din timp cu faimosul cod galben, circulaţia în Capitală este iar sufocată...

Şi în acest timp, guvernul lucrează de zor, iar rezultatele seamănă cu cotele apelor Dunării: numărul de şomeri, taxele, preţurile, neliniştea socială - în creştere; pensiile şi salariile, în scădere.

Dar pentru că fulgii mari şi deşi nu sunt destul de eficienţi pentru a ascunde realitatea, laboratorul de zvonuri şi diversiuni de la Cotroceni intervine în sprijinul guvernului ba cu un parlamentar trimis la DNA, ba cu blocarea activităţii Senatului, ba cu discreditarea simbolurilor revoluţiei din decembrie 1989. Acum vor să-l dezbrace pe Petre Roman de faimosul pulovăr.

Oare toate astea ţin de fenomenul încălzirii globale?

Dacă asta ar fi o leapşă, aş da-o celor 5 milioane de alegători care l-au votat pe pirat marinar, minus cîteva sute de mii de voturi fraudate şi un număr neprecizat de autobuze.
UPDATE: Ăsta o ia rău pe urmele Împuşcatului. Acum s-a ales membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă.

Bogdan Dumitrescu spune:

Care mai e viata mea

Care mai e viata mea?Nimic interesant pt altcineva in afara de mine, Petru si Ioana. :)Proiectul Lindam- biberoane si centilitri, Lupta de clasa impotriva Colicilor din toata lumea, operatiunea Ragaitul si actiunea Baia de Fiecare Seara. :)Altfel, mainile mele au capatat deprinderi nebanuite in a schimba piticul, in a-l salta pe umar ” PEnTRU PETRU [...]

Mihai Malaimare spune:

Veveritele ( Impresii din America – 2 )

Si a fost ziua a doua. Zi libera ca sa ne venim in fire. Ne venim dar greu. Toti imi spun ca s-au sculat la 4,00, lucru pe care l-am facut si eu, dar am izbutit totusi sa adormim la loc, asa ca astazi suntem in regim normal. Plimbare. Bus sight seeing, vreme frumoasa, soare, cald, muzee. [...]

Raluca Botez spune:

GIRL POWER


Va astept sa vedeti pe 16 si 17 martie, de la 20:00, in Club La Scena/ Teatrul Arca- Calea Calarasi nr.55, "Girl Power"- o poveste despre prietenie, la bine si la rau...

Geo Dinescu spune:

1 martie - 2 martie...


Pentru cei care nu inteleg ce face modjo acolo... ei bine... el chiar mananca din castronase :). Oricat de omultet se crede...
Share/Bookmark

Lacramioara Brecea spune:

Aspect Tehnic Grup

O firma noua, la inceput de drum si cu oamenii cei mai dragi mie in spate. Aspect tehnic Grup este specializata in domeniul sistemelor de detectie si avertizare impotriva incendiilor, in domeniul automatizarilor complete a acestor sisteme (actionari ventilatoare, trape desfumare si monitorizarea starii acestora), in domeniul sistemelor de control al accesului, supraveghere video, interfonie, video [...]

Simona Vintila spune:


Mugur Grosu spune:

albul mută şi amână matul

voi lipsi pentru o vreme de-aici, cine ştie când mai prind internet. mă mut iar. iarăşi împachetez, iar pun totul în cutii minunându-mă câte strânge nomadul pe drumuri. iată toată agoniseala: cutii. şi-n cutii, la grămadă, cărţi, odoare, şosete, chiloţi. cărţi pricep, dar ce-mi trebuie atâţia chiloţi? nu-i încă limpede c-am ajuns iar în fundul gol?

Razvan Zlavog spune:

Profit de acest eveniment mai puţin obişnuit…

Eu înţeleg şi întotdeauna am înţeles gesturile care afirmă ceva stricând altceva. Am înţeles cât am putut şi actul de război, şi cel de răzvrătire, şi revoluţia, şi Jihadul şi şi şi. Am înţeles şi acceptat, chiar şi când m-a afectat, pentru că e vorba de opţiunea altora, şi ei sunt răspunzători pentru ea. Ceea ce [...]

Teatrul Studentesc PODUL spune:

un băiat scrie.



Eram doar clasa a xi-a, la Liceul de Artă din Buzău, când zvonul că un profesor de la UNATC și în acelaș timp o mare personalitate a teatrului vine la teatrul din Buzău pentru a monta un spectacol cu liceeni. Am fugit toți acolo și am așteptat pe scenă. Eram vreo treizeci de oameni.
Deodata ușa s-a deschis, a intrat mai întâi directoarea și ne-a zis că pe acest domn îl cheamă Cătălin Naum. Mult timp am fost în dubii în legătură cu numele său, Naom sau Naum? După câteva minute un bătrân venea ușor pe scenă ajutat de un băiat. Se mișca foarte încet. Spre surpinderea noastră am aflat că domnul care de-abia se mișca era omul cu pricina. A fost o oră de maximă tensiune, deoarece îi ridica pe fiecare dintre colegii mei în picioare și se lega de defectele lor, gras, grasă, cu cercei, urât, năsoasă, etc. Eram terifiat. Dar pe mine nu a apucat să mă muștruluiască pentru că eram printre ultimii.
În orice caz nici acesta a constituit momentul în care l-am cunoscut pe domnul Naum.
Am avut timp după aceea să îl cunosc mai bine. Sincer este un mister pentru mine până și în acest moment. Este fascinant din foarte multe puncte de vedere. Dragostea pentru teatru și dedicația pentru pedagogia teatrală l-au făcut să renunțe la anumite aspecte ale vieții care par a fi indispensabile pentru un civil, cum ar fi familia sau gândul de a avea urmași.
După un timp am descoperit că de la el nu învațam numai teatru, ci din experiența începusem a învăța buna-cuviință. Aceste lecții însă nu au fost tocmai plăcute, deoarece cred că în urma fiecărei muștruluieli a domnului profesor am învățat câte ceva, și nu au fost puține.
Ulterior am descoperit că există în el două laturi ale personalității foarte distincte, deoarece nu se comportă la fel când lucrează ca atunci când suntem în timpul liber. În timpul lucrului se aud țipete, urlete, sulițe și săgeți, iar după aceea laude și râsete.
Înainte de premieră cu o seară l-am invitat pe dom’ profesor la mine pentru un festin împreună cu părinții mei. După două ore a intervenit nevoia de a fuma o țigară așa că am ieșit cu prietenii afară. A doua zi, înainte de spectacol m-a luat deoparte. Era supărat. M-a întrebat de ce am plecat cu o seară în urmă și chiar după ce am scos primul sunet mi-a zburat capul în partea cealaltă în urma unei palme sănătoase. Nici nu l-am putut privi în ochi.
Am învățat că în primul rând un tânăr aspirant la actorie trebuie să învețe să fie om. Așa e domnul Naum! Când te înalță, când te coboară.
Nu am cum să fiu supărat pe domnul Naum, în schimb am de ce să fiu supărat pe mine.

Vlăduț Drăgulin. Student actorie. UNATC

Igor Cobileanski spune:

TACHE/ TAKE. Lungmetraj tv.


Dalia Octavia Pusca spune:

New Look - Same Girl

Va astept de luni pana vineri, la 10.45, pe TVR2, alaturi de Cosmina Pasarin, la Intalnire/2 - emisiune care incepe de maine, 1 martie.

Razvan Tupa spune:

EDITIA 100 a POETICILOR in CLUB A 7 MAI 2009

BLOGUL CONTINUA pe www.poetica.rocultura.roalte locuri unde ne intalnim in continuare sunt":Arhiva proiecte Casa de PoezieMy blog in EnglishMy blog of Romanian poetry in English Translation and eventsMy blog of World Poetry in English Translation and NewsPoetics of the quotidian blog in EnglishTWITTER poeticile Fetis- o carte romaneasca a placerii asa cum i-am promis lui Mihai Vieru am cautat si

Teo spune:

Manta #1

Din cand in cand, nu sunt tac si bila, ci doar o manta care redirectioneaza spre voi vorbe intelepte. Astazi, in episodul 1, maestrul de ceremonii funerare Cedry2k ne spune asa pe melodia “Lirici pentru critici”: “Si parca tot n-aveti destule belele/Cand eu sunt anti-sistem si voi doar anti-manele” Ce a vrut sa spuna poetul e ca [...]

Amiel Gladstone spune:

The Wedding Pool in Nelson.

Lucas Myers’ Pilotcopilot company in Nelson is running The Wedding Pool until the end in of the month and Hippies and Bolshevisk is still happening on the other side of the world. I like how the hippy show is in a city in  Eastern Europe and the urban show is in small town British Columbia. Here’s [...]

Marius Th Barna spune:

INJURATURA LA ROMANI!

Injuratura la romani este o caracteristica, din pacate, nationala. Omniprezenta, atat in realitatea cotidiana, cat si in inconstientul colectiv.

Un eveniment editorial care se anunta in luna martie, aparitia jurnalului lui Adrian Marino, a fost remarcat si promovat datorita "aciditatii" unor afirmatii.

Am incercat si eu pe propria piele, aceasta situatie de a fi injurat-blamat-calomniat! Asfel incat pot sa concluzionez cateva "date" ale injuraturii autohtone.

Inventiva, energica in raul ce il provoaca, maladiva frizand patologia, stupefianta
in afirmatii.

Indeobste cand se refera la cineva, se detaseaza prin omisiunea de informatii esentiale care ar schimba datele problemei. Conexiunile inventate sunt intotdeauna "malefice", sunt dezvaluite legaturi "cabalistice", scenaristica postrevolutionara opereaza efervescent.

Am fost injurat cumplit, tratat ca si un imbecil; daca am legaturi cu anumite persoane mai mult sau mai mult publice, "certificate artistic" e pentru ca i-am "rechizitionat si manipulat". Realizarile mele anterioare sunt adeseori ignorate, iar cei care ma injura nu au scris ceva mai mult de trei pagini. Nu mai conteaza ca "Mail Life" e inca modern, desi a fost filmat in 1995 si a fost la Clermond Ferrand, ca am scris teatru sau proza, ca "FATA IN FATA"a rulat fain si la Cottbus si la Los Angeles, ca am abordat in 'Razboi in bucatarie' o teme extrem de dificila, pe muchie de cutit, nu mai conteaza ca am realizat vizual lucruri responsabile sau creative, documentare dificile sau filme artistice, etc. Am devenit un imbecil bun pentru exercitiile lexicale ale unora care asfel nu se pot produce. Dezolant!

Dintre ei exceleaza A.G., pentru care ar trebui probabil sa ma las de meserie, sa nu mai comunic cu alti artisti, sa ma fac probabil agent imobiliar si daca am vreo idee sau proiect, sa le dau la "mica publicitate" sau sa le ofer unora din multi alti autori in pana de idee sau care traverseaza vreo criza de inspiratie.

Noroc ca uneori mi-am vazut filmele in sali de spectacole, simtimd o anumita emotie pe care o transmit, fie ca eram in Bucuresti, Montreal, Viena sau Cairo.

Oana Radu spune:

Mitzurica

Ea este Mitzurica. Pisica de care m-am îndrăgostit. Ea are o poveste minunată, scrisă într-o carte pentru copii. Dar e atât de frumos ilustrată şi scrisă cu atâta candoare, încât o recomand cu căldură şi o...

Cristina Modreanu spune:

In Scena.ro nr. 7: Regizorii cer altfel de critici!

comanda revista on-line pe www.fnt.ro

Revista de artele spectacolului Scena.ro începe anul cu o dezbatere esenţială ”Despre etica actului critic”, dezbatere la care participă regizorii Mihai Măniuţiu, Theodor - Cristian Popescu, Vlad Massaci, Alexandra Badea, ş.a. „Când aşa zisul critic e numai un spectator umoral, cu reflexe tribale, de gang, fluturând un steag sub care nu se află decât el singur şi, desigur, vântul care-i agită steagul – vântul neantului cultural -, cum ar mai putea fi vorba de dialog?”, lansează o întrebare publică Mihai Măniuţiu, într-una dintre intervenţiile incluse în grupajul alcătuit pentru Scena.ro de Theodor -Cristian Popescu.
George Banu revine în paginile Scena.ro cu două eseuri – ”Fotografia regăsită”, dedicat regizorului Otomar Krejca, plecat dintre noi la finele anului trecut, şi ”Noapte şi teatru”, o selecţie din notaţiile care au stat la baza serialului realizat împreună cu regizorul Dominic Dembinski pentru Televiziunea publică din România.
Eseul Mirunei Runcan din seria ”Teatrul românesc după 20 de ani” încearcă să răspundă la o altă întrebare formulată casual, dar care stă la baza funcţionării mecanismelor teatrale – ”Al cui e teatrul?”
Radu Alexandru Nica încearcă să rezume în interviul realizat de Ciprian Marinescu urmările ”aventurii” de a monta teatru după scenarii de film – cel mai recent spectacol al său fiind acela după ”Breaking the Waves” al lui Lars von Trier, la Teatrul Naţional ”Radu Stanca” din Sibiu.
Scena.ro nr. 7 mai conţine intervenţii ale lui Cristian Tudor Popescu – ”Curva şi porumbelul”, o cronică a filmelor ce reprezintă România la Berlinala 2010 - Iulia Popovici - ”Cine-a furat Ardealul?”, cronica unui spectacol semnat de Gianina Cărbunariu bazat pe o controversă româno-maghiară, Iulia David - ”Noul teatru politic”, un articol despre spectacolul ce reconstituie procesul cuplului Ceaușescu, Mirella Nedelcu-Patureau despre Patrice Chereau etc.
Pe coperta acestui număr iubitorii de film şi teatru îl vor regăsi pe Willem Dafoe într-un spectacol de succes semnat de Richard Foreman la Public Theater din New York – ”Savantul Idiot”. Willem Dafoe, fondator al Wooster Group, se întoarce pe scenă după mai mulţi ani în care şi-a dedicat energiile filmului, într-un moment în care teatrul şi filmul fac frecvent schimb de roluri.
Revista de artele spectacolului Scena.ro este editată cu sprijinul Uniter – Uniunea teatrală din România şi se distribuie prin reţeaua librăriilor Humanitas şi Cărtureşti din Bucureşti şi din ţară. Revista se găseşte la Ceainăria Bernschutz, în unele teatre din Bucureşti şi din ţară şi se poate comanda on-line pe www.fnt.ro.
Parteneri media ai revistei sunt: Şapte Seri, Radio România Cultural, www.liternet.ro, www.port.ro, www.artactmagazine.ro.Persoană de contact pentru abonamente şi distribuţie – Florentina Bratfanof (0722529446, scena.ro@gmail.com)

Toma Danila spune:

:)



Ciprian Ciuciu spune:

Intr-un parc… pe o banca

Dragi iubitori de teatru, Hotel Continental Forum Oradea  va invita sa vizionati in fiecare zi de miercuri , intr-o atmosfera relaxanta, o piesa de teatru in incinta Barului de Noapte a hotelului. Aici veti avea posibilitatea  de a alege dintr-o variata gama de bauturi (alcoolice si non alcoolice) precum si preparate ale bucatariei romanesti si internationale. Miercuri [...]

Liliana Campeanu spune:

REMEMBER ISTANBUL 2007

IN PIATA UNIVERSITATII

Adauga blog

Fredo si Pidjin

blogroll

taguri bloguri si alte linkuri utile

vizualizeaza ca norisor / lista

  Aminteste-ti datele mele