regizor caut piesa

PERSONAJE: 
FIRUŢA POP – mama – 50 ani

PĂSTOREL POP – tatăl – 55-60 ani

ANTONIO POP – fiu – 25-30 ani

ELVIS POP – fiu – 25-30 ani

CLEMENTINA POP – fiică – 25-30 ani

MĂDĂLIN SPARTACUS – impresar –  35 ani

DOMNUL MARIN - administrator de bloc – 65 ani  
 

Scena reprezintă  un interior de bloc construit în anii 70-80 ai secolului trecut. O sufragerie încărcată cu mobilă  lucioasă, două canapele desfăcute, o vitrină  cu bibelouri ieftine şi, neapărat, un televizor pe care se tolăneşte apatic, tăcut şi rece, un peşte din sticlă. Macrameuri, nimicuri şi foarte multe kitsch-uri. În mijloc, masa, pe care se află un casetofon ieftin, iar în jurul mesei şase scaune vechi şi soioase. La ridicarea cortinei, Firuţa croşetează şi urmăreşte o telenovelă la ... televizor. Lângă sculul de mohair se află şi o punguţă cu seminţe de floarea-soarelui, din care Firuţa, nu se sfieşte să se servească. Alături, Clementina face vocalize şi se aranjează într-o oglindă de mână.  
 
 

FIRUŢA: Mai încet, măi fată, că nu-nţeleg ce vrea Armando de la Belissima asta a lui… (către tv) Pfui… dobitocul dobitocilor…o vrei şi p-asta şi pe Floriella… (pentru ea) Ce proşti sunt bărbaţii aştia! Nu ştiu să ţină lângă ei o femeie de calitate. (către Clementina) Mai încet Clementino, n-auzi?! Nu te mai strofoca degeaba că tot n-o să ajungi vedetă de muzică uşoară. Acuma sunt alte gusturi… (pentru ea) Hei, pe vremea mea era muzică, muzică adevărată, nu prostii.

CLEMENTINA: Ce muzică?

FIRUŢA: Ce muzică? Muzică, romanţe… (se termină telenovela, iar Firuţa închide televizorul) Şti cum l-am cunoscut pe amărâtul ăsta de tac-tu? I-am cântat într-o seară o romanţă… A fost leşinat… ca un pisoi plouat şi părăsit… (cântă) Blestemat să fie acela până în mormânt Care a iubit o fată şi-a lăsat-o lăcrimând Cum doreşte căprioara apă rece de izvor Aşa îţi doresc eu ţie dragoste în viitor Aş dori ca într-o noapte eu să fiu în patul tău Şi să mor cu tine-n braţe sărutându-ne mereu Trist e cucul în pădure cănd cântă şi nu-l auzi Dar mai tristă-s eu acuma când îţi cant şi nu-mi răspunzi Nu te iubesc părinţii care te-au născut Cum te iubesc eu de când te-am cunoscut Când Sahara cea pustie se va face colonie Şi când Nilul va seca doar atunci te voi uita Iubeşte băiete dar fi cu ochii-n patru Căci fetele de azi sunt mai ceva ca dracu`

CLEMENTINA: Cu muzica asta nu mai faci nimic în ziua de azi. Tu nu vezi ce succes are Elvis cu manelele? Azi sunt alte gusturi, mami, alte genuri.Tu nu vezi că viaţa se schimbă? Ce, pe vremea ta erau şomeri? Nu… Ei, uite, că acum sunt… Te-ai gândit vreodată că vei ajunge şomeră, înainte de pensie, cu câţiva ani?

FIRUŢA: Am ajuns şomeră pentru că patronul italian vrea numai fete tinere. Tinere şi proaste, ca tine.Care nu mai ştiu ce e munca. Ele ştiu doar să se fardeze, să umble după bărbaţii cu bani şi să-şi desfacă picioarele… Aşa nu faci carieră, mamă!

CLEMENTINA: Păi tocmai de-aia, eu vreau să cânt. Să ajung o stea…

ANTONIO: (intrând) Vei ajunge steaua din Balcani! Soro, îţi pierzi timpul, ascultă-mă pe mine. Ţi-am zis, hai să facem o trupă împreună şi să rupem târgul… Fraţii Pop!... Sau Trio Pop!... Am fost la Quatro Zone Records şi le-am lăsat negativul. Au zis că mă sună să-mi dea răspunsul.

CLEMENTINA: Nu pot să cânt muzică dintre blocuri! Muzică de borfaşi…Cu asta n-ajungi nicăieri!

ANTONIO: Ce vorbeşti? Mi-ai auzit ultima piesă?

FIRUŢA: Nu mănânci nimic, Antonio?

ANTONIO: (cântă) Nu mănânc nimic pentru că nu mi-e foame, Am crescut deja şi-am ajuns om mare, Îmi place vodka şi-un fir de iarbă, Şi cinci gagici să mă gâdile-n barbă. Io să le frec şi să le fac instant, Duşmanii să ştie că nu-s debutant, Fraieri cu cioc îmi deschid mie calea, Gaborii toţi îmi recunosc valoarea. Io-i fac pe toţi şi le dau muie (bip) Pentru că sunt cel mai tare din U.E. Cine-i cu mine e prietenul meu, Îl fac tovarăş la bine şi la greu, Cine e contra să ţină minte, În Ferentari eu îs preşedinte. Haideţi cu toţii să strigăm “iarbă”, Noi suntem cei ce v-o trag în barbă. Antonio-i şefu` din cartier, Duşmanii fug când apare el, Am un merţan şi fetiţe o droaie, Fac ce vreau eu că nu mi se moaie, Antonio-i singur şi face ce vrea, Că viaţa e scurtă, căca-m-aş (bip) în ea.

PĂSTOREL: (intrând, beat pe finalul melodiei) Ce cânţi, mă, aici? Ce vorbe îs astea? (îl plesneşte) Te-ai înhăitat cu drogaţii ăia din vecini, în paştele mă-tii!... Suntem o famile de rataţi… Sunt şomer de azi înainte…

CLEMENTINA: Şi tu, tată? O să ajungem în stradă!

PĂSTOREL: Acolo e locul tău! Du-te şi fă bani!...

FIRUŢA: Nu ţi-e ruşine, măgar bătrân! Îţi împingi propria fiică să se vândă?

PĂSTOREL: Taci, fă , du-te dracului! Dacă ieşi tu pe corso, crezi că te cumpără cineva? Clementina e tânără…dacă n-are şcoală cum crezi că va face bani?

CLEMENTINA: Din muzică, tată!

PĂSTOREL: Bă`, aţi înnebunit cu toţii în casa asta? Ce dracu` aveţi cu muzica?!

FIRUŢA: Ţi-am zis să nu mai mergi băut la serviciu… Cu patronii nu te joci! Te-au dat afară pentru băutură, nu? Spune… pentru băutură?

PĂSTOREL: Dă-l în pizda mă-sii de imperialist!... Vorba fetei, mă apuc şi eu de cântat! O să ajungem cântăreţi ca familia lui Michael Jackson…

ANTONIO: Ar fi excelent, tată! Şi emigrăm în America…Acolo orice e posibil. Îmi fac şi eu o trupă de hip-hop…

PĂSTOREL: Faci pe mă-ta-n cur… Sor`-ta mai ştie ce e muzica…şi cu frate-tu. Manele, manele, da` se cântă, nu? Da` tu ce dracu` vrei să cânţi? Tu vorbeşi mai degrabă, decât să cânţi…

ANTONIO: Aşa e hip-hopul!

CLEMENTINA: Suntem o familie cu personalitate. Fiecare cu stilul său…

PĂSTOREL: Şi ţie ce stil îţi place, puica tatii?

FIRUŢA: Păstorel!

CLEMENTINA: (se face că nu înţelege) Mie îmi place muzica uşoară. Vreau s-ajung ca Angela Similea sau ca Corina Chiriac!

ANTONIO: Eşti bătrână, soro! Aşa ceva nu se mai cântă…

FIRUŢA: Taci Antonio… Sor`ta merge la o audiţie pentru un festival la Amara!

ANTONIO: Păi, chiar aşa, e cam amară muzica asta a ei… Asta-i pentru amărăşteni…Ia cântă să văd ce poţi!

CLEMENTINA: Nu vrei să vezi ce pot eu…Dar îţi cânt, că o fac, oricum, pentru mine. Mă ajută… (cântec nr.3) Vreau să fac şi eu ceva, da` ce să fac cu viaţa mea, Că nu eu hotărăsc pe ea, ci altcineva. Aş vrea să plec şi-aş vrea să zbor Să fiu un călător cocor, altundeva. Să fiu o păsăre şi-o stea, o floare de nu-mă-uita, Un râs zglobiu de catifea şi-o acadea. Aş vrea să pot muta din loc mamuţii toţi la iarmaroc Şi din fosile aş păstra doar câteva. Aş face-o lume ca în vis în urma marelui abis Ce s-ar căsca Aş face-o lume de copii fără minciuni şi tragedii În ţara mea…căci Viaţa mea-i o viaţă cu dorinţi ascunse ] E o dramă permanentă viaţa mea ]refren N-am succes şi n-am noroc ] Şi mă simt la iarmaroc orişicâte zile oi avea. ]

FIRUŢA: (o sărută) Bravo, bravo, mămică… Să dea Domnu`să iei audiţia! Eşti frumoasă, talentată, numai noroc îţi mai trebuie. Iar norocul şi-l mai face omul şi cu mâna lui…

PĂSTOREL: Ei, nu chiar cu mâna…Clementino, tu m-ai moştenit pe mine. Când eram ca tine, cântam mereu…Cântam de bucurie, de plăcere… Da` apoi, când au început greutăţile nu mi-a mai ars de cântat. Pe vremea lui Ceauşescu nu m-am gândit că voi ajunge şomer vreodată. Da`uite că banditu` ăsta de patron mi-a dat papucii…băga-l-aş în mă-sa de capitalist! Uite, facturile astea cine le plăteşte? Gazul, curentul, apa…La întreţinere avem datorii de vreo trei luni..

FIRUŢA: A zis administratorul că face şedinţă şi ne evacuează, dacă nu plătim cât mai repede..

PĂSTOREL: Poftim!

ANTONIO: (încearcă să cânte) Viaţa este dură, nu avem bani, Noi trăim aici, ascunşi în Balcani…

PĂSTOREL: (strigă) Băi…Ce-ar fi să-mi vând un rinichi? Unul io şi-unul mă-ta!

FIRUŢA: Păstorele, eşti nebun? Io-s anemică… Şi-am şi osteoporoză, cardiopatie ischemică, sinuzită şi celulită. Nu pot trăi doar cu un rinichi.

PĂSTOREL: Da` fără minte poţi? Eşti proastă, fă, nu vezi că n-avem altă soluţie?

ANTONIO: Hai să vindem apartamentul şi să plecăm din ţară…Ştiu un tip care ne poate ajuta.

PĂSTOREL: Unde să pleci, bă` broscoiule? Să-mi las io ţara asta sfântă şi să plec la străini? Ce vrei să faci acolo?

CLEMENTINA: Dacă avem idei putem face bani acolo…Ideile sunt plătite, nu ca aici.

PĂSTOREL: Şi ce idei ai tu, faţă palidă? Nici şcoala nu ţi-ai terminat-o că eşti proastă… De Elvis, ce să mai zic?! Nici să scrie nu ştie… Ăstalalt, puştiu`e de trei ani în clasa a XII…Ce idei puteţi avea voi, fiii ploii?

ANTONIO: Afară nu contează şcoala. Dacă-ţi merge bila faci bani şi fără şcoală. Totul e să vrei!

PĂSTOREL: Şi io cu mă-ta ce să facem acolo? Să spălam morţii la cur?

CLEMENTINA: Îngrijiţi bătrânii bolnavi…

PĂSTOREL: Da, că nu mi-a ajuns mă-sa lu` mă-ta! Aţi uitat ce ordine dădea pe-aici baba? Parcă era comandant de oşti! Noroc c-a luat-o Domnul la el… Fii binecuvântat, Doamne!

FIRUŢA: Nu vorbi urât de măicuţa…Era o femeie bună!

PĂSTOREL: Daaa, şi deşteaptă! Ea ne-a convins să băgăm banii de porc la Caritas. Că se-nmulţesc! S-au înmulţit bine… la alţii… Scroafă idioată!

FIRUŢA: Taci! Las-o în pace, să se odihnească!

PĂSTOREL: Păi cum, aici nu s-a odihnit!? Stătea doar în pat şi ordona : “ Păstorele, dă-mi o portocală…Păstorele, mi-e foame…Păstorele, mi-e sete… Păstorele, mi-e rău…” Odată n-a zis : “ Păstorele, mi-e bine…” Ei, acum cred că i-e bine… (către cer) Te pup, măicuţă bună şi dulce ca pelinul! Să fii cuminte, acolo, să nu te trimită ăia, cumva, înapoi, pe capul nostru…

CLEMENTINA: Io plec! Ţineţi-mi pumnii să iau preselecţia! Nu ştiu când mă-ntorc… Spre seară mă-ntâlnesc cu Ahmed, mergem la o pizza! (iese)

PĂSTOREL: Futu-le muma-n cur de turci! Nu-i destul că ne-au cotropit ţara şi ne-au luat biruri! Acum ne iau şi fecioarele…

ANTONIO: Cleme şi fecioară! Pe ce lume trăieşti, tată?... Şi, oricum, nu le iau cu arcanul… numai dacă vor şi ele… Şi Cleme c-am vrea…

FIRUŢA: Păi, ce să facă, săraca!? Să rămână fată mare pâna la 25 de ani, ca mine? Las-o să cunoască viaţa…

PĂSTOREL: Da mă, da` cu turcii?

FIRUŢA: Cu turci, cu greci, cu ce s-o nimeri! Bărbat să fie!

PĂSTOREL: Nu, nu, cu greci n-o las eu… De greci să te fereşti chiar şi atunci când vin cu daruri! Aşa am auzit…

FIRUŢA: Ei, nu e chiar aşa…

PĂSTOREL: De unde şti tu, fă? Cunoşti vreun grec?

FIRUŢA: Ei, asta-i bună! Cunosc, sigur că da…

PĂSTOREL: Pe cine, fă?

FIRUŢA: Pe Demmis Rousos!

ELVIS (intrând): Ura! Babacilor m-am ajuns! Cânt deseară la un local! M-a ascultat patronu` şi-a fost pe spate!

PĂSTOREL: Alt nebun!

FIRUŢA: Pe spatele cui?... Nu-nţeleg…

ELVIS: Tată, nu te bucuri? În sfârşit, mi-am găsit o slujbă…

PĂSTOREL: Vezi să nu fie de petrecanie!

ELVIS: Ce ai?

FIRUŢA: E şomer!

ELVIS: Şi tu, tată?

ANTONIO (râde): Şi tu, Brutus?

ELVIS (îl plesneşte): Ciocu` mic!

FIRUŢA: Ce le-ai cântat?

ELVIS: Din gură…Ia fiţi atenţi!(cântec nr.4) Duşmanii îmi poartă pică, Că eu sunt Hopa Mitică, Hopa, Hopa cel versat, Toate mă vor de bărbat, Fetele din mahala, Strigă - Uite-l, ce gigea! Mă visează şi mă vor, Gol, le ele-n dormitor, Am dolari şi euroi, Duşmanii-s pe locul doi, Am gagici şi băutură, Am şi ce să bag în gură, Of, iubirea mea, ] Of, dragostea mea, ] refren Of, prinţesa mea, ] Of, aorta mea. ]

Sunt bogat şi elegant, Sunt ca prinţul din Levant, Sunt stăpân peste femei, Fac ce vreau cu banii mei, Ador sexul şi femeia, Am în buzunar şi cheia, De la paradisul vieţii, Nu pierd anii tinereţii, Ştiu să  fac bani din nimic, Dă-i fetiţo din buric, Din buric şi din mamele, Elvis îţi cântă manele.

FIRUŢA: Bravo, mamă, bravo! (îl pupă) Şi cât îţi dă patronul?

ELVIS: Păi…în funcţie de clienţi…Dacă e clienţi e, dacă nu e …muie, nu e…Dar dacă e şi fac consumaţie îmi iese şi mie banu`.

PĂSTOREL: Dacă nu …sula!

ELVIS: Hai, mă, tată, dacă tu eşti şomer, te iei de noi?

ANTONIO: Cine ţi-a scris versurile, intelectualule?

ELVIS: Mă-ta!

ANTONIO: Hai bă`, c-am glumit! Ce te oftici aşa? Dă mai bine nişte bani să ies şi eu la un suc…

ELVIS: Suc, ai? Tu bei suc?

PĂSTOREL: Păi ce-ai vrea să bea, petrol? Sigur că bea suc…ăsta nu vrea s-ajungă alcoolic ca tac-su… Nu-i aşa, Prâsleo?

ANTONIO: Suc beau, să n-am noroc de voi, dacă vă mint! (Sonerie. Antonio iese şi se întoarce rapid) Mă cheamă tovarăşii la aer. Hai frate, dă şi mie ceva!

FIRUŢA: (îi dă ea) Ia d-acilea, da` ai grijă că nu mai vezi alţii! Sunt banii după ultimul pulovăr ce l-am dat la fetele de la bancă!

PĂSTOREL: Bravo, fă, faci lovele din andrele!

FIRUŢA: Păi, ce să fac? Să aştept să murim de foame?

PĂSTOREL: Sau de sete…?! (Antonio iese)

ELVIS: Iar s-a luat administratorul de mine. A zis că dacă nu plătim ne scoate în stradă!

PĂSTOREL: Cum să ne scoată, bă`, din casa mea? E proprietatea mea şi nu mă scoate nimeni afară!

FIRUŢA: Dacă nu plătim…

PĂSTOREL: Taci fă, odată din gură…vom plăti când vom avea bani.

ELVIS: Phuuuiii, ce viaţă de câine! Tată, de ce aţi făcut voi trei copii, dacă aţi fost săraci?

PĂSTOREL: Bă`, boule, la început n-am fost săraci…Erau alte vremuri…o scoteam pe mă-ta în fiecare sâmbătă la restaurant. Grătare, fleici, mititei…hehei, ce vremuri! Cânta orchestra, mai cântam şi noi, că ne pileam, vorba-aia…Apropos, fă, Firuţo, mai şti cum îţi cântam când te scoteam…la aerisit? Hă? Ce vremuri, dom`le! (cântă) 

Firuţa mea cu ochii oblici,

Cu sâni de piatră şi păr creţ, 

Iubeşte-mă  şi nu mă fierbe,

Că sunt ca porcul în coteţ. 

De dorul tău eu fierb într-una,

Ca tocăniţa  în ceaun,

De mor acum îmi e totuna,

Că nu-s normal, ci sunt nebun.

 Am să rog o păsărică,

Să vină  unde eşti tu,

 Şi să  te întrebe iarăşi,

Dacă  mă iubeşti sau nu.

De 30 de ori pe lună,

De 7 ori pe săptămână,

O dată  pe minut,

Eu aş  vrea să te sărut.

Te iubesc din conştiinţă,

 Şi depun un jurământ,

Tu eşti singura fiinţă,

Ce-o iubesc pe-acest pământ.

Când eu voi fi-n mormânt,

 Închis în negre scânduri,

Urme, c-am trăit pe-acest pământ,

Vor fi aceste gânduri.

Firuţa mea cea din poveşti,

Pe Păstorel tu să-l iubeşti,

Aşa cum te iubeşte el,

Lin, tandru, ca un porumbel. 

FIRUŢA: Hă,hă… unde-s tandreţurile porumbelului de altădată? Din porumbiţă am ajuns acum “fă”… (Sonerie. Firuţa iese şi se întoarce cu d-l Marin)

MARIN: Bună ziua! Scuzaţi deranju` da` n-am încotro…

PĂSTOREL: Ce faci vecine, ai venit după bănuţi? Ai venit bine…suntem plini…

MARIN: Domnu` Păstorel, io v-aş înţelege, da` comisia de cenzori şi comitetu` de bloc face urât…Ştim că aveţi greutăţi… la toţi ni-i greu… Da` s-au strâns, dom`le, 3.000 de lei. Lei noi, d-ăştia frumoşi…Măcar o parte…

PĂSTOREL: (îi dă 100 de lei) Uite, frate, toţi banii mei…100 de lei…I-ai, i-ai pe toţi…Nouă nu ne mai trebuie… Alţii, de la Domnu`…

MARIN: Vecine…

FIRUŢA: N-avem de unde, domnu` Marin! Crezi că n-am plăti dac-am avea? Da`, de unde? Mâncăm mămăligă toată ziua…Şi becurile le-am schimbat să nu consume atâta…Facem baie odată pe săptămână…N-avem şi pace! Să ne omorâm? Să furăm? De azi şi bărbatu`- meu e şomer…Ce să facem?

MARIN: Aoleo…! Nu mai aveţi nici o sursă de câştig?!

ELVIS: Avem speranţe…muzicale!

MARIN: Speranţe…?

ELVIS: Da, dom`le, cântăm şi facem bani cu gâtu`.

MARIN: Cu gâtu`?

ELVIS: Cu vocea… Unii fac cu capu`, alţii fac cu curu`…Noi facem cu gâtu`.

MARIN: Cu curu`?

ELVIS: Hai, tataie, lasă-ne…când avem bani venim noi la matale…

MARIN: Tataie?...

ELVIS: Vrei bătaie?

PĂSTOREL: Vecine, ţie ce muzică îţi place? Că matale eşti de modă veche! N-ai treabă cu hip-hopu` şi cu maneaua…

MARIN: Ei, oi fi eu de modă veche, dar îmi place muzica adevărată. Şi ce e mai adevărat decâr rockul? Iris, Trenul fără naş…Floare de iris…

PĂSTOREL: (pentru el) Ăsta-i nebun!

ELVIS: Îţi place rockul?

MARIN: Dacă-mi place? Îl cant oriunde…mă relaxează…Ascultaţi… (cântă) 

Sunt virgin şi n-am ce să fac,

Orice fac nu pot să-i vin de hac,

Mă topesc de dorul ei, năucit,

Sunt mereu un bastard părăsit,

O doresc ca pe luna din cer,

Mă sfârşesc tot sperând să o cer,

Nu mă  vrea, zice că-s prea bătrân,

Eu o cer şi cu mâna rămân,

Ne potrivim, asta cred, simt şi sper,

Să fie-a mea ca să dezleg un mister,

Sunt curios cum e blăniţa pe ea,

Nu vreau să  mor până n-o voi avea,

Sunt un virgin, mama mă-sii de stea,

Eu o doresc, însă ea nu mă vrea,

Vreau să  i-o trag ca să mor liniştit,

Sunt un bătrân, un bătrân decrepit,

Da` Irinel e un exemplu bun,

El dă  din buci şi-are tot ce-i mai bun,

 Încă  mai sper să devin om potent,

 Însă  nu vreau să obţin sculament,

Sunt un virgin şi virgin voi muri,

Fiindcă  nu ştiu ca să practic orgii. 

PĂSTOREL: (către Elvis) Găseşte-i, mă, şi la ăsta un angajament la cârciuma aia unde cânţi tu…Îi iei comisionu` şi ne plătim datoriile. (către Marin) Nu, domnu` Marin? Un talent ca a lu` matale e păcat să se irosească…

MARIN: Nu mă luaţi la mişto că mă supăr. Io v-am cântat să vă arăt că n-am nimic cu dumneavoastră…Dar trebuie să plătiţi. Până şi fosila aia de la parter a ajuns la zi!

FIRUŢA: Păi da, că ăleia i-a dat primaru` premiu de 5.000 de lei, că a împlinit suta…Da` nouă cine ne dă ceva? Toţi ne cer, da` de dat…

MARIN: Io vă cer în numele…

PĂSTOREL: …Tatălui şi-al Fiului…Hai, lasă-ne! În două-trei zile îţi achităm şi restul…Trebuie să primească nişte bani, copiii ăştia…După muzică…

MARIN: Sunt cântăreţi?

FIRUŢA: Vocali…adică …cu gura!

ELVIS: Păi, crezi că noi glumim? În curând o să avem bani de-o să moară toţi din bloc.

MARIN: Toţi rău platnicii…Atunci…la revedere…şi să nu uitaţi de mine… (iese)

PĂSTOREL: Să nu uite moartea de tine… Femeie, ceva de băgat în gură ai?

FIRUŢA: A mai rămas o aripioară de puiuţ…Da` pâine nu mai avem… (îi aduce aripioara)

PĂSTOREL: Alţii mănâncă icre negre şi colorate, iar eu am ajuns la aripioare…Aripa ei de viaţă!  
 

(Heblu)  
 

Scena 2

După  câteva zile, Păstorel stă la masă  şi bea.Firuţa croşetează în faţa televizorului. Elvis, tolănit în pat visează cu ochii deschişi… 
 

PĂSTOREL: Am muncit o viaţă întreagă şi-acum tai frunze la câini…Guvernu` ăsta vrea să ne omoare de vii…ne bocăneşte sistematic!

ELVIS: Aici n-o să se schimbe nimic, niciodată! Io v-am zis să plecăm din ţară…

PĂSTOREL: Unde să plec, bă`? Io-s om bătrân, crezi că-n America mă ia cineva?

ELVIS: Dacă vrei să munceşti, acolo găseşti…Nu-i ca aici!

FIRUŢA: (către televizor) Pedro, eşti un nemernic…Minţi cu neruşinare!

PĂSTOREL: Ia uite la asta! O doare-n cur de viaţă! Ea-i cu telenovela…Fă, tu crezi că viaţa-i ca-n filme?

FIRUŢA: Taci, Păstorele, lasă-mă-n pace! Viaţa nu-i ca-n filme, dar nici nu trebuie să bei toată ziua şi să-ţi plângi de milă!

PĂSTOREL: Şi ce să fac, deşteapto?

FIRUŢA: Să-ncerci ceva…orice…Să vrei, măcar! Crezi că pentru mine-i uşor să-mi dilatez pupilele, la croşetat?

PĂSTOREL: Ţi le dilatezi la prostiile alea de la televizor, fă!

FIRUŢA: Hai, Păstorele, lasă-mă!  
 

Intră  Clementina, Antonio şi Mădălin. 
 

CLEMENTINA: O veste bună pentru toată lumea! El e Mădălin Spartacus, impresar! Se pare c-a dat norocul peste noi!

PĂSTOREL: Să nu dea vreo boală peste tine, fetiţa lu` tăticu`!

ELVIS: (sare din pat) Salut! Eu sunt Elvis, manelist!

SPARTACUS: Mădălin Spartacus, iubitor de orice gen muzical…şi poet.

PĂSTOREL: (pentru el) Alt ratat… (tare) Domnu` Spartacus io credeam că eşti gladiator, nu poet!

SPARTACUS: (râde forţat) Ha, ha, bună, bună…Ei, ce să facem? Ne adaptăm şi noi economiei de piaţă…Se cere poezie, livrăm poezie…

CLEMENTINA: A scos deja un volum.

FIRUŢA: E voluminos?

ELVIS: Ceva versuri pentru mine, n-ai?

SPARTACUS: Dacă-mi daţi voie să-mi fac introducerea…O poezie simplă, dar deloc simplistă! He, he, un joculeţ de cuvinte… (scoate o cărticică minusculă din buzunar) 

Atât de dulce e iubirea ce sufletului îi dă ghes,

Că eu, aici şi-acum, îndată, devin un sclav neînţeles,

Mă mistui şi mă ard alene, ca jaru-ncins mi-i inima,

Creez şi sufăr în tăcere, gândind mereu la muza mea. 

La draga mea măicuţă blândă care-a plecat de lângă mine,

S-a dus în câmpul cu verdeaţă, cu fluturi mulţi şi cu albine.

Eu o aştept dar ea nu vine, eu tot o strig, dar nu m-aude,

S-a dus în cer unde e bine şi-unde dansează paparude. 

Eu sunt orfan, acum de mamă, şi n-am nici tată că-s din flori

Spartacus e un nume dulce, ce dă duşmanilor fiori.

Sunt un poet ce vremea-şi pierde prin cârciumi şi prin lupanare,

Cer tuturor o vodcă mică, un zâmbet şi o alinare. 

De când e lumea asta lume, poeţii n-au avut noroc,

S-au chinuit, mereu, s-adune idei măreţe la un loc.

Am suferit şi plâng şi-acuma, de-a lumii mare nedreptate,

Spartacus s-a gândit să schimbe această grea mentalitate. 

SPARTACUS: Ce ziceţi? Artă, nu? Aţi prins subtilităţile?... Ascultaţi alta…

PĂSTOREL: Nu, nu, ajunge…Eşti mare, dom`le! Ai rimă, ai măsură…ce mai…!

CLEMENTINA: Vă fac o dezvăluire…M-am despărţit de turc…Oricum nu vă plăcea de el…Acum sunt cu…

PĂSTOREL: Gladiatorul…

CLEMENTINA: Îhî..

FIRUŢA: (către televizor) Proastă şi naivă!

CLEMENTINA: De ce sunt proastă şi… şi naivă?

FIRUŢA: Nu tu, dragă. Vorbeam de Esmeralda, că e proastă! L-a refuzat pe Fernando pentru amărâtul ăla de poet ratat, care n-are bani nici de tramvai…

PĂSTOREL: Vai, vai, vai!

CLEMENTINA: Ah, alea-s filme, mami! Spartacus are afacerea lui.

SPARTACUS: Da! Sunt acţionar la FUFA MUZIC şi poezia e doar o destindere…Io fac bani din muzică. Îi impresariez pe cei mai buni cântăreţi ai momentului. Pot să zic că io i-am făcut mari…Vă spune ceva Pardaillan din Dudeşti?

ELVIS: E regele manelelor!

SPARTACUS: E omul meu…Eu l-am lansat! Dar 69 Nord-Vest?

ANTONIO: Au câştigat Eurovisionul! Mamăăă…

SPARTACUS: Tot ai mei sunt!

CLEMENTINA: V-am zis c-a dat norocul peste noi! De azi se ocupă şi de mine…

PĂSTOREL: Nu ne preocupă …subiectul!

CLEMENTINA: E un om influent…

SPARTACUS: Nu e vorba de asta. Simt că poţi să ajungi o vedetă…am fler!

FIRUŢA: Ce are, mamă?

ANTONIO: Simte…simte oamenii cu potenţial…aşa ca noi.

PĂSTOREL: Aşa ca sor`ta, bă`…! De ea se ocupă şi preocupă momental…Tu cu ăstalalt nu intraţi în schemă…

SPARTACUS: Mergem? Aici e cam încins aerul…

PĂSTOREL: Du-te bă` şi te destinde în alt spaţiu locativ…în parc… trage ozon în nări, respiră artă, mângâie firul ierbii pe pulpe şi lasă-ne pe noi în aerul ăsta…încins! Nouă aşa ne place!

CLEMENTINA: Am uitat… noi mergem la Casa Radio, la un concert televizat. Spartacus e invitat şi mă prezintă şi pe mine unor oameni influenţi…că aşa merge…

FIRUŢA: Mama, tu să nu te laşi influenţată de ei…Să fii stăpână pe tine, să nu te laşi…Că oamenii e răi acum…

CLEMENTINA: Ţineţi-mi pumnii! Pa ! (iese cu Spartacus)

PĂSTOREL: Asta se descurcă, bă`, nu ca voi! L-asta-i merge mintea…

ELVIS: Sau cracii…Că e femeie. Da` io ce-ai vrea să fac? Să stau capră la impresari? 
 

Heblu  
 

Scena 3

După  câteva luni…Din cameră au dispărut obiectele mai voluminoase, inclusiv, televizorul. Păstorel curăţă  nişte cartofi, iar Firuţa, evident, croşetează. 
 

PĂSTOREL: Fă, Firuţo, de două săptămâni nu mănânc decât cartofi. O să explodăm de-atâta amidon !

FIRUŢA: Ei, Păstorele, asta e…Şti, mă tot gândesc…noaptea…că am insomnii…Cred că singura soluţie ar fi să încercăm să plecăm de-aici…Riscăm şi noi cum au riscat alţii !

PĂSTOREL: Unde să pleci, nebuno? Te iei şi tu după copii, acum?

FIRUŢA: Vindem apartamentul şi plecăm în altă ţară…În America aia mare…

PĂSTOREL: Şi dacă nu te descurci, ce faci?

FIRUŢA: Ne descurcăm…Nu vezi că aici murim de foame? Am ajuns să vindem tot din casă, inclusiv televizorul pe care ni l-a dat ca cadou măicuţa. Ce-o să mai vindem? Sufletele?

PĂSTOREL: (cântec nr.7) Ţara mea superbă, ţara mea de dor, ai ajuns vândută, scoasă la Obor,

Nu mai ai uzine, fabrici şi câmpii, fiii tăi se cară şi nu vor mai fi,

Hoţii strigă  hoţii şi la toţi ni-i greu, noi murim în ţară chiar cu leul greu,

Parlamentu-i pază, scut şi zid şi ţel, pentru bolşevicii care intră-n el,

Securiştii zburdă şi ei ne conduc, însă stau la umbră într-un cuib de cuc,

 Şi-au făcut palate, firme şi ce-o fi, ca să-i aibă-n pază pe ai lor copii,

 Şi judecătorii-s beţi, mereu, pe drumuri, nu dau cu ciocanul însă ei dau tunuri,

 Între timp băieţii lucră de cu zor, ei albesc dosare, speţe-n, legea lor,

Miliţienii însă nu sunt mai prejos, lângă interlopii care-s de folos,

Că de poliţişti nu putem vorbi, ea va fi o tagmă doar în 4.000,

Acuma-i bulanul, vodca şi pipiţa, miliţianul vesel păstorind troiţa,

Celor ce-n decembrie au murit urlând, libertate, drepturi şi un trai mai blând

Suntem proşti grămadă, nu cinstim eroii, le-oferim medalii şi sunt fiii ploii,

Politicienii bagă sula-n noi, suntem groapa U.E., groapa de gunoi,

Hoţi , mişei şi leneşi, neam de căcănari, mincinoşi şi jalnici, proşti şi ordinari,

Tinerii urmează a prostiei cale, nu ştiu ce e cartea şi e numai jale,

Bătrânii se-omoară, n-au medicamente, hoţii o duc bine, nu dau falimente,

E o ţară  tristă, o groapă de gunoi, politicienii însa-şi bagă  pula-n (bip) noi. 
 

Pe finalul cântecului intră în scenă  Antonio, Elvis, Clementina şi Spartacus. 
 

PĂSTOREL: Futu-i cartofu` ei de viaţă…Atât mi-a mai rămas, să cânt şi să mă-ndop zilnic cu solanum tuberosum…

SPARTACUS: Felicitări, domnule Păstorel! Se vede treaba că aşchia nu sare departe de tăietor…Copiii v-au moştenit talentul! Sunteţi o familie de…

PĂSTOREL: Rataţi!

SPARTACUS: Hai domnule, Păstorel, nu disperaţi!

CLEMENTINA: Tati, ne-am hotărât…Vrem să-ţi propunem ceva!

ELVIS: E singura noastră şansă!

ANTONIO: Sperăm să ne înţelegi!

CLEMENTINA: Plecăm!

ELVIS: Plecăm să muncim!

ANTONIO: Adică să cântăm! Afară…

PĂSTOREL: Mă scoateţi afară? Din casa mea?

ELVIS: N-ai înţeles…

ANTONIO: Noi plecăm!

CLEMENTINA: Spartacus ne obţine vizele în două săptămâni!

ELVIS: Românii de-afară ne aşteaptă!

ANTONIO: Au nevoie de noi, de muzica noastră!

CLEMENTINA: Spartacus le-a trimis nişte cd-uri cu noi şi le-a plăcut!

ELVIS: Acolo facem bani serioşi!

ANTONIO: Şi după un timp veniţi şi voi!

FIRUŢA: Unde?

PĂSTOREL: La mama dracului!

SPARTACUS: Urmează doar să perfectăm actele! Un concert pe zi, timp de şase luni! Pe ambele coaste! Câştig net 80.000 de parai…

PĂSTOREL: Pe ce coaste?

ANTONIO: Din Los Angeles până-n Las Vegas! America, tată! Ţara făgăduinţei…

ELVIS: E plin de români acolo, care ne-aşteaptă!

CLEMENTINA: Aici e greu, dar acolo artiştii sunt respectaţi!

ANTONIO: O să dăm lovitura!

FIRUŢA: Hai măi, Păstorele să riscăm! Să ne încercăm norocul…Dacă stăm şi aşteptăm să se întâmple vreo minune, stăm degeaba…

PĂSTOREL: Bă` nebuno, io nu plec din casa mea…Du-te cu ei dacă visezi cai verzi pe pereţi! Io rămân!

SPARTACUS: Domnule Păstorel, e o şansă rarisimă…Un tren de lux…Un Orient Expres…Copiii sunt foarte buni! Vă garantez că vor câştiga o căruţă de bani! Dolari , nu lei…

PĂSTOREL: Ia-i şi du-i de-aici , atunci! Mergeţi şi faceţi bani…Io nu plec din casa mea!

CLEMENTINA: Şi tu ce-o să faci, tăticule?

PĂSTOREL: O să mănânc solanum tuberosum şi-o să visez la covrigii pe care-i mâncaţi voi din coada câinilor americani…

SPARTACUS: Ei, poate, vă mai gândiţi! (către cei trei copii) Mergem?

FIRUŢA: Unde plecaţi?

ANTONIO: Spartacus îl ştie pe unul de la ambasada Americii!

ELVIS: Mergem să-i dăm o “atenţie” pentru viză. (ies toţi patru)

FIRUŢA: Of, ce vremuri am ajuns să trăim! (cântă în duet cu Păstorel…nr.8) 

Asta nu e viaţă ce-o trăim acum, pleacă tineretul şi se-alege scrum,

De a noastră  ţară scumpă şi prosperă, singura din lume şi din stratosferă,

 În care limbricii care ne conduc, fac averi şi conturi ca la balamuc,

Cu Băsescu, lupul, moralist, de mare, cu Elena Udrea şi a ei picioare,

Cu Monica Ridzi şi Bocul cel mic, ţară a himerei, ţară de nimic,

Cu Berceanu, Blaga, cei portocalii, cu Ponta şi Hrebe puţin rozalii,

Cu verzii de unguri care-s la putere, fac ce fac şi iată că ei strâng avere,

Liberalii-aşteaptă  moartea tuturor, să sugă ciolanul doar din poala lor,

Nu mai este lege, nu este nimic, în această ţară care-i ca un dric,

 În care şi morţii se trezesc votând, pentru-a merge iute în a lor mormânt,

Doctorii şi profii nu mai sunt ce-au fost, artiştii sunt singuri, trăiesc fără rost,

Bugetarii rabdă şi nu fac scandal, bătrânii se cară mai jos, în aval,

Unde fericirea-i veşnică, se pare, şi-unde poţi trăi fără de mâncare,

Unde nu dai bani pe medicamente, şi-unde politicienii ajung, finalmente,

Deşi, poate, cred că-s nemuritori, sunt nişte mârşavi, chiar de-s senatori,

Toţi ajung în groapă chiar şi din palate, dar ajung ca flegme, imagini pătate.

Asta e viaţa, ei fură de zor, noi răbdăm aicea mofturile lor. 
 

FIRUŢA: Hai, lasă, om vedea ce-o mai fi…

PĂSTOREL: Dacă om mai apuca să trăim!  

Heblu. 
 

Scena 4

A sosit ziua plecării. Antonio, Elvis şi Clementina au primit viza, însă Firuţa nu.Valizele sunt pregătite. 
 

CLEMENTINA: Nu plânge mami, că o să vii mai târziu…O să veniţi amândoi peste câteva luni şi-o să fie bine!

SPARTACUS: Nu-mi pot da seama de ce v-au refuzat viza…Nu prezentaţi nici un pericol şi totuşi…

PĂSTOREL: Asta e mâna lui Dumnezeu! Ea trebuie să stea aici, lângă bărbatul ei, şi la bine şi la rău…Voi încercaţi-vă norocul …şi dacă vă iese ceva , mai vorbim…

TOŢI: Rămâneţi cu bine, dragi părinţi! (cântă toţi cei trei copii, nr.9) 
 

Rămâneţi cu bine, dragi părinţi, sunteţi oameni buni, sunteţi nişte sfinţi,

Noi plecăm peste mări, peste zări, să facem bani, şi să visăm,

Mergem în SUA ca s-o cucerim, să intrăm în ea şi să trăim,

Acolo totul e bine, nu-i ca aici, vrem să cântăm , să nu fim calici,

Să fim vedete, staruri şi dive, să avem succesuri repetitive,

Să arătăm lumii ce putem noi, urmaşii lui Ştefan, Mihai şi-alţi eroi,

Vrem să  trăim, nu să gândim, vrem să simţim, nu să suferim,

Ne place viaţa, dar viaţa din state, nu cea de-aici , cu rataţi şi ratate,

Să fumăm iarbă , să ne babardim, să uităm de toate, credem în destin,

Nu rămâneţi trişti, nu uităm de voi, vă trimitem bani, faxuri şi scrisori,

Apoi vă  chemăm să fiţi lângă noi, să creşteţi nepoţi, să vă bucuraţi,

Că o viaţă-ntreagă aţi fost nişte rataţi.Dar vă vine ceasul când veţi constata

Că copiii voştri - au ajuns cineva, şi-acum vă lăsăm, vă pupăm cu foc,

Mergem l-avion să ne ia din loc, voi staţi liniştiţi, beţi şi croşetaţi,

Noi cântăm , muncim, la voi ne gândim. Bye-bye mamă, bye-bye tată, 

Zburăm  în SUA să o facem lată… 
 

Scena 5  
 

PĂSTOREL: S-au dus…am rămas singuri…

FIRUŢA: Ca cucii…Doi cuci bolnavi!

PĂSTOREL: Eu nu sunt bolnav! Sau, dacă vrei, sunt bolnav de “ ţara mea”.Sunt roman, sunt patriot, nu-mi părăsesc ţara! Eu sunt un Vadim mai mic….şi mai inofensiv.

FIRUŢA: Şi mai prost…Patriotismul, uneori, e o boală. Se cunosc cazuri!

PĂSTOREL: Măi, numai de boli şti să vorbeşti! Ia mai lasă-mă cu prostiile! Unde e sticluţa aia?

FIRUŢA: Ai păstorit-o, Păstorele, ai uitat? Nu mai avem alcool în casă…

PĂSTOREL: Ce vorbeşti, fă? Dar spirt nu e ? Spirt medicinal…

FIRUŢA: Păstorele, te-ai ţicnit? Vrei să bei spirt?

PĂSTOREL: Ce-ai vrea să beau ? Apă plată cu lămâie? Le-o las păpuşilor de la televizor… Fâţelor de doi bani. Io-s bărbat, iar bărbaţii adevăraţi beau alcool.

FIRUŢA: Ai înnebunit?...De ce nu cauţi ceva de muncă?

PĂSTOREL: Cine mă angajează pe mine, femeie? Nu vezi ce faţă am?

FIRUŢA: Păi, aşa te-a născut mă-ta! Cu faţa asta!  

 

Sonerie. 
 

FIRUŢA: Ia-auzi! Cine-o fi? Du-te la uşă!

PĂSTOREL: Du-te tu! Eu n-aştept pe nimeni… 
 

Firuţa merge în culise şi se întoarce cu domnul Marin, administratorul. 
 

MARIN: Bună ziua! Ce mai faceţi?

PĂSTOREL: De unde şti că e bună?

MARIN: Păi…cum să vă salut? Sunt un om civilizat…

PĂSTOREL: N-avem nevoie de saluturi! Nouă ne trebuie bani…

MARIN: Şi mie! Că de-aia am venit! A zis comitetul de bloc că deschide proces dacă nu plătiţi în câteva zile…Aşa nu se mai poate…

FIRUŢA: Să deschidă, domnule! Că n-are ce ne lua…Suntem lefteri, vai de mama noastră…

PĂSTOREL: Domnule Marin, dumneata şti că eu n-am mai băut nimic de trei zile? Nimic domnule…

MARIN: Eu n-am mai băut de zece ani! Sunt bolnav, am diabet!

PĂSTOREL: Păi te pui dumneata cu mine? Io-s om serios, frate, în putere!

MARIN: Tocmai de-aia, vă rog să plătiţi…Blocul nu poate sta după dumneavoastră!

PĂSTOREL: Blocul să stea unde e ! Că eu n-am treabă cu el, cu blocul!

FIRUŢA: Dar nouă ne dă ceva blocul ăsta? Ciu-ciu! Doar ne cere!

MARIN: Păi, aşa e la comun…Mutaţi-vă la vilă, singuri!

PĂSTOREL: Dar mută-te tu, frate! Şi tu vrei să mă scoţi din casa mea? Ia ieşi tu afară! Aici e teren privat! E spaţiul meu locativ şi n-am chef să mă enerveze nimeni aici! Hai, cară-te…

MARIN: O să vă pară rău! Vă previn! Vă dăm în judecată şi pierdeţi mai mult…

FIRUŢA: Hai, domnule, ieşi! Lasă-ne cu judecata blocului…

MARIN: De ce nu respectaţi legile ţării? O să plătiţi, o să pierdeţi tot…şi casa…şi tot.

PĂSTOREL: Ieşi mă!

FIRUŢA: Ieşi afară!  
 

Marin iese împins de cei doi. 
 

FIRUŢA: Of, înnebunesc…Cum ieşim din treaba asta?

PĂSTOREL: Lasă, fă, că-ţi trimit plozii dolari de la Obama…Nu aşa s-au lăudat?

FIRUŢA: Să te-audă Dumnezeu!

PĂSTOREL: Dar ce-are Dumnezeu cu banii? Banii sunt ochiul dracului! Sau crezi că El dă salarii?

FIRUŢA: Vorbeşti cu păcat, Păstorele!

PĂSTOREL: Bă` bisericoaso, de ce nu vorbeşti cu Dumnezeu` tău să ne-ajute? Să-mi dea servici, bani şi nişte…vodcă.

FIRUŢA: Hai să ne culcăm, lasă…Om vedea ce va fi…!

PĂSTOREL: Culcă-te tu…singură! Eu mă duc să beau un spirt!

FIRUŢA: Să nu-l bei tot, Păstorele! Dacă ne tăiem cumva la deget, ce-o să punem pe rană?

PĂSTOREL: Sare! (iese)  
 

Heblu. 
 

Scena 6

În America…În scenă se află Antonio, Clementina, Elvis şi Spartacus. 
 

SPARTACUS: Aţi fost bestiali! V-am zis că aici puteţi să faceţi bani frumoşi. Am dat lovitura! De-acum vor curge ofertele, o să vedeţi! Veţi cânta peste tot…

CLEMENTINA: Pe ambele coaste…aşa ai zis!

SPARTACUS: Peste tot, n-ai grijă! Ar trebui să ne cărăm…Aici nu e străzile ca la noi…aţi văzut şi voi. Mergi pe bulevarduri o zi-ntreagă, că e lungi…Hai să nu-ntârziem că ăsta e important! El a lansat-o pe Lady Gaga!

CLEMENTINA: Am nişte emoţii! Stai să fac un pişu mic şi mergem. (iese)

ANTONIO: Dacă face un pişu mic cum o arăta un pişu mare?

ELVIS: Ca Niagara, frate!

SPARTACUS: Măi, măi, fiţi decenţi! E sora voastră…Are emoţii fata, e normale în astfel de situaţii! Ăsta cu care ne vedem acum e un titan! Dac-o lansează ne-am scos!

ELVIS: Noi ne-am scos, nu tu! Tu îţi iei comisionu` şi gata! Să nu crezi că pui botu` la caşcavalu` ei!

SPARTACUS: Măi frăţioare, despre ce vorbim aici? Fără mine ajungea sor`-ta vedetă? Cânta tot la Amara…sau, poate o mai chemau şi la Zilele oraşului Băicoi! Acuma faceţi nasoale?

ANTONIO: Unu: nu eşti frate cu noi, doi: nu zic că n-ai merite, dar ea are vocea, talentul, mă-nţelegi? Şi trei: nu facem nasoale, dar nu ne jecmăni!

SPARTACUS: Cine vă jecmăneşte, frăţioare?

ANTONIO: Amice…îţi iei partea şi gata! Dar nu juma-juma cum ai cerut iniţial!

SPARTACUS: Hai c-am glumit la-nceput! 30% e ok…

ELVIS: Bună glumă!

CLEMENTINA: (intrând) Gata pişuleţul…Mister Mădălin Spartacus sunt gata să mă lansaţi!...Vă aparţin!

SPARTACUS: Hai să mergem!

ELVIS: Te crezi bombă, soro?

CLEMENTINA: Nu mă cred, sunt, frate!

ANTONIO: Să nu te ia F.B.I.- ul!

ELVIS: Vezi să nu te lasnseze Spartacusul ăsta al tău direct în turnurile gemene!

SPARTACUS: De ce sunteţi răi? Noi chiar ne iubim…şi nu vă fur la lovele, fiţi liniştiţi!...Iar “ gemenii” e la pământ din 2001…

CLEMENTINA: Hai, iubitule! Băieţii glumesc, nu au nimic cu tine…

SPARTACUS: Bye-bye! (iese împreună cu Clementina)

ELVIS: Bă`, nu-mi place deloc ăsta! Ne cam amăgeşte…

ANTONIO: Simt şi eu că e ceva…ne cam duce cu vorba…

ELVIS: Ai văzut cât a vorbit cu negru` ăla? Tot zicea ceva de “cash”…”cash”…

ANTONIO: Bani, mă, bani! Vorbeau de bani…cum să ne ţepuiască…

ELVIS: Io-l tai p-ăsta, să mor io! Dacă e ţepar, moare aici, între cele două coaste…N-o mai vede pă mă-sa, îţi zic io!

ANTONIO: Stai uşor! Să nu-l speriem…Stăm cu pleoapa pe el şi acţionăm dacă e cazul!

ELVIS: Degeaba stăm cu pleoapa pe el că vorbeşte în engleză şi noi nu înţelegem. Ăsta ne face, frate, e ţepar, l-am mirosit!

ANTONIO: Calm…Eu mai înţeleg câte ceva…Ar fi bine s-o prevenim şi pe Cleme!

ELVIS: Ce să previi? Nu vezi că e vacă? Ea-i crede pă toţi fraierii! Şi toţi papagalii profită de ea.

ANTONIO: Hai să repetăm…Lasă că vedem noi cum o fi!

ELVIS: Hai, frate! (cântec nr 10)  

Foaie verde frunze tari noi suntem din Ferentari,

 Şi-am venit la voi, în state, ca să vă punem pe spate,

Să cântăm  şi să dansăm, grijile să balansăm,

Să vadă  şi-americanii ce pot să facă romanii,

Fii de daci şi de romani, talentaţi dar fără bani.

Că în SUA cine vrea face bani şi din manea,

Din hip-hop şi dance şi country,

Noi cântăm chiar şi new entry,

Suntem buni, suntem stilaţi, suntem din munţii Carpaţi,

Din Carpatii lui Dracula, America suge pula (bip).

Am venit l-americani să cântăm, să facem bani,

Noi nu declanşăm războaie, noi cântăm că avem coaie (bip) .

România-i de căcat, (bip) oricât cânţi nu eşti bazat,

La noi curvele şi proştii stau în fruntea ţării, foştii

Ne conduc la balamuc ca-ntr-un cuib de cuc năuc,

Arde-o Elvis, n-o lăsa, băga-mi-aş pula (bip) în ea,

Zi Antonio cu foc, noi suntem cei de la bloc,

Haide Cleme joacă tare, te băgăm la-naintare,

Dă din buci, din cur, din ţâţe, fi tu şoarec şi noi mâţe,

Ura, ura, ura, ura, România şi cu SUA. 

ELVIS: Frate nu e rău, dar io-s pă manele, mai mult…Trebuie să mai scrie ceva şi pentru mine, pentru sufletul meu…

ANTONIO: Bă`, ne adaptăm…Ce cere piaţa, aia dăm. Las c-or fi şi manele! Hai să ieşim un pic la aer. Îmi explodează creierii!

ELVIS: Hai, frate! 

Scena 7

Apartamentul familiei Pop , în Bucureşti. Firuţa croşetează, iar domnul Marin stă , pe scaun, la masă. 
 

FIRUŢA: Vecine, după cum vezi , eu muncesc…Îmi stric şi ochii, singurele organe pe care le mai am întregi. Că-n rest, sunt ciuruită!

MARIN: Vă apreciez şi vă compătimesc , dar trebuie să plătiţi…Comitetul a deschis process, la tribunal. O să vă evacueze!

FIRUŢA: Pentru 3.000 de lei !?

MARIN: Sunt 5.000 deja, aveţi şi penalizări!

FIRUŢA: Hai, dom`le că nu cred! Alţii au datorii de milioane, la stat şi nu păţesc nimic. Ba, mai mult, statul le şterge datoriile!

MARIN: Noi suntem bloc, asociaţie de proprietari, nu întreprinderi sau corporaţii. Nouă nu ne şterge nimeni nimic!

PĂSTOREL: (intrând beat, evident) Bă` vecine, n-ai vrea să-ţi şterg eu una şi să dispari din casa mea?

MARIN: Hai, domnule, că e lată! Blocul a deschis proces, nu mai scăpaţi…

PĂSTOREL: Bă`, tu altceva şti?

MARIN: Vecine, eu nu am nici o vină! Ştiu că vă e greu, dar…

PĂSTOREL: Cum n-ai, bă`, parazitule? Că nu faci nimic, doar vi să ceri bani…Şi noi îţi plătim şi salariul!

MARIN: Păi ăla e salariu? Hai dom`le!

PĂSTOREL: Ia uite…Au trimis copiii o scrisoare din America. Ne trimit în câteva zile bani…cică o duc fenomenal acolo, bine de tot…Căştigă cât toţi din blocul ăsta, la un loc! Hai că-ţi dau şi-o vodcă atunci…

MARIN: Eu nu consum băuturi alcoolice!

PĂSTOREL: Dar nervii îi consumi, ai? Ne mănânci nervii, omule!

FIRUŢA: Şi sănătatea…O să murim din cauza ta!

MARIN: Ei, din cauza mea…o să muriţi ca toată lumea …de moarte.

PĂSTOREL: Deştept eşti, frate! Filosofezi ca ăla…Schopenhauer, parcă…aşa îi zice, nu? Că mai era unul…Chopin…dar ăsta era actor mut…de filme mute…

FIRUŢA: Mut ar fi bine să fii şi tu, vecine! Să faci doar semne!

PĂSTOREL: Dar bă`…ai grijă…nu obscene!

MARIN: M-am săturat! Plătiţi sau nu? Că nu mai stau…

PĂSTOREL: Când ne dă guvernul cei 25% înapoi!

FIRUŢA: Şi tot ce ne-a mai tăiat!

MARIN: Ne vedem la tribunal! O să vedeţi că nu scăpaţi! (iese)

PĂSTOREL: Du-te, bă`, la sapă…Lasă-ne-n durerile noastre…

FIRUŢA: Huo, huo, huo, nenorocitule!

PĂSTOREL:Cu mine vorbeşti?

FIRUŢA: Măi, Păstorele , nu vezi că-ţi ţin partea? Pe tine nu te huidui…încă.

PĂSTOREL: Nici spirtul nu mai e ce-a fost, să ştii! Am tras acum două sticle cu ăia ce dorm la container…E slab, nu mai are nici culoare…parcă e apă, transparent…

FIRUŢA: Poate-ai orbit, dragă! Ştiai că spirtul orbeşte?...Zici de container…Poate acolo ajungem şi noi, ca boschetarii!

PĂSTOREL: Şti ce oameni minunaţi sunt? Finuţi, blajini, sensibili…Nişte îngeraşi!

FIRUŢA: Păstorele tu o iei razna…te-a stricat băutura!

PĂSTOREL: Eh, femeie…habar n-ai tu ce e viaţa!  
 

Sună  telefonul fix. Firuţa ridică  receptorul. 
 

FIRUŢA: Alo! Alooo…! Aaaaaaa…mămică, tu eşti? Ce faci? Da…Aşa şi…? Ce fac băieţii? Cum? Aha…Şi când veniţi? Mâine aterizaţi? Bani aveţi? Adică…aduceţi, nu? Bine, mamă, vorbim acasă…ştiu că e scump…da,da…Te sărută mama şi pe tine şi pe ei…Tata? Vă sărută şi el…da…da…(Păstorel stă tâmp pe scaunul de la masă) Cu mult dor şi cu drag…vă aşteptăm… (închide telefonul)

FIRUŢA: Era Cleme…Cică mâine seară ajung acasă!

PĂSTOREL: Păi aşa era înţelegerea? Ziceau că ne trimit doar dolăreii, nu că îi însoţesc ei…Ce, ăia nu ştiu să vină singuri? Ştiu că sunt puternici…nu ca bietul nostru leu paraleu…

FIRUŢA: Lasă-i să vină dragă! Nu i-am mai văzut de şase luni …bieţii copilaşi!

PĂSTOREL: Ei sunt bieţi, iar eu sunt beat…o viaţă de rahat! Mă duc să mă culc…să fiu odihnit la întâlnire…

FIRUŢA: Du-te, Păstorele…fă nani…eu stau să termin jerseul ăsta că mâine trebuie să-l duc!  
 

Păstorel iese în culise, iar Firuţa croşetează în timp ce lumina scade încet. 
 

Scena 8

A doua zi. Firuţa şi Păstorel stau la masă  în aşteptarea “americanilor”. 
 

FIRUŢA: De ce întârzie, oare? Trebuia să sosească …

PĂSTOREL:Poate stau să-şi numere banii…

FIRUŢA: Hai mă, nu fii ironic! Tu nu i-ai iubit niciodată…parcă n-ar fi ai tăi!

PĂSTOREL: Sunt proşti, fă, femeie! Pe cine să iubeşti? Doi analfabeţi şi-o curvă! Nu seamănă cu mine, niciunul…nici măcar nu ştiu să bea. Au luat de la tine toate calităţile!

FIRUŢA: Eşti un măgar! 
 

Sonerie. 
 

FIRUŢA: Au sosit! 
 

Iese în culise şi se întoarce , după  câteva momente , cu cei trei copii. Aceştia intră  timid, neavând nici un bagaj asupra lor… 
 

FIRUŢA: Bine-aţi venit, mamă! Vai, ce-aţi mai crescut…Dragii mamei!

PĂSTOREL: Da, bă`, aţi crescut enorm în şase luni…Parcă nu mai sunteţi voi!

FIRUŢA: Da` bagaje n-aveţi?

PĂSTOREL: Au adus doar cardurile!

ANTONIO: Ce bagaje…?

FIRUŢA: Bagaje, mamă…Haine, lucruri…n-aţi adus nimic de-acolo?

ELVIS: Ce s-aducem?

FIRUŢA: Păi, un suvenir, ceva…O amintire!

CLEMENTINA: Am eu un suvenir …da` n-o să vă placă…

FIRUŢA: De ce maică? Ia să-l vedem…!

ELVIS: E negru!

PĂSTOREL: Ca viaţa asta , împuţită…

ANTONIO: Şi e viu…Mişcă!

FIRUŢA: Ce e viu? Ce mişcă? Aţi adus vreun animal?

ANTONIO: Se poate spune şi-aşa!

CLEMENTINA: Sunt…însărcinată!

FIRUŢA: Doamne apără-mă! Eşti…Cum? Cu cine, mamă?

ELVIS: Cu un negru. Nu ţi-am spus?

PĂSTOREL: Poftim ! Ce ziceam io?! Acum avem şi maimuţe în familie…

ANTONIO: Ne-a fentat Spartacus! Ne-a ţepuit!

ELVIS: Ne-a luat banii şi-a dispărut…L-am căutat o lună de zile până l-am găsit!

ANTONIO: L-am omorât…L-am ascuns bine de tot…într-un lac din Ohio…

ELVIS: Cu un bolovan de gât…

FIRUŢA: Ce-aţi făcut , mamă? Aţi ucis un om?

CLEMENTINA: Nu era om…Era o bestie! M-a prezentat unor negri…cică impresari! Şi mi-a zis să mă culc cu ei ca să obţin contractul…

FIRUŢA: Vai de mine! Câţi erau?

CLEMENTINA: Patru…

PĂSTOREL: O familie întreagă!

CLEMENTINA: M-am culcat cu toţi…Nu ştiu al cui e copilul…

PĂSTOREL: Important e că e…şi că e negru…e mai deosebit. Bravo, fata tatii, bravo! O gură în plus la cartofiori…

CLEMENTINA: Spartacus a luat avansul de 50.000 de dolari şi a dispărut!

ELVIS: L-am aranjat şi a doua zi ne-am luat biletele de avion.

ANTONIO: Am plecat fără bagaje, fără nimc…

CLEMENTINA: Sunt în patru luni…Nu mi-am dat seama că sunt gravidă…Aveam ciclu peste…

PĂSTOREL: Lasă tată, că e bine. Io şi-aşa mă plictisesc! O să plimb maimuţoiul prin cartier şi-o să fac poze cu doritorii. Mai luăm un ban cinstit!...(strigă) Poze cu maimuţa! Zece lei şi-i vezi şi puţa! Haide neamule şi ia maimuţica-n ţara ta!

FIRUŢA: Vai, mi-e rău…Mă sufoc…N-am aer….aer…

CLEMENTINA: Mamă, mamă!

ANTONIO: Sună la Salvare! Mamă…!

ELVIS: (la telefon) Alo! Da…Vă rog să trimiteţi urgent o maşină pe strada Inocenţilor nr 5 apartamentul 22…la etajul nouă. Da, urgent, vă rog! Îi ie rău mamei noastre…A leşinat…n-are aer…

CLEMENTINA: Mami…Nu mai respiră…Ce facem?...Mamiiii…

PĂSTOREL: O fi murit? Că trebuia să ducă azi un jerseu să-l vândă!

FIRUŢA: Aer…Mă-nţeapă inima…! Copii… (moare)

CLEMENTINA: (urlă) Mami! Mamă…Mamiiii…Doamne…!

ANTONIO: Nu respiră!...Mamă!

PĂSTOREL: Păi dacă nu are ce…Nici aer nu mai avem!

ELVIS: Doamne, ce tragedie! De la America ni se trag toate…

CLEMENTINA: Când vine Salvarea aia?

ELVIS: Au trimis-o deja …E pe drum!

PĂSTOREL: Bă`, voi aţi văzut “ Moartea domnului Lăzărescu”? Ăla film…Aşa e şi cu Salvarea noastră! E la plimbare cu vreun mort şi abia apoi, după ce-i face ăluia plimbarea , vine la noi s-o ia pe mama voastră! Mama lor…

ANTONIO: S-a dus…

ELVIS: S-a dus…

CLEMENTINA: S-a dus…

PĂSTOREL: Mă duc şi io… după mă-ta să-i ţin de urât…Mama voastră…Am iubit-o mult, să ştiţi…Am iubit-o cu adevărat…

ANTONIO: Ce vorbeşti, tată?

PĂSTOREL: Bă` copii…Rataţii n-au ce căuta pe pământ…Să reţineţi asta…(sare pe fereastră)

ELVIS: Tată! …A sărit! S-a dus …s-a dus şi el…

CLEMENTINA: Tată…Mamă…Ce aţi făcut?

ANTONIO: De la etajul nouă…E gata…Şi mama…

ELVIS: Şi tata…

CLEMENTINA: Amândoi…e o tragedie… 
 

Antonio şi Elvis încep să cânte încet, uşor…ajutând-o şi pe sora lor să se ridice şi să cânte alături de ei…cântecul de final. (nr.11.) 

Am rămas orfani şi pe nicăieri, de l-americani nimic să nu ceri,

Părinţii s-au dus iar noi am rămas copiii nimănui, copii de pripas,

 În viaţă să lupţi, să citeşti, să înveţi, să munceşti şi să ştii că totu-are un preţ,

Noi am stat, am sperat şi-am trăit inutil, am crezut c-aşteptând devenim mai utili,

Suntem proşti, inculţi şi analfabeţi,suntem toţi rataţi,suntem nişte fleţi,

De la cei ca noi, oameni de doi bani n-ai ce învăţa nici în mii de ani,

 Ţara noastră dragă este România, hai să punem mâna şi să arăm glia,

Să muncim pe rupte, să nu mai furăm, să scoatem ţiţeiul şi să-l prelucrăm,

Să facem tractoare şi maşini unelte, ca să le trimitem pe cinci continente,

Astfel ţara creşte şi noi devenim oamenii de bază, credem în destin,

Să lăsăm hoţia, şpaga şi minciuna, să muncim în ţară, Vivat România,

Politicienii să stea-n banca lor, să nu-şi bage pula(bip) în bietul popor,

Să tragă  pentru ţară nu-mpotriva ei, mama lor de jeguri, boarfe şi lachei,

Vivat România, Vivat tineretul, daţi-ne o şansă, noi stăpânim netul,

Vremea e-n mişcare, epocile-apun, România-i mare dar e pe alt drum,

 Şansa ta-i aicea, în munţii Carpaţi , haide frate, soro, să ne-avem ca fraţi,

Să muncim , să creştem, să nu mai furăm, ţara noastră dragă să o dezvoltăm. 
 

Intră  domnul Marin , pe finalul ultimului vers… 
 

MARIN: Dar ce-i cu gălăgia asta? Aaaaaa…v-aţi întors din state? Înseamnă că aveţi bani pentru cheltuieli! Uite, aveţi aici citaţia de la tribunal pentru luni dimineaţa…V-am prevenit ! Dar unde sunt părinţii voştri? 
 

Cei trei se privesc în ochii , apoi îl iau pe sus pe Marin şi-l aruncă pe fereastră. 
 

ANTONIO: De-acum vom începe o altă viaţă…

ELVIS: Da, suntem pe picioarele noastre…

CLEMENTINA: Am avut o zi grea…atâta moarte în jur…

ANTONIO: A fost măcel…

ELVIS: Aşa e mereu când se schimbă sistemul…

CLEMENTINA: Când se fac revoluţii…

ANTONIO: Uneori…inutile… 
 

Din culise se aud mai multe voci . 
 

VOCILE: Deschideţi! Poliţia! Interpolul! Dacă nu deschideţi, spargem uşa! Sunteţi arestaţi!  
 

Cei trei se privesc îngroziţi , apoi se aruncă  pe geam, unul după altul. 
 

SFÂRŞIT