Actorii, de Sorin Oros




PERSONAJE:



Andrei Bradu - actor 30 ani
Ghita Camilescu - actor 30 ani
Costel Bucur - regizor directorul teatrului 45 - 50 ani
Jean Popa * - regizor 30 - 35 ani
Florica Ajoitei - actrita 25 - 30 ani
Jeni Popescu - actrita 25 - 30 ani
Radu Nicoara - critic de teatru 50 - 60 ani
Camelia Bobut - actrita 40 ani
Sanda Cipca - actrita 40 ani
Mihai Goga - actor 45 - 50 ani
George Bran - actor 45 - 50 ani
Yvonne - sotia lui Andrei mulatra 28 - 30 ani
Aurica Bradu - mama lui Andrei pensionara 65 ani
Masinisti



* actorul care-l interpreteaza trebuie sa-si “descopere” o hiba de dictie; trebuie sa fie peltic sisiit ori ririit.



Actiunea se petrece intr-un teatru de provoncie dupa 1989. Actorii vor fi imbracati asa cum se imbraca ei in realitate. Unii saracacios altii extravagant; asta ramane la inspiratia regizorului curajos care se va avanta sa monteze piesa unui debutant.



ACTUL I.




Scena 1


Scena unui teatru. Andrei Bradu in tinuta lejera face exercitii psiho-fizice vocalize etc. Pe acest moment publicul intra in sala. Andrei isi vede de treaba lui in timp ce cativa masinisti apar in scena aducand o masa lunga doua - trei scaune si alte obiecte necesare unei auditii. (din nou fac apel la inspiratia regizorului). Masinistii ca orice masinisti din oricare teatru din Romania se plimba prin scena ca pe bulevard vorbind intre ei si chicotind.


Andrei: (in timp ce face flotari si “scuipa” printre dinti “bras bres bris bros

brus bras bris”). Taceti dracului din gura! Idiotilor! Daca nu va

convine ceva carati-va in mortii mamii voastre in alta parte!


Masinistii se scuza in soapta si ies in culise bolborosind. Din foaier printre spectatori isi fac aparitia Costel Bucur Jean Popa Radu Nicoara si Sanda Cipca discutand aprins despre auditia ce va urma.




Scena 2



Sanda: Costele nu e corect! Trebuia sa-i anunti pe toti actorii sa participe.

Ceilalti iti vor face scandal si…

Costel: Taci draga din gura! Am scris la avizier…cine a citit a aflat cine

nu…treaba lor! Hai lasa-ma in durerea mea!



Sanda ridica din umeri si urca pe scena salutandu-l in treacat pe Andrei. Cei doi regizori si criticul de teatru se aseaza la mijlocul randului cinci pe locurile rezervate si nevandute la casa de bilete.




Scena 3



Radu: Ce faci domnu’ Andrei? Profesionist ca intotdeauna…! Bravo baiete!

Mi-amintesc si-acum ce Mercutio mare tai facut la debut!


Andrei nu-i raspunde ii arunca doar o privire nu foarte blanda apoi iese in culise.


Radu: E foarte bun baiatu’ asta! Rupe tot! Are si-un fizic de invidiat pute de

talent sunteti bogati cu unul ca el!

Jean: Domnu’ Radu hai sa nu facem speculatii. Teatrul e pe facute…Acum

si aici! Hic et nunc! Nu ma intereseaza ce-a fost inainte!

Radu: Jeane tu nu-l cunosti! E…

Jean: Domnul Radu! Chiar daca sunteti mai in varsta ma puteti respecta si pe

mine. Valoarea nu are varsta domnu’ Radu.

Costel: Hai mai terminati! Ce-aveti? (striga spre scena). Artistii! Sa vina

artistii!…Hai sa-ncepem odata ca mi-e gandul numai la stiuca pe

care-o face nevasta-mea. N-ati mancat asa ceva de cand sunteti…!




Scena 4



Pe scena apar incet din diferite parti Andrei Ghita Mihai Jeni Camelia si Sanda. Diferite tipologii diferite atitudini diferite caractere.


Costel: Haideti…! Dupa cum stiti domnul Jean Popa va monta la noi un

spectacol. Pentru ca nu va cunoaste si pentru a nu fi acuzat ca eu fac

toate distributiile am organizat aceasta auditie. Ceilalti daca nu sunt

interesati e treaba lor! Daca vreti…

Jean: O clipa! (se ridica important) Pentru ca am fost nominalizat anul trecut

la premiul national pentru cel mai bun regizor domnul Costel m-a

invitat sa fac un spectacol aici. Vreau sa stiti ca nu sunt un regizor

cuminte nu fac concesii si pentru mine teatrul inseamna dragoste.

Ghita: Corect! Asa ne zicea si profu la facultate. Actorul e femeia si

regizorul barbatul! Intre ei trbuie sa se nasca o poveste de dragoste

care sa duca la nasterea unui copil - spectacolul. Un melanj…

Mihai: Taci ma! L-ai intrerupt pe domnu’ Jean…

Jean: Are dreptate colegul vostru…

Ghita: Ghita! Ghita Camilescu!

Jean: Ghita! Regizorul e barbatul iar eu va asigur ca-mi voi face datoria de

Barbat. Vreau sa facem ceva nemaiintalnit sa spargem tiparele

teatrului si sa revolutionam spectacologia romaneasca. La anul vom

merge la toate festivalurile si vom culege laurii.

Camelia: Bla bla bla bla!

Jean: Pardon?

Camelia: Da da da da!

Jean: (reticent cu ochii pe Camelia) Stingeti luminile in sala si dati-i drumul

(se aseaza).

Costel: Cine e gata poate sa inceapa! Ceilalti in liniste la cabine!




Scena 5



Sala se “stinge” incet. Actorii susotesc intre ei apoi iese la rampa Ghita. Ceilalti se aseaza mai in spate in diferite locuri ale scenei Sanda langa arlechin scoate din poseta andrelele si se apuca de crosetat. Andrei este singurul care iese in culise.


Ghita: Deci…Ma numesc Ghita Camilescu si am (isi zice varsta). O sa

incep…aa…deci va spun o fabula. (va zice “Boul si vitelul” de Gr.

Alexandrescu).


Un bou ca toti boii putin la simtire

In zilele noastre de soarta-ajutat

Si decat toti fratii mai cu osebire

Dobandi-n cireada un post insemnat.


-Un bou in post mare? Drept cam ciudat vine

Dar asta se-ntampla in oricare loc:

Decat multa minte stiu ca e mai bine

Sa ai totdeauna un dram de noroc.





Asa de-a vietei vesela schimbare

Cum si de mandrie boul stapanit

Se credea ca este decat toti mai mare

Ca cu dansul nimeni nu e potrivit.


Vitelul atuncea plin de bucurie

Auzind ca unchiul s-a facut boier

Ca are clai suma si livezi o mie:

“Ma duc zise-ndata nitel fan sa-i cer.”

Far-a pierde vreme vitelul porneste

Ajunge la unchiu cearca a intra;

Dar pe loc o sluga vine si-l opreste:

“-Acum doarme zice nu-l poci supara.”


“-Acum doarme? Ce fel! Pentru intaia-data

Dupa pranz sa doarma! Obiceiul lui

era sa nu saza ziua niciodata;

Ast somn nu prea-mi place si o sa i-o spui.”

“-Ba sa-ti cauti treaba ca mananci tranteala

S-a schimbat boierul nu e cum il stii:

Trebuie-nainte-i sa mergi cu sfiala

Primit in casa daca vrei sa fii.”


La o mojicie atata de mare

Vitelul raspunde ca va astepta;

Dar unchiu se scoala pleaca la plimbare

Pe langa el trece far-a se uita.


Cu mahnire toate baiatul le vede

Insa socoteste ca unchiu-a orbit;

Caci fara-ndoiala nu putea a crede

Ca buna sa ruda sa-l fi ocolit.


A doua zi iarasi prea de dimineata

Sa-i gaseasca vreme la dansul veni:

O sluga ce-afara il vedea ca-ngheata

Ca sa-i faca bine de el pomeni.




“-Boierule zise asteapta afara

Ruda dumitale al doamnei vaci fiu.”

“-Cine? A mea ruda? mergi de-l da pe scara.

N-am astfel de rude si nici voi sa-l stiu.”

(rade)



Apoi Ghita isi ia un baston si un joben dintre obiectele aduse de masinisti si se aseaza “in poza”.

Muzica (se aude o melodie de cabaret iar Ghita incepe sa cante si sa danseze facand evident play-back).

Dupa un minut un masinist isi face aparitia in scena timid cautandu-l din priviri pe Costel. Orbit de reflectoare il zareste cu greu si-i face semn sa mearga in culise. Costel sare dintre spectatori si fuge prin scena ciocnindu-se cu Ghita care cade in timp ce muzica isi face auzite ultimele acorduri.


Jean: Da…! Domnu’ Ghita ceva dramatic aveti? Ceva in forta…?

Ghita: Da va zic…aa…deci “Mistretul cu colti de argint”



“Un print din Levant indragind vanatoarea

Prin inima neagra de codru trecea

Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea.

Canta dintr-un flaut de os si zicea;


“-Veniti sa vanam in paduri nepatrunse

Mistretul cu colti de argint fioros

Ce zilnic isi schimba in scorburi ascunse

Copita si blana si ochiul sticlos.”

“-Stapane ziceau servitorii cu goarne

Mistretul acela nu vine pe-aici.

Mai bine s-abatem vanatul cu coarne

Ori vulpile rosii ori iepurii mici.”

Dar printul trecand zambitor inainte

Privea printre arbori atent la culori

Lasand in culcus caprioara cuminte

Si linxul ce rade cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dadea buruiana-ntro-parte

“-Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn

Mistretul cu colti de argint nu departe

Veniti sa-l lovim cu sageata de lemn.”

“-Stapane e iarba fosnind sub copaci.”

Zicea sevitorul privindu-l istet.

Dar printul raspunse-ntorcandu-se:

“-Taci!”…Si iarba sclipea ca un colt de mistret.

Sub ulmi el zarea risipite alaiuri

“Priviti cum pufneste si scurma stingher

Mistretul cu colti de argint peste plaiuri

Veniti sa-l lovim cu sageata de fier!”

“-Stapane e apa jucand sub copaci!”

Zicea sevitorul zambind indraznet

Dar printul raspunse-ntorcandu-se:

“-Taci!”…Si apa sclipea ca un colt de mistret.

Sub brazi el striga indemnandu-i spre creste:

“Priviti unde-si afla odihna si loc

Mistretul cu colti de argint din poveste

Veniti sa-l lovim cu sageata de foc!”

“-Stapane e luna lucind prin copaci

Zicea servitorul razand cu dispret.

Dar printul raspunse-ntorcandu-se:

“-Taci!”…Si luna sclipea ca un colt de mistret.

Dar vai…! Sub luceferii palizi ai boltii

Cum sta-n amurg la izvor aplecat

Veni un mistret urias…”



La acest vers Costel revine in scena si ramane o secunda tintuit locului. Ghita se pierde pe moment apoi dupa plecarea lui Costel in sala reia versul dar la aceeasi replica apare George beat tinand-o de mana pe Florica.


George: Sal’tare dragilor! Am intarziat? A venit barosanu’ ala de

regizor?...Ce faci Ghita te-am deranjat?

Jean: Stop! (se ridica). “Aprindeti” sala!...(se aprinde lumina in sala). N-

aveti respect pentru meserie si pentru colegul vostru (catre Costel). Ce-

i in teatrul asta directore? Haos?...Carati-va dracului in culise sa nu va

mai vad…Domnisoara…!

Florica: Ma scuzati…Sunt Florica Ajoitei! Nu mi-a sunat ceasul.

George (iesind): O sa-ti sune n-ai grija!

Jean: Asteptati in liniste domnisoara!


Florica se aseaza langa Sanda si incepe sa-si rectifice machiajul “filandu-l” pe Jean cu destula insistenta.


Jean: Da! Domnu’ Ghita se pare ca nu vom afla ce s-a intamplat cu

mistretul din poveste…

Ghita (derutat): Pai…reiau…Deci…!

Jean: Ajunge ajunge! E bine…Altcineva!

Jeni: (se ridica si inainteaza) Noi avem un moment din “Gaitele”…

Jean: Care noi? Care noi? Vad ca esti singura!

Camelia: Si eu!

Sanda: Si eu!

Jean: Scuze…gaitelor! Sa vedem!


Ghita le ajuta sa-si aranjeze masa si scaunele apoi se aseaza intr-un colt al scenei. Fetele incep “momentul” lor din “Gaitele” lui Al. Kiritescu.


Sanda: “Ce faci tata ca ai adormit cu cartile in mana?

Jeni: Nu bat. Te uiti la mine sa bat. Uite nu bat. Cu ce sa bat?

Sanda: N-ai asul?

Jeni: N-am.

Sanda: Ma mir.

Jeni: Dar ce m-ai vazut ca ma dau asii afara din casa?

Sanda (Cameliei): Tu ce faci Leno?

Camelia: Ce sa fac? Astept!

Sanda: Atunci bat eu.

Jeni: (cu necaz) Asa te-am pomenit. (Cameliei) Avea mana plina de atale si

ma intreba pe mine daca am asu’. (apasat) Merg si eu.

Camelia: Si eu.

Sanda: (catre Jeni) Dumneata cu ce mergi?

Jeni: Treaba mea.

Sanda: (Cameliei) Merge cu mana goala si se mai mira ca intra.

Jeni: Canta-mi cucuvaie ce esti…iar o sa intru.

Sanda: Da poate scapi la pica.

Jeni: (cu necaz) Mai bate-ti joc de mine…frumos iti sade. (furioasa) Am

intrat.

Sanda: Daca nu stii sa joci.

Jeni: Cine face cartea Zoico?

Sanda: Cine-ntreaba!

Jeni: Ce tot eu soro ca o facui si adineauri.

Sanda: Pune-ti un fes in cap sa-ti aduci aminte.

Jeni: (Cameliei) Taie. Taie soro!

Camelia: O ca nu dam in foc!

Sanda: Frumos raspuns n-am ce zice!

Jeni: M-am saturat tot pierzand.

Sanda: Haide soro numai doua tururi.

Jeni: Ti-am spus ca nu mai joc!

Camelia: Nu ne faci tu noua atata placere?

Jeni: Dac-am spus o data ca nu joc…nu joc!

Camelia: N-am parte de nici o distractie cu voi!

Jeni: Hai nu te mai preface ca mi-e sila!

Sanda: Zi mai bine ca nu-ti place compania noastra.

Jeni: Of proasta esti! Cui te-ai izbit nu stiu ca eu tare am fost desteapta.

Camelia: (tipa) Tata trece cu moarta!

Sanda: Ce moarta soro?

Camelia: Virginica Manoleaschii.

Sanda: Ce aiurezi si tu?

Jeni: (poruncitoare) Taceti…Asa e…Ascultati…Corul…(se scoala

catesitrele si imbrancindu-se dand una peste alta se reped in culise)”

Jean: Bun altceva…De cantat stiti?

Jeni: Stim sigur ca stim!


Fetele vin in fata mesei se pregatesc si deodata se aude in difuzoare o melodie arhicunoscuta a trupei A.S.I.A. Actritele danseaza si canta pe scena in timp ce in sala Radu vrajit de moment se ridica si incepe sa danseze si el langa spectatori.


Jean: Stop! Stop! D-l Radu faceti parte dintr-un juriu ce dracu’!

Radu: Domnu’ Jean un artist trebuie sa aiba o doza de copilarie pentru ca

teatrul e o joaca de-a viata nu? Un critic al artistilor trebuie sa aiba

doua doze. Una pentru a intelege copilaria artistilor iar a doua pentru

a putea critica sau lauda dupa caz!

Jean: Vorbe goale domnule! Criticii au intr-adevar o doza dar de venin. Ei

sunt niste actori ratati niste esuati. S-ar putea face teatru foarte bine si

fara voi. Fara expresiile voastre sofisticate si incarcate cu metafore

pompoase luate din carti.

Radu: Domnule ma jignesti! Esti o jigodie imputita! Esti un regizor mort

din fasa! Oricum am auzit ca in facultate iti faceau profesorii

examenele pentru ca erai absolut lipsit de idei…Ce pile ii fi avand de

te baga toti in fata eu nu-nteleg! Dar stiu ca te dai mare si nu esti

decat un urias cacat! Imputi locul in care stai si-i imputi pe acesti

actori care vin curati la intalnirea cu destinul. Iar tu esti un destin

cacacios o laba de regizor ce se crede Peter Brook…


Jean nervos urca pe scena si se plimba ofensat oprindu-se langa Florica. Aceasta ii zambeste tamp susotesc ceva impreuna apoi ies amandoi in culise.


Costel: Hai urmatorul! Sa trecem peste acest incident neplacut si sa ne

vedem de treaba.

Camelia: Noi ce facem?

Costel: Pe dracu’ ce sa faceti! V-ati facut numarul carati-va! Altcineva…


Actorii se uita dezorientati unii la altii fiindu-le parca teama sa vorbeasca.


Radu: Imi pare rau Costele dar asta nu e regizor. Nu asa se face teatru imi

pare rau! Asta nu stie nimic.

Costel: Lasa-l Radule c-asa sunt tinerii astia furiosi!

Radu: Da ma’ da asta n-are pic de respect! Se crede Dumnezeu Dumnezeii

ma-sii de impostor!

Mihai: As incerca eu ceva…Ma cam grabesc…m-asteapta mesterii acasa.

Imi zugravesc si…

Jean: (intrand) Du-te frate si-ti zugraveste! De ce ai mai venit la auditie

daca n-ai timp? Sunteti toti mari artisti vai de capul vostru! (urla) De

ce ai mai venit?


In acest moment apare Florica rosie cu parul deranjat semn ca intre ea si Jean a avut loc o atingere focoasa in culise. Mihai va trece brusc in “pielea” lui Chiriac atragand-o si pe Florica in acest joc. Va urma scena IX din actul I a piesei “O noapte furtunoasa” de I.L.Caragiale.


Mihai: “Pai…dumneata m-ai chemat!

Jean: Eu?

Florica: (dezorientata se prinde greu dar se prinde. Isi va reface machiajul

pe toata scena) Eu?...nu!

Mihai: (aratand spre Jean) Spiridon mi-a spus ca…

Florica: Da…am zis lui Spiridon sa-ti duca mondirul; l-a cusut.

Mihai: Merci!

Florica: Pentru putin.

Mihai: Poarta…am inchis-o.

Florica: Bine.

Mihai: Alt nimic nu mai ai sa-mi poruncesti?

Florica: Ce! Eu sa-ti poruncesc dumitale?

Mihai: Sa-mi poruncesti fireste; nu-mi esti stapana?...nu sunt sluga in casa

dumitale cu simbrie?

Florica: Bine domnule Chiriac bine; zi inainte ca n-ai zis destule.

Mihai: Ei! de ieri seara pana acu cum ai petrecut? Ti-e mai bine asa?

Florica: Da.

Mihai: Iti pare bine de ce-ai facut?

Florica: Nu ma stiu sa fi facut nimic: dar nu-mi pare rau ca s-a-ntamplat asa.

Mihai: Maine seara mergi iar la “Iunion”?

Florica: Daca o vrea dumnealui sa mergem trebuie sa merg fireste.

Mihai: Ca sa te curtezi cu amploiatul dumitale?

Florica: Domnule te-am rugat sa fii bun si sa nu-mi mai zici vorba asta.

Daca n-ai avut destula vreme sa ma cunosti pacat! Eu te credeam pe

dumneata mai destept…

Mihai: Jura-te inca o data!

Florica: Ce folos! Lasa! ce-a fost a trecut…Bonsoar!

Mihai: Veto!

Florica: Lasa-ma!…Nu mai voi…mai bine mi-e asa cum sunt…

Mihai: Dar eu…eu ce sa fac?

Florica: Ce fac si eu…Invatul are si dezvat nu stii dumneata?

Mihai: Dezvat! lesne din gura! Ii scoti rumanului ochii si dupa aia-i zici:

“Lasa ca nu e rau si fara sa ma vezi mai bine ca s-a-ntamplat asa! n-

o sa mori fara luminile ochilor!...Invatul are si dezvat!”…Dar daca n-

oi vrea eu sa mai traiesc asa!…care va sa zica sa mor ai?

Florica: Ei bine ar fi sa poata muri omul cand vrea; dar…nu moare nimeni

de asta.

Mihai: Dar daca eu o-i muri? (ia spanga) Vezi dumneata spanga asta?

Florica: (se repede si-i da o palma) Chiriac! Esti nebun? Vrei sa strig?

Mihai: Da! Sunt nebun fireste ca sunt nebun; m-ai innebunit dumneata;

dumneata sa-mi tragi pacatul! (o saruta violent)”

Jean: (sare ofensat) Stop! Bine…(catre Costel) Ar trebui sa luam o pauza…

Mihai: O clipa! Mai am ceva o fabula! Ceva comic…imi place comedia eu

sunt un actor comic…!

Jean: Da-i drumul! Dar scurt! Te asteapta mesterii parca…

Mihai: Scurt scurt!


Mihai incepe fabula “Critica de jos” a Ninei Cassian. Jean da semne de nerabdare si rasufla usurat cand acesta incheie fabula.

“Un colt de padurice. O masa pe care se afla un telefon a carui priza e infipta intr-un copac.Un bec se afla deasupra.


Un leu cu coama deasa si roscata

care impartea odata peste vreo 6 - 8 supusi

a fost certat de-ai sai Si-Mai-Sus-Pusi

ca e tiranic orgolios

si nu incurajeaza critica de jos.


Si-atuncea ca s-arate ca nu-i adevarat

Nici cu putinta convoca leul o sedinta.

- La ora 8 si jumatate

In coltul stang al paduricii

Sa vie si mai marii si mai micii.


La ora fixata incepura sa vie

un iepure cu blana cenusie;

dupa el un soricel

un berbec cu coarnele gata sa-mpunga

vulpea cu vestita-i coada lunga

si patru veverite cu rosii blanite.


Leul le lasa sa se aseze pe rand

apoi se-nscrie singur la cuvant.

- Prieteni si frati!

V-am chemat aici in asta seara

pentru-intaia si…poate ultima oara

ca sa ma cri-ti-cati.

Ati inteles?

N-asteptati sa va invit sau sa va dau ghes.


Vreau sa ma criticati neaparat neantarziat

neancetat neanfricat concret si neanduplecat!


Ei?! Ce stati asa?

Aici nu sunteti la cafenea sau la cinema.

E o sedinta de lucru asa ca nimeni

n-are voie sa taca!


Astept…astept sa ma criticati

Doar pentru asta ati fost chemati


Vorbeste tu:


Iepurele - Eu…nu…inca nu…


Atuncea tu:


Soricelul - Eu…da…dar poate nu acum…

Sunt cam timid…si inca nu ma-nscriu


- Prieteni si frati! Daca nu ma criticati va-nhat.

V-o spun cu binisorul deocamdata

Mai incolo poate sa iasa lata.

…Cand ma gandesc la o adica nu cumva va e frica?

Va ganditi poate c-am sa va strang in gheare

si-am sa va mananc?

Sau…c-am sa-ti rup urechile asa-i?

si tie mustatile hai?

sau c-am sa te fac friptura?

D-aia taceti din gura?!

Criticati-ma numaidecat ca va iau de gat.


Berbecul - Sa vedeti…eu…cred de cuviinta

(si-o spun cu sinceritate deplina)

ca aici…unde tinem sedinta

e prea putina lumina.

De-aceea…cu mintea mea de berbec

eu judec….C-ar mai trebui un bec.


Leul - Altcineva? Mai are cineva de spus ceva?

Poate dumneata!


Iepurele - Eu…in privinta becului nu-s chiar

De parerea berbecului…Cred ca lumina

e-ndestulatoare si nu e nevoie de nici

un bec mai mare nici de unul in plus

eu…cam atata am avut de spus.




Soricelul - Si eu…cred ca sedinta e prea lunga

10 minute ar fi putut s-ajunga.

Asa ca propun sa se termine cat mai repede

Si cu bine.


Vulpea - Stimate leu m-as inscrie la cuvant

Si eu daca…bineanteles mi-a venit randul.


Leul - Cumatra vulpe vorbeste-oricat

Nu-ti limitez cuvantul.


Vulpea - Fratilor! Eu cred ca daca la noi treaba

Nu merge-ntotdeauna inainte ci mai merge

si-napoi de asta-i de vina (ce sa mai cautam cuvinte)

chiar…leul cat e el de leu!

Caci pentru un conducator gasesc c-a fost

prea ingaduitor! In ultimele luni cam

ce-a mancat? Vreo 10 caprioare nu mai mult!

E cam putin pentru un leu adult.


Leul - Foarte just…foarte just!


Vulpea - Socot (si pot s-o strang atat de tare

de sa rasune inaltimea boltii) ca leul

fara incetare ar trebui sa-si mai ascuta coltii

Ne-ajunge atata caldicel rasfat!

Rasfatul duce la dezmat!

Da leule ti-o spun ca esti prea bun

si prea putin mult prea putin flamand.


Leul - In concluzie imi iau angajamentul

sa reprim orice parere sau aluzie

care mi-ar irita comportamentul.

Voi rapune pe-acela dintre voi care

mi s-ar opune si coltii o sa mi-i ascut

si-o sa mananc mai mult ca in trecut.

Nici o opinie nu mai e admisa

si cu aceasta declar sedinta-nchisa

(formeaza un numar de telefon)


Alo chiar dumneavoastra personal?

Da sigur…va tin la dispozitie procesul verbal.

Degeaba m-ati crezut zbir si dictator;

Le tot spun sa ma critice dar nu vor…

In fine…azi m-am criticat foarte ascutit

Iar eu

mi-am insusit

mi-am insusit

mi-am insusit”


Costel: Gata! Pauza zece minute! Toata lumea pe scena!


Actorii se ridica de la locurile lor oarecum mirati. Juriul urca pe scena unde apar timizi si masinistii. Andrei vine din stanga cu un sac de umar si cu un creion intre dinti semn elocvent ca isi continua exercitiile de dictie. Din dreapta apare George muscand dintr-un sandwich generos.


Costel: Adineaori a sunat domnul Razor de la Consiliul Municipal. Ne-au

suplimentat bugetul pana la finele anului.

George: Cacat! Si…ce-i cu asta?!

Jean: Cacat esti tu “mai animalule”! N-ai invatat ca nu se mananca pe scena?

Betiv mancacios!

George: Ba regizore io ma pis pa tine bai…(arunca sandwich-ul in culise)

Uite am aruncat papica desi n-am mancat de doua zile

nimic…pentru ca am baut! Tu ma-nveti ce-i teatru bai asta…bai

draga…! Nu-ti dau satisfactie azi…nu te las sa vezi ce pot! Cat de

mare sunt!...Cat de urias…! Cat de…(iese in culise dand din mana a

lehamite).


Se aude un telefon mobil. Andrei fuge la sac ia telefonul si coboara in sala la baza scenei. Ceilalti ramasi pe scena se grupeaza in functie de amicitii (mai putin masinistii care au iesit). In afara de Florica si Jean care trebuie sa stea impreuna pe ceilalti ii va aranja regizorul cum va dori. Pe Andrei creste un sput in timp ce masinistii intra cu tavi pe care sunt pahare de plastic cu cafele si covrigei sarati. Pentru cei care nu beau cafea poate fi si apa plata.






Scena 6



Andrei: (la telefon) Alo! Saru’mana mama! Da te aud! Ce faci?

…Da…Si…ce-au zis doctorii? Da…Nu conteaza asta mama! Ti-am

zis ca te ajut…Vin acasa in doua - trei saptamani si vorbesc eu…Da

da! Nu-ti face griji mama te rog! Nu se va intampla nimic rau…Eu

sunt bine! Joc mama joc! Ma tin tare si e bine!...Da…nu-ti face

griji! O sa ajung vedeta asa cum ti-ai dorit…O sa ma vezi iti

promit! Pentru tine oricum sunt cel mai bun! Si voi fi intotdeauna

cel mai bun! Stii asta mama stii ca sunt cel mai bun si voi fi

intotdeauna!...Iar cei mai buni pana la urma vor invinge mama!

Nu-ti face griji! Nu mor caii cand vor cainii mama!...Am sa te chem

la premiera sa vezi cu ochii tai mama! Si-atunci vom rade si ne vom

bucura! Si vei fi mandra mama…Te vei bucura de bucuria mea si

vom fi feri…vom fi bucurosi mama pentru ca fericirea e un termen

de dictionar. Fericirea nu exista decat in carti si-n filmele

siropoase…in telenovele de doi bani…Viata e dura mama dar stii

ca eu sunt mai dur decat ea…sunt mai dur decat cacacioasa asta de

viata…Da da…Iarta-ma ca m-am ambalat…dar nu pot vorbi altfel

despre teatru si despre viata…Mama nu mai pot sa vorbesc…te sun

zilele astea…Fii linistita mama sunt cel mai bun…(inchide

telefonul).





Scena 7




Sputul se stinge incet pe Andrei si se “aprinde” discret scena. Aici dialogurile vor avea loc succesiv iar cei care vor avea de “zis vorbe” vor veni in jurul mesei unde va ramane un sput mai intens. Andrei va asista din sala la scena care se deruleaza.


Jean: Ai talent fetito! Se pare ca eu sunt ceasul tau. Ce preferi pendul sau

ceas cu cuc?

Florica (idioata): Pendul cu cuc! (rade)

Jean: (pragmatic) Am un cuc special pentru tine. Dupa “labareala” asta vii

cu mine la hotel si-ti arat cum canta ce triluri are ce…

Florica: Perversule! Vrei sa-ti depui ouale si n-ai cuib! Crezi ca ti le clocesc

eu? (lasciva) Eu ti le sparg mai…(se saruta)


Se retrag apoi in dreapta scenei.


Camelia: Ce-o fi in capul lui? E plin de fite tipu’!

Sanda: Mie nu-mi place nici ca om nici ca regizor. Si stii ca flerul meu nu

ma-nseala fato!

Ghita: Hai ba fetelor nu fiti proaste! Ce voi nu stiti sa “faceti frumos”

pentru un ideal. Ce daca-i magar…

Camelia: Calareste-l tu atunci!

Ghita: Fetelor nici mie nu-mi place da’ stiu sa intru sub pielea lui. Eu vreau

sa joc! Indiferent care e pretul! In viata conteaza ce faci nu cum

ajungi sa faci! Tine-ti minte asta! Notati-o ca-i buna!

Sanda: Ghita eu decat sa-i duc lui asta tava mai bine stau acasa si crosetez.

Am comenzi pentru europeni daca tot intram in U.E.

Camelia: Vezi sa nu ramai cu-o mu…

Ghita: Taci ca vine…critica!

Radu: Ce susotiti voi aici? Ha…Ce-ati mai jicat in ultima vreme?

Camelia: Fufe! (se retrage)

Radu: Azi nu e ziua ei buna! Asta e cert!

Sanda: Poate n-o sa fie nici a dumitale daca mai sta asta mult aici (arata spre

Jean apoi se retrage)

Radu: Ce-i cu ele Ghita? Tu le cunosti mai bine…

Ghita: Pe femei nu le cunosti niciodata bine. Iar daca sunt actrite nu se

cunosc nici ele. Isi imagineaza doar…(se retrage)


Radu ramas singur pofteste la covrigeii aflati pe masa pe care-i infuleca in spirit critic. Cu un aer natural indeasa cativa si prin buzunare pentru mai tarziu. Mihai vine langa el.


Mihai: Cat mai dureaza concursul? M-asteapta mesterii acasa domnule!

Stam aici si-o frecam degeaba…

Radu: Domnule arta n-are limite de timp si spatiu. Arta se face cu suferinta

pentru suferinta…

Mihai: Aiurea! Arta se face pentru a distra oamenii frate! Si-asa lumea asta

sufera de ce sa-i mai dam si noi suferinta? Trebuie sa-i dam comedii

sa o facem sa rada!

Radu: Publicul nu rade la tampenii…

Mihai: Daca tampenia e facuta cu credinta rade domnule rade! Io sunt

actor de comedie de cabaret stiu sa cant sa dansez fac omu’ sa rada

frate! Omu’ tre’ sa crape de ras cand vine la teatru. Sufera el destul

acasa ca are frigideru’ gol si ger in oase aici vine sa “se rada”. Si asta

(arata spre Jean) are o fata tragica! Mai bine se facea calau decat

regizor!

Radu: A fost nominalizat la premiul…

Mihai: Cacat! De ce nu l-a luat daca e asa bun?! Si-apoi totu-i

relativ…Valorile sunt intoarse cu curu-n sus!...


Andrei din sala partas la discutie izbucneste.


Andrei: Taci taci taci! (urca pe scena la Mihai). Nu te mai lamenta! Esti

aici trebuie sa faci ce zice el. Actorul este un instrument un

instrument insufletit care n-are voie sa se planga! El trebuie sa

taca! Sunt meserii mai usoare nu asa zicea prietenul nostru Zmeu?

Nu ai voie sa ai zugravi in casa care sa te astepte nu ai voie sa-ti

fie foame nu ai voie sa-ti fie dor…Cand esti pe scandura asta ai in

schimb datoria sa executi. Sa faci ce ti se cere! Altfel lasi locul

altuia!

Radu: Asa e! Ai perfecta dreptate!

Mihai: Lasa-ma frate-n santierul meu! Artistu’ lui peste! Tu esti

profesionistu’ lu’ Stanislavski ce sa zic…! Tu nu vezi ca te zbati

degeaba totul e inutil; traiesti intr-o lume gonita de foame si tu vrei

arta pura! Vax albina! Pai cu matu’ gol cum ma faci tu pa mine sa

rad ai?...Nu trai cu capu’n nori colega ca te ratacesti…Asculta la

baiatu’…

Andrei: Prostii! Daca nu te implici total daca nu te sacrifici pentru un ideal

nu-ti iese decat un ghiveci in care ai si arta si mancare. E cea mai

proasta combinatie crede-ma! Papica si spiritul sunt ca nuca in

perete. Tu nu-ntelegi ca e o compensatie? Astia (arata publicul) cu

stomacul plin vin aici sa le umplem noi sufletul iar ei ne arunca

niste firimituri de la masa lor. Gresesc domnule? (il intreaba pe un

spectator. Sala se “aprinde” brusc. Andrei merge la el). Cat ai dat pe

bilet?...Pai vezi din banii astia teatrul plateste curentul gazul

telefonul si-mi ramane si mie de-un covrigel. (merge la o doamna).

Spuneti-mi doamna cat ati lasat ciubuc la coafeza?...Pai de…Si

aici va zgarciti sa cumparati un amarat de bilet si-un program de

sala. Vreti invitatie nu? Da mie cine-mi da ciubuc sau macar o

rosie-n fata daca-i place sau nu ce fac eu aici?...(merge la un domn).

Cat i-ati plasat doctorului care v-a operat sotia?...Daca noi va

operam sufletele de ce nu bagati ceva in plic?...Nu e corect?...Este!

Sunteti niste fandositi niste snobi cacaciosi care vin aici in casuta

noastra sa-si etaleze zdrentele facand parada de parale. Si nici

macar n-aveti bunul simt sa va inchideti telefoanele mobile. Pai

daca vin eu la voi cand faceti o afacere si va recit o poezie nu va

deranjeaza…? Vedeti…? E o chestiune de bun simt!...


Cei de pe scena raman uluiti auzindu-l pe Andrei si nu mai stiu ce sa faca. Ii salveaza Jean care o tine pe Florica de mana semn ca intre ei s-a legat ceva.


Jean: Dac-ai fi tot atat de vehement si pe scena m-as bucura. Cred c-ai

ramas ultimul…

Andrei: (sarind pe scena) Ce vreti s-auziti? Ceva liric o fabula ceva de

forta? Un monolog…(catre masinistii din culise) Luati pick-nik-ul

asta de-aici! (masinistii executa).


Juriul coboara la locul lui iar actorii se aseaza prin colturile scenei. Andrei se intinde pe masa si va prezenta un fragment din lirica lui Francois Villon.


“Eu m-am nascut in saracie mladita dintr-un neam de rand;

nici taica n-a avut mosie nici mosul sau Horat nicicand.

In ‘456 eu Francois Villon studinte gandii ca

mintea-mi se asezase sa iau la faptele-mi aminte.

In anul spus pe la Craciun in fata focului incins

Ma prinse-o toana de-a farma iubirea ce in lat

m-a prins intemnitandu-mi inima.

Pe ce meleaguri unde mi-s romana Flora cald incant

Anchipiade si Thais ce-s vere bune prin orand?

Echo ducand orice cuvant spre larg in zvoana murmurata

Frumoasa coz; dar unde sunt zapezile de altadata?

Si doamna Blanche un crin deschis neantrecuta-n caldu-i cant

Lungana Berthe Bietris Allys sau Horenblonges

In Mayne tronand? Si Jeanne ce in Rouen s-a frant pe-un rug

In flacari! Prea Curata unde-s acum? Dar

Unde sunt zapezile de altadata?

Muierile sarmane batrane fara farmec suie

Cand vad frumoasele codane cu trupul plin ca o gutuie

Zic Domnului: dreptate nu e ca ne-am nascut asa devreme…

Si tace Domnul; ce sa spuie? De gura lor si el se teme.

De sulita de lance aruncata de ghioaga si de buzdugan strunjit

De barda de sageata ferecata de palos de baltag si de cutit

De teapa si de furca otravita de iatagan de cange de custura

Si de banditi pandind la cotitura sa fie dati gramada la pamant

Strapunsi in inimi sfartecati pe rand taiati la beregati

Sa-i rupa chinul si-n fund de iad sa stea cat mai curand

Crismarii care ne boteaza vinul.

De arc turcesc de spada-ncovoiata le fie-mpus burtoiul ghiftuit

De foc grecesc le arda chica toata si creierii le urle-n nesfarsit

In streang le-atarne hoitul imputit si ciuma bata-i cu vatamatura

Ba m-as ruga sa fie trasi cu ura in tepi aprinse

Sa-i aud zbierand beli-i-ar zece gizi

De vii ranjind si in ulei incins sa-si

Uite cinul legati de patru

Cai sa-i vad crapand crasmarii care ne boteaza vinul.

Stapane blestema-i-ar Domnul sfant sa suga pana or crapa veninul

ca necinstiti si faradelege sunt

crismarii care ne boteaza vinul.

N-am teama ca m-am irosit lingand la dulciuri sau mancand

nici n-am vandut pe cel iubit sa-mi strige prietenii ce vand

un bun de pret pe-un pret de rand. Dar

fiindca-mi vine greu sa tac sunt mandru ca pot spune oricand

cand nu fac rau nu spun ca-l fac.

Rau dor sprancenele cand mori si par si barba rau mai doare

Mi-e rau…Deci cum suntem datori e timpul ca sa cer iertare

La toti calugarii smeriti la cersetori si cuvioase

La fetele ce prind iubiti cu tatele din bluze scoase

La tonti la toante blegi blegoase ce merg de-a valma

Pe carare la vaduve si la mucoase eu tuturor le cer iertare.

Nu si la paznicii cainiti ce mi-au dat numai coji scarboase

si apa chioara cu ghiogalt (ca balega de puturoase)

le-as da doar parturi cacacioase si scarna!

Eu sunt Francois! D-aia-i necaz! Pariziandinspre Ponthouse;

bagat in streang bietu-mi grumaz va sti cat trage curul azi

Chiar de mi-e greu sa plec la drum tot o sa plec

desi ma-ncurca ideea ca la ea acum un altul locul meu il spurca.”


Andrei: Am sa va spun acum poezia “Vaca” a lui Serghei Esenin.


“Fara dinti flamanda slabanoaga

Coarnele-s raboj de ani si-amar

Suduind si repezind din ghoaga

Spre imas o mana un vacar.


Inima-i nu-si afla alinare

Soarecii rod bietul ei barlog

Vaca se gandeste cu-ntristare

La vitelul mic si pintenog.


Oameni rai i l-au rapit indata

Bucuria dragostei s-a frant

Sub un tei de-o craca spanzurata

Pielea lui se leagana in vant.


Cand s-o coace hrisca pe campie

Urmand soarta fiului vioi

Or sa-i lege gatul c-o franghie

Si-o vor duce la cutit apoi.


Coarnele-n tarana or sa-i cada

Jalnic se vor stinge ochii buni

Mergand vaca albe lunci viseaza

Si pasuni manoase…si pasuni.”


Andrei: Voi incheia cu monologul lui Claudius din Hamlet. Actul II scena III !


“Pacatu-mi putred pan-la cer duhneste;

L-apasa cel mai vechi dintai blestem:

Uciderea de frate! Sa ma rog

Nu pot desi mi-i gandul viu ca vrerea:

Dorinta-i mare vina si mai mare;

Si ca un om pornind la doua trebi

Ma cumpanesc unde sa-ncep si uit

De amandoua. Mana-mi blestemata -

De-ar sta pe ea cat palma cheag de sange -

Nu-s ploi destule-n cerul bland s-o schimbe

In alba nea? La ce slujeste mila

Decat sa-nfrunte-al faradelegii chip?

Dar ce ruga mi-ar prii? “Iarta-mi marsavul omor?”

Nu nu se poate; caci ma bucur inca

De roadele omorului; coroana

Nesatul de marire si regina.

Poti fi iertat pastrand nelegiuirea?

Sa-ncercam ce poate cainta: ce nu poate?

Dar ce poate cand nu te poti cai? O chin!

O cuget negru ca moartea! Suflet prins in lat

Ce mi te zbati sa scapi si tot mai rau

Te prinzi! Voi ingeri ajutati!

Va frangeti darji genunchi: si inima

Cu corzi de-otel fii frageda ca pruncul

Abia nascut. Mai stii va fi spre bine!”


(iese in culise)


Costel: Mergeti la cabine va chemam noi! (se “aprinde” sala in timp ce cortina se lasa incet)




Scena 8



Jean: Ce fel de om e Andrei?

Costel: E foarte bun e un profesionist autentic dar e dificil de lucrat cu el.

Nu face rabat de la munca si-ti pune o groaza de intrebari. E

ciudat…are angoase…lupta pentru perfectiune si nu e niciodata

multumit cu ce face! Vrea sa schimbe lumea cu mentalitatea lui dar

din fericire e singur!

Radu: Pacat ca e singur nu din fericire! Din nefericire! Trebuie schimbate

atitudinile astea de amatorism si provoncialism cu aura de arta pura.

Oamenii ca el trebuie impinsi in fata nu amatorii!

Costel: Daca-l impingi in fata prea tare asta iti ia locul!

Radu: Foarte bine! Merita! Valorile trebuie asezate la locul lor. Nu zicea

domnu’ Jean ca “valoarea nu are varsta” (malitios) gresesc maestre?

Costel: Eh! Nu e chiar asa!

Radu: De ce directore? Ti-e frica sa nu-ti pierzi postul?

Costel: Eh! Cacat! Ce sa stie asta de probleme manageriale! E cu capu-n

nori…Viseaza doar roluri mari si creatii marete…

Radu: Si ce-i rau in asta? El cel putin viseaza…Dar astialalti? Ai

vazut…beau se grabesc acasa croseteaza pe scena (insinuant) isi

ridica poalele-n cap…

Jean: Bine gata! Renuntam la el! N-am chef de filozofii inutile la repetitii!

Radu: Cum sa renunti ca el e cel mai bun?! Asta e rolul principal domnule!

Asta iti duce piesa…Faci o mare greseala!

Jean: Hai scuteste-ma! Eu fac distributia iar dumneata scrii mai apoi ce ai

vazut sau ce ai inteles!

Costel: E dificila problema! Va face scandal pentru ca stie ca e nedreptatit!

Radu: Pe buna dreptate!

Jean: E problema lui! Eu fac alegerea si eu nu il aleg. E simplu! Cine ma

poate obliga sa distribui un actor care nu-mi place?

Radu: Da dar iti place! E talentat are farmec e bun…e cel mai bun!

Jean: Prefer unul mai slab care-mi asculta…

Radu: Ineptiile! Veniti voi regizorii astia tineri si furiosi cu idei metafizice

pe care nu le intelege nimeni.

Jean: Lasa-ma domnule! Cand o sa faci tu distributia o sa alegi pe cine vrei.

Costele cheama-i! Vin in doua minute (se ridica si iese).

Costel: (striga) Artistii! Alo artistii hai pe scena! Cortina! (cortina se ridica)




Scena 9



La ridicarea cortinei George doarme in mijlocul scenei. Dupa cateva clipe apar Camelia si Sanda.


Sanda: (tragand de el) George! Mai George hai mai ca vine juriul si te faci

de ras. Hai du-te acasa si te odihneste! O sa ai necazuri cu asta! O sa-

ti faca referat si esti la ultimul avertisment.

George: Ma pis pe voi! Si pe aia din sala…

Camelia: Taci bai ce-ai cu publicul?

George: Nimic…nimic n-am cu el…il respect…Publicul e…

Sanda: Hai mai du-te acasa…De ce bei atat de mult?

George: Nu beau mult…beau…beau ca…imi place…bai…Da ce stiti

voi…niste curve.

Camelia: Curva-i ma-ta bai animalule…Si tu esti un prapadit…


George ii arata un semn celebru cu degetul mijlociu ridicat. In acel moment intra in scena Jean si Florica.


Jean: (nervos) Iar dau de asta? (urla) Directore!

Costel: (din sala) Referat!...George imi pare rau dar nu te mai iert. Daca tu

iti bati joc de mine si de teatru…

George: (se ridica) Asta isi bate joc de tine nu eu…Nu vezi ce aere

are…parca mananca fasole cu tonele…

Jean: Idiotule!

Florica: George linisteste-te! Gata cu scandalul!

George: Bai fato…Lasa-ma pe mine in pace…! Si io te las sa te-

nbarligi…cu toti regizorasii care ne calca pragul!...Iti place sa ti-o

tragi…foarte bine! Mie…imi place…sa beau…Vezi-ti tu de curul

tau si lasa-mi glanda in pace…Asa cum tu ti-o tragi…eu beau!

Gata…!

Jean: Esti o oroare! Domnule locul tau e la spital!

George: Iar al tau la sapa…Arta nu-i de tine musiu…Esti genul de regizor

care in fiecare teatru pe unde merge…fute si apoi monteaza…laba

trista!

Andrei: (intrand) Incetati odata cu porcariile astea! Costele cine-i director

aici? Suntem intr-un teatru nu intr-o fabrica totusi!

Jean: Nu asa se face teatru!

George : Hai ba…ca va las la faceti…teatru ! Arta…Arta si sex ! Sau…arta

cu sex ! Eu ma duc sa trag o vodca…(iese)

Radu : (din sala) E o rusine ce se intampla aici ! Jalnic ! Cu ce sunt vinovati

oamenii astia (arata publicul) incat sa asiste la problemele voastre

interne ? Distrugeti mitul artistului domnilor ! Rupeti vraja…Va

faceti de ras si va purtati ca niste birjari !

Sanda : Lasa draga sa vada dansii cum se face teatru ! Teatru nu e roz ca si

chiloteii unora…

Florica : Chiloteii mei sunt mov !

Camelia : Si ai mei tetra !

Jean : Gata ! Hai sa mergem mai departe.


Jean coboara in sala la locul lui iar actorii (apar si ceilalti) se aseaza prin scena. Suna telefonul lui Andrei




Scena 10



Andrei : Alo ! Ce faci mama ?…Sunt bine stai linistita ! Te sun eu mai

tarziu…Acum am repetitii…Scuza-ma! Pa…Pa…(inchide

telefonul) Imi cer scuze!

Jean : (insinuant) Vad ca sunt si altii care-si lasa telefoanel deschise la

teatru…

Costel : (in soapta) E foarte bolnava maica-sa si…sa fim intelegatori…!

Jean : Am reusit sa-mi fac o parere despre voi si ma bucur c-am intalnit

oameni talentati. Am sa va spun cine sunt cei cu care voi lucra.

Banuiesc ca aveti emotii asa ca n-o sa mai lungesc momentul. Cei

care isi vor auzi numele sunt rugati sa vina in fata…(citeste) Jeni

Popescu…Ghita Camilescu…Camelia Bobut Sanda Cipca…Mihai

Goga si…Florica Ajoitei! Imi pare rau pentru domnul Andrei poate

data viitoare !


Actorii nominalizati se felicita in timp ce Andrei iese incet in culise.


Jean : (ofteaza) Am facut-o si p-asta ! De-acum la treaba ! (lui Costel) Cand

e fixata premiera ?

Costel : Pai nu e nimic sigur ! Sa vedem cum inaintam cu lucrul.

Jean : Ai impresia ca am venit aici sa-mi pierd vremea ?

Costel : Nu frate da’ nu stii ca apar intotdeauna tot felul de probleme ?!

Jean : La mine nu apar ! De azi in doua luni dam premiera !

Costel : Sa speram !

Jean: Sa fii sigur de asta! (catre actori) Hai gata ne vedem maine la ora 10.

Fara intarzieri ! Cafelele le beti acasa…


Actorii ies bucurosi in culise iar juriul va iesi in foaier alaturi de spectatori la o tigara si la discutii. Discutiile trebuie sa fie despre teatru si evident vor fi improvizate.

















ACTUL II





Scena 1



La ridicarea cortinei se afla in scena Jeni Ghita Camelia si Sanda. Toti au texte in mana si repeta o scena din spectacolul pe care l-a propus domnul Jean. Acesta vine tiptil la locul lui urmat la cateva de zeci de secunde de Florica si de o bomboana pe bat pe care aceasta o linge.


Jeni : (citind) “De ce pana mea nu incepem odata? Stam aici dupa regizorul

lui peste”

Sanda: (citind) “Vai ce limbaj! Nu ti-e jena Jeni?!”

Jeni: (citind) “Pai asta e bataie de joc! Stam de o jumatate de ora si-o

frecam! Am si alta treaba decat sa stau si sa astept regizori…”

Ghita: (citind) “Asteptarea e importanta in viata! Nu stii niciodata cu cine te

intalnesti! Iar un mare regizor iti poate schimba viata! ”

Camelia: (citind) “Sau ti-o poate distruge!”

Jean: (din sala) Stop! Stop! Ghita tu esti un filozof o trestie ganditoare! Stii

cine a spus asta nu?

Ghita: Freud…?

Jean: Pascal! Pascal domnule! Ar trebui sa mai si cititi ceva nu sa stati doar

prin carciumi!

Sanda: Freud asta era cu visele si cu instinctele sexuale. Complexul lui

Oedip dorinta fiului de a-si penetra mama sau dorinta fiicei de a fi

posedata de taticu!...Complexul Electrei. Nu domnu’ Jean? Eu stiu

chestiile astea!

Camelia: De unde le stii tu citito? Faci pauze de crosetat si te pui cu burta

pe Freud?

Jean: Stop! Stop! Nu facem colocviu aici ci teatru da! Va rog! Deci Ghita

implica-te mai tare fii mai doct mai intelept! Reluam de la Ghita.

Ghita: (citind) “Asteptarea e importanta in viata! Nu stii niciodata cu cine te

Intalnesti! Iar un mare regizor iti poate schimba viata!”

Camelia: (citind) “Sau ti-o poate distruge!”

Jeni: (citind) “Asta sigur ne-o distruge! Nu stie ce vrea nu stie ce sa ne

ceara voi nu vedeti? Habar n-are de teatru!”

Camelia: (citind) “Hai c-o scoatem noi la capat si p-asta! Am intalnit si

regizori mai slabi!”

Ghita: (citind) “Un regizor este creierul unui spectacol. Filozofia lui de

viata va porni motorul sentimentelor noastre si ne va induce stari si

senzatii pe care noi poate nu le simtim. El e omul din umbra e mana

destinului. Poate veni oricand sau niciodata…”

Mihai: (intrand cu textul in mana) “Gata! Am sosit! Hai sa-i dam bataie!” (se

posteaza langa arlechin)

Sanda: (citind) “Teatrul modern e prea incarcat! Atatea simboluri atatea…”

Jeni: (citind) “E incarcat pentru ca il incarca regizorii! Regizorii care n-au

nimic de zis care nu stiu “sa citeasca” o piesa…”

Camelia: (citind) “Pai sigur ca nu stiu pentru ca multi s-au facut regizori

pentru ca e la moda.”

Jeni: (citind) “Dar teatrul nu e o moda! E un mod de exprimare!”

Mihai: (citind) “Stop! Stop! Subliniaza mai clar jocul de cuvinte. (executa

el) Vezi…Mai subtil.”

Jean: (din sala) Stop! Mihai! Fii mai dur mai agitat! Umple scena…Nu ma

intereseaza vorbele neaparat. Vreau sa te vad conducator!

Aproape…zbir!


Mihai reia ultima replica.


Ghita: (citind) “Teatrul e oglinda societatii.”

Sanda: (citind) “Vorbe vorbe vorbe! Asta cu oglinda a spus-o

Shakespeare!”

Ghita: (citind) “Si ce daca…? Nu pot s-o spun si eu?”

Mihai: (citind) “Mai ofensat! Mult mai ofensat! (executa el) Vezi…Nuante

cat mai multe nuante! Teatrul e plin de nuante pe care noi cei care

pictam acest tablou al omenirii trebuie sa le folosim cat mai bine!

Hai mai departe!”


In acest moment intra in scena Costel aducand o ilustrata.


Costel: Va intrerup doua minute cu o stire bomba. Am primit o carte postala

de la…un fost coleg de-al nostru. Dati-mi voie sa v-o citesc. (citeste)

“Dragii mei va doresc sa faceti teatru adevarat! Desi ma indoiesc de

acest lucru sper totusi sa vi se intample! Andrei Bradu!” Aceasta

carte postala e trimisa din …Spania.

Florica: (din sala) Andrei e in Spania?! Nu se poate! E o gluma!

Costel: Nu e nicio gluma!...Poate ca face teatru adevarat acolo printre

palmieri.

Ghita: Eh! Nu e o pierdere prea mare pentru teatrul romanesc. Andrei era un

neanteles stiti cu totii mereu nemultumit mereu criticand…Nu-I

placea nimic din ce faceam noi!

Sanda: Da dar era cel mai bun din teatru. Recunoaste asta!

Ghita: Pe dracu’! De ce era cel mai bun?

Sanda: Pentru ca era un profesionist adevarat! El traia numai pentru teatru.

Nu stia si nu dorea sa faca altceva!

Ghita: Si-acum ce crezi ca face in Spania profesionistul tau? Spala vase sau

parbrize! Si dupa fiecare farfurie spalata baga cate-un sonet un

monolog…Asta face profesionistul tau!

Jeni: Ghita nu vorbi asa despre Andrei. Eu am jucat mult cu el si era un

partener foarte bun.

Ghita: Bai da’ ce sariti toate? Daca a plecat el nu mai exista actori in

Romania? Ia mai lasati-ma cu Andrei asta!

Jean: Gata gata! Hai pauza de-o tigara! Costel (ii face semn sa vina la el)


Actorii ies in culise iar Costel coboara in sala langa Jean si Florica.




Scena 2



Jean: Cum stam cu decorul?

Costel: Pai atelierele lucreaza…In cateva zile suntem gata…Sa-nvete astia

textu’…

Jean: Costumele?

Costel: Stai linistit ca vor fi gata la timp!

Florica: Mie nu-mi place fusta. E prea lunga. Trebuie sa fiu sexy ca o felina

gata de atac. Nu pot aparea cu o zdreanta pana la calcaie facand pe

Sharon Stone. Si mai ales ca pute! Pute ingrozitor! Eu sunt o

doamna ce pana mea!

Costel: Lasa-ma-n durerea mea draga! Mai da-mi si tu batai de cap ca n-am

destule…Ce sa zic ei nu-i place fusta! Adu-ti de-acasa una care-ti

place!

Jean: (o mangaie pe spate) Lasa c-o rezolvam. O facem sa-ti placa pentru ca

meriti. Esti cea mai buna!

Florica: Buna de ce?


In clipa asta revine in scena Camelia.


Camelia: De…teatru…erotic!

Jean: Hai gata gata! Continuam! Cheama-i si pe ceilalti!


Camelia iese.


Florica: Grasa asta-i buna la circ nu la teatru.

Costel: Hai faceti-va treaba lasati invidiile astea de mahala. (iese)

Florica: M-am saturat de teatru asta! Numai invidii si rautate! Eu nu pot sa

creez in conditii de-astea! Trebuie sa plec trebuie sa ajung la

Bucuresti! Acolo e locul meu!

Jean: O sa vorbesc eu cu directorul de la “Matei Millo”. Suntem prieteni si

poate…te ajuta!




Scena 3



Actorii revin pe scena.


Jeni: Continuam sau reluam scena unu?

Mihai: Ce sa reluam?! Mergem mai departe…Am acasa mesteri care m-

asteapta la lucru!

Camelia: Te compatimesc draga! Tu traiesti tot timpul intr-un santier! Ai

viata grea mai baiatule!

Mihai: Va a fan culo!

Jean: (din sala) Facem scena 4 sa intre Florica pentru ca trebuie sa mearga

la croitorie. Hai dati-i drumul!


Florica isi ia textul si se alatura colegilor.


Jean: Ghita nu uita esti un folozof. Vreau sa vad asta! Vreau sa-ti vad

gandurile pe chip! Hai la treaba!

Sanda: (citeste) “Cat dracu’ o mai asteptam pe-asta? De fiecare data intarzie

si face si fite… ”

Florica: (citind) “Am sosit dragilor!” (se opreste apoi catre Jean). Asta

trebuie s-o spun intrand nu ?


Jean o aproba tacit. Florica iese facandu-i semn Sandei sa reia replica. Sanda executa.


Florica: (intra si citeste) “Am sosit dragilor! Am dat un interviu pentru

revista Thalia. De aia am intarziat. ! Imi cer scuze!”

Ghita : (citind) ‘’Hopa avem si noi o vedeta ! O starleta de cartier care se

viseaza la Hollywood!”

Sanda : (citind) ‘’Nu fi invidios draga ! In teatru nu sunt toti egali. Teatrul

nu e tramvai sa te ridici si sa dai locul altuia. Si-apoi teatrul fara vedete nu e teatru.’’

Mihai : (citind) ’’ Vreau sa fii mai insinuanta ! Mai cu adresa ! Nu spune

text ca nu ma intereseaza. Vreau sa-l joci sa-l simti ! ‘’

Sanda : (citind) ‘’Nu prea am ce sa simt aici. Poate invidie… in rest… “

Mihai: (citind) “Tocmai! Baga invidie! Fii rea! Fii veninoasa! Diva din piesa

nu esti asa ca nu trebuie sa fii frumoasa si calda. Tu esti contrapunctul ! ‘’

Ghita : (citind) ‘’Teatrul nu e facut pentru prosti. Antonin Artaud spunea ca

daca multimea actuala nu mai intelege Oedip rege e vina lui Oedip rege nu a multimii”.

Sanda: (citind) “Dar si prostimea daca vine la teatru trebuie sa inteleaga ce

se petrece aici. Astia din sala crezi ca inteleg intotdeauna ? ‘’

Ghita : (citind) ‘’ Pai tocmai asta e! Tot Artaud spunea ca e idiot sa reprosezi

gloatei ca nu are simtul sublimului ! ‘’

Florica : (citind) ‘’Lasa-ma draga cu Artaud-ul asta al dumitale ! ‘’

Mihai : (citind) ‘’Actorii buni scot bijuterii si din texte proaste. Trebuie sa va

implicati total sa va transformati in eroii piesei pe care o jucati. Trebuie sa credeti ca sinteti Oedip Hamlet ori Desdemona. Altfel daca va prefaceti doar gloata nu va avea simtul sublimului niciodata. Asta se transmite ! E o energie… ‘’

Florica : (citind) ‘’Pai cum sa fiu eu Desdemona de acum 500 de ani ? E

ridicol !’’

Jeni : (citind) ‘’Asta inseamna transfigurare ! Identificare cu rolul cu

personajul !’’

Sanda : (citind) ‘’Pai da ca altfel ajungem la cratita ori ne facem coafeze !’’

Mihai : (citind) ‘’Corect ! Nu toata lumea poate sa faca teatru. Dar cei care-l

fac trebuie sa-l faca bine pentru a intelege ala din sala !’’

Camelia : (citind) ‘’Ala din sala nu-i atat de mofturos precum sunt regizorii !

Publicul inghite ceea ce-i dai !Unora le place altora nu. Dar nici ciolanul nu fasole nu place tuturor !’’

Florica : (citind) ‘’ Ce blasfemie ! Amestecati fasolea cu teatrul ! Matele cu

spiritul ! Sunteti niste creatori de ghiveci… Mi-e greata ca stau pe-aceeasi scena cu voi.’’ (iese)

Jean : (din sala) Bun ! Foarte bine ! Ne vedem maine cu textele invatate.

(striga) Florica !


Aceasta intra in scena.


Scena 4


Jean: Tu mai ramai! (urca pe scena) M-am indragostit de teatrul asta ! Sunt

locuri sfinte blagoslovite de Dumnezeu iar teatrul asta cred ca e unul dintre ele. Desi sunt doar de o luna aici ma simt de parca m-as fi nascut in acest teatru.

Florica : Eu in schimb m-am saturat de rahatul asta. Totul e atat de

provincial incat simt ca mor simt ca ma irosesc. Locul meu e la Bucuresti pe marile scene cu marii actori… Trebuie sa plec la Bucuresti !

Jean : (se apropie) Te pot ajuta sa-ti implinesti visul. Esti o actrita talentata si

locul tau e la Bucuresti. Esti prea mare si prea buna pentru scandura asta ! Esti o vedeta si trebuie sa ajungi in fata ! Esti talentata esti sexy esti… (o saruta).


In clipa urmatoare o aseaza pe masa din mijlocul scenei unde se va desfasura o rapida partida de sex printre replici.


Jean : Vreau sa te fac cunoscuta ! Esti fascinanta ca si Romania ! Poti deveni

si eterna ! Eterna si fascinanata ! Sau fascinanta si eterna..

Florica : Ah ! Ma flatezi !

Jean : Nu.. te posed ! Iti dau biletul pentru Bucuresti. Te arunc pe orbita

succesului ! Te pregatesc pentru viata haina de acolo… te calesc..

Florica : Cred ca ma calaresti ! M-am calit la 15 ani!

Jean: Ah! Esti fierbinte ! Esti apriga ca Lady Macbeth sensibila ca Ofelia si

frivola ca Veta ! Esti chintesenta eroilor teatrului universal si… cosmic ! Esti Calea Lactee a dramaturgilor de pe amapamond esti plusul si minusul shakesperian masca zgaita a commediei dell’arte absurdul teatrului ionescian esti..

Florica : Ah! Ah ! Sunt terminata…Uda! M-ai stors ca pe-o lamaie! Ma simt

vedeta…sunt o stea…


Intra George beat ca de obicei.


George: Esti o curva! … da’ nu esti singura!

Jean : Ce cauti aici ? Du-te-n pizda ma-tii la birt si bea in continuare !

George : Du-te tu in pizda ma-tii la bordel si fa acolo teatru ! Cum futi aici

poti face teatru si acolo !…Numai ca alea sunt mai mari artiste decat futacioasele de aici.


Se arunca unul asupra altuia. Se bat in timp ce Florica isi aranjeaza tinuta.


Florica : Incetati pentru Dumnezeu. ! Sunteti intelectuali nu trebuie sa va

comportati asa !

Jean : Ti-ai distrus cariera boule !

George : Esti un gunoi ba futaciosule…Habar n-ai de teatru !

Florica : (urla) Terminati… (plange) Mi-e greata… sunteti niste prosti…

provinciali si…

George : Si tu esti o curva ! Ai auzit ?…C-u-r-v-a

Costel : (intrand) Ce dracu’ faceti aici ? George… altul in locul meu te-ar da

afara ! Cat dracu’ sa te mai tolerez?

George : Daaa tu esti generos.. ce sa zic ! Ma duc bai plec la fiica-mea in

Canada ! Ma las de teatru da’ o sa am bani de vodculita ! Tara lui Papura Voda ! Intelectuali de carton si de alcov… Futaciosii spiritului…. ce sa zic ! (iese)

Costel : Omul este un animal care desi imblanzit are dese momente de

salbaticie !

Jean : La dracu’ !


Ies cu totii incet prin parti diferite

Scena 5


Lumina scade discret si se aude in difuzoare cantecul ‘’Actorul’’ interpretat de Vasile Seicaru. Masinistii intra si aranjeaza decorul pentru spectacolul care va incepe : doua masute trei scaune o lampa maruntisuri…Printre spectatori isi face aparitia Aurica Bradu imbracata modest ca o pensionara din anii ’90. Se aseaza in fata unde gaseste un loc liber. Daca nu va gasi atunci un masinist ii va aduce un scaun pe care-l va aseza in fata in primele randuri. Se aude pe banda inregistrarea cu mesajul de inchidere a telefoanelor mobile ! Apoi apare Andrei insotit de Yvonne imbracati exotic. Sunt urmariti de la galerie se un sput luminos. Acestia se opresc si vor urmari actiunea de pe scena in liniste. Gong ! Se aud in difuzoare acordurile melodiei ‘’Arlechino ‘’ interpretate de Alla Pugaciova.

Scena 6


Actorii pe durata intregii scene vor fi niste marionete grotesti miscandu-se ca actorii filmelor mute din anii 1900. Replicile de la repetitii vor fi sugerate prin miscare si atitudine corporala. Practic un dans de marionete.

Scena 7


Se aude un gong puternic iar in clipa urmatoare actorii ies din pielea marionetelor si vor spune textul normal miscandu-se natural.


Sanda : ‘’Publicul e mofturos ! Vrea sa-i dai mura-n gura altfel nu mai vine

la teatru ! ‘’

Camelia : ‘’Aiurea ! Astia vin aici sa-si etaleze garderoba! N-au nici un chef

de noi si de trairile noastre ! ‘’

Ghita : ‘’Daca trairile ar fi reale daca noi ne-am transfigura total am reusi

sa-i fascinam sa-i facem partasi la viata noastra de pe scena. Altfel…’’

Florica : ‘’Eu ma transfigurez si ma metamorfozez in orice vrea regizorul si

tot degeaba. Asta nu e public elevat ca si cel din Bucuresti. Acolo exista rafinament stil… ‘’

Ghita : ‘’Te contrazic ! Publicul e rafinat pentru ca-l rafineaza actorii.

Actorii creeaza gustul si nu publicul. Acesta trebuie aducat !’’

Mihai : ‘‘Foarte bine ! Asa e… Degeaba venim noi regizorii si montam

superproductii metafizico-hermeneutice pentru doi-trei critici constipati. E ca si cum l-ai invata pe un elev din clasa I-a alfabetul incepand cu litera D. Dar daca nu-i dai AB si C-ul el nu mai pricepe nimic.’’

Florica : ‘’Eu ma chinui sa-i dau toate trairile mele si tot degeaba. Eu mor pe

scena pentru cativa idioti care se comporta in sala de teatru ca pe stadion… Si care e rasplata ? Un salariu de cacat si din cand in cand cate-o invitatie de la vreun bosorog cu hernie la restauant chipurile dar in loc sa-si vada de friptura el e cu gandul la clitorisul meu ! Asta vor toti masculii ! Mancare si sex ! Cultura niema… !’’

Ghita : ‘’Ei ei exagerezi ! Barbatii sunt importanti in istorie nu femeile ! Si

istoria nu se face cu sexul… Ci cu capul !

Florica : ‘’Daa cu capul…’’

Camelia : (o taie) ‘’Vai ce discutii de mahala ! Suntem intr-un lacas de

cultura ce-o sa invete oamenii astia de la noi ?’’

Sanda : ‘’Pai tocmai asta e ! Trebuie sa-i educam ! Nu asta e problema? ‘’

Ghita : ‘’Da dar educatia o facem noi barbatii ! Barbatii au cucerit lumea

au revolutionat stiinta si-au ridicat arta chiar si teatrul asta imputit la rang de perfectiune! ‘’

Florica : ‘’Pe dracu’ ! Si eu daca-mi ridic picioarele tot perfectiune se

cheama ! Cand stam cu cracii in sus toti barbatii ofteaza: ah! Ce perfecta esti! Tu esti perfectiunea esti o minune ! …. Si-apoi se cara sa faca revolutii si istorie. Dar de la noi isi trag seva energia. Noi stam in spatele lor intotdeauna! Istoria o fac barbatii impinsi de femei puternice! Chiar putem spune ca istoria o facem noi cu cracii… Si-n teatru e la fel ! Asta-i arta! ‘’

Ghita: “Aia-i prostitutie… artistica! Teatrul adevarat nu se face in pat cu

regizorul ci pe scandura asta cu talent !’’

Camelia : ‘’Si cu munca !’’

Jeni : ‘’Hai terminati cu filosofia asta de budoar ! Va tot lamentati si

despicati firul in patru ! Dar teatrul se face si cu noroc ! Pe langa talent si munca daca nu te viziteaza norocul ramai un anonim genial de provincie ! ‘’

Sanda : ‘’Norocul se mai si forteaza.’’

Mihai : ‘’Norocul poate fi un regizor foarte bun !’’

Camelia : ‘’Cu care sa ti-o tragi in draci !’’

Florica: ‘’Mi-e mila de tine! Te ingrasi din invidie draga !’’

Sanda : ‘’Nu putem fi toate trase prin inel. Unele se mai trag si prin… ‘’

Ghita : ‘’Alo alo…hai sa va dau un exemplu ! Candva un mare actor plin

de talent cu sanse reale de a deveni un superstar dispare din peisajul teatral definitiv. Plin de talent il faceau criticii pentru ca in ochii colegilor nu era asa. Va intreb eu acum de ce s-a carat maestrul de ce nu a confirmat talentul cu care era investit ? De ce nu s-a mai auzit de el niciodata ?’’

Andrei : (din sala) Pentru ca l-ati terminat voi si sistemul vostru de valori !

Pentru ca pilele fac teatru in Romania si nu talentul ! Totul e-ntors cu curu-n sus ! Ajung valori curvele si lingaii ! De-asta a disparut maestrul vostru !


Actorii socati nu-si dau seama ce se petrece.


Sanda : (in soapta) E Andrei!S-a intors!

Camelia : (idem) Nu se poate!

Costel : (din sala) Dragi spectatori ne cerem scuze pentru acest

incident.Din pacate mai sunt si persoane rauvoitoare care nu stiu sa respecte arta ! (catre actori)Va rog sa continuati !

Andrei : (urca pe scena) Regret ca va intrerup acest minunat spectacol dar

nu pot sa stau linistit cand se discuta despre teatru.Chiar daca este teatru in teatru ! M-am intors pentru ca nu pot sa stau departe de scandura asta.Suna patetic dar eu traiesc doar pentru teatru.Vreau sa schimb aceasta lume mizerabila si sa mor aici pe scena.Nu pot sa stau departe de praful acestor scanduri si de lumina orbitoare a reflectoarelor. Sunt actor si menirea mea e sa fac teatru si nu afaceri !Nu pot fi un comerciant bun dar poate un actor util fi-voi intotdeauna.Stanislavski avea o vorba : iubeste arta din tine si nu pe tine in arta !In arta nu trebuie sa fii frumos trebuie sa fii adevarat !Atunci vei fi si frumos !

Aurica : (din sala) Andrei !Baiatul meu !

Andrei : (uluit) Mama !

Aurica : Am venit sa-ti fac o surpriza !Tu n-ai mai dat nici un telefon de

mult timp…N-am stiut ce e cu tine…Dar ai vorbit foarte frumos adineaori ! Am reusit sa te vad pe scena asta care ti-e atat de draga !…Esti frumos !Esti frumos si bun baiatul mamii !Sunt mandra !

Jean : (din sala) Stop ! Trageti cortina ! Cortina !

Andrei : Nu trageti nici o cortina !Voi plati eu reteta salii din seara asta !…Yvonne vino te rog sa te prezint …colegilor !Ea e logodnica mea !



Yvonne urca pe scena.Replicile ei vor fi spuse cu un accent ciudat strain.



Jean : Ce dracu ‘ e asta ?Balci ?Ai distrus spectacolul !Esti…

Yvonne : Taci din cura !You un recisor slap and futacious !Pe totii va

cunoscu! Am vorpit despre voii my lover Andreii!

Andrei : Ea este Yvonne iubita mea!Iar ei sunt colegii…

Aurica : Andrei !O negresa e iubita ta ?Baiatul mamii ce e cu tine ?(urca pe

scena)

Yvonne : Mama socra si negrii sunt oameni !Poate mai alpii la soul asta

suflet decat oamenii alpi.Andrei your mother is rasista !Nu ma place !

Andrei : O sa te placa fii linistita !Dar pe moment e socata e normal !

Aurica : Andrei baiatule !Mi-ai facut o mare bucurie sa te vad pe scena dar

tot atat de mare e supararea vazandu-te cu femeia asta !Eu sunt bolnava si as fi vrut sa te vad la casa ta cu o femeie…Mi-e rau…nu e pentru tine…Femeia asta…colorata.(cade)

Andrei : Mama !(fuge la ea )Mama stai cuminte !Credeam c-o sa

intelegi…Mama !Nu e o rusine sa iubesti !

Aurica : Andrei…eu ma duc… !Toata viata m-am sacrificat pentru tine !Am

vrut sa te vad mare actor si cu o familie frumoasa.Am vrut sa fii fericit dar vezi de multe ori fericirea unora se cladeste pe nefericirea altora…Poate…si fericirea ta e una nefericita… !Am retinut fraza pe care mi-o tot spuneai cand erai student…”Un artist nu are dreptul sa-si ingroape talentul intr-o dragoste fericita ; trebuie sa simti in toata fiinta ta o lipsa o absenta care te macina astfel te vei implini in actul creatiei‘’…Mai tii minte ?Era autorul tau preferat… Eliade ! Acum… acest citat nu mai are nici o valoare…O masca rade si una plange…Ca la …teatru…(moare)

Andrei : (urla)Mama !… Maicuta mea… ! Iarta-ma mama ! (plange) Mama

draga… mama buna… Mama nascatoare de nefericire…

Florica : Ce penibil !

Yvonne : Bitch ! Fuck you !


Andrei isi ia mama in brate si se aseaza in mijlocul scenei.



Ghita : Pai hai sa tragem cortina! Spectacolul s-a cam terminat… Deci…

Andrei : Nu trageti nimic! Stati aici in fata acestor oameni si jucati-va

rolurile vietii. Jucati-va pe voi insiva cu toata micimea voastra sufleteasca cu tot caracterul vostru de hiene si cu tot orgoliul vostru de struti…

Costel : Andrei inceteaza! Mergi prea departe!

Radu : Lasa-l nu e momentul potrivit… Si … oricum nu spune prostii !

Costel : Lasa-ma si tu in durerea mea !A iesit o seara penibila si cel putin sa

o incheiem aici !

Andrei : (se ridica tinind-o pe Aurica in brate) Voi sunteti penibili !Penibili

si ucigasi !Ucigasi ai teatrului si-ai spirilului !Faceti teatru dupa ureche si dupa paravan.Nu va dezbarati de lasitati si de invidii de cartier nu stiti sa cresteti si sa luptati pentru valoare pentru valoarea adevarata nu pentru pseudovaloarea care va bantuie…Tineti cu dintii sa fiti aplaudati pentru orice fara sa va treaca o clipa macar prin bilele voastre rotunde ideea ca ati putea juca teatru mult mai bine daca ati tine mai putin sa fiti aplaudati.Vreti sa fiti frumosi si sa nu suferiti pentru a nu va strica machiajul. Dar Dostoievski spune ca ‘’o suferinta traita sa preface mai tarziu intr-un lucru sfant pentru suflet iar omul e creat sa-si iubeasca suferinta pana la pasiune’’pentru ca altfel daca nu suferim aici pe scena publicul simte ca ne prefacem si il pierdem. Nu mai vine la noi ci sta sa butoneze telecomanda acasa in fotoliu. Iar voi regizorii trebuie sa montati povestea simplu fara intelesuri absconse care va creeaza voua insomnii si noua o suma de neintelesuri. Daca noi actorii nu intelegem ce jucam ce-o sa mai inteleaga bietul spectator ?

Radu : Ai dreptate Andrei ! Bravo ! Pe langa un mare actor esti si un mare

caracter !Daca ar toti ca si tine teatrul romanesc ar fi la un loc de cinste !

Andrei : Jean sau ‘’domnul Jean’’ cum vrei sa-ti zic niciodata nu vei fi un

nume in teatrul romanesc !Vei visa continuu sa ajungi cineva dar te vei poticni de fiecare data de un clitoris roz si umed care-ti va alimenta hormonii dar niciodata cerebelul.Esti o nulitate si vei muri un anonim !Pe crucea ta va scrie : aici zace nimeni !Ca si pe crucile multor colegi dealtfel !Imi pare rau dragilor dar asta este adevarul !…Nu asa se face teatru !


Apare George beat evident.




George : Te-ai intors colega?…Nu prea merge teatrul pe-acolo nu?

Yvonne : Tu este Georgi care place votca mai mult ca teatru !

George : Cine-i maimuta asta ? Bai fratilor am nimerit la circ?


Andrei o lasa pe Aurica jos si se aseaza langa ea.



Andrei : Vorbeste frumos coane ca o iei !

George : Ce ma ? (sare la el)


Ghita si Mihai il tin si ies cu el in culise.


Sanda : Ne-ai jignit Andrei !Noi te-am considerat colegul nostru si …

Andrei : Poate ca jignindu-va unii dintre voi va veti destepta.Altii va veti da

seama ca locul vostru nu e aici…

Sanda si Camelia ies. Jeni merge langa Yvonne


Jeni : Imi pare bine de cunostinta ! Pacat ca nu e momentul potrivit…

Yvonne : Nu face nimica ! Eu te place pe tine Geni ! Bye bye !


Jeni iese facandu-si cruce in dreptul Auricai.

Andrei : (catre Florica) Ia-ti regizorul si lasati-va amandoi de teatru ! Astfel
veti avea o viata linistrita si veti avea timp de … instincte !
Florica : Te crezi Dumnezeu ? Nu vezi ca nu esti decat un ratat ?!

Jean : Hai draga lasa-l ! E in criza si trebuie sa-l intelegem ! Generozitatea

unui regizor poate innobila un actor !

Andrei : Nu e cazul… maestre !

Yvonne : Spala putina !


Cei doi ies. Costel dezorientat iese si el. Radu urca pe scena.


Radu : Te felicit ca te-ai intors ! Sunt convins ca vei fi cel mai bun si ne vom

vedea la Bucuresti ! Imi pare rau pentru …. (arata inspre Aurica)…Congratulations miss ! (ii strange mana Yvonnei) Si… condoleanta… (iese)


Andrei se prabuseste intr-un urlet infiorator si va plange innabusit pe durata cantecului ‘’Actorul ‘’ a lui Vasile Seicaru. Yvonne ingenuncheaza langa Aurica si incepe sa o mangaie. Cortina se lasa incet iar cantecul creste in volum pana cand sparge timpanele spectatorilor.

Sfarsit

  Aminteste-ti datele mele