Bacăul ca o inimă de gheaţă, de Laurentiu Budau


Bacăul ca o inimă de gheaţă...
de Laurenţiu Budău



P E R S O N A J E L E:
MAÎTRE
ELEVUL I
ELEVUL II
ELEVUL III
STIMABILUL MĂCIUCĂ









SCENA 1
(MAÎTRE, ELEVUL I, ELEVUL II şi ELEVUL III)





MAÎTRE
Ei, care din voi poate să-mi spună ce reprezintă Bacăul, mai precis o definiţie exactă a lui.

ELEVUL I
Bacăul e oraşul din care a plecat Măciucă.

MAÎTRE
Cu răspunsuri de genul acesta n-o să iei în veci şi de-a pururi bacul, nici măcar pe cel de la Galaţi, Brăila şi Giurgiu, oricât s-ar gârbovi mămicuţa ta în Italia... N-ai nimerit-o. Stai jos. Nota şase, cu îngăduinţă. Alt răspuns la mine fuge/ Patinează şi n-ajunge! ...Mai avem, mai avem, cred, şi alte răspunsuri inteligente, nu-i aşa? Mai avem, mai avem şi alte variante?

ELEVUL II
Cum să nu, căcălău. Permiteţi? ...Toată lumea din ţara asta părăsită ştie că Bacăul e oraşul minunat, glia din care-a plecat cu... cu mai mulţi ani în urmă, Măciucă. Stimabilul Măciucă.

MAÎTRE
Începem să ne-apropiem timid de unele adevăruri. Poţi să te aşezi, prospăturo. Nota şapte.

ELEVUL II
Cum?! Doar şapte?! Prospătura a stat şapte zile cu picioarele-n lighean încercând să aprofundeze răspunsul. Nici pe Twitter n-a mai intrat, cât despre placă...

MAÎTRE
Ho! Ştiţi cu toţii că sunt un tip echidistant. Şapte, totuşi, e o notă destul de bunicică. Comentezi?! Nemulţumitului i se ia ploconul... O vrei sau n-o vrei, vremelnicule? Ia o decizie înţeleaptă. Dacă nu, ne-ntâlnim la toamnă să numărăm bobocii.

ELEVUL II mormăie, MAÎTRE fredonează distrat: “Cu rochiţa ei cea roz/ S-a băgat toată-n moloz...”


ELEVUL I şi ELEVUL III (împăciuitori)
O vrea, Maître, cum să n-o vrea, Maître. Toată viaţa a visat să ia nota asta de belea... Ia-o, mă, Calule! Cine te crezi?

ELEVUL II pronunţă un termen asemănător şi perfect identic cuvântului rahat.

MAÎTRE
Io-te-te la el! Să nu-mi creezi atmosferă! Am să mă fac că n-am auzit. Ai îngurgitat ceva răumirositor de mic? Ai noroc. Astăzi împlinesc cinci zile şi douăzeci de ani de când port această minunată perucă care-mi fereşte placa de argint de oxizii dăunători. Se cuvine să fiu generos faţă de dânsa. Se cuvine o anumită condescendenţă. Mai ales faţă de ea... Mai avem cumva şi alte variante?

ELEVUL III
Cum să nu. Bacăul e oraşul din care a plecat, mai precis şi-a luat tălpăşiţa, Măciucă. Marele Măciucă. Unicul.

MAÎTRE
„Asta-i pohta ce-am pohtit!” Bingo! Bravo, olimpicule! Nu mă aşteptam, chiar dacă mă aşteptam să nu mă aştept. Bravo! (scoate de sub catedră un abac considerabil) Nota... Doi şi cu doi fac patru, împărţit la 3,14... cosinus...

ELEVUL I, ELEVUL II şi ELEVUL III
Nu ne ţineţi în suspans. Ştiţi că avem deseară meci de calificare la bambilici.


MAÎTRE (victorios)
Ooopt! Erai cât pe ce să mă laşi mască, elevule numarul doi. Ştiţi doar că, prin tradiţie, opt e nota cea mai mare pe care o pot acorda unui elev. Nota nouă e pentru profesori şi zece, desigur, pentru măritul Doamne-Doamne! (o explozie îndepărtată de la poligonul “Lunca Siretului” care îl determină să-şi facă cruce cu ambele mâini) ...Acum întrebaţi-mă, dacă vă dă mâna (da, da, dreapta aia exploatată!), şi pe mine.

ELEVUL I, ELEVUL II şi ELEVUL III
Cum să îndrăznim?! Ce naiba să vă mai întrebăm? Dumneavoastră le ştiţi pe toate... cel puţin aşa ne-aţi obişnuit să credem. Încă din uterul stimat al mamei dvs. vă număraţi degetele în ambele sensuri. Dumneavoastră staţi tot timpul cu cartea de filozofie în mână, chiar şi pe budă în timp ce vă scremeţi duios, nu ca noi ăştia, ignoranţii, care stăm cu reviste ilustrate pe înţelesul tuturor care se autoiubesc cu evidentă disperare de cauză...

MAÎTRE
Verificaţi-mă, căuzaşilor, ca să nu credeţi că dau chiar aşa note ulcerate din burtă.

ELEVUL I, ELEVUL II şi ELEVUL III
Definiţi-ne, vă rugăm, Bacăul, eternul şi fascinantul Bacău, fără să apelaţi la frunză! Aveţi la dispoziţie 30 de secunde în cap! Atenţie!

MAÎTRE
Floare la ureche. Toată ţara, toată capitala, toată Vama-Veche şi înfrăţitul Torino ştiu că Bacăul e târgul, mă rog dacă ţineţi cu tot dinadinsul - oraşul, municipiul erou, din care-a plecat mâncând pământul, cu un trabuc cubanez fals în gură, Măciucă. (fredonează în surdină) Mai vino iar în gara noastră mititică...

ELEVUL III
Maître, şi cu gagiul de Bacovia cum rămâne? Se mai pune la socoteală? Conform tradiţiei, el a dat tonul plecărilor intempestive... De el n-ar trebui să pomenim nimic? Măcar acolo, aşa de formă. De coşmeliiile alea pline cu boschetari, ale lui Alecsandri - Bradul...

MAÎTRE
(strănută necenzurat obligându-i pe elevi să-şi deschidă instantaneu umbrelele pestriţe)
Bardul!!! Tinere, în ce an crezi că ne aflăm? Vrei să-ţi retrag nota aia nemeritată? Coşmelile alea bântuite vor fi demolate în curând c u aJutorul neprecupeţit al nesimţirii... Casa Albastră va supravieţui, dacă nu ştiai! Enervează-mă, enervează-mă!

ELEVUL I, ELEVUL II şi ELEVUL III
Sănătate! Sănătate! Veniţi să ne susţineţi la meci?

MAÎTRE
Pfu! Valea, prospăturilor! Nu-mi ţineţi calea! Ne întâlnim pentru eventualele semne de exclamare, pe blog!

ELEVUL II pronunţă, pentru a doua oară, termenul asemănător şi perfect identic cuvântului “rahat cu prune”. Soneria cât farfuria. Rumoare. Tropăituri. Linişte.













  Aminteste-ti datele mele