regizor caut piesa

PERSONAJE
DAVID GOLDMAN – evreu
ION ION – interlop
VASILE DOSNEANU, alias NAOMI – travestit
MIHAELA CAPDEFIER, alias MIŢI – profesoară
PETRONELA HÂRDĂU, alias NELI, alias PIŢI – actriţă
KAKAREZ ZVAMBUGU MWAZABWUNGU BWUNGU - negru


Acţiunea se petrece la Ambasada S.U.A. unde personajele de mai sus vin la interviuri pentru a obţine multvisata viză americană.

În scenă, la ridicarea cortinei se află Ion Ion care spune o rugăciune şi sărută, din când în când, nişte iconiţe.



ION: Tatăl nostru carele eşti în ceruri (sărută iconiţa), facă-se voia mea precum o cer (sărută iconiţa), să plec de pe acest pământ. Viza noastră cea de toate zilele (sărută iconiţa), dă-mi-o mie astăzi şi nu mă duce iar în ispită (sărută iconiţa), să-njur poporul meu. Ambasadorul nostru care eşti în biroul alăturat (sărută iconiţa), sfinţească-se numele tău (sărută iconiţa), fie ambasada ta (sărută iconiţa), facă-se voia mea (sărută iconiţa), precum o cer şi mă frământ.(sărută iconiţa) Viza noastră cea de toate zilele (sărută iconiţa) dă-mi-o mie astăzi (sărută iconiţa) şi îmi iartă mie expulzările tale (sărută iconiţa), precum şi eu vă iert războaiele voastre. (sărută iconiţa) Şi nu mă lăsa iar în ispită (sărută iconiţa) şi mă mântuieşte de români. (sărută iconiţa) Că a ta este hotărârea (sărută iconiţa) şi puterea (sărută iconiţa) şi ştampila. Amin! (sărută iconiţa)


Apoi începe să se aranjeze şi să se pieptene, într-o oglindă mică, pe care o scoate din buzunarul hainei. Pe aranjare vorbeşte ca pentru el…


ION: God bless America! I love America! I want to be an american... Eh, mă descurc..


Intră un individ.


DAVID: Bună ziua!
ION: Hello man! How are things going on?
DAVID: (puţin blocat) Fac… fac bine… Doar noi doi?
ION: Yes… noi doi şi America…!
DAVID: Da, da ...ar fi minunat…(pauză) Offf, ce emoţii am! Sper să-mi dea viza!
ION: Dacă nu eşti terorist… ţi-o dau… (râde) N-ai dinamită înfăşurată în jurul corpului?... Dezbracă-te!
DAVID: Asta-i o glumă?... Eşti doctor?
ION: Se poate spune şi aşa…(gest) Operez… oameni!... Ai mai fost?
DAVID: În state nu… În Europa am umblat peste tot… În America încă n-am ajuns deşi am rude acolo… multe rude. De fapt, eu am rude peste tot prin lume…
ION: Aha, familie mare, remuneraţie…
DAVID: … după buget… ştiu… Dar nu e asta! Eu fac parte din poporul ales… de-aia suntem împrăştiaţi prin toată lumea.
ION: Ales de cine?
DAVID: (face semn în sus) Sunt evreu… Poporul lui Israel!... Suntem aleşi… David Goldman.
ION: Ion Ion! Primul Ion e numele de familie…
DAVID: Şi-al doilea e prenumele… e logic! Cum spuneam, noi, evreii suntem aleşi…
ION: Iar noi românii, suntem culeşi… de peste tot din lume… şi trimişi la pachet acasă. Pachet la promoţie, aştepţi unul şi vin 50…
DAVID: Mda… păi…
ION: Ce păi? Ăsta e adevărul! Mâncăm lebede la Viena, cerşim la Paris, furăm din Berlin, violăm la Roma, şi, eventual muncim puţin la Madrid! Iar copiii ni-i vindem prin toată lumea…Fucker mother!Dacă iau viza nu mă-ntorc nici când moare mama. Să moară mama dacă te mint! Ea e de vină că m-a adus pe lumea asta de rahat…
DAVID: Nu mama e de vină pentru ceea ce face fiul!
ION: Nuuu... c-o fi tata pentru că i-a tras-o! Nu putea şi sclerozatul de bătrân să i-o tragă uneia mai din vest? Un szeretlek, un je t`aime, un ich liebe dich… Măcar de prindea o luxemburgheză! Lux – burghez… Ţară mică dar orizont uriaş!
DAVID: Ei, nu ne putem alege părinţii!
ION: Dar ţara? Ne-o putem?
DAVID: Ţara ne-alege ea… În cazul de faţă…


Intră Vasile zis Naomi . E un travestit îmbrăcat şocant . O apariţie spectaculoasă. Dacă se poate ar trebui să aibă o voce subţire, ori din naştere, ori compusă.


VASILE: Oh, bonjour domnilor!


Cei doi rămân şocaţi câteva momente. Nu îşi găsesc cuvintele.


VASILE: Hello!... Cucu!... Nu posedaţi (gest)… organul vorbirii? Ori vă inhib? Staţi liniştiţi, mă aflu aici pentru că vreau şi eu ceea ce vreţi şi voi.
DAVID: Nu prea cred!
ION: Tu… eşti om?
VASILE: Hi, hi, hi… Nu, sunt femeie! Aş putea spune, chiar o doamnă! Am studiat dragă! Am făcut ştiinţele politice …mă rog, la seral… studiam mai mult seara, dar…
ION: Ce studiai?
VASILE: Ei, studiam… cu diferiţi politicieni… hi, hi, hi, ştiinţele… politice. Platformele lor program, doctrinele… uneori studiam şi istorie… hi, hi, hi…cotropirea unor teritorii, hi, hi, hi… şi anatomie... hi, hi, hi…
DAVID: La ce facultate?
VASILE: Ei, la şcoala vieţii! Hi, hi, hi, nu posed diplomă, dar mă descurc mai bine decât mult licenţiaţi!
ION: Eşti bulangiu?
VASILE: Ooooo, ce limbaj…! Domnule, vă rog! În primul rând sunt o doamnă… în puii mei! Apoi sunt o intelectuală, nu mă combin prin boscheţi cu toţi poponarii mediocri. Sunt un nume în ţara asta…
ION: Ce nume?... Zdreanţă!
VASILE: Eşti un mitocan şi-un misogin! Un rasist, un nazist, un …Numele meu e Naomi, dragă!
DAVID: Hei, hei, mai încet cu naziştii! Nu-mi place cuvântul!
VASILE: Eşti evreu?... Ooo, popor ales… Bărbaţi circumcişi…
DAVID: Circumspecţi! Mai ales la bărbaţi… inversaţi.
VASILE: Vai, dar nu e cazul… Am suferit împreună… şi noi şi voi… Suferinţa, de obicei, apropie oamenii.
ION: (râde) Domnule Goldman, de ce nu vrei să te apropii de această fiinţă sensibilă? Tu-ţi dai seama cât a suferit…î n politică? Mai ales că aici, totul se face pe din dos!
VASILE: Fără aluzii! Vă rog!
DAVID: Şi fără iluzii! Să nu crezi că între noi poate fi ceva…
ION: (râde) Între voi nu… dar în voi… nu se ştie…
DAVID: Îmi plac femeile, nu bărbaţii.
VASILE: Sunt aici! Şi, după cum văd, sunt unica femeie din această încăpere!
ION: (râde) Domnule Goldman… eşti un om de aur! Se pare că ai căutare… Iar dacă bunicii voştri au ars…împreună, acum vreo 50 de ani, ce i-ar împiedica pe nepoţi să “se ardă” acum? Chiar dacă “vă pârliţi” doar pe la spate, ha, ha, ha…
DAVID: Te credeam om serios! Cu aşa ceva nu se glumeşte! E traumatizant!
ION: Crezi?... Există lubrefianţi! Ha, ha, ha…
VASILE: Eu nu folosesc… Mă umezesc de la sine…
DAVID: De la sinele cui?
ION: I-auzi! Faci şi economie de… combustibil, domnule Goldman! Specific poporului ales! E o afacere… cuşer!
DAVID: M-aş bucura dacă ăştia nu ţi-ar da viza. Nu o meriţi!
ION: (nervos) Băi Iţic… ciocul mic! (arătând spre Vasile) Că rămâne doamna văduvă! Babardeala-i babardeală şi viza-i viză! Nu amesteca borcanele…
VASILE: Hei, calmaţi-vă… Nu se cade să vă certaţi în ambasadă! Domnule Goldman, domnul a glumit.
DAVID: Cu poporul meu nu se glumeşte! A suferit destul în istorie.
ION: Şi-acum îi face să sufere pe alţii!
DAVID: (îi aruncă o privire tăioasă) Rasistule!
ION: Băi Iţic, tu chiar vrei să mă superi?
VASILE: Haideţi domnilor…Vă certaţi pentru politică? Politica-i o curvă!
DAVID: Ca şi tine…domnule…sau doamnă…că habar n-am ce eşti!
ION: Când vorbeam de suferinţă, adineaori, la ea mă refeream…O faci să sufere, frate! Şi e păcat. Luaţi viza împreună şi-n state…vă căsătoriţi! Acolo e voie…
DAVID: Dar tu nu-nţelegi, domnule, că nu-mi plac bărbaţii? Nu pricepi că sunt un om normal, un bărbat care face sex, exclusiv, cu femei?!
ION: Hai las-o baltă! N-ai deloc umor. Eu glumeam ca să mai treacă timpul. Nu mă priveşte cum eşti şi ce eşti. Şi nu mă interesează nici de ăsta (arată înspre Vasile) că s-a făcut femeie!
VASILE: M-am născut femeie, nu m-am făcut! Atâta doar că femeia din mine s-a născut într-un corp străin, de bărbat.
ION: Cred că femeia din tine s-a născut tâmpită. Iar bărbatul idiot.
VASILE: (râde) Hi, hi, hi…sunteţi pornit pe toată lumea… Haideţi să ne liniştim…(caută în poşetă) O bombonică? E de mentă!
ION: Dementă eşti tu… măi… ce eşti de fapt? Cum te cheamă în buletin?
VASILE: Numele meu este Vasile Dosneanu. Dar v-am zis că mi se spune Naomi! În buletin sunt Vasile, iar în societate, Naomi. Hi, hi, hi… e simplu.
DAVID: Domnule… sau dudúie Dos-neanu… De ce vrei să pleci în America?
VASILE: Hi, hi, hi… Dudúie dúduie dudul cu dudele dudarului din Dudeşti! Ce cuvinte perimate uzitaţi, domnule Goldman… Dudúie…!
DAVID: Cucoană…! Nu mi-ai răspuns la întrebare!
VASILE: Sunt la interogatoriu? Mă predau…! (aruncă sacoul) Controlaţi-mă, n-am nimic de ascuns… La mine totul e pe faţă…
ION: (râde) Şi nimic pe din dos…Dosneanule!
VASILE: Haideţi să ne calmăm şi să vă spun povestea mea…(îşi aprinde o ţigară) M-am născut la ţară, undeva lângă Băicoi-Prahova. Tata beţiv şi leneş, mama bolnavă şi casnică. Au turnat şapte copii… eu am fost singurul băieţel, restul fetiţe! O duceam greu, n-aveam aproape nimic… Scandal, beţii, teroare…Am terminat zece clase şi m-am angajat la o fermă de văcuţe, într-un sat vecin. Acolo, văcarul, s-a dat la mine… Era solid, musculos, un bărbat puternic… Atunci mi-am dat seama că sunt altfel, că mă simt femeie, fetiţă, de fapt… Aveam 16 ani…
ION: Biata floricică!
VASILE: Seara, după ce mulgeam văcuţele, stăteam pe câmp şi priveam steluţele…Eram cu el, în braţele lui… era atât de frumos!
DAVID: Explozie de romantism… Doi văcari puturoşi pe Calea Lactee!
VASILE: Nu eram puturoşi! Ne spălam înainte…Iar el mi-a făcut cadou un spray Farmec 16…
ION: Fermecător văcarul tău!
VASILE: Da, foarte… Am suferit enorm după ce l-am pierdut…Cineva ne-a văzut de câteva ori şi a anunţat poliţia. Ne-au prins în fapt şi i-au dat vreo zece ani… Am fost distrus… Am vrut să mă sinucid. Am plecat de-acasă… am ajuns în Bucureşti. Am dormit o vreme în Gara de Nord, prin parcuri. Cerşeam… hm… o viaţă de câine! Apoi, la gară, am întâlnit nişte băieţi…M-au luat la ei… ne drogam… Am început să mă prostituez… Am cunoscut oameni grei! Hm… e grav ce spun, dar e adevărat! Politica noastră e plină de pederaşti!... Am cunoscut destui… Unul dintre ei s-a îndrăgostit de mine. Mă răsfăţa…
ION: Pe din dos?
VASILE: El m-a făcut femeie! Mi-a plătit operaţia în Thailanda! Acum nu mai am penis, iar sânii mi-au crescut natural, nu am burete în sutien, ca alţii. Am urmat un tratament costisitor, el a plătit tot… L-am iubit! L-am divinizat!(plânge) S-a prăpădit!... Amorul meu… Marea mea iubire…! Dragostea mea… ahhh… El m-a redat vieţii, lumii… mi-a deschis uşi… m-a introdus în anturaje selecte…
ION: Te-a introdus?
VASILE: Da, domnule! M-a introdus! M-a introdus în lumea bună…am cunoscut artişti, unul chiar celebru, un cântăreţ… Apoi actori, regizori… he-hei, de-aţi şti câţi homosexuali sunt în lumea artistică!
DAVID: Poţi să ne dai nume?
VASILE: Ei, eu vorbesc la modul universal, dragilor! Ăştia de la noi sunt pionieri, începători! Le e frică să se pupe-n public… Eu am cunoscut persoane din Londra, din Berlin, din Roma… Chiar şi un negru, la Rio…
ION: Rio de Janeiro? Eu îmi doresc enorm să ajung acolo. Distracţie, frate… dar şi muncă! La ce-nghesuială e-acolo pe străzi, cu carnavalul…
VASILE: Era marfă! Doamne, ce trup avea…Ca un zeu! Muşchi, forţă, strălucire! Era superb! Şi-avea un nume senzaţional: Esculados Bambulos de Dos Santos Paco Paco E Morena do Bucos!
DAVID: Cam lung!
VASILE: Da, era lung… Dar eu îi spuneam Bambulos! Hm… ce vremuri!
ION: Te-a cam plimbat iubitul! Eşti norocos!
VASILE: …oasă! No-ro-coa-să! Sunt fetiţă, domnule! Am 30 de ani, dar de-abia de la 16 ani am ştiut ce sunt .
DAVID: Abia ţi-ai făcut buletinul…Eşti crudă!
VASILE: Dar nu frivolă! Hi, hi, hi…În State vreau să-mi încerc norocul în industria porno . Deşi pozează în cei mai puritani pământeni, americanii sunt nişte sclavi ai sexului . Şi asta până la cel mai înalt nivel.V-o mai amintiţi pe Monica Lewinski şi-al ei birou oval? Bill Clinton a fost o victimă, săracul! Şi-a ales o gură prea vorbăreaţă!
ION: Şi a ta e cam slobodă! Dacă te-aud ăştia nu mai pupi viza!
VASILE: Ei, dar ce, trebuie să ştie adevărul? Americanii sunt nişte naivi incurabili! Merg în vizită la o mătuşică… asta le spun!


Intră în scenă cele două femei, Miţi şi Piţi.



MIŢI: Hello. I think I am in the right place. For a viza.
ION: Da, da, aţi nimerit… Hai, curaj…doamnelor!
PIŢI: Ooo, sunteţi român… Credeam că…
DAVID: Aici toţi suntem români! Americanii sunt dincolo, după uşa asta. (arată înspre uşă)
MIŢI: Oh, sorry… Acolo se pune viza?
ION: Da, păpuşă! Acolo se pune… Dar trebuie să stai la coadă. Ai impresia că noi suntem figuri de ceară?
PIŢI: Puteţi fi mai amabil! Nu intrăm în faţa nimănui . De fapt, eu nici nu vreau să intru! Am venit doar ca să ies… cu prietena mea… fericită.
MIŢI: Da, eu vreau viza pentru America! Vreau să plec, să încerc altceva… o viaţă mai bună . M-am săturat de România asta!
ION: Ne-am cam săturat cu toţii . Dar nu putem depopula ţărişoara!
PIŢI: Eu nici nu vreau s-o depopulez… Adică vreau… dar nu să populez America. Eu prefer… Rusia! Ia liubliu Putin, Elţîn, Gorbaciov…
DAVID: Mai încet, femeie, că te-mpuşcă ăştia! Ce curaj! Să strigi în ambasada Americii că-i iubeşti pe ruşi!
ION: E inconştienţă, nu curaj!
PIŢI: Stai domnule, că iubesc pe cine vreau…
VASILE: Perfect adevărat. Vă susţin, domnişoară! Amorul nu poate fi îngrădit de nimeni. Nici de religie, nici de politică şi nici de sex. Amorul e ca un fir de praf care zboară peste tot şi intră unde vrea, chiar şi în cele mai absconse găurele!
ION: La tine intră unde vrea. La noi, intră unde vrem.
MIŢI: Oh, my God! Ce discuţii! În orice încăpere în care se găsesc cel puţin doi bărbaţi, se ajunge la subiectul sexual.
ION: (râde) Bărbaţii dezbat subiectul… iar femeile ating obiectul!
DAVID: Domnişoară preferaţi o dizertaţie despre Einstein? Teoria relativităţii? Freud şi interpretarea viselor? Sau vă captivează supraomul lui Nietzsche?
MIŢI: Ai să râzi, domnule, dar ştiu teoria lui Einstein… Orice corp scufundat într-un lichid îşi măreşte volumul…
DAVID: Da, stai jos, doi! Ăla era Arhimede… Nu vă supăraţi, ce studii aveţi?
MIŢI: Sunt profesoară! Mihaela Capdefier, dar mi se spune Miţi . Am predat la un liceu agricol…E jale în învăţământ, jale mare… domnilor! Salarii de mizerie, fonduri ioc, bani pentru navetă canci… Cum s-apărem în faţa elevilor îmbrăcate de la second-hand? M-am săturat… Unii dintre ei vin la şcoală cu limuzine şi-ţi râd în nas! Asta nu mai e şcoală…
ION: Azi e bine să ai şcoala vieţii…domnişoară Miţi! Am un văr cu trei doctorate şi abia e director de casting la Felix motanul, la Antene. Şi e doctor în filozofie, psihologie şi drept penal . Iar el alege feţe…
VASILE: De casting…? M-ar interesa!
ION: Stai jos! Noi încă nu facem telenovele porno!
PIŢI: Am fost şi eu la castinguri, dar degeaba!
DAVID: Sunteţi în branşă cu… domnul… doamna Naomi?
PIŢI: Nu sunt în branşă cu nimeni… Sau, dacă vrei, sunt… Cu Dinică, cu Albulescu, cu Stela Popescu… cu Tamara…
MIŢI: Prietena mea este actriţă. Una dintre cele mai bune…Dar n-are noroc!
ION: Futu-i norocul mă-sii! Cât ghinion, domnule, pe poporul ăsta!
PIŢI: Este adevărat! Sunt actriţă, dar una fără noroc. Am terminat şefă de promoţie, am făcut patru reclame, două la detergenţi, una la biscuiţi şi una la telefoane. Am mai prezentat o emisiune culinară la Papa Tv. Am fost la zeci de castinguri, dar degeaba… Regizorii şi producătorii îşi aleg, deseori, actriţele cu care să se culce în timpul filmărilor şi nu neapărat pe cele talentate. Nu vedeţi că joacă în filme toate paraşutele, cântăreţe de doi bani… Cu silicoane-n ţâţe şi-n buze, dar fără studii de actorie… Astea ne fură toate rolurile… Japiţele!
DAVID: Cum vă numiţi domnişoară? Să vă reţin numele pe când veţi ajunge o stea…
PIŢI: Petronela Hârdău! Dar prietenii îmi spun Nela… Sau Piţi! E un alint!
ION: Piţi, Piţi, Piţi… Ce vrei tu să faci în maica Rusie? E cam frig pe-acolo…
PIŢI: Ador ruşii! Pur şi simplu, îi divinizez! Sunt uriaşi, domnule! Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Gogol, Esenin, Lermontov, Puşkin, Ceaikovski, Rachmaninov, Korsakov, Mussorgski… Mai vreţi?
VASILE: Mamă… de unii am auzit şi eu! I-ai cunoscut pe toţi ăştia?
MIŢI: Ăştia se cunosc pe dinăuntru… nu aşa cum crezi tu…
VASILE: Pe dinăuntru? Wow…
DAVID: Dar de Stalin aţi auzit, domnişoară Nela?...Sau Piţi!? Tot mare a fost şi ăsta! A ucis milioane de oameni… evrei… ţigani…
ION: Ăsta nu se predă la facultatea de teatru!
PIŢI: Eu nu am spus că vreau să mă mut în Rusia! Doar că apreciez acest popor pentru ceea ce a dat omenirii.
DAVID: Da, ruşii ne-au dat comunismul, dictatura, delaţiunea… iar acum ne dau gaze… Cam scumpe!
ION: Domnule Goldman, după câte ştiu eu, primii noştri comunişti au fost evrei de-ai tăi… Bodnăraş, Ana Pauker…
VASILE: Ooo… hai să terminăm cu politica! E o curvă!
ION: Aşa e preasfinţia ta! Să dea Domnul să capeţi viza…mai sfinţeşti şi tu pământul făgăduinţei!
VASILE: Ooo, da… Simt că acolo m-aş regăsi. E o ţară liberă, fără prejudecăţi… Sunt o fire prietenoasă, mi-aş face repede prieteni printre americani!
MIŢI: Acolo poţi să faci un copil, dacă vrei! Un bărbat a născut deja în America.
PIŢI: Hai mai lăsaţi-mă cu americanii! La ei totul e invers…Ei conduc lumea, ei fac războaie, îşi bagă nasul peste tot… Acum au ajuns bărbaţii să nască în locul femeilor… Sunt nişte degeneraţi! Vor să controleze absolut totul! Păi cu ce să controlezi, frate, dacă n-ai cap?
DAVID: Cu… (gest)Banii fac totul domnişoară…mare actriţă! În zilele noastre nu mai contează nimic… nici studii… nici cultură… nimic. Ai bani, ai valoare!
ION: N-ai bani, eşti nul! Corect… Eu am fost un zero când eram calic. Apoi, după zece ani de stat prin Europa m-am întors cu trei maşini şi-aproape un milion de euro . Femei, ca la balamuc…veneau la mine de parcă eram Făt- Frumos! Şi, constataţi cu ochiul liber că nu sunt o frumuseţe…! Şi femei, tată, nu orice! Numai manechine! Eu le ziceam manechinuite, că prea se chinuiau să intre în elită! Făceau de toate, săracele, dar tot la prezentări de cârpe pentru Mama Zina şi Bote au rămas. Ele se visau la Milano, la New York, la Paris… Hm… le mai amăgeam şi eu…
MIŢI: Nu ai fost cinstit! Tipic bărbătesc!
ION: Doamna profesoară dacă-l confundăm pe Einstein cu Arhimede, elevele rămân confuze! Iar mai apoi, confuze fiind, cad victime unora ca mine! Să fii sigură că nu m-am combinat cu nici una care ştia teoria relativităţii! Am avut doar de-astea, mai văzduhiste… care o ştiau pe aia cu…un corp scufundat într-un lichid… ha, ha, ha…
MIŢI: Ce grosolan eşti!
PIŢI: Lasă-l Miţi să spună ce vrea! E greu să contrazici un bărbat .
ION: Aici e vorba de realitate, doamnelor! Când eram tânăr şi fără lovele îmi găseam foarte greu câte-o iubită. Mă părăseau toate… Femeile nu caută omul din tine, ci bani, bani, bani, cât mai mulţi bani… Dar am avut noroc cu o babă… ha, ha, ha… Aveam 22 de ani, iar ea 60. Ea a fost singura mea iubită constantă şi fidelă, în acei ani… Hm… Mergeam la ea şi mă simţeam bine. Îmi prepara pogăcele cu brânză, îmi dădea vodcă, îmi punea casete video cu concursuri de miss… Mă prepara şi pe mine! Eram bine crescut şi vorbeam cu dumneavoastră cu ea…Chiar şi când făceam amor. Ha, ha, ha…deschideţi-vă picioarele… întoarceţi-vă pe spate…daţi-vă jos chiloţii… Ei, chiloţii e impropriu spus, fiindcă în ceea ce noi numim acum chilot, ea avea vreo doi- trei metri de material… până la genunchi. O tânără din zilele noastre şi-ar putea face o rochie de seară din chiloţii bunicuţei… Ha, ha… iniţial m-am dus la ea din curiozitate, să văd dacă pot fi bărbat… Apoi mi-a plăcut! Şi în lipsă de altceva… decât manual… tot mai bun era un vagin… chiar dacă aducea cu Marele Canion American!
MIŢI: Grosolan şi lipsit de bun simţ! Doamne…!
ION: De ce vă oripilează realitatea, doamna profesoară? Sunt lucruri normale, pe care le-am trăit, pe care le-am făcut. Şi dacă mă gândesc bine, ar fi trebuit să şi sufăr puţin. Pentru că, logic, baba a murit după câţiva ani…Voi vă daţi seama!? Mi-a murit o fostă iubită!... O lumânare… o floare… ceva… Eu nimic, am plecat în lume! Biata mea, Olivia!
MIŢI: Nu ai deloc haz! Eşti lipsit de orice urmă de bun simţ… Cum poţi să vorbeşti aşa despre o femeie?
ION: Faptele vorbesc, nu eu. Nu am inventat nimic! Am trăit totul pe pielea mea. Şi pe-a ei! Pe pielea iubitei mele… hm, cam tăbăcită… dar care m-a acceptat sărac şi viril.
VASILE: Azi toată lumea e agitată! Probabil, din cauza emoţiilor…Poate fi o zi mare pentru toţi… mare de tot!
ION: Vreau să termin povestea!
VASILE: Da, lăsaţi-l să termine …E palpitant!
DAVID: Termină domnule… Ion! Acum am pronunţat prenumele .
ION: Mă Iţic, ăsta e umor evreiesc?
DAVID: Da, domnule… Ion! Ăsta e… numele!


Ion sare la bătaie. Vasile intervine între ei.


VASILE: Domnilor staţi calm…! Aici v-aţi găsit să vă bateţi? În Ambasadă?
ION: Mă bat unde-mi vine… Hai, fâl-fâl… Ori vrei să-ncep cu tine?
DAVID: Eşti lipsit de umor! Dacă ăsta e numele tău…
MIŢI: Potoliţi-vă, oameni buni, ce Dumnezeu!
PIŢI: Nu, nu …eu vreau acţiune! Hai, box! Să vadă şi americanii cum se bat românii! Să ne ia frica .
ION: Doamnelor, staţi deoparte! Ăsta nu mai apucă viza!


Îmbrânceli, ţipete, scandal… Intră Kakarez…


KAKREZ: Bune ziue! Sarut mana la domne!


Toţi rămân surprinşi câteva momente. Primul care reacţionează e Ion.


ION: Tu cine eşti, mă?
KAKREZ: Bune ziue! Bentru viza… Vrem sa plec la Americ! Botswana it` s my mother country…
VASILE: Hy! Eu sunt Naomi! Hi, hi, hi …Îmi pare bine de cunoştinţă!... Eşti negru…
KAKREZ: Kakarez Zwambugu Mwazabungu Bungu. De la Botswana! Ţara departe de Rumunia. La Africa… Eu medicin, bun medicin… caştig mult banii aici, mult lei. Dar familia multa la mine… Noue sore et patru frate acasa la satul meu, la Botswana. La Americ unu frate et doue sore. Sta acolo, muncesc! Vrem sa plec la ele… Agiut familie. Americ bogat, mult banii acolo…
MIŢI: Tu crezi că americani nu au negri lor?
KAKREZ: Este nigro la Americ, este mult. Dar eu medicin…agiut pobor americhen, fac sanatos.
DAVID: Ce doctor eşti mă, dacă nici nu vorbeşti bine româneşte?
KAKREZ: Facut şcola la Rumunia. Doue anii! Apoi dat afara decanat. Neserios… cerut banii la mine… Cum spune voi… spaga… mita… ciupucu. Eu sarac…de unde dam? Decanat minte… spus ca libzit scola, ca nu studiut… Nu asta adevar! Eu nu dam lui spaga!
PIŢI: Şi atunci cum eşti doctor dacă nu ai terminat şcoala?
KAKREZ: Eu medicin natural… traditionel… Studiut bunic la Botswana . Avut bunic vraciu, bun vraciu… El salvat mult pobor… Cu cantec, cu iarba… Cu blante. Eu cunosc tot ce facea bunic vraciule…
ION: Mă, tu eşti un vrăjitor! Unul chiar simpatic…dar nu cred că pupi viza!
MIŢI: Dacă are chemare de la fraţii lui din America şi are unde locui… poate o primeşte!
KAKREZ: Brimesc, brimesc! Eu om bun, nu are problem cu politic… eu nu membru Al Qaida. Eu musulmen, dar başnic… cuminte. Eu vrem salvat bopor americhen, nu vrem ucis… Botswana nu inimic Americ, brieten Americ…
DAVID: Musulmanii au cam toţi o problemă…
KAKREZ: Nu broblem mister… Tu este rumun, eu brieten la tine . Nu inimic.
ION: Ha, ha, ha… ţi-ai găsit românul! Băi Kakarez, ăsta e evreu. Ăsta nu “brieten” la tine!
DAVID: Încetează! Eşti penibil deja!
PIŢI: Haideţi fraţilor că nu contează ce religii sau ce naţii avem . Suntem oamenii cu toţii!
KAKREZ: Da, da, omeni…Toti omeni buni… (către Piţi) Tu este om bun, om frumos… Lady… beautiful lady…
VASILE: (oftează)
KAKREZ: (către Vasile) Şi tu beautiful lady… Sexy lady…(către Miţi) Şi tu… forte frumosa! Rumunia frumosa femeie…
ION: Îţi plac femeile noastre, ai?
KAKREZ: Blace, blace… Cunoscut mult femeie rumuna… Eu tratat! Broblem de femeia… cinecoloc… da, da…
VASILE: Sunteţi ginecolog? Ah, chiar vroiam un consult înainte de-a pleca…
KKAREZ: Da, da… facem, facem… La capinet. Dar brima data brimim viza… Muine facem controle!
DAVID: Deşi doamna… sau domnul Naomi ar fi preferat acum…pe loc!
KAKREZ: Be loc? Nu butem… Muine la capinet. Aici ambasada, nu capinet!
MIŢI: Dar a intrat cineva înăuntru până acum?
ION: Eu am ajuns primul aici… deci n-a intrat nimeni încă!... Sunt pentru a treia oară. De primele două dăţi m-au refuzat…
DAVID: Nu e de mirare! Cu ocupaţia ta… fără ocupaţie… cum ai vrea să primeşti viza?
ION: Dar tu cu ce te ocupi, măi Iţic? Ia să te-aud!
DAVID: Eu am un crematoriu! Nu prea mai sunt locuri în cimitire! Şi m-am gândit c-ar fi o afacere bună…Tot mai mulţi oameni preferă incinerarea!
ION: Ce paradox! Un evreu să ardă oamenii în crematoriu! E o reminiscenţă?
DAVID: E doar o afacere! Fără sentimentalisme!
PIŢI: Dar e destul de… macabru! E horror…să arzi oameni…
VASILE: Hi, hi, hi… domnul Goldman nu arde oameni… ci morţi! Mie mi se pare ok!
DAVID: Şi mai am o afacere cu eoliene…
ION: Excelent! Iei vânt gratis şi-l vinzi ca energie! Tipic evreiesc. Voi faceţi afaceri şi cu aerul…
MIŢI: Asta mi se pare o chestie extraordinară! Bravo, domnule! Arzi morţi, vinzi aer…
KAKREZ: Şi la noi, la Botswana se arde mort… Se pune ban la gura… apoi pune foc peste om. Sa blateasca bilet la Allah, la raiu…
ION: Ha, ha, ha… Se bagă bani în gura mortului?! Ştiţi care e moneda lor naţională?
VASILE: Eu ştiu… Pu…
PIŢI: Las-o baltă… că mai ştim şi noi!(pauză) Am avut un prieten pasionat de numismatică .
MIŢI: Şi mai este şi un oraş în Croaţia, cu numele ăsta!
ION: Mamă… dar ce mai studiază doamnele cuvântul!
KAKREZ: Moneda nostra mai buternic decut leul de la Rumunia…
ION: Cred şi eu! Leii noştri… e mai mititei…
MIŢI: Ne-au ciuruit guvernanţii ăştia! De-aia pleacă tineretul din ţară!
VASILE: Iar politică? Urăsc acest subiect .
ION: Dar ce subiect preferi, fluturaş?
MIŢI: Politica face totul în ţara asta. De fapt, în orice ţară! Politica, politicul şi politicienii… un fel de Dumnezeu mai mic!
PIŢI: Mai degrabă un drac mai mare!
DAVID: Haideţi să lăsăm Dumnezeii şi dracii în lumea lor… metafizică! Vă propun un joc. Trece mai uşor timpul până ne cheamă ăştia la interviu.
VASILE: Sunt de acord! Ador jocurile…
ION: Prinţeso, nu cred că domnul Goldman ne propune un joc erotic!
KAKREZ: Se vedem… Care e giocul?
DAVID: Fiecare dintre noi să pună câte-o întrebare din domeniul său de activitate, din meseria sa. Iar ceilalţi să răspundă cât mai corect.
MIŢI: Un test de cultură generală?
DAVID: Aproximativ! Putem să-i dăm şi miză jocului!
PIŢI: Şi care e miza?
DAVID: Cel care ghiceşte răspunsul câştigă 100 de dolari.
MIŢI: De la cine?
ION: De la cel care pune întrebarea… e logic. Eu sunt de acord!
VASILE: Şi eu, şi eu… Hm… dacă vă pun eu una, n-o ghiciţi niciodată!
KAKREZ: Imi blace gioc… Acebtam…
PIŢI: Intru şi eu … Devine palpitant!
ION: Felicitări domnule Goldman! Doar unui evreu îi putea trece prin cap să facă afaceri în ambasadă!
DAVID: Câştigător poate fi oricine! Nu e afacerea mea… Aşadar, cine începe?
PIŢI: Să tragem la sorţi . Cu bileţele!
KAKREZ: Da, da… scrie number e stablim ordine de intrebare…
VASILE: Fac eu bileţelele! (scoate din poşetă un carneţel, rupe câteva foi şi face şase bileţele pe care le numerotează de la 1 la 6)
ION: Sper că ştii să scrii corect şase cifre!... Şi să rupi bileţelele egale, fără şmecherii!
PIŢI: Ei, nu e chiar atât de importantă ordinea… Ci întrebarea!
MIŢI: Din domeniul nostru de activitate, da?
DAVID: Da.


Vasile a terminat de scris cele şase bileţele. Le amestecă bine, apoi le aruncă în sus.


VASILE: Fieacre să-şi ia bileţelul! Hi, hi, hi…ce emoţii am!
MIŢI: Unu!
DAVID: Numărul doi!
KAKREZ: Ticket number three…
ION: Patru!
PIŢI: Sunt a cincea!
VASILE: Ooo… sunt ultima…
ION: Până-ţi vine rândul te prinzi şi tu cum e jocul!
DAVID: Ne-am înţeles, da? Fiecare pune o singură întrebare, iar ceilalţi răspund. Cel care dă răspunsul cât mai exact primeşte 100 de dolari de la cel care a pus întrebarea.
TOŢI: Da, e clar!
MIŢI: Eu sunt prima… Hm… din domeniul meu… hm… mda…Gata, ştiu! Atenţie! Care este principalul organ al plugului şi care sunt componentele acestuia?
ION: Ai zis că eşti profesoară, nu inginer de maşini-unelte!
MIŢI: Da, sunt profesoară la un liceu agricol şi predau tehnologia prelucrării pământului .
VASILE: Este foarte, foarte, foarte grea întrebarea!
KAKREZ: Asta plug sapa pamant?... Eu nu cunosc cuvintele de plugul…Este tecnic intrebare…nu cunosc … Eu nu ruspund la asta…
PIŢI: Doamne, Miţi… ce-ai dat-o! Mai grea n-ai găsit? Hm…eu ştiu că plugul are nişte chestii aşa…ca nişte elice…Alea se numesc brăzdare. Apoi mai are corman…
MIŢI: Dar cum se numeşte?
ION: Eu am operat case şi maşini…la tractoare şi, mai ales, la pluguri încă n-am ajuns…
DAVID: Domnişoară…Miţi…Principalul organ al plugului este trupiţa. Aceasta este formată din brăzdar, corman, plaz şi bârsă…
VASILE: Extraordinar! Ce cuvinte!(către Miţi) Aşa este? A ghicit?
MIŢI: La plazul ultimei trupiţe se montează călcâiul…E simplu!
DAVID: Aşa este… întotdeauna îmi las un punct vulnerabil…călcâiul!
KAKREZ: A caştigat! Felicitare mister Goldman!
ION: Doamna profesoară… cu Arhimede… sau cu Einstein… saltă banul! A ştiut omul.
MIŢI: Dar e pe bune jocul? Credeam că…
DAVID: Hai să nu fim copii! Dacă primeşi viza o să faci mii de dolari! Ce e o sută?
MIŢI: (îi dă banii) Şi dacă nu o primesc?
PIŢI: Taci, nu cobi! O s-o iei! Presimt asta…
GOLDMAN: Sunt al doilea. (se gândeşte o clipă) Ştie cineva care este timpul şi temperatura optimă la care un cadavru incinerat se transformă în cenuşă?
VASILE: Doamne măiculiţă! Cadavre, cenuşă… Eu prefer oamenii vii… ce să fac cu morţii? (pauză scurtă) La 360 de grade…?
PIŢI: 360 de grade e circumferinţa unui cerc închis. Poate la 3.600…(către Goldman) Am nimerit-o?
GOLDMAN: Voi două nu!
KAKREZ: Noi nu avem cubdor bentru omeni, la Botswana… Ardem pe deal, cu iarba mult… La noi se face scrumul din om dupa noue, zecii ora. Tembratura … asta nu cunosc..
ION: Dacă zece ore îi trebuie unui negru ca să ardă… afară, pe deal, e logic că unui alb îi ajung cinci, în cuptor. Cinci ore la…500 de grade Celsius?
GOLDMAN: Greşit! (către Miţi) Ai şansa de aţi recupera suta…
MIŢI: Da, aşa o spui de parcă eu am ars toată viaţa morţi ca să ştiu… Să fie vreo trei, patru ore?


Goldman dă din cap zâmbitor. Negativ, evident.


MIŢI: Asta cu temperatura chiar n-o ştiu. N-am ars niciodată nimic viu.
GOLDMAN: Mai încearcă vreunul? (pauză) Ok…Am mai câştigat o sută, a mea. Care rămâne la mine! Temperatura optimă este de 1.200 de grade Celsius, iar la această temperatură, omul…cadavrul…mortul…se face bun de pus într-o urnă în fix…60 de minute!
PIŢI: Wow… doar o oră?
GOLDMAN: Doar o oră! Dar la 1.200…
VASILE: De volţi…? Aaa… dică nu… de grade…
GOLDMAN: Cine urmează?
KAKREZ: Eu vin cu intrebare… Din cinecolocic… Mare atention la mine… Care e nume science… ştiinţfic de la sarcina extrauterina şi cum facem cu cobil? Butem salva sau nu butem? Unde se stabilizat sarcina extrauterina?
ION: Mă Kakarez, cum poţi să vii cu întrebarea asta la bărbaţi? Păi eu şi cu Iţic ăsta crezi c-am născut să ştim care e treaba?
KAKREZ: E cultura generala… Nu conteaza femeia ori mascul, man. Cultura la fel…
ION: Asta s-o crezi tu… Puteai să ne întrebi ceva de moneda voastră naţională… (râde) De pildă, câte monede intră în gura unei botswaneze?... Ha, ha, ha…
PIŢI: Obsedatule! Tot atâtea câte intră şi-n gura unei românce…Şi-n gura unei panameze… şi-a unei kirghize, şi-a unei somaleze… La ceea ce te referi tu, “puşculiţele” sunt la fel!
GOLDMAN: Să nu divagăm!
MIŢI: Eu nu-i ştiu numele ştiinţific dar ştiu că o sarcină extrauterină se poate fixa într-una din trompe, pe ovare, sau în abdomen. Şi cu o operaţie delicată, se poate muta în uter. Aşa cred…
VASILE: Se mai poate fixa şi într-o cicatrice a unei cezariene mai vechi. Aşa a păţit o amică de-a mea. Dar ea a avortat apoi, nu a putut ţine sarcina…
ION: Eu nu mă bag la aşa ceva. Ştiu despre sarcini exact cât ştie o capră… să facă maioneză.
KAKREZ: (către Piţi) Domnişora frumos… and mister Goldman… Voi aveţi ocazie de spus acum…
PIŢI: Dar cine crezi că ştie numele ştiinţific? Doar doctorii îl folosesc. Şi aici nu sunt doctori…
KAKREZ: Nu vorbi, nu vorbi…Eu doctor, medicin…Nu spune nu este medicin aici…Eu nu invisible man…
PIŢI: Nu ştiu…habar n-am …
GOLDMAN: Dacă mi-a venit rândul aş încerca eu… Mama mea, după ce m-a născut, a avut încă două sarcini… ambele extrauterine. Probabilitatea unei asemenea sarcini este de 1 la 50, iar mama, având două, una după alta, a devenit un caz. Au cercetat-o foarte serios şi tot explicându-i-se în termeni medicali, mama i-a reţinut. Iar când mi-a povestit, i-am reţinut şi eu… Mai ales că mi-a spus povestea de zeci de ori. Aşadar, domnule Kakarez, este vorba despre o sarcină ectopică, iar aceasta nu are absolut nici o şansă de reuşită, deoarece embrionul nu se poate muta din trompe, ovare, abdomen, sau cicatrici mai vechi, pentru că… moare. Acesta e motivul pentru care mama, extrem de traumatizată, i-a povestit unicului ei copil, aici de faţă, dramele prin care a trecut cu cele două sarcini ectopice.
KAKREZ: Haa…rasbuns absolut perfect… Forte adevarat… Eu nu crezut ca cunosce cineva.(scoate banii) Boftim! Merita suta de dolari…
VASILE: Wow… Înc-o sută…! Te-mbogăţeşti, domnule Goldman!
PIŢI: Da, numele devine renume! Om de aur!
GOLDMAN: Vă mulţumesc pentru aprecieri!
ION: Vax albina! Hai să-vă-nchidă băiatul… E rândul meu, da?
MIŢI: Mda… ai mai rămas tu şi aceste două… domnişoare!
VASILE: Merci fată! Ce frumos mi-ai spus… domnişoară…
KAKREZ: Hai mister John! What 's the question?
ION: Taci mă… Ia fiţi atenţi! Ce înseamnă metoda Maradona şi care e modul de operare?
VASILE: Ştiu, ştiu… Metoda Maradona este marcarea unui gol spectaculos cu capul, iar modul de operare este… cu mâna!
ION: Taci mă, odată! Tot pe lângă vorbeşti!
MIŢI: Eu nu mă pricep la fotbal. Mai jucam oină cu elevii… Ăsta e sportul nostru naţional, dar acum fotbalul ne-a invadat viaţa. De oină cine mai ştie azi?
GOLDMAN: Doar elevii pe care i-ai învăţat tu…
KAKREZ: (către Ion) Tu facut sbort? Football? Asta este domeniul de la tine?
ION: Da mă, am făcut şi sport…
KAKREZ: Maradona mare giucator… Forte mare… The King! Dar eu nu avut timb bentru sbortu… studiut mult cu vraci medicin… I 'm sorry!
PIŢI: Eu am o bănuială!... Cred că aici e vorba de altceva, nu de sport. Ţine, mai degrabă de zona infracţionalităţii! Este o metodă de jaf…dar…nu ştiu mai multe.
VASILE: De jaf? Doamne…
GOLDMAN: Se pare că sunt cel mai deştept din această încăpere!
ION: Nici nu se putea altfel…Se cunoaşte inteligenţa evreiască!
GOLDMAN: Să-i spunem experienţă de viaţă, de data asta! Acum vreo zece ani la ieşirea din Bucureşti am fost oprit de un poliţist pe motocicletă. Aveam o sumă mare de bani, vândusem un teren de la marginea oraşului… Poliţistul mi-a cerut actele şi mi-a zis să scot tot ce am la mine. A zis că se organizează filtre într-un caz de jaf petrecut în zonă. M-am conformat, părea ceva real. A numărat banii şi mi i-a înapoiat. Abia acasă am văzut că lipseau aproape jumătate din ei. Ulterior, la poliţie, la cea reală, de data asta, am auzit de metoda Maradona…
PIŢI: Ştiam eu ceva…
VASILE: Ai fost victima unui jaf… Ce palpitant!
MIŢI: Ce poate fi palpitant când eşti ameninţat să scoţi tot din buzunare?
GOLDMAN: Tocmai asta e originalitatea metodei… Infractorul deghizat în poliţist îţi cere actele, te verifică, îţi verifică şi banii, dar, foarte ingenios şi rapid îţi subtilizează o parte din ei. Tu nu ai nici un motiv să-l suspectezi pe omul legii de ceva necurat. Acasă, însă, constaţi jaful…
ION: Mă Iţic, de unde le ştii tu pe toate?
GOLDMAN: Domnule Ion… Ion… cred că-mi datorezi o sută de dolari!
MIŢI: Extraordinar! Ce noroc au unii!
KAKREZ: Daca este cap bun se castiga money…
VASILE: Ei, nu doar cu capul se pot câştiga bani!
PIŢI: Corect! Şi munca fizică are beneficiile ei…
ION: (îi dă banii) Ţine mă, suta… Şi infractorii au onoarea lor, să ştii! Omule de aur!
GOLDMAN: Cu patru sute de dolari nu prea te poţi numi de aur… E o chestie simbolică. Dar, cel puţin, aşteptarea e mai rentabilă, mai suportabilă…
MIŢI: Pentru unii… Deşi aşteptarea e insuportabilă în orice situaţie. Lucrurile concrete dau farmec vieţii, nu cele incerte.
VASILE: Dar, totuşi, ce se întâmplă cu noi? Stăm de o oră şi nu a venit nimeni să ne întrebe nimic.
ION: Poate ăştia muncesc după fusul lor orar. Acum dorm!
PIŢI: Se pare că America încă nu s-a trezit! Continuăm?
GOLDMAN: Da, domnişoară actriţă! Aveţi cuvântul…
PIŢI: Ce amabil eşti, domnule! Oare te pricepi şi la teatru?
ION: La ce nu se pricep evreii?
GOLDMAN: (insinuant) La prostie! Încă n-am învăţat să fim proşti!
KAKREZ: Asta nu corect… Orice om vine pe lumea brost… Apoi el invaţa, educare… studiut sa agiunga ceva… Nimeni nu studiut cum sa fie prostu…
MIŢI: Unii rămân aşa cum se nasc! Nu evoluează!
KAKREZ: Asta nu vina lor… Asta e ghiniun…Karma lor nu buna…
PIŢI: Hai să vă pun eu o întrebare… bună! Din teatru… Cine este considerat părintele teatrului realist şi care este cartea sa de căpătâi?
MIŢI: Ştiu… ştiu… Mi-ai zis odată, la o petrecere de ziua ta… Un rus… Pali… Mali… nu, stai aşa… Maiakovski! Ăsta e!
PIŢI: Ăsta era scriitor, poet… un comunist! Nu e el!
KAKREZ: La mine la Botswana nu facem teatru… and movies… Nu este banii pentru teatru… Omeni sarac… lipit pe pamant…
PIŢI: Lasă că şi la noi cultura şi, mai ales, teatrul, e lipit de pământ…E ca şi-n Botswana! Cel puţin în ceea ce priveşte banii alocaţi!
ION: Cine are chef de cultură acum? Poporul e cu foamea-n gât…(pauză) Ziceai că e rus ăla?...
PIŢI: Da.
ION: Cehov?
PIŢI: Şi-ăsta era scriitor… Mare de tot! Dar nu l-ai nimerit…
VASILE: Mie-mi place de Draga Olteanu Matei… Şi de Florin Piersic! Mărgelatul… Dar ruşi nu cunosc…Şi nici cărţi nu prea am citit…
GOLDMAN: Foarte rău domniş…orule! Cărţile sunt vitale în evoluţia unui om. De pildă, “Munca actorului cu sine însuşi” a lui Stanislavski, pe mine personal, m-a făcut să mai câştig încă o sută de dolari… Confirmaţi?
PIŢI: Aşa este! Eşti fantastic, domnule! Pe toate le ştii…
GOLDMAN: Sunt văr primar cu Maia Morgenstern… Am vorbit mult cu ea despre teatru, despre filme…Am citit şi cele două cărţi scrise de Stanislavski. “Munca actorului cu sine însuşi” şi “Viaţa mea în artă”…Din ultima mi-a plăcut foarte mult o axiomă: “iubeşte arta în tine şi nu pe tine în artă!” Mi se pare fantastică, genială, chiar…
PIŢI: Aşa este! Din păcate, la noi, majoritatea se iubesc pe ei, în detrimental artei actoriceşti. Vor să fie comici şi frumoşi, cu orice preţ, uitând să fie reali, vii, conform metodei stanislavskiene şi să joace situaţia scenică. Habar n-au de asta, iar despre relaţiile dintre personaje, nu se poate vorbi. Cam fiecare joacă pe limba lui…Situaţie, realţie, stare – asta e cheia lui Stanislavski!
MIŢI: Da, dar astea se învaţă în facultatea de teatru. Ori acum, joacă mulţi fără studii de specialitate. Apar la televizor, îşi ridică poalele-n cap, apoi îi vedem în filme şi-n seriale tv. Ce să ştie ăştia de situaţie, relaţie, stare, cum spui tu? Ţelul lor e să fie vedete, nu să facă personaje!
PIŢI: Sunt actori extraordinari pe care nu-i ştie nimeni. Ei nu apar zilnic la televizor şi prin ziarele de scandal…
ION: Asta e economia de piaţă…Oferi ceea ce îţi cere piaţa… publicul… Nu-l poţi da pe Beligan la televizor pentru că nu se uită nimeni… Dar dacă apare Luciu… lucesc irişii privitorilor la televizor şi creşte ratingul…Mai ales că ea e şi foarte bine crescută (gest)…
VASILE: Hm…întotdeauna i-am invidiat bustul!
GOLDMAN: Hai să lăsăm busturile şi să ne concentrăm pe ultima întrebare. (către Vasile) Aveţi vreun domeniu de activitate… domnişoară?
VASILE: Eu…? Hi, hi, hi… am… Ăăă… stai să vedem…Am domenii! Dar nu ştiu pe care să-l aleg…O să pun o întrebare din viaţa mea…
KAKREZ: Asta nu corect… Noi nu cunoscem asta… Nu sunt vragitor…
ION: Nu ziceai că eşti vraci? Ar trebui să ştii tot…
KAKREZ: Da, da… vraciu… dar de bola…
ION: Şi ăsta e bolnav, stai liniştit! Ţi se pare sănătos un bărbat îmbrăcat în femeie? Şi nu doar îmbrăcat… ci transformat, operat…
PIŢI: Trăim într-o lume liberă. Fiecare face ce vrea cu viaţa lui…sau cu corpul lui…
MIŢI: E exagerat puţin! Trebuie să trăim aşa cum ne-a lăsat Dumnezeu! N-avem dreptul să transformăm opera Lui!... S-o pângărim…
GOLDMAN: Orice creator mai oboseşte… Şi-atunci dă erori! Chiar şi Creatorul Divin ar trebui resetat, din când în când! A creat destule erori umane… Hitler şi Stalin sunt primii…
ION: Ei, mai sunt… Mai e ăla din Cambodgia, cu kmerii roşii…Pol Pot…
VASILE: Şi chinezul… Mao Zedong! Ăsta a ucis vreo 70 de milioane… hi, hi, hi… Dar China e mare… au de unde… hi, hi, hi…
MIŢI: Kim Ir Sen, coreanul…
PIŢI: Şi mai era ăla din Indonezia… Suharto! Asiaticii sunt foarte duri!
KAKREZ: Şi la Africa este dictatura… Mare, mare… La Uganda… Idi Amin Dada, criminel… La Zimbabwe… Robert Mugabe, criminel… Milion de bopor ucis…
GOLDMAN: Aceştia, au fost cu toţii, nişte erori umane, nişte rateuri…Dar l-aţi uitat pe Franco al Spaniei şi pe Papa Doc din Haiti! Şi… pe mareşalul Antonescu..la noi…
PIŢI: Aşa este… din păcate!
MIŢI: Dar Saddam Hussein?
KAKREZ: Da, da, Saddam…Ucis bopor…criminel mare…
GOLDMAN: Miloşevici, Karadjici, Mladici?
ION: Ăla din Chile… Pinochet, Augusto Pinochet…
GOLDMAN: Şi Rafael Trujillo din Republica Dominicană… Iată câte greşeli a făcut Creatorul! Aşa că, pe lângă acestea, distinsa domnişoară Naomi, este doar o simplă şi nevinovată… erată. Nu putem socoti că e o greşeală, poate doar o… corectare izbăvitoare. Pentru ea!
VASILE: Ce greşeală, ce eroare, ce erată? Ce vorbiţi? Eu sunt o domnişoară distinsă şi vă rog să nu mă băgaţi la categoria dictatorilor! N-am ucis pe nimeni… hi, hi, hi, decât, poate, de plăcere… aşa metafizic!
PIŢI: Hai fă-ne plăcerea şi întreabă-ne! Ai rămas la urmă!
MIŢI: Dar care e domeniul tău?
ION: (râde) Circulaţia mărfurilor… intern şi extern…
KAKREZ: Aaaa… bussines… bun, bun…
GOLDMAN: Da, bussines… cu carne!
VASILE: Vedeţi… şi ăsta e un motiv pentru care vreau să plec. Suntem un popor lipsit de toleranţă… Avem principii rigide! Prea rigide!
ION: Iar tu cum nu eşti o frigidă… îi frigi pe mulţi! Păcătoaso!
MIŢI: Nu avem dreptul să judecăm. Pentru asta există Dumnezeu!
KAKREZ: Allah… Da, da… Allah Uahbarr…!
GOLDMAN: Încetează cu strigătele astea de luptă! Îmi dau fiori!
PIŢI: Fiecare are dreptul la Dumnezeul lui!
ION: Numai să nu fie diavol! Pentru ăştia cu Allah, s-a dovedit mai degrabă diavol, în ultimii ani…
VASILE: Eu nu vă pun nici o întrebare. Nu am un domeniu clar… nu am nici carte de muncă…
ION: Pentru ceea ce faci tu, nici nu ai nevoie de carte de muncă… Doar de un stomac sănătos. Şi de minte puţină…
GOLDMAN: Sau deloc… Oricum trebuie să fii plecat rău… pentru a te transforma în altceva. E o chestie contra naturii.
MIŢI: Eu cred că e o boală! Ca şi cancerul… ca şi… boala vacii nebune…
ION: Ha, ha, ha… asta e boala femeii nebune!
VASILE: Nu sunt bolnavă…şi nici nebună! Nu admit aşa ceva! Sunt o femeie absolut… normală!
KAKREZ: Da, da… frumos femeie…sexy…
ION: Ia zi, bă… căcărează… Ai străpunge-o cu suliţa ta?
KAKREZ: Stra-punci? Ce e asta…stra-punci…? Nu cunosc…
PIŢI: Vă rog! Nu e cazul şi nici locul…pentru asemenea discuţii!
MIŢI: Aşa sunt mereu bărbaţii… slobozi la gură şi, deseori, la prohab…Dacă Dumnezeu le-a dat o bucată de carne în plus, se consideră superiori. Ei cred că aceea bucată le permite să spună orice, oricând şi oricum. Şi că o pot introduce oriunde şi în oricine. Ei, nu e chiar aşa, superiorilor! Noi vă alegem pe voi. Reţineţi asta! Şi nu pe oricine, nu oricum şi nu oricând!
GOLDMAN: Mda… Tipic! Războiul dintre sexe… Ne hărţium mereu, ne căutăm mereu, ne acceptăm mereu...
MIŢI: Apoi ne refuzăm mereu… Pentru a o lua de la capăt…mereu. Şi asta pentru că voi sunteţi instabili!
ION: Iar voi infidele!
PIŢI: Asta n-ai nimerit-o… În ceea ce priveşte infidelitatea voi sunteţi campionii. Noi o facem mai rar…
GOLDMAN: Dar cu urmări mai grave! Pentru că la voi aventura se bazează pe sentimente. La noi, doar pe trăiri de moment… E simplu. Voi ca să înşelaţi aveţi nevoie de “ îndrăgostire”, noi doar de o altă femeie!
ION: Ce bine le zice Iţic ăsta…Cred că e prima oară când sunt de acord cu tine!
GOLDMAN: Iar când vă pierdeţi capul pentru un bărbat, nu mai contează nimic. Îl vedeţi, în acel bărbat pe noul Messia, pe când el, vede în voi doar o altă Messalină. Istoria se repetă la infinit…Sexele sunt făcute pentru a se atrage şi respinge, în acelaşi timp…
MIŢI: Pe asta n-am înţeles-o…
VASILE: Stai să-ţi explic eu… Am fost şi bărbat şi femeie… hi, hi, hi…
GOLDMAN: Stai jos şi taci!
KAKREZ: Oooo… nu fii agresiv cu femeie… Nu elegant asta…
ION: Băi… monedă naţională… Lasă omul să termine…că zice bine…
GOLDMAN: O femeie îţi poate spune azi că te iubeşte, iar mâine să te părăsească! Nu există o logică în acţiunea ei, nu căutaţi să înţelegeţi…
PIŢI: Deci nu avem logică, suntem de neînţeles…
GOLDMAN: Exact! Voi acţionaţi din instinct.
ION: Ca fiarele sălbatice…Ha, ha, ha…Fiarelor!
MIŢI: Dar voi nu ne sfâşiaţi pe noi când plecaţi la altele? Sunteţi, dacă vrei, nişte fiare…domestice!
ION: Noi mergem doar să ciugulim altceva…
VASILE: Da, da…hi, hi, hi…câte-o păsărică nouă…sau…păsăroi?
GOLDMAN: Exact! Pentru că prada consistentă, reală, o avem pe teritoriul nostru… însemnat…
MIŢI: Om fi noi păsărici, domnule… care le ştie pe toate, dar nu puteţi trăi … fără ciripelile noastre.
GOLDMAN: Iată de ce sexele se atrag şi se resping în acelaşi timp. Avem nevoie de ciripelile voastre, dar le respingem de îndată ce devin… acute. Voi aveţi nevoie de jumulelile noastre, dar apoi ne respingeţi pentru a vă reface toaleta… penajul… şi pentru a vă expune pe o… cracă nouă!
KAKREZ: Nu brigep nimic… Ce este om... pasarea… animalul…
ION: La voi, în Africa sunt rinoceri… Iar păsările le ciugulesc păpica de pe spate… Cu ciocul!


Se aude pe bandă un anunţ. La început în limba română, cu un pronunţat accent străin, iar, mai apoi, în engleză -

“Atenţiune! Doamnelor şi domnilor, ne cerem scuze! Domnul consul a plecat împreună cu ataşaţii săi, la un dineu oferit de Ambasada Rusă! A fost o solicitare urgentă, legată de noile teatre de război, care urmează să se deschidă în Europa! Pentru interviuri şi vize vă aşteptăm mâine. Sau poimâine. Sau în orice altă zi, în care nu se ivesc probleme vitale pentru omenire. America iubeşte România! Fiţi binecuvântaţi!”


ION: Asta-i bună! Nu ne bagă nimeni în seamă şi-apoi ne trimit acasă.
GOLDMAN: Asta e soarta românilor!
VASILE: Se pare că şi-a evreilor!
GOLDMAN: Te-nşeli păpuşă! Mă rog, tu oricum nu-nţelegi nimic din istorie…
MIŢI: Dar de ce n-au spus de la început? Am pierdut timpul aici… Şi banii!
PIŢI: Am o idée! Hai cu mine la Ambasada Rusă. Poate eu sunt mai norocoasă…
MIŢI: Păi n-auzi că acolo e dineu? Marile puteri chefuiesc… n-au timp de vize.
ION: Doar de… expertize! Se înţeleg pe ce să mai pună laba!
VASILE: Hi, hi, hi… laba… Ce expresie!
KAKREZ: Bierdut dimb… Asta nu ok… nu este serios mister consul… Noi sunt omeni, no animals… Dimb costa…
GOLDMAN: Nu avem ce face! Dar măcar ne-am cunoscut şi am petrecut o oră împreună… Zic eu, utilă!
MIŢI: Pentru tine a fost utilă, ai câştigat bani!
PIŢI: Hm… şi pentru mine a fost utilă! Am, în sfârşit, o poveste! (lui Goldman) Poate ieşi un text bun de-aici, nu? (scoate un reportofon şi îl pune pe masă)
GOLDMAN: Da, e timpul să le spunem adevărul… (scoate şi el un reportofon) Nici eu şi nici domnişoara actriţă, nu am venit aici pentru viză. Sunt regizor de teatru şi eram în căutarea unui text bun, modern, o felie de viaţă pusă în replici…
PIŢI: Ne-am zis că venind la Ambasadă, vom afla poveşti de viaţă, din care se poate dezvolta un text bun, pe care să-l scriem noi, după poveştile voastre…
MIŢI: (amuzată) Vaiii… şi nu mi-ai spus nimic… Dar, te rog, la personajul meu, să nu scrii chestia aia cu Arhimede… E jenant!
GOLDMAN: Pentru ca un text să fie bun trebuie să fie real, în primul rând…să existe o poveste vie, reală, credibilă. Iar picanteriile dau nuanţe personajelor.
VASILE: Hi, hi, hi… o să mă faceţi personaj? O să ajung pe scenă?
GOLDMAN: Nu tu! Unul care te va juca pe tine… Un actor!
ION: Păi şi noi cu ce ne-alegem de-aici? Poate eu nu-s de-acord să scrieţi despre mine!
PIŢI: Nici nu vom scrie despre tine. Luăm doar tipologia, iar la chestia asta nu eşti unic! Numele personajelor vor fi schimbate, evident…
KAKREZ: And me… eu… cum apare black? La Rumunia nu este the black actor…
GOLDMAN: Dar este cremă de ghete… Şi machiaj!
ION: Ce idée!... Recunosc că e excelentă!
PIŢI: Chiar ne-am săturat de “marii clasici”… Regizorii nu mai ştiu monta altceva! Shakespeare, Moliere, Goldoni, Cehov, Caragiale…sau autori anonimi de commedia dell` arte… E jale, e jale mare… Sunt foarte buni ăştia, dar cine mai stă acum trei, patru ore într-o sală de teatru?
GOLDMAN: Iar autorii tineri, destul de buni, nu sunt jucaţi…
MIŢI: Păi, dacă eşti regizor de ce nu-i montezi tu?
GOLDMAN: Am spus “destul de buni”… nu extraordinari! Iar ideea ei mi s-a părut excelentă! (către Piţi) Mergem?
PIŢI: Mergem! Mi-a părut bine de cunoştinţă! (către Miţi) Vii cu noi?
MIŢI: Vin!
GOLDMAN: Sper să luaţi cu toţii viza! V-o doresc din suflet!


Cei trei dau să plece…

ION: Păi stai aşa… Şi banii noştri? Dacă n-a fost un joc real, dă-ne banii înapoi!
GOLDMAN: Să-i considerăm… sponsorizare pentru noul proiect teatral! Mecenatul şi sponsorizarea, la noi în ţară, sunt la pământ. Doar Caramitru cu Uniter-ul lui mai primeşte… în rest, instituţiile mai mici sau particulare sunt în plop! Patronii îţi trântesc uşa-n nas, iar guvernul taie salarii şi urlă că nu sunt fonduri pentru cultură…
MIŢI: Păi cum să dea guvernul bani la cultură? Ori la învăţănânt şi sănătate? Trebuie să se plimbe ei, să-şi deconteze diurne de 400 de zile într-un an, să facă autostrăzi, chipurile… Ţara asta se tot asfaltează de 20 de ani, dar străzile sunt ca-n ţara domnului doctor… cinecoloc…
PIŢI: Măcar vă consolaţi c-aţi ajutat cultura!
ION: Dar pe mine cine m-ajută?
GOLDMAN: Ajută-te singur! Asta trebuie să facem toţi!
PIŢI: Dacă tot vrei s-ajungi în America reţine cuvintele lui Kennedy: “nu te întreba ce a făcut ţara pentru tine, ci întreabă-te ce ai făcut tu pentru ţară!”
KAKREZ: Eu giucator fayr- play… nu vreau bani return… Eu vreu viza…
VASILE: Şi eu vreau viza!
MIŢI: Şi eu!
ION: Şi eu o vreau!
GOLDMAN:Vedeţi… Vreţi cu toţii să plecaţi din ţara asta… E tulburător! Asta ar putea fi o poveste excelentă! Doar că trebuie scrisă…
PIŢI: Da, e o poveste contemporană, reală, cu oameni adevăraţi… E vie! Nu are nimic din lipsa comunicării ionesciene, din comicul de situaţii molieresc, din psihologia zecilor de personaje shakespeariene, ori din orgoliul nemăsurat al anticilor sofoclo - euripidieni! Lumea de asta are nevoie acum! De poveşti în care să se regăsească, care să fie ale lor. Credeţi că-l mai interesează acum pe spectatorul modern că Ofelia lui Hamlet a înnebunit şi că mă-sa i-a ucis tatăl, pentru a se combina cu cumnatul, care, la rându-i, a fost ucis de Hamlet, care a “jucat” nebunia, pentru a demasca denaturarea mamei, ucisă, de asemenea, de fiul nerecunoscător şi lipsit de sentimente parentale, care a sfârşit împuns de o sabie otrăvită, dar, doar după ce şi-a isprăvit misiunea celestă, de a-şi răzbuna tatăl, trimis în ceruri de o curvă de regină, care a dat naştere unui prinţ danez traumatizat?
VASILE: Bravo, bravo, bravo… Excelentă tiradă!
ION: Mă uimeşti, păsărică! De unde ştii tu cuvântul ăsta?
VASILE: Hi, hi, hi… Nu v-am spus că am fost combinată cu actori? Ştiu şi ce înseamnă un heblu…
ION: Ce?
VASILE: Când se face lumina (arată spre Kakarez) aşa cum e el…Hi, hi, hi…


Râd toţi. Kakarez e derutat…


KAKREZ: Ce e? De ce radem? E comic ceva…?
GOLDMAN: Da, e comic… totul e comic în ţara asta. De aceea vrea toată lumea să plece de aici! Ceea ce… e chiar tragic! La revedere!


Goldman, Miţi şi Piţi ies din scenă.


ION: Hm… ce idei au actorii ăştia!
KAKREZ: Nu-mi convine asta… Muine nu pot… am treaba la capinet… Asta nu corect cu noi… am stat, pirdut timb… asta nu comic la mine…
VASILE:(trist)Eu o să vin şi mâine! Vreau neapărat să primesc viza şi să mă car… (brusc) Am plecat, am o întâlnire… persoană importantă, nu dau nume… hi, hi, hi.


Vasile iese în culise


KAKREZ: Stai, stai… vin cu tine… facem programare la capinet… facem consulte la tine… Salut Ione!


Iese şi Kakarez.


ION: Salut… căcărează!... Heblule!


Ion îngenunchează cu faţa spre sală şi rosteşte Tatăl Nostru. De data asta corect şi foarte serios. Încet, cortina coboară, iar heblul se insinuează, în timp ce din difuzoare răzbate tot mai tare imnul Americii.


SFÂRŞIT