Crize, de Mihai Ignat


sau

ÎNCĂ O POVESTE DE DRAGOSTE 

   (DRAMĂ SAU COMEDIE CU GEOMETRIE VARIABILĂ

ÎN ŞAPTESPREZECE SCENE, UN PROLOG, UN EPILOG ŞI O ADDENDA ) 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

        Ea (nu poartă ochelari, deşi ar trebui)

        El (i se dezleagă tot timpul şireturile) 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

EL, EA

ÎN PAT, EL ŞI EA, DORM GOI.

EA (SE TREZEŞTE): Au! Capul meu… (CASCĂ)

EA: Ce cauţi în patul meu?!

EA (ŢIPETE ISTERICE): Să nu mă atingi, că ţip!

EL: Păi deja ai făcut-o… Au…

EA: Ce cauţi aici?! Cine eşti? Cum ai intrat aici?

EA: Da’ rămîi acolo! Să fie clar!

EA: Nu trage de cearceaf! Vrei să mă dezbraci?

EL: Vreau să îmbrac. Dă-mi măcar o pernă.

EA: Ţine (ÎI ARUNCĂ O PERNĂ) Şi-acum, spune!

EL: Ce vrei să-ţi spun?

EA: Cum ai ajuns aici…

EL: Nu ştiu. Stai, nu da! Sincer, nu ştiu cum am aterizat aici!

EA: Minţi!

EL: Pe cuvîntul meu!

EA: Vorbeşti serios?

EL: “Îmbrăcat” doar cu o pernă, vorbesc întotdeauna serios.

EA: Ştii ceva? Te cred.

EL: Uf! Ce bine! Ia stai, de ce mă crezi?

EA: Pentru că… pentru că… nici eu nu ştiu cum am ajuns în patul ăsta…

EL: Nu pricep…

EA (TON PLÎNGĂCIOS): Ăsta nu e patul meu…!

EL: Stai! Ce faci?

EA (PLÎNGE): Plîng, nu vezi? Eşti chior?

EL: Nu…

EA: Ia stai! Ochelarii! Unde-mi sînt ochelarii?

EL: Nu văd nici o pereche de ochelari. Or fi în grămada aia de haine.

EA: Oh, m-am zăpăcit de tot! Ochelarii sigur nu-s aici!

EL: De unde ştii?

EA: Pentru că nu-i port.

EL: De ce?

EA: Mă deranjează.

EL: Bine, dar presupun că sînt utili, că îţi corectează…

EA (RITOS): Nu-mi corectează nimic! N-am nevoie de ei!

EA: Ai spus ceva?

EL (REPEDE): Eu? Nu! Îmi căutam ţoalele.

EA: Rămîi acolo! Întîi mă îmbrac eu!

EA: Spune-mi, te rog, pînă la urmă unde sîntem? Sper că nu acasă la tine?

EL (IRONIC): … pe planeta asta…

EA: … despre care nu ştiu a cui e…

EA: Ce, mă crezi tîmpită? Ăi fi vreun porc misogin, violatorule!

EA: Da? Asta n-am lămurit încă! Tot nu ştiu cum de te-am găsit în pat cu mine!

EA: Măgarule! Sigur, jigneşte-mă! Bag mîna-n foc că n-a fost aşa!

EL: Poate că tu m-ai vi…

EA: Cee?! Nu ţi-e ruşine?

EA: Eşti cumva intelectual?

EA: Prietenul tău e intelectual?

EL: Da.

EA: Se vede. Cu fraza asta nu prinzi nici măcar un bărbat.

EL: Sesizez cumva o undă de misoginism contra bărbaţilor?

EA: Vrei să spui, “misandrie”?

EA: Nu. Citesc “Enciclopedia Britannica”.

EA: Am încurcat-o… (HOHOTE DE PLÎNS)

EL: Te rog, nu mai plînge…

EA (TĂIOS): Nu m-atinge!

EL: Gata, gata, n-am vrut decît să…

EA (MOALE): Crezi c-am făcut…?

EL: Poftim?

EA: Crezi că… noi doi…? Ştii tu…

EA: Poţi să-mi răspunzi la întrebare?

EA: Nu ştiu… Nu mai ştiu nimic…! (PLÎNGE)

EA: Nu vreau să mă prefac că nu s-a întîmplat nimic…

EL: N-am spus asta.

EA: Nu înţelegi? M-am trezit în pat, goală, cu un străin, şi el gol…

EL: Sînt lucruri mai rele decît să te trezeşti cu un străin în pat.

EA: Da?! Care?

EA: Hai, pleacă! Habar nu ai să consolezi o femeie!

EL: Dar tu, tu ştii să consolezi un bărbat?

EA: Nu pentru tine, ci pentru mine…

EL: Poftim?!

EA (PRINTRE SUGHIŢURI): Şi eu am…

EL: …o prietenă?

EA: …un prieten… (EA PLÎNGE, EL IZBUCNEŞTE ÎN RÎS) 
 

EA, EL 

EA (ÎNCÎNTATĂ): Ce bine că ne întîlnim! N-ai mai sunat de două zile. S-a întîmplat ceva?

EL (PE GÎNDURI): Nu…

EA: Ceva s-a întîmplat, nu mă păcăleşti tu pe mine…

EL: Ei, nu e mare lucru…

EA: Te văd cam abătut, totuşi…

EA (AMUZATĂ): Pentru atîta lucru nu m-ai sunat?! Dar nu eşti urît, urîtule!

EL: Ba sînt.

EA: De cînd te-au apucat complexele?

EL: Uită-te şi tu, ce faţă asimetrică am!

EA: De unde ai scos-o şi pe-asta?

EL: Priveşte cu atenţie: nu vezi că nasul e puţin strîmb?

EA: Ţi se pare…

EL: Uită-te ca lumea!

EA: Şi dacă, ce? E foarte puţin. Nici nu se observă…

EL: Ei, nu! Şi urechile?

EA: Cu urechile ce mai e?

EL: Sînt prea depărtate de cap. Sînt clăpăuge!

EA: Te-ai tîmpit! Unde vezi tu urechi clăpăuge?

EL: Pe capul meu.

EA: Ce-i cu tine, dragă?!

EL: Nu e nimic. (PAUZĂ) Uite, şi dinţii…

EA: Da’ cu dinţii ce mai e?

EA: Auzi, ştii ce cred eu?

EA: Auzi, am impresia că nu mă mai iubeşti!

EL: Ce?!

EL: Vorbeşti aiurea-n tramvai!

EL: Pentru că sînt urît. Cum naiba să agăţ pe cineva în condiţiile astea?

EA: A, deci recunoşti că ai vrut să-ţi găseşti pe alta?

EL: Nu, nu recunosc!

EL: Nu! Ziceam şi eu aşa, ipotetic…

EA: Nu, nu asta. Înainte… Eşti urît, deci nu poţi atrage, nu? Asta ziceai, nu?

EL: Cam aşa ceva…

EA (IZBUCNIND): Aşa, jigneşte-mă ! 

EA: Dacă sîntem împreună… Sîntem împreună, nu?

EL: Tot timpul?

EA (IGNORÎND REPLICA LUI): …Deci eu ce sînt? O ciudată?

EL: O ciudată? De ce să fii o ciudată?

EL: A, deci recunoşti că sînt urît!

EA: Am spus ce-ai spus tu, atîta tot!

EA: Dar dacă eşti urît, sînt o ciudată!

EA: Nu, e clar, ai pe alta!

 
 

EL, EA

 

EA: Dar toţi vom muri, ce Dumnezeu!

EA: Dar eşti absurd! Astea sînt legile naturii: la sfîrşitul vieţii mori şi gata!

EL: Poftim?!

EL: Îţi repet: nu vreau să mor…

EL: Eu vreau să nu mor! Atîta tot. Şi nu spun asta pentru că te doresc…

EA: Ascultă, dragul meu, nimeni nu face atîta caz  de faptul că, în principiu, va muri…

EA: …în afară de tine. Şi asta pentru că, dacă toţi am trăi cu gîndul că într-o bună zi…

EL: Bună, pe dracu’!

EA: …vom crăpa, atunci n-am mai putea trăi, nu înţelegi?

EA: Ţie nu ţi-e frică de Dumnezeu?!

EL, EA

ACEASTĂ SCENĂ REPRODUCE, ALTERNATIV, GÎNDURILE CELOR DOI EROI, PE FUNDALUL FINALULUI UNUI CONCERT CLASIC. 

EL: … nu se mai termină o dată? Cum naiba am ajuns eu într-o sală de concerte?!

EL: …mm… Tipa aia e bună de tot! Seamănă cu o actriţă… cum naiba o cheamă…?

EL: … degeaba, nu-mi amintesc. O să-mi amintesc poimarţi, ca de obicei…

EA: … na, că m-am foit şi mi-a căzut poşeta! La naiba, s-au împrăştiat toate pe jos!

EA: … oh! Ce face, Dumne…

EL: … mm…

EA: … mă gîdilă! Nu, nu acolo! O să chicotesc şi-o să se uite toată sala la noi!

EL: … mm…

EA (ÎN ŞOAPTĂ): Ce faci?! Nu umbla acolo!

EA: Stai cuminte!

EL: Gata, gata, uite…

EA: … cine-o să mai ştie de mine peste o sută de ani? Nimeni!

EL: … bila cade-n cap, biciul face jap!

EA: … dar pe cine? O, Doamne, la ce prostii pot să mă gîndesc!

EA: … oare mai durează mult? (MUZICA ÎNCETEAZĂ. APLAUZE)

EL, EA

 

EL: Ei, îţi place?

EA: Un şobolan! Am văzut un şobolan!

EL: Cu multe picioruşe? Poate era o omidă!

EA: Omidă, pe naiba! Nu mă mai lua peste picior! Era mai mare şi avea blană. Gri.

EL: Gri? Ce fel de gri?

EA: Cum “ce fel de gri”? Gri… gri-şobolan.

EL: Deci era un şobolan pînă la urmă?

EA: Nu mai rîde de mine! Nu ştiu ce era, însă sînt sigură că se mişca.

EL: Nu e nevoie. Găsim o pisică pe undeva prin preajmă şi-o aducem aici.

EA: Ca să ne umple de purici!  

EL: Orice pisică are purici.

EA: Ce tîmpenie!

EA: Da, şi o să umple casa de purici. Eu nu stau într-o casă cu purici!

 
 
 

EA, EL

EL: De ce plîngi?

EA: Ştii că nu am tendinţe sinucigaşe…

EL (NĂUCIT): Asta e o întrebare?

EA: Nu iau calmante şi nu-i povestesc mamei ce facem noi în pat…

EL: Faptul că ţi-a venit ideea e suficient, să ştii…

EA: Nu-mi plac filmele de groază şi n-am fantasme cu bărbaţi musculoşi…

EA: Nu mă asculţi? Eu vorbesc la pereţi?

EL: Dar nu înţeleg…!

EA: Ce nu-nţelegi? E-atît de clar!

EL: O fi pentru tine…

EA: Dar nu vezi?! Sînt atît de normală!

EL: Da, şi?

EA: Atît poţi să spui? Păi gîndeşte-te! Şi cînd visez că fac amor, tot cu tine îl fac!

EL (ÎNCÎNTAT): Chiar?

EA (DUPĂ O PAUZĂ, OFTÎND): Sînt cumplit de obişnuită!

EL: Totuşi, nu cred că oricine colecţionează ştiri macabre.

EA: O, ba da! Orice om normal colecţionează ştiri macabre!

EL: Aiurea! De unde-ai scos-o?! Eu, de pildă, nu colecţionez aşa ceva…

EA: Ba da. Te uiţi la ştirile TV despre catastrofe. Tot aia e!

EL: Ce spui tu acolo?!

EA: Şi-n plus, tu nu eşti normal!

EL: De ce nu sînt normal?!

EA: Ţi se desfac tot timpul şireturile. 
 
 

EL, apoi EA 

EL (STRIGĂ): Vrei să vii puţin? (EA INTRĂ)

EA: Ce-i?

EL: Te rog, ajută-mă!

EA: Ce s-a întîmplat?

EL: Nu mai pot să-mi scot mîna.

EA: Nu te mai prosti!

EL: Crezi că-mi arde de glume?

EA: Da. (DĂ SĂ IASĂ PE UŞĂ)

EL: Hei, nu pleca!

EA (PENTRU EA): Glumă mai idioată nici c-am mai pomenit!

EL: Dar nu e o glumă! Ce să fac ca să mă crezi?

EA: Să-ţi scoţi mîna de-acolo!

EL: Tu nu înţelegi că nu pot?!

EA: Îţi spun să scoţi mîna de-acolo! Nu glumesc.

EL: Tu nu glumeşti?! Eu nu glumesc! Pur şi simplu nu pot s-o scot!

EA (SE ÎNTOARCE): Da’ de băgat, cum ai băgat-o?

EL: Pur şi simplu am băgat-o.

EL: Încă vorbim despre mîna mea, nu?

EA: Da’ despre ce Doamne iartă-mă?

EL: Aşa mă gîndeam şi eu…

EA: Da’ eu tot nu înţeleg cum…

EA: Bine. (TRAGE DE MÎNA LUI, DAR FĂRĂ REZULTAT)

EL: Au! Stai! Mă doare!

EA: Spune-mi ce să fac! A, ştiu: o să-l chem pe vecinu’ de la 16.

EL: Nu! În nici un caz! O să afle toată scara, apoi tot Universul! O să rîdă de mine toţi!

EA: Şi-atunci, ce vrei să fac?!

EL: Ia stai! De ce tocmai pe vecinul de la 16?

EA: Nu ştiu. Pentru că el se pricepe la…

EL: … la ce se pricepe? Ia spune, la ce se pricepe?

EA: Ce vrei să zici?

EL: Încă vorbeai despre mîna mea, nu?

EA: Da’ despre ce Doamne iartă-mă?

EL: Bine, atunci scoate-mă de-aici.

EA: Cum? Spune-mi tu, cum?

EA: Cum vrei. Da’ dacă tot are o părere proastă despre tine, ce mai contează?

EL: Nu! Mai bine-mi tai mîna!

EA: O, dă-ţi peste gură! Nu mai vorbi prostii!

EL: Nu mai vorbesc deloc pînă sîmbătă, numa’ să scap din beleaua asta!

EA: Da’ ce e sîmbătă?

EL: Poftim?

EA: Ai zis că taci pînă sîmbătă. De ce tocmai pînă sîmbătă?

EL: Nu ştiu. Am zis şi eu, aşa…

EA: Ai vreo întîlnire sîmbătă?

EL: Poftim?!

EA: Hai, nu încerca să negi!

EL: De unde pînă unde…?

EL: Ai înnebunit, femeie? Am vorbit cu George, despre meci. Atîta tot!

EA: Cu George? Şi trebuie să te cred?

EL: Draga mea… (SE CHINUIE SĂ-ŞI SCOATĂ MÎNA)

EA: Hai, lasă, că nu mă duci!

EL: Pe cuvîntul meu că…

EA: Nu poţi s-o scoţi? (RÎDE AMENINŢĂTOR) Mai bine. (IESE)

EL: Hei, unde pleci?

EA (REVINE CU UN CUŢIT MARE ÎN MÎNĂ. TON CALM): Linişteşte-te, dragă, sînt aici.

EA (AMENINŢĂTOARE): Te-ai obişnuit să mă înşeli, nu?

EL: Nu asta vroiam să zic. Ziceam… cu mîna… aşa… m-am obişnuit…

EL: Ce faci cu… ăla?

EA (RÎDE DIABOLIC): Te-ajut să-ţi scoţi mîna de-acolo…

EL: Te rog, lasă glumele!

EA: Ai reuşit!

EL: Cee?!

EA: Am vrut doar să te motivez. Altfel rămîneai înţepenit acolo pînă mîine… 
 

 

EL, EA

 

EL: Ce faci?

EA (DUPĂ O EZITARE): Nimic… Ascultam ploaia.

EL:  Care ploaie?!

EA: N-o auzi?

EL: Ce să aud?!

EA: Ploaia…

EL: Dar nu plouă!

EA: Nu plouă? Nu cred…

EL: Bine, dar e uşor de verificat. Ridică jaluzelele şi uită-te pe geam!

EA (MOALE): Mi-e lene.

EL: Atunci le ridic eu, doar nu-i mare lucru…

EA: Nu!

EL: De ce “nu”?

EA: Fiindcă nu vreau să verific dacă plouă.

EL: De ce??

EA: Pentru că nu asta e important. Eu, oricum, o aud.

EL: Pentru că e aberant ce spui!

EL: Cum să asculţi ploaia, dacă nu plouă?!

EA: Aşa… Cu ochii-n tavan.

EA: M-ai întrebat ce fac, iar eu ţi-am răspuns.

EA (TON CALM): Dar cum să plouă, dacă nu asculţi?

EA, apoi EL

EA, SINGURĂ, FREDONEAZĂ O MELODIE. INTRĂ EL. 

EL : Hello! Ce faci?

EA: Nu se vede?

EL: Ba da… (PAUZĂ)

EA: Ei, nu spui nimic? Cum a fost azi la serviciu?

EL: Cum să fie? Ca întotdeauna… (PAUZĂ) Da’ tu, tu ce-ai făcut astăzi?

EA: Mai nimic. M-am învîrtit pe ici, pe colo… Ca de obicei… (PAUZĂ)

EL: Ştii că unchiu’ Victor şi-a luat în sfîrşit permis de conducere?

EL: Da? Uitasem… (PAUZĂ)

EA: Ah, măseaua asta! Ştii, iar îmi creşte măseaua de minte.

EL: Da’ nu ţi-a ieşit o dată? Sau e alta?

EA: Nu, e tot aia. Îmi creşte cîte puţin, cînd o apucă… Ştii ce enervant e?

EL (ABSENT): Îhî… (PAUZĂ)

EA: Nici  n-ai observat că m-am tuns…

EL: O, ba da, am văzut cum am intrat…

EA: Nu-ţi place! Ştiam că iar n-o să-ţi placă!

EL: Nu mai zic nimic. Oricum nu m-ai crede.

EA: A, pînă la urmă tot tu ai dreptate!

EL (MOALE): N-am spus asta.

EA: Dar ai gîndit-o. Am observat, să ştii, că întotdeauna vrei să ai dreptate.

EL: A, şi ăsta e un defect?

EA: Nu. Defectul e să crezi că ai întotdeauna dreptate.

EA: Ce vrei să spui?

EL: Ce, vrei să spui că n-ai observat?

EA: Ce trebuia să observ, dragă?!

EL: Că nu mai avem ce să ne spunem.

EA: De unde-ai mai scos-o şi pe-asta?!

EL: Uită-te la mine. Te uiţi?

EA: O. K., mă uit. Şi? A, iar ţi-a ieşit un coş pe faţă!

EA (AMUZATĂ): Crezi că dacă mă uit la tine o să cred prostia asta?

EL: Eu ştiu…?

EA: Crezi că dacă mă concentrez, ce-ai spus tu o să devină adevărat?

EL: Să devină? Deja este, iubito!

EA: Tu chiar vorbeşti serios!

EL: Bineînţeles.

EA: Tu chiar crezi asta!

EL: Tu chiar nu vezi asta!

EA: Ce să văd? Ce să văd, pentru numele lui Dumnezeu?!

EA: Nu-i nimic, mîine poate vom avea. Sau poimîine. N-au intrat zilele-n sac!

EA: Da’ ce vrei iubitule, conversaţii filosofice?

EL: Nu. Vreau veşti despre noi. Hai, fii sinceră: cînd ai aflat ceva nou despre mine?

EA: Dar nu vreau noutăţi despre tine. Îmi ajungi aşa cum eşti.

EL: Dar eu nu sînt ceea ce mi se întîmplă…

EL: Să înţeleg că nu te plictisesc? Că încă mă mai poţi descoperi?

EL: Păi, tocmai ţi-am spus.

EL: Iar începi?

EL: Nu te anunţ că…

EA (PORNITĂ): … Dacă-mi spui că te plictisesc?!

EL: Te rog, nu mă înţelege greşit!

EL: Da, vreau!

 

EL, EA 

EL: Mi-e frică.

EA: Frică?! De cine? De ce?

EL: Nu-i uşor de explicat… Îţi aduci aminte ce-a zis taică-tu marţi?

EA: Marţi? Habar nu am.

EL: A zis că semănăm.

EA: Şi ce-i cu asta?

EL: Adică ţie ţi se pare normal?

EL: Nu, nu asta. Ţi se pare normal să semănăm?

EA: Nu ştiu. Dar cine zice că taică-meu are dreptate?

EL: Eu.

EA: Tu?! Şi cum adică, semănăm?

EL: Tu-ţi aduci aminte ce-a zis Gina?

EA: Ce-o mai fi spus şi zăpăcita aia?

EL: Că parcă am fi fraţi. Nu ţi se pare interesant?

EA: Şi? Oamenii care stau împreună e normal să înceapă să semene, nu crezi?

EA: O, dar e chiar drăguţ! O să devenim cuplul perfect!

EL: Căcat! O să devenim o singură fiinţă în două exemplare! O să fie îngrozitor!

EA: Nu cred. Dimpotrivă, este visul oricărei perechi!

EL: Atunci înseamnă că toate perechile visează urît! Tu nu vezi ce ne aşteaptă?

EA: Ce? Exagerezi, iubitule!

EL: Eu, eu unde o să fiu dacă vom fi nişte “siamezi”?

EA: Tu o să fii eu, iar eu o să fiu tu!

EL: Ce face?! De cînd ţi-a venit ideea să-ţi pui silicoane?

EA: Nu de mult. Dar m-am gîndit că ţi-ar plăcea şi ţie…

EL: Nu, nici nu mă gîndesc!

EA: De ce? Doar te uiţi la balcoanele Laurei.

EL: Eu? Aiurea!

EA: Hai, recunoaşte! Am văzut cum tragi cu coada ochiului la sînii ei…

EL: Dar ai ei sînt naturali!

EA: Ce contează? O să-ţi dau ce-ţi doreşti.

EL: Nu e totuna. Sînii cu silicon nu sînt la fel cu… ceilalţi.

EA: Adică? Ce au?

EA: Da’ tu de unde ştii chestia asta? Silicoanele cui le-ai pipăit?

EA: De nisip?! Ce legătură au silicoanele cu…?

EL: E un fel de nisip. Un nisip lichid, cică. Nisipul nici în sandale nu e bun, d’apăi…

EA: Unchiul Victor nici la bătrîneţe nu-i zdravăn, d’apăi…

EL: Te rog să nu-l jigneşti pe unchiul Victor! El m-a crescut, să ştii!

EA: Se vede…

EL, EA.

ÎN LIFT.

EA: De ce zîmbeşti?

EL: Mă gîndeam: ce-ar fi să se blocheze liftul?

EA: Dă-ţi peste gură!

EL: Ce se poate întîmpla? Apeşi pe-un buton şi porneşte din nou.

EA: Da? De unde ştii? De cîte ori te-ai blocat în lift?

EA: Na, că s-a blocat! Ai cobit!

EL: Da, dragă, ştiu şi eu...! (BUTONEAZĂ. SE AUDE UN DECLIC)

EA: Ei, da, asta mai lipsea! Acum nu mai avem nici lumină! Ce-ai făcut?!

EL: Doar nu crezi că din cauza mea...?

EA: Păi n-ai văzut? S-a făcut beznă exact cînd ai atins tu butonul!

EL (ironic): Care buton?

EA: Cum vrei să ţi-l arăt? Ştii tu care!

EL (ACELAŞI JOC): De cîte ori ai mai fost blocată într-un lift?

EA: De... (EZITĂ) De... Nu ştiu. De vreo două ori, cred...

EL: Şi-atunci nu s-a stins lumina?

EA: Nu. Nu-mi amintesc să se fi...

EL: Şi-atunci n-a butonat nimeni?

EL: Aşteptăm.

EA (BATE ÎN PEREŢII LIFTULUI): Hei, ne aude cineva? Hei!

EL: Ne scot ei, stai liniştită...

EA (HAZ DE NECAZ): Peste vreo sută de ani, pentru muzeu...

EL (INTRĂ ÎN JOC, RÎZÎND): Aşa că aranjează-te puţin... nu uita de ruj, de...

EA (TON RECE): Ce vrei să spui?

EL: Cum ce vreau să...? Păi... să arăţi bine cînd ne vor găsi...

EA: Vrei să spui că acum nu arăt bine? Că...?

EA: Hai, lasă...

EL: Glumeam şi eu, dragă...

EA: Lasă, ştiu eu că glumeai... Da’ ce voiai să spui?

EL: Doar glumeam. Pe cuvîntul meu.

EA: Tu eşti ăla care-mi reproşează că-mi pun prea mult ruj! Şi-acum zici că nu-s aranjată!

EL: Draga mea, îţi repet: era o glumă! Am impresia că eşti claustrofobă!

EA: Pe-asta de unde-ai scos-o?

EL: Păi aşa te manifeşti, de parc-ai fi!

EA: Care?

EL: Ştii tu, aia...

EA (TRESARE, SURPRINSĂ; TON MAI CALD, JUCÎND INOCENŢA): Ce faci...?

EL: Ştii tu... (SE AUDE FOŞNET DE HAINE; RESPIRAŢIILE SE ACCELEREAZĂ)

EA: Nu cred că... e momentul potrivit...

EL: Dar e... locul potrivit...

EA: Auzi, dorinţa aia... la ce te refereai?

EL: Aia... ştii tu...

EA (SE DESPRINDE BRUSC DIN ÎMBRĂŢIŞARE): Da’ spune-o odată, ce Dumnezeu!

EL: Ce faci? Abia ne-ncinsesem şi noi...

EA: Zici sau...?

EL: Sau ce? Cobori la prima? (EA ÎL PLEZNEŞTE PESTE MÎNĂ) Au!

EL: La o partidă în natură! Asta era dorinţa noastră, ai uitat?

EL: Da, da’ acum, aici, în lift... Am crezut că-ţi vei aminti...

EL (NERVOS): Auzi, o mai facem sau nu?

EA: Nu.

EL: Nu?

EA: Nu. Îmi şifonez hainele! Cum o să arăt cînd ne vor scoate de-aici?

EL: Ce importanţă are? (TON „SEDUCĂTOR”) Hai la băiatu’...!

EA: Parcă adineauri voiai să mă aranjez!

EL: Au! Parcă adineauri voiai şi tu...

EA: ... Şi-apoi, dacă ne-aude cineva?

EL: Nu ne-aude nimeni, îţi zic eu!

EA: Păi dacă au, să se grăbească! (LOVEŞTE ÎN PEREŢI, STRIGĂ) Hei, ne aude cineva?

EL: ... Şi totuşi... O partidă în lift... E ceva inedit... Cine ştie cînd se mai iveşte o ocazie ca asta!

EA (CU NĂDUF): Ţara asta se duce de rîpă! Aşa că ocaziile nu vor lipsi!

EL: Nu e sigur. Eu zic să profităm acum: ăştia se perfecţionează pe zi ce trece!

EA: Nu te baza pe asta!

EA: În sfîrşit!

EL: (CU NĂDUF) La naiba! Atunci cînd nu-i nevoie toate încep să funcţioneze!  
 
 

EL, EA

EL: Îmi spui şi mie de ce eşti nervoasă?

EA: Nu.

EA: Lasă-mă…

EL: Da’ ce-ai, dragă?! De ce mă respingi?

EA: Mai şi-ntrebi!

EA: Poate…

EL: Hai că mă enervezi!

EA: Foarte bine! Aşa o să treci şi tu prin ce trec eu.

EA: Încă nu ţi-ai dat seama?

EL: De unde Dumnezeu să-mi dau seama?! Femeie, nu-ţi bate joc de mine!

EA: Într-adevăr, e aşa cum se spune: bărbaţii nu au intuiţie.

EL: A, să nu-ncepi cu teoria aia stupidă: femeile au intuiţie, bărbaţii sînt raţionali!

EA: Chiar vrei să ştii?

EL: Nu. Întreb şi eu aşa, de amoru’ artei.

EA: Uite care-i treaba… Spune-mi, te rog, ce-am făcut noi azi-dimineaţă?

EL: Dragoste.

EA: Asta s-o crezi tu!

EL: Da’ ce-am făcut?

EA: Sex!

EL: A, să nu-mi vii cu teoria aia cu amorul şi sexul!

EA: E cea mai valabilă teorie pe care o cunosc.

EL: Căcat! O aberaţie!

EA: Nu e deloc aberantă. Amorul e una, sexul e alta.

EL (BATJOCORITOR): O coacăză!

EA: Amorul înseamnă sentiment, sexul înseamnă… doar sex.

EL (SARCASTIC): Mamă, ce teorie! Mult ţi-a luat s-o citeşti din revista “Elle”?

EA (IMPERTURBABILĂ): Să faci dragoste înseamnă să dăruieşti, dacă vrei să ştii…

EL: Şi eu să-nţeleg că azi-dimineaţă nu ţi-am dăruit nimic?

EA: Exact.

EL (INTRIGAT): Cum adică?

EA: Ia spune-mi, alaltă-seară ce-am făcut? Şi să nu-mi spui: “spaghete”!

EL: Atunci… cred c-am făcut tot… dragoste.

EA (ENERVATĂ): Căcat!

EL (CA ŞI CUM S-AR FI FRIPT): Au! (IRONIC) Avansăm, avansăm?

EA (PORNITĂ): Da! Pînă o să-ţi sară în aer urechile alea clăpăuge!

EL: Aha! Deci sînt clăpăuge! Şi cînd ţi-am spus eu acum nu ştiu cîţi ani…!

EL: Dovadă? Pentru ce, dovadă?

EA: Că nu facem dragoste, ci sex!

EL (EXASPERAT): Ce-are a face una cu alta?!

EA: Şi crezi că asta ajunge?

EL: Ţi-am cumpărat, din cînd în cînd, flori! Ţi-am spus, din cînd în cînd, “te iubesc”!

EA: Şi crezi că ajunge?

EL: Nu. Mai e nevoie şi de… da’ să nu mă-njuri, bine? Mai e nevoie şi de… sex.

EA: O coacăză!

EA: Pentru că faci sex, nu dragoste! De-aia! Pentru că nu-mi dăruieşti… nimic.

EL: Nimic?!

EA (SEC): Nimic.

EL: Nimic-nimic?!

EA (SEC): Ab-so-lut ni-mic.

EL: Adică…?

EA: …nimic. (PAUZĂ)

EL: Şi-n toţi anii ăştia, vrei să spui că…?

EL: …nimic…

EL: Şi crezi că numai eu sînt de vină pentru chestia asta?

EA: Da’ cine? Vecinul de la 16?!

EL: Tu.

EA: Poftim?!

EL: Da, tu! De ce nu mi-ai spus nimic?

EA: Ca să nu te complexez. Şi-apoi, am crezut că o să-ţi treacă… Dar m-am înşelat.

EL: Oricum, tu eşti de vină!

EA: Eu?!

EA: Adică tot eu sînt de vină, pentru că nu m-am prefăcut?!

EA: Nu ţi-e ruşine să dai vina pe mine pentru nepriceperea ta? Ce logică-i asta?!

EL: Exact logica cu care îmi reproşezi tu că te-ngraşi din cauza mea!

EL: Dar nu o fac cu răutate!

EA: Ştii ceva? Eu m-am săturat de minciunile tale!

EL: Iar eu, de mofturile tale!

EA: Care mofturi?

EL: Care mofturi?! Păi că nu vrei să faci dragoste…

EA: … adică sex!

EL: … fiindcă ţi-e frig, fin’că te-a apucat un cîrcel, fin’că te-ai muşcat de limbă…

EA: Dar chiar mă muşcasem!

EL: … fin’că ai migrene…

EA: Chiar aveam! Şi mi le provoca maică-ta, dacă vrei să ştii!

EA: Pîn-aici! Nu-ţi permit s-o jigneşti pe mama!

EL: Ba pînă unde vreau eu!

EA: Da, tu şi coşurile tale de puber!

EL: Pe care mi le storci tu de parcă aş fi din cauciuc, nu din carne şi oase!

EA: Păi asta şi eşti: bărbatul gonflabil!

EL (UIMIRE FĂRĂ MARGINI): Ce infectez?!

EA: Incultule!

EL: Snoabo!

EA: Obsedatule!

EL: Frigido!

EA: Puberule!

EL: Graso!

EA: Desşiretatule!

EL: Împiedicato!

EA: Uăh!

EL: Ieah! (IES AMÎNDOI VAL-VÎRTEJ, ÎN DIRECŢII DIFERITE) 

                                   sau

EA: Uăh!

EL: Ieah!

    REPLICILE URMĂTOARE, PÎNĂ LA “CHIŢ-CHIŢ-CHIŢ”, VOR FI ARUNCATE TOT IRONIC SAU CU FURIE. ELE REZUMĂ, ÎNTR-UN FEL, SCENELE PIESEI. LA UN MOMENT DAT EL SE POATE BLOCA PE O SINGURĂ INJURIE, ÎN VREME CE EA AR CONTINUA SĂ GĂSEASCĂ NOI MODURI DE A-L APOSTROFA.

EL: Încrezuto!

EA: Fricosule!

EL: Complexato!

EA: Urîtule!

EL: Ochelaristo!

EA: Blocatule!

EL: Normalo!

EA: Anormalule!

EL: Serioaso!

EA: Blegule!

EL: Nervoaso!

EL: Superstiţioaso!

EA: Raţionalule!

EL: Preţioaso!

EA: Elementarule!

EL: Mofturoaso!

EA: Ursuzule!

EL: Disperato!

EL: Ăăă…

EA: Hăă…?

EL: Ăăă…

EA: Nesimţitule!

EL: Sensibiloaso!

EA: Ăăă… Încurcă-lume!

EL: Visătoareo!

EA: Matinalule!

EL: Noctambulo!

EL: Posesivo!

EA: Sadicule!

EL: Masochisto!

EA: Gonetă!

EL: Întîrziato!

EA: Gîdilici!

EL: Furnicuţe!

EA: Sforăilă!

EL: Tropăilă!

EL: Sirop!

EA: Măgar!

EL: Pisicuţă!

EA: Ursuleţ!

EL: Focă!

EA: Mor-mor-mor!

EL: Chiţ-chiţ-chiţ!  

      EL mîrîie, EA miaună. Se aruncă unul asupra altuia, de parcă ar vrea să se distrugă, dar cînd se ating furia şi-o transformă în pasiune. Se îmbrăţişează, muşcăturile şi zgîrieturile se transformă în săruturi. Prin urmare, replicile următoare intră pe făgaŞul DORINŢEi. LA UN MOMENT DAT, SPRE sfîrşit, SE VOR repetă cîteva dintre apelativele iniţiale, dar spuse pe un ton diferit. Vocile se vor estompa treptat în “focul” pasiunii. 

EA: (TANDRU) Pămpălăule!

EL: (PASIONAL) Mironisiţo!

EL: Ipocrito!

EA: Pepenaş!

EL: Piersicuţă!

EA: Aluat gustos…

EL: Cărniţă fragedă…

EA: Bouleanule…

EL: Căpriţo…

EA: Puiul meu…

EL: Gogoşica mea…

EL: Zăpăcito…

EA: Mă, uitucule…

EL: Tu, nepreţuito…

EA: Linguşitorule...!

EL: Nărăvaşo…!

EA: Pupăciosule…

EL: Fîşneaţo…

EA: (CHICOTEŞTE) Perversule...

EL: (FREAMĂTĂ) Posesivo...

EA: Obsedatule...

EL: Normalo...

EL: Ratato...

EA: Sadicule…

EL: Masochisto…

EA: Mor... mor…

EL: Chiţ… chiţ… 

EL, EA

PLICTISIŢI DE MOARTE. TENSIUNE SURDĂ, MOCNITĂ, DE CVASI-ISTERIE ABIA REŢINUTĂ. PRIN URMARE, ÎN PRIMA PARTE A SCENEI ÎNTRE REPLICI SE INSTAUREAZĂ PAUZE MAI LUNGI SAU MAI SCURTE.  

EA: Ai zis ceva?

EL: Nu.

EA: Mi s-a părut că…

EL: Nu. (PAUZĂ) Dar tu?

EA: Eu, ce?

EL: La un moment dat parcă…

EA: Nu, nimic.

EL: Înseamnă că mi s-a părut…

EA: Cu siguranţă…

EL (NEATENT): Ce?

EA: Am zis: „Cu siguranţă”.

EL: Cu siguranţă ce?

EA: Că ţi s-a părut.

EL: Aha… (PAUZĂ) Că mi s-a părut ce?

EA: Că… Auzi, vrei cu tot dinadinsul să mă enervezi?

EL: De ce nu-ţi termini propoziţia? De fapt, abia ai început-o…

EA: Propoziţia?

EL: „Că…”

EA: Că… Nici nu mai ştiu ce voiam să spun! Care era întrebarea?

EL (PAUZĂ): Nu mai ştiu…

EA: Vezi?

EL: Ce?

EA: Ce se întîmplă.

EL: Ce se întîmplă?

EA: Mă enervezi!

EL: Eu te enervez?!

EA: Da’ cine? Mai vezi pe cineva pe-aici?

EA: Vrei nişte struguri?

EL: Nu ştiu.

EA: Nu ştii?!

EL: Da, nu ştiu. Ce, tu ştii întotdeauna ce vrei? Aşa, la fix?

EA: Bineînţeles.

EL: Da? Şi acum, de pildă, ce vrei?

EA: Struguri.

EL: Nu cred că mai sînt…

EA: I-ai mîncat pe toţi?

EL: Nici nu erau aşa de mulţi. Vreo trei ciorchini.

EA: Parcă nu-ţi plăceau strugurii.

EL: Nu-mi plăceau stafidele.

EA: Chiar, că veni vorba, ce-i cu stafidele? În fond, sunt tot struguri.

EL: Struguri striviţi.

EA: Şi cu ciorba de salată ce ai?

EL: Ce-i cu ciorba de salată?

EA: N-o mănînci!

EL (IRONIC): Extraordinar! Tu de ce nu mănînci ciorbă de burtă?

EA: E greţoasă.

EL: Aşa e şi ciorba de salată.

EA: Nu-i adevărat.

EL: Pentru mine, este!

EA: Şi cravatele?

EL: Cravatele?!

EA: Da, cravatele. De ce nu porţi niciodată cravată?

EL: Nu-mi plac. Pur şi simplu. Tu de ce nu porţi tocuri?

EA: Ia-l tu. 

EL: Nu. Ia-l tu.

EL: Ce faci?

EA: M-am răzgîndit.

EL: Ai zis că ştii ce vrei.

EA: Acum ştiu.

EL: Adineauri nu ştiai.

EA: Acum ştiu.

EL: Prea tîrziu: acum îl iau eu.

EA: Dar îl vreau eu.

EL: Mi-l lăsaseşi mie.

EA: Am greşit.

EL: Greşelile se plătesc.

EA: O, ce clişeu!

EL: O, ce contraargument!

EA (TRAGE DE OBIECT): Dă-i drumul!

EL (TRAGE DE OBIECT): Dă-l încoace!

EL: Auci!

EA: Ha!

EL: Zgîrii, pisică perfidă?

EA: Muşti, cîine turbat?

EL: Ai cărniţa prea dulce ca să pot rezista!

EA: Iar tu pielea prea mătăsoasă…!

EA: Stai, stai! 

EL: Ce-i?

EA: Pauză!

EL: Ce naiba mai e?!

EA: Stai o clipă!

EL: Ce-i?!

EA: Vreau să ştiu ce facem noi aici.

EL: Cum adică?

EA: Adică, ce facem noi aici?

EL: Nu ştiu ce faci tu, da’ eu voiam să-ţi scot ochii!

EA: Eşti sigur?

EL: Ce-ntrebare e asta, pentru numele lui Dumnezeu?!

EA: Păi… eşti sigur? Mie mi s-a părut că… nu ştiu… la un moment dat…

EL: Mă mai fierbi mult? Mamă, ce stil ai!

EA: Mi s-a părut că…

EL: Da?

EA: Că… m-ai sărutat…

EL: Poftim?!

EA: Atingerea aia… cu buzele… N-a fost un sărut?

EL: Bineînţeles că nu! Voiam să te muşc!

EA (REPEDE): Mi-am dat seama, să ştii!

EL (IRONIC): De-aia m-ai întrebat?

EL: Şi de-aia ne-am oprit?

EA: Păi voiam să fiu sigură…

EL: Tu ai o problemă cu siguranţa…

EA: Iar tu, cu nesiguranţa!

EL: Nu pricep.

EA: Eşti atît de nesigur, că-mi transmiţi şi mie nesiguranţa ta.

EL: Nu-s chiar aşa de nesigur.

EA: Ba da. Îţi spun sigur.

EL: Fugi de-aici!

EA: Întrebi mereu. Şi mă laşi tot timpul pe mine să aleg.

EL: Ce?!

EA: Mereu îmi spui: alege tu!

EL: Vreau să fiu politicos.

EA: Poate. Da’ se-ntîmplă prea des.

EL: Ştiam că politeţea nu ar trebui să ia pauze.

EA: Nu alegi niciodată.

EL: Niciodată?!

EA: Mă rog, aproape niciodată.

EL: Haida, de!

EA: Ca de obicei, nu recunoşti! Nu recunoşti nimic!

EL: Mă enervezi!

EA: Mă scoţi din minţi!

EL: Stai puţin!

EA: Ce e?

EL: Ce mama mă-sii facem aici?!

EA: Ce faci, mă imiţi?

EL: Nu, serios: ce facem?

EA: Îţi smulg părul din cap, asta facem!

EL: Asta faci tu! Că eu…

EA: Păi tu… nu ştiu ce faci…

EL: Nu, pe bune, ce facem noi aici? Ne batem sau ne tăvălim?

EA: Ne batem.

EL: Nu-s sigur.

EA: A, deci eşti nesigur!

EL: Nu schimba vorba! Ceva nu e-n regulă. Adineauri ţi-am simţit mîna pe fund.

EA: Nu-i exclus. Unghiile mele vor carne pufoasă, nu oase!

EL: Era altceva… Era o mîngîiere.

EA: Ţi s-a părut.

EL: Nu, sînt sigur.

EA (IRONICĂ): Deodată ai devenit sigur!

EL: Termină odată cu chestia asta! M-ai mîngîiat pe bucă!

EA: În visele tale!

EL: De ce minţi?

EA: Nu mint! Pot să ţi-o dovedesc.

EL: Da?

EA: Da!

EL: Nu-i nimic, te pot omorî şi de la distanţă.

EA: Da? Cum? Că eşti un nevolnic!

EL: Şi tu un caşalot! Un caşalot eşuat pe ţărm!

EA: Nu schimba vorba! Zi, neputinciosule, cum o să mă omori?

EL: Tu, mimoză sensibilă, poţi fi ucisă uşor…

EA: Hotărăşte-te! Sînt caşalot sau mimoză?

EA: Eşti bolnav!

EL: Eu sînt bolnav? Uită-te la cearcănele tale!

EA: Măgarule! Crezi că eu vreau să am cearcăne?

EL: Te-ai îngrăşat! Uite, zaci acolo ca o balenă…

EA (DĂ ÎN PLÎNS): Eşti un… eşti un…

EL: …O balenă eşuată…

EA: Da’ tu? Nici să te ridici de-acolo nu poţi!

EL: Ai făcut riduri!

EA (LACRIMI ÎN OCHI): Alături de tine le-am făcut, nenorocitule!

EL (CRUD): Ochii ăia frumoşi sînt înconjuraţi de cearcăne şi riduri…

EA: Gata, am înţeles!

EL: Nu, abia am început! Uite, sînii…

EA: Sînii?!

EL: Sînii ţi s-au lăsat.

EA (ÎNLĂCRIMATĂ): Încetează!

EL: O, superbii tăi sîni de-acum zece ani…! Ce patetici sînt acum!

EA: Tu i-ai frămîntat, tu i-ai chinuit…!

EA: De ce n-am plecat?! De ce n-am plecat?! Nu ţi-e ruşine?!

EL: Şi fundu’ ăla care-ţi tot creşte…

EA: Ţine-ţi gura!

EL (CRUD-IRONIC): Şi sensibilitatea de prinţesă! Prinţesa-bob-de-mazăre!

EA: Jur că te omor!

EL: Şi gleznele tale groase!

EA: Doamne, nu te mai recunosc!

EL: Şi toaletele tale bătrînicioase!

EA: Ce?!

EL: Şi petele de pe piele! Şi deluşorul ăla numit burtă!

EA (PLÎNSUL SE TRANSFORMĂ ÎN FURIE): Tu vorbeşti? Tu?! Cu burta ta de bere?!

EL: …Şi modul tău ridicol de-a dansa…

EA: …De a dansa cu buturuga numită „soţ”!

EL: Nu mi-a plăcut niciodată să dansez! Pentru tine am făcut-o!

EL: Ce să-ţi zic…

EA: Zici de mine, da’ la corpul tău nu te uiţi? La dinţii tăi galbeni şi cariaţi?

EL: Haida, de!

EA: …La pieptul tău plat şi la nasul tău strîmb?

EL: Parcă pîn-acum era drept!

EA: …La nervii tăi de băieţel frustrat!

EL: De unde le scoţi, dragă?!

EA: …La neglijenţa ta de puturos fără pereche!

EL: Hai, că mai fac şi eu cîte ceva!

EA: Ce, nu te recunoşti? Ăsta eşti tu, dragule!

EL: Asta-i imaginaţia ta!

EL: Să nu exagerăm! Nu e chiar aşa de întinsă…

EA: Şi privirile tale aruncate pe furiş femeilor de pe stradă?

EL (FĂRĂ ENERGIE): Doar cîteodată…

Sfîrşit?

  Aminteste-ti datele mele