Extra Virgin Olive Oil, de Laurentiu Budau


Motto:
“Rock-ul ăsta nu e o crimă, tataie! E muzicǎ, muzicǎ adevǎratǎ ...Înţelegi?!”


L a u r e n ţ i u B u d ǎ u
EXTRA VIRGIN OLIVE OIL
P E R S O N A J E L E:
FATA
BĂIATUL
AGENTUL COMUNITAR
TATĂL
PRIMUL NECUNOSCUT
AL DOILEA NECUNOSCUT

- 2012 -
ORA ZERO
(FATA, BĂIATUL)

FATA: Ce-ai crezut?! Nu. Desigur că nu.
BĂIATUL: Lasǎ-mǎ... Nu?!
FATA: Nu. Simplu ca “Noapte bună!”, simplu ca “La bună vedere!”.
BĂIATUL: De ce nu?!
FATA: Pentru cǎ e ora zero, pentru cǎ-mi place sexul, pentru cǎ vreau să rămân virgină.
BĂIATUL: Ai bǎut, ai tras pe nas ceva? Îţi dai seama ce enormitate, îţi dai seama ce gogomǎnie spui?
FATA: Da, sigur cǎ da. Îmi place sexul, vreau să rămân virgină.
BĂIATUL: Mi-ai dat de-nţeles că...
FATA: Îmi place sexul, dar...
BĂIATUL: Dar ce?
FATA: Mǎ laşi? Ce-i aşa greu de-nţeles? Vreau să rămân, frate, virgină.
BĂIATUL: Eu, nu. Eşti atât de frumoasǎ când pronunţi “nu”. De asta te-am şi remarcat. Trebuie sǎ mǎ-nţelegi. Sunt ca un copac al dorinţelor. Nu pot sǎ fiu de fier.
FATA: Eu pot. Se pare cǎ aspiraţiile noastre nu prea corespund în acest moment sublim... Asta este strict problema ta.
BĂIATUL: Mǎ laşi?... Şi a ta, a ta care-i?
FATA: Îmi place sexul, vreau să rămân virgină.
BĂIATUL: U-hu! Mă şochezi. Chiar cǎ mǎ şochezi. Credeam că eşti o fiinţǎ evoluatǎ...
FATA: Sigur. Îmi place sexul, vreau să rămân virgină.
BĂIATUL: L-ai luat tu pe “nu”-ul ăsta olog în braţe şi nu vrei să-i mai dai drumul cu niciun chip. Uitǎ-te şi tu: vibrezi ca o chitarǎ electricǎ în mâinile lui Jimi Hendrix şi... Asta nu se poate truca. Ştiu, simt cǎ şi tu mǎ doreşti enorm. Foarte frumos. Foarte sǎnǎtos.
FATA: Asta e, ”Jimi Hendrix”. Fizicul meu e foarte trǎdǎtor psihicului meu.
BĂIATUL: Nu sunt de acord cu principiul ǎsta demodat al tǎu. Eşti atât de frumoasǎ...
FATA: Ah! Ce faci?! Sǎ nu mai încerci, în viaţa vieţilor tale, sǎ-mi pui mâna pe sân. Ia mâna sau ţip.
BĂIATUL: De ce? Nu-ţi place de mine?!
FATA: Repet: îmi place la nebunie sexul, vreau să rămân virgină. Extra virgină. Musai.
BĂIATUL: Ha, ha! Ce vrǎjealǎ ieftinǎ! Lasǎ-mǎ! “Extra virgin olive oil!” De ce vrei sǎ te compari cu un ulei de mǎsline? De ce?!
FATA: Conform tradiţiei, vreau să intru cu voalul pe faţǎ în biserică, deşteptule... Ce-i aşa greu de-nţeles?
BĂIATUL: Care tradiţie?
FATA: A fetelor de la Cǎpâlna. A fecioarelor neatinse cǎrora nici vântul nu cuteazǎ sǎ le ridice poalele.
BĂIATUL: Hai, hai cǎ furi curent! Şi cine crezi cǎ te opreşte de la bazaconiile astea? Eu?!
FATA: Tu, narcisistule, tu.
BĂIATUL: Ce “ştouri” ai în tine! ...Eu?! ...Pe bune?!
FATA: Da, tu.
BĂIATUL: Înţelege că n-o să am răbdare sǎ-mi creascǎ barbǎ colilie pân-atunci, pânǎ când o sǎ-ţi vinǎ şi ţie sǎ te... sǎ te dai pe brazdǎ… Viaţa e atât de scurtǎ. Sunt ca un cazan de termocentralǎ sub presiune, ca Marilyn Manson cu pinteni de argint cǎlare pe un crocodil chior. Sunt ca o locomotivǎ de rǎzboi care nu mai poate sǎ se opreascǎ pe şine.
FATA: Treaba ta ce crezi cǎ eşti. Înseamnă că nu mǎ cunoşti deloc dacǎ umbli cu vrǎjeli dintr-astea ieftine... Înseamnă că nu eşti tu Alesul care sǎ merite Culesul….
BĂIATUL: Hopa! Se cam complică problema... Cine, cine este, cine trebuie, cine o să fie “Alesul”?
FATA: Alesul trebuie sǎ fie “Alesul”! Cel care o să fie alături de mine când voi intra ţanţoşǎ cu voalul pe ochi în biserică.
BĂIATUL: Nici nu-ţi dai seama ce oportunitate pierzi, rockeriţo. Ştii câte, câte fete plâng, câtor fete le pişǎ ochii dupǎ mine? Nu o sǎ mai gǎseşti, prea curând, unul ca mine.
FATA: Ha?! M-ai spart! Numai zǎluda aia care trebuie nu plânge, nu?... Nu, sigur că nu-mi dau seama, modestule; ba chiar mǎ doare-n cot. Fix acolo, da... Mânuţa! Te rog, nu mă înţelege greşit. Eşti un bǎiat foarte drǎguţ, exact ca unul din reviste care face reclamǎ la pasta de dinţi. Îmi place foarte mult sexul, dar vreau să rămân virgină. Deocamdatǎ. Trebuie sǎ ai foarte multǎ rǎbdare cu mine. Foarte mult tact, “Justin Bieber”!
BĂIATUL: Cât? Te-ai gândit cǎ, poate, pentru vreunul dintre noi, aceasta poate sǎ fie ultima lui noapte? De ce sǎ nu fie Noaptea Dragostei?!
FATA: Ciuperci! Moartea nu e un TIR, fraiere. Uite, dacǎ mǎ uit cu atenţie la linia vieţii din palma ta, sigur apuci suta, dar nu cu mine.
BĂIATUL: Cât? Cât sǎ mai am rǎbdare?
FATA: Cât trebuie, “Justin”. Cel puţin, câţiva ani. Pânǎ ne maturizǎm. Pânǎ te maturizezi. Dacǎ o sǎ mai apuci sǎ te maturizezi vreodatǎ.
BĂIATUL: Ani?!
FATA: Da. Posibil, decenii, “Justin”... Ne-am “filat” în urmǎ cu trei-patru ore la concert, ne-am pupat de douǎ-trei ori şi crezi cǎ lucrurile se fac aşa, ţac-pac, bǎtând din palme? Vino-ţi în fire, mǎi, bǎiatule! Trebuie sǎ munceşti mai mult, mult mai mult ca sǎ mǎ cucereşti.

Fredoneazǎ din Waking the Demon de la Bullet for My Valentine.

BĂIATUL: Ai auzit că vine Apocalipsa?
FATA: Serios? Care din ele? Ai auzit că a fost furatǎ cenușa lui Freddie Mercury din cavou?
BĂIATUL: Nu schimba vorba... Vrei să te găsească virgină?
FATA (nesigură): Freddie Mercury?! Desigur. E deja ora unu. Mai pot să stau exact, dar exact un sfert de ora. N-am chef să fiu bumbăcită de babaci. Au, uneori, nişte principii foarte rigide pe care le considerǎ “forme pure de manifestare a afecţiunii parentale”.
BĂIATUL: Ia sǎ vedem! Sună-i pe “bǎtrâni” şi spune-le repede că dormi la o prietenă. Aşa, la plesnealǎ. Aşa de chichi; sǎ vǎd şi eu cum reacţioneazǎ.
FATA: Nu ştiu cum sunt ai tǎi, dar sǎ ştii cǎ mama mea în special e foarte înţelegǎtoare... iar tata nu m-a atins niciodatǎ, nici mǎcar c-o floare. Care prietenă?!
BĂIATUL: De unde să ştiu eu care sunt prietenele tale. Cea mai bunǎ. Cerasela, Roxana, Rebeca, Mădă, Cami aia plinǎ de coşuri... Una din ele. Una din cele cu care-ai fost la concert.
FATA: Bunǎ idee! (formează un număr) Mami, nu fi îngrijorată… De-abia, de-abia s-a terminat concertul… Da, da, a fost bestial… Rock în toată regula. Rock cu majuscule. Adevărăciune, da… A meritat biletul, a meritat alocaţia mea pe trei luni… Sigur. Culcă-te, da, nu mǎ mai aştepta! Nu mai vin, dom-le, în seara asta acasă, ce-i aşa greu de-nţeles? Mǎ laşi?! ...Cum nu înţelegi?! Sunt aproape majorǎ! Dorm la o prietenă, la Carmencita. Simplu. Şi eu te iubesc!... Paaa!
BĂIATUL: Îţi mulţumesc pentru cǎ te-ai hotǎrât sǎ petreci noaptea asta lungǎ, neagrǎ şi tristǎ cu mine... Kant şi Schopenhauer la greu, cât încape. “Viaţa este o lungă noapte, al cărei vis se transformă adesea în vedenie.[...] Dacă oamenii n-ar fi fost răi, soarta lor ar fi fost mai bună.” Ştiu, ştiu, numai bla-bla-bla, fǎrǎ atingeri, fǎrǎ sex, desigur...
FATA: Ţi-a mai zis cineva cǎ eşti cam încrezut? (formează un alt număr) Carmen, nu te-ai culcat încǎ? Minunat. Ce-ai zice dacǎ aş veni sǎ dorm la tine? Minunat, da! Da! Într-un sfert de orǎ sunt acolo... Da, da, şi eu! Paa!
BĂIATUL: Alo! Ce faci? Mǎ laşi aici ca prostul?!
FATA: Mâine am ore, Frantz! Ore! Tu nu?



ORA UNU
(AGENTUL COMUNITAR, FATA, BĂIATUL)

AGENTUL COMUNITAR: Ce faceţi, guguştiucilor, la ora asta târzie în parc? Agent comunitar Cozonac! Ia daţi cǎrţile de identitate aicea la verificare! ...Vă pregăteaţi să vi-o puneţi, nu-i aşa?! Sex? Sex? Vă place sexul, nu? Mai ales la vârsta voastră.
FATA şi BĂIATUL: Bineînţeles, agent Cozonac! Mult, mult de tot. Îl adorăm. Toţi suntem produşii lui... Dumneavoastră, nu?

Fredonează din “Waking the Demon” de la Bullet for My Valentine.
AGENTUL COMUNITAR (tuşeşte jenat): Mucoşilor! Aş putea să vă fiu tată! Aveţi grijă, sunt cu ochii pe voi. Toţi patru. De când cu democraţia asta, lucrurile au luat-o la vale, rău, da’ rău de tot. Nu mai există ruşine, nu mai există bun simţ. (turuie oficial) Dacă nu ştiaţi: “Practicarea relaţiilor sexuale în public sau săvârşirea de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora constituie contravenţie şi se pedepsesc de lege cu amenzi cuprinse între 200 şi 1.000 RON. Agenţii comunitarii pot să îi amendeze pe amatorii de sex în public, dacă îi prind asupra faptului.”
FATA şi BĂIATUL: Şi?!
AGENTUL COMUNITAR: Şi ce?!
FATA: Ne-aţi prins cumva “asupra faptului”?!
AGENTUL COMUNITAR: Nu încă. Aveţi grijă: dacă vă prinde un poliţist din ăla adevărat în flagrant, unu’ din ăla cu grade şi pistol, nu ca mine, puteţi face închisoare de la unu la cinci ani... Sunt şi eu tată de copii. Normali, nu cu inele în buzǎ, nu cu creastǎ de cocoş ca voi. Să nu ziceţi că nu v-am zis. Să nu ziceţi că nu v-am prevenit. Să nu ziceţi că...
FATA: Suntem minori! Asta zicem.
AGENTUL COMUNITAR: Pentru sex, nu sunteţi minori?!
FATA (bǎiatului): Zi şi tu ceva, “Justin”! Ce, ţi-ai înghiţit limba?! Pămpălăule. Adineaori păreai foarte viteaz când încercai să-mi deschei bluza.
BĂIATUL: Ce să zic?
FATA: Orice, doar dintre noi doi, tu eşti masculul feroce. Trebuie sǎ mǎ protejezi, altfel cum să am încredere în tine. Ia atitudine în faţa stihiei dezlǎnţuite.
BĂIATUL: Pentru?! ...Crezi cǎ e momentul?
FATA: Nu vezi că agentul ăsta comunitar, cozonacul ǎsta pufos s-a cam umflat; şi-a cam luat nasul la purtare. Nu vezi cum se burzuluieşte nea Caisǎ la noi? Nu vezi cum intră cu bocancii lui plini de noroi în sufletele noastre adolescentine, pure, însetate de propriul adevǎr?
BĂIATUL (împǎciuitor): Încearcă şi el să-şi facă meseria. Mǎnâncǎ şi el, sǎracu’, o pâine. Vai de steaua lui!

Fredoneazǎ din Waking the Demon de la Bullet for My Valentine.

AGENTUL COMUNITAR: Exact. Foarte bine punctat. Eşti cam clonţoasă, să ştii, domnişorico. Se vede cǎ n-ai deloc şcoala vieţii... Nu m-am aşteptat la aşa ceva din partea unei fete de liceu. Pǎriinţii tǎi, sǎracii, ştiu unde umbli la ora asta?... Ai grijă mare, bǎiatule, cu cine o să-ţi pui pirostriile mai târziu. La început toate sunt tăcute. Ai grijă. O sǎ te bage în bucluc. Sunt deja la a cincea cǎsǎtorie. Îţi spun din proprie experienţǎ.
FATA: Bleah! ...Mi se rupe de experienţele altora! Vreau sǎ-mi trǎiesc viaţa cu propriile mele simţuri, nu cu ale altora! Zi, zi şi tu ceva, “Justin”!
BĂIATUL: Mi se rupe şi mie, dar total diferit ca şi ei! Mi se rupe mai civilizat, mai respectuos. Şi eu vreau sǎ experimentez, sǎ-mi trǎiesc viaţa cu propriile mele simţuri, nu cu ale altora!
AGENTUL COMUNITAR: Te-a contaminat deja?! Tiii! Ai vǎzut cum i se mişcǎ ochii în cap ca nişte girofaruri? În toate direcţiile, în toate direcţiile. Ai grijǎ, bǎiatule, fǎtuca asta cu coada pe sus te va duce de râpǎ.
FATA: Mi se rupe! Mi se rupe! Mi se rupe! Bleah!
AGENTUL COMUNITAR: Ce limbaj! ...Ai grijǎ mare, bǎiatule, fǎtuca asta chiar te va duce de râpǎ.
BĂIATUL: Asta şi vreau. Acolo şi vreau sǎ ajung, acolo şi vreau sǎ mǎ schilodesc: în râpa ei... Poate ai o treabǎ şi te cam reţinem. Ce te tot bagi ca musca-n fundu’ calului?!
FATA: Niciodată lama unui cuţit ruginit n-a putut uni două jumătăţi de măr copt.

Fredoneazǎ din Waking the Demon de la Bullet for My Valentine.

AGENTUL COMUNITAR: Hei! Gura! E douǎ de noapte... Mai uşor! Ce e cu lătrăturile astea?! ...Aş putea sǎ vǎ amendez, totuşi, pentru tulburare liniştii publice; dacǎ n-aş ştii cǎ tot pǎrinţii voştri, amǎrâţii, trebuie sǎ vǎ plǎteascǎ oalele sparte...
BĂIATUL: Nu sunt lătrături, sunt rock. Rock, tataie! Muzicǎ adevǎratǎ! Marfǎ de marfǎ!
AGENTUL COMUNITAR: Aha, m-am lǎmurit, veniţi de la concertul ăla plin de pletoşi unde toţi drogaţii ǎia dau din cap... Sunteţi elevi la Ferdinand, nu? Ce vă-nvaţă la şcoală?! Nu vă-nvaţă că, dacă ascultaţi blestemăţia asta de rock, o să ajungeţi cu siguranţă în iad? ...Nu?!
FATA: Asta e valabil pentru manelişti, pentru noi nu. Nici un rocker adevǎrat nu poate ajunge în iad, pentru cǎ toţi cei care iubesc rock-ul sunt oameni puternici, iar lui Dumnezeu îi plac oamenii puternici, îi plac luptǎtorii adevǎraţi.
BĂIATUL: Desigur. Sunt unele lucruri mult mai grave pentru care merită să ajungi în iad. Ca de exemplu...
AGENTUL COMUNITAR: Da, da... De la rock pornesc toate blestemăţiile de pe lume, toate belele. Golǎneala, bǎtǎile, tatuajele, drogurile şi alte cele...
FATA (nervoasă): Ia-o uşurel! Rock-ul ăsta nu e o crimă, tataie... Înţelegi?! E muzicǎ, muzicǎ adevǎratǎ! Înţelegi?

Fredoneazǎ din Waking the Demon de la Bullet for My Valentine.

AGENTUL COMUNITAR: Ce zice “cântecelul” ăsta? E ceva satanist, bineînţeles!
BĂIATUL: Nu stăm bine cu engleza, nea Caisǎ?
AGENTUL COMUNITAR: Cozonac! Dacǎ ştiam şi eu o boabǎ de englezǎ ajungeam departe, foarte departe... la Londra, la o muncǎ (sic!) curatǎ, la sortat gunoaie. Meserie bǎnoasǎ, tatǎ, meserie. Mâncam şi eu o pâine albǎ, una cu stafide...
FATA: Cozonac, nu?!
AGENTUL COMUNITAR: Englejii (sic!) ǎia nu se joacǎ, nu se fac cǎ te plǎtesc ca ai noştri; te plǎtesc nu glumǎ când stai, pardon, când lucrezi peste program... Strângeam şi eu acolo un bǎnuţ grǎmadǎ, fǎrǎ sǎ mai fiu nevoit sǎ pǎzesc noaptea parcurile şi cimitirele de toţi descreieraţii şi borfaşii... (trist) Credeţi cǎ mie îmi place ceea ce fac acum? ...Chiar credeaţi? (fata aprobǎ cu capul) Eu n-am beneficiat de şanse multiple ca voi. Pe vremea mea se făcea numai rusa. Obligatoriu... Ce zice “cântecelul”?
FATA (cu maliţiozitate): În această minunată piesă, autorul cu cosiţe lungi şi creţe (neclasicul) a vrut să ne descrie viaţa unui băiat care primeşte bătaie, soră cu doamna Moarte, la şcoala unde încearcă să studieze; iar la sfârşitul lunii, are minunata şansă şi ocazie să se răzbune pe agresorii săi de bumbǎcealǎ, transformându-se într-un seducător şi dur vârcolac... Piesa abundă în epitete, comparaţii şi metafore care au darul să ne inducǎ, nouǎ, celor iniţiaţi, o stare de...
AGENTUL COMUNITAR: Ajunge! Bă’ tată, bă’! Sunteţi duşi rău cu capu’! (se aud nişte urlete în capătul opus al parcului şi nişte sticle goale izbite de asfalt) Sst! Sst! (urletele se repetǎ) Fir-aş! Iar s-au apucat sǎ fure boschetarii; iar s-au apucat sǎ fure aurolacii palmierii ǎia scumpi de la margine. Iar îmi taie boul ǎla de şef 15 % din salariu… Trebuie să cer, de urgenţǎ, întăriri... (fluierǎ de trei ori lung) Aveţi grijă ce prostii faceţi în lipsa mea! Nu cumva sǎ distrugeţi vreo bancǎ! ...Sunt cu ochii pe voi! Sst! Sst! (dispare)
BĂIATUL (în urma lui): Hei! Documentele! Cǎrţile noastre de identitate! ...Hei! ...Heeei!
AGENTUL COMUNITAR (pierdut): Sunt cu ochii pe voooi! Mǎ întooorc!...
FATA: “Helpless, my eyes are bleeding from the fear that's inside,/ You sealed your demise when you took what was mine./ Dont try and stop me from avenging this world,/ No voice to be heard.”
BĂIATUL: “Waking the Demon,/ Where'd ya run to./ Walking in shadows,/ Watch the blood flow...”




ORA DOUĂ

(FATA, BĂIATUL)


FATA: O, my God!... De ce?! De ce trebuia să te-ntâlnesc, taman, taman acum pe tine, “Justin”, dintre miile alea de oameni exaltaţi?! Asta suntem: doi proşti cu P mare, iar tu, primul dintre ei... Bleah! Ce ne facem acum fără acte?! Pămpălăule!
BĂIATUL: Easy, baby! Aşteptăm. De unde era să ştiu; de unde era să prevăd c-o să plece în trombǎ, individul ăla primitiv, cu actele noastre?
FATA: Te-ai scos! Păi, nu te dădeai tu mai înainte, măreţule, atunci când te dădeai la mine, eminenţa cenuşie a sufletelor noastre înaripate?
BĂIATUL: Relax, baby! Se va întoarce! Ce vrei, sǎ punem pariu pe sufletul lui Marilyn Manson?! De ce sǎ nu se-ntoarcǎ?! Sigur se va întoarce! Asta e meseria lui, sǎ se-ntoarcǎ.

FATA: Sper… Când?

BĂIATUL: Când se va întoarce. Cine sunt eu ca să ştiu, zâmbăreaţa de Nety? Cât de curând. Cât de curând, baby.

FATA: Ah!

BĂIATUL: Fuck! Fuck!... Spune-mi, chiar îţi pare atât, atât de rău, baby, că m-ai întâlnit? ...Chiar, baby?

FATA: Nicio baby! Nu-mi pare rău, mi-e ciudă. Mi-e o ciudă de mor. Îmi porţi ghinion, “Justin”... Te urăsc cum numai o fatǎ mare poate urî... Înţelegi?

BĂIATUL: Nu am cum sǎ port nimǎnui ghinion, pentru cǎ sunt nǎscut într-o zi de treişpe... “Urǎ” e un cuvânt total strǎin pentru mine. Nici nu ştiu de unde provine... şi apoi, când îţi spune o rockeriţǎ plinǎ de draci acest lucru şi pe deasupra e şi extra virginǎ, te simţi ca şi cum te-ar fi mângâiat un înger dolofan pe creştet.

FATA: Vǎrs!!! Ce texte de doi bani ai, “Justin Biberon”! Ţi-a mai zis cineva că eşti cam încrezut? (formează un alt număr) Carmen, nu te-ai culcat încă? Minunat. S-a întâmplat ceva pe traseu... A, nimic grav! Nu, nu e un tip. Serios. Foarte serios. Nu e niciun tip la mijloc. Nu s-a nǎscut încǎ ǎla care sǎ ţinǎ la mine. Pe bune! Îţi povestesc eu! Minunat, da! Da! Mai întârzii puţin, da’ ajung, sigur că ajung! Da, da, şi eu! Te pup dulce! Paaa!

BĂIATUL: N-o suni şi pe “mămica” ta super înţelegătoare?!

FATA: Bună idee,“Justin”! (mai formează un număr) Mami, nu fi îngrijorată. Culcă-te, da? Nu mă mai aştepta! Culcă-te! Ce nu-nţelegi?! Nu mai vin, dom-le, în seara asta acasă, ce-i aşa greu de-nţeles? Şi ce dacǎ sunteţi agitaţi, mă laşi?! N-am omorât pe nimeni. Da, da, am să rămân gravidă cu toţi golanii, cu toţi neisprăviţii şi tu ai să-mi creşti, conştiincioasǎ şi cu frica lui Doamne-Doamne, plozii din ajutorul tău social! E bine aşa?! Schimbă placa, schimbă tonul, te rog! Te rog, nu te mai lega de rock. Na-ţi-o bunǎ! E opţiunea mea, nu ai nicio vină. O sǎ-mi treacǎ când o sǎ-mi treacǎ; de unde sǎ ştiu eu când? ...Vorbim mâine, da?... Cum să nu înţelegi?! Dorm la Carmen. DORM! DORM! DORM! Atât! Da, da, la creaţa aia roşcată pe care-au lǎsat-o pǎrinţii de capul ei... Simplu. Ce “bagaboantǎ”?! Mamǎ! Nu vorbi aiurea despre ea dacă nu o cunoşti... Şi eu te iubesc! Paaa! Paaa!

BĂIATUL: Minunat. Şi acum ce facem?
FATA: Ce să facem? N-ai zis chiar tu? Aşteptăm coletul cu actele. Şi am un somn... (cascǎ discret)

BĂIATUL: Nu vrei să facem împreunǎ nani?

FATA: Ceee?!

BĂIATUL: De ce te zburleşti?! Cine ştie când se-ntoarce tipu’. Nu vrei să ne jucăm puţin pân-atunci? Fǎrǎ “urmǎri”. Numai foarte puţin, te asigur.

FATA: Să ne jucăm?!

BĂIATUL: De-a mama şi de-a tata!

FATA: O, nu! Nici gând! Ce plictisitor! Au mai încercat şi alţii să se joace cu mine pe tema asta. Te plesnesc dacă nu încetezi.

BĂIATUL: Aia nu, aia nu... Şi atunci ce, ce facem?

FATA: Ascultăm muzică de la MP3-ul meu, de fapt al lui Carmen! I l-a trimis maicǎ-sa, din Italia. (desface cu grijă firele încâlcite) O cască mie, o cască ţie!

BĂIATUL: Ce fel de muzică?

FATA: Rock, bineînţeles! ROCK!!! ROCK!!! ROCK!!! Greii! Ah! Vino mai aproape că nu ajung firele. Mă omoară Carmencita dacă i-l stric... Mai, mai aproape.

BĂIATUL (prudent): E bine aşa?

FATA: Da. Cred că da. Poţi să te mai apropii un pic. Gata. Suficient. Ce gene lungi ai! Ce bine, ce frumos miroşi!

BĂIATUL: Şi tu. Pot să te îmbrăţişez numai un pic? Dacǎ vrei, pot sǎ fiu “doctorul” tǎu de familie.

FATA: Hai-hai! Easy! Ai numǎr de ordine? Stai la rǎnd! ...Ce vrei sǎ ascultǎm, puişor?

BĂIATUL: Ce altceva?! Orice, numai rock sǎ fie!








ORA TREI
(TATĂL, FATA, BĂIATUL)

TATĂL: Aici erai, domnişoară?!

FATA: ...Tată?!

TATĂL: Ştii, coniţă, cât e ceasul? De ce-ai minţit? De ce ne-ai minţit? De ce ţi-ai închis telefonul? Ştii că maică-ta e la un pas să facă un infarct din cauza ta? (o palmă răsunătoare pe obrazul fetei)

FATA: Tată!!!

TATĂL: Aici dormi, mătăluţă, la ora asta? (bǎiatului) Te cheamă Carmencita, nu-i aşa, golanule?

FATA: Tată!!!

BĂIATUL: Daţi-mi voie să vă explic... (o palmă răsunătoare pe obrazul bǎiatului) Auuu! N-am înţeles... Pentru ce-a fost asta palma asta profesionistă?!

TATĂL: Pentru tine fata asta nu este, poate, decât una dintre sutele de fete care zumzăie în jurul tău, dar pentru mine reprezintă tot ce este mai frumos în viaţa mea. Idealul meu de perfecţiune. Ai înţeles? Pentru ce vrei să-mi strici ideea mea de puritate, ideea mea de frumos?!

BĂIATUL: !!!

FATA: Tată!!!

TATĂL: Ce mai stai? Îţi dai seama ce oră e? Ştii că e patru? Patru!!!... Ţi-am făcut toate, toate mofturile pân-acum! Ai vrut sǎ vezi Parisul, ai vǎzut Parisul. Ai vrut sǎ vezi Veneţia, ai vǎzut Veneţia. Ai vrut sǎ vezi Chişinǎul, ţi-am zis sǎ mai ai rǎbdare… Am investit în tine bani, dragoste, relaţii... şi tu? Am avut, am planuri mari în legătură cu tine. Şi tu?! Asta e răsplata pentru nopţile mele de nesomn, pentru toate eforturile mele; să te întinzi cu toţi nespălaţii, cu toţi derbedeii printre boscheţii din parcuri?! Spune-mi, merit, merit eu una ca asta? E-ha! Coborâm, de azi înainte, milităria din pod! Marş acasă! Marş, am zis! Imediat!

FATA: Tată!!!

TATĂL: De azi înainte, nu-ţi mai sunt tată! De azi înainte, consideră-mă un străin! Doar un ghid oarecare! Marş, am zis!

FATA: De azi înainte, nu-mi mai eşti tată! De azi înainte, te consider un străin! De azi înainte, te consider un ghid oarecare!

TATĂL (bǎiatului): Te-a durut?

BĂIATUL: N-am înţeles! (o nouă palmă răsunătoare pe obrazul bǎiatului)

TATĂL: Poftim! Am fost foarte explicit. Acum ai înţeles?

BĂIATUL: Ce să înţeleg?! (a treia palmă)

TATĂL: Ceea ce trebuia să înţelegi de la început. Când ai s-o mai vezi pe fata lui Marcoci, sǎ treci pe trotuarul celǎlalt. (fetei) Te-a atins, spune-mi, te-a atins nǎtǎrǎul? Mâine, mâine mergem la medicul ginecolog, la Rapiţǎ. De azi înainte, sunt doar un ghid! Un simplu ghid! Te duc pânǎ la uşa lui şi, de-acolo, te descurci singurǎ. Îţi rezolvi singurǎ-singuricǎ problemele, ai auzit?

FATA: Credeam că te cunosc.

TATĂL: Reciproca e valabilă. Răspunde-mi! Te-a atins, spune-mi, te-a atins?

FATA: De azi înainte, nu-mi mai eşti tată! De azi înainte, te consider un străin! De azi înainte, te consider un ghid oarecare!

BĂIATUL: De-abia ne-am cunoscut acum câteva ore. Ascultam doar nişte muzicǎ şi beam nişte cola. Atât. N-am atins-o nici măcar c-un deget. Jur!

TATĂL: Mincinosule! Nu te mai osteni. Aşa am jurat şi eu în faţa viitorului meu socru.

FATA: Sunt însărcinată. Port în pântec fructul pǎcatului, port în pântec copilul lui.

BĂIATUL: !!!

TATĂL: Serios? Chiar e serios?! ...Te omor, nenorocitule! Ce mi-aţi fǎcut?! Vă omor!!! Idioţilor!

FATA: Calm. Va fi o fetiţă perfect sǎnǎtoasǎ. Chiar astăzi am aflat. O vom face dresoare de vaci albe la circul Globus.

BĂIATUL: !!!

TATĂL: M-ai nenorocit! M-aţi nenorocit!

FATA: Nu te teme, tată. Nu-ţi va purta numele tău. Nu-i aşa, “Justin”?

BĂIATUL: !!!

TATĂL: Se mai întâmplă şi accidente, nu te condamn, toţi suntem slabi. Fetiţa mea... se rezolvă. Totul se rezolvă. Nimeni nu e perfect. Mâine... azi, la prima oră, mergem la un ginecolog. La cel mai bun. La Florescu, bǎtrânul... Nu-ţi fă griji, nu va afla nimeni... nici măcar mama, nici măcar Florescu... Rămâne secretul nostru. Promit. Se rezolvă! Cu bani totul se rezolvă!

FATA: Laşule! De azi înainte, nu mai poţi sǎ-mi fi, nu-mi mai eşti tată! De azi înainte, nu-mi mai eşti nici ghid! De azi înainte, te consider un străin! De azi înainte, te consider un criminal în serie!

TATĂL: Te înţeleg. O veste că asta te poate nǎuci, te poate da peste cap. Haide să mergem acasă. Acasă... Ai grijă de azi înainte, derbedeule! Mai ales, ori de câte ori ai să treci strada spre trotuarul nepotrivit...

FATA: Lasă-mă, monstrule! Nu plec nicăieri. Casa mea este acolo unde este bărbatul meu, casa mea este acolo unde este tatǎl copilului meu.

TATĂL (sfârşit): Te înţeleg. Ah, cum te înţeleg... Ai vǎzut prea multe filme de serie B. O veste ca asta te poate da, pur şi simplu, peste cap. Haide să mergem acasă şi să ne prefacem că nu s-a-ntâmplat nimic. Absolut nimic... Acasă, puiule.

FATA: Dacă îndrăzneşti să ne faci, să-i faci cel mai mic rău, mă sinucid. O să mă ai tot restul zilelor tale pe conştiinţă... Ai înţeles?

TATĂL: Te înţeleg. Ai nevoie de puţin timp ca să te ierţi… Dacă eu, dacă nici noi nu te-am înţelege, atunci cine? Numai rock-ul ăla pǎcǎtos al tău e de vină. El ţi-a fiert creierii şi te-a adus în halul ăsta. Nu tu ABBA, nu tu Julio Iglesias, nu tu un Dolǎnescu acolo, mǎcar de sǎmânţǎ... Cine-ar fi putut să bănuiască? Dacă aş fi ştiut de la-nceput, dac-aş fi ştiut... Când te mai linişteşti puţin, vino acasă… Unde e mai bine decât acasă? Uite aici nişte bani de taxi. (pleacă încovoiat)

FATA: “Caution, there's just no limits to the boundaries you push/ I've warned you but still you just fuck with my mind./ There's no escape from this rage that i feel,/ Nothing is real.”

BĂIATUL: “Waking the Demon,/ Where'd ya run to./ Walking în shadows,/ Watch the blood flow./ Theres not much longer şo donţ try and fight,/ Your bodies weakening şo walk to the light./ All those painfull times şo alone şo ashamed,/ I'm not coming back there's nothing to gain.”




ORA TREI ŞI JUMĂTATE
(FATA, BĂIATUL)


FATA: Că tot ne-am procopsit cu un plod împreună, pot să te întreb dacă eşti virgin?

BĂIATUL: Că tot m-ai procopsit cu un plod “împreună”, pot să te întreb dacă eşti întreagǎ la cap?

FATA: Sper cǎ n-ai luat totul în serios?

BĂIATUL: Chiar cǎ eşti dilie! Palmele alea trei care mi-au zdruncinat convingerile şi creierii, da! Foarte în serios!

FATA: Eşti sau nu virgin?

BĂIATUL: Exclus. Întreabă-mă orice altceva, dar nu poţi să mă-ntrebi tocmai asta. Embargo la problemǎ, baby.

FATA: De ce nu?! Ţi-e ruşine cǎ eşti virgin? Eu cum am recunoscut.

BĂIATUL:Trebuie neapărat să răspund?

FATA: Eşti sau nu virgin?

BĂIATUL: Ce-i ăsta, un interogatoriu?

FATA: Cǎrţile pe faţǎ! Eşti sau nu, “ Justin Biberon”?

BĂIATUL: Ce?

FATA: Virgin. “Extra virgin olive oil.”

BĂIATUL: Depinde... depinde din ce punct de vedere priveşti lucrurile.

FATA: Adică?

BĂIATUL: De sus în jos sau de jos în sus.

FATA: Spiritualule! Prefer o vedere de ansamblu. Deci?

BĂIATUL: “Prin urmare şi-aşa deci,/ Era vorba despre greci!”

FATA: Nu despre greci şi despre cadourile lor otrăvite vorbim acum ci despre tine. Numai despre tine, scumpule. Tu eşti vedeta discuţiei noastre. Pricepi?

BĂIATUL: Ce vedetǎ? Lasǎ-mǎ... Arăt chiar aşa de disperat?

FATA: Puiule, în situaţia de faţǎ, numai sinceritatea deplinǎ ne mai poate salva existenţele rǎnite de hazard… Deci?

BĂIATUL: ...Ce ţi-a venit, spune-mi, ce ţi-a venit?!

FATA: Acum?

BĂIATUL: Nu. Adineaori, de faţǎ cu taică-tu. Bǎtǎuşul cu ochii scoşi din orbite.

FATA: Ai scǎpat ieftin. S-a stǎpânit cât a putut… A fost în Legiunea Strǎinǎ, nu ştiai?

BĂIATUL: Ce ţi-a venit, spune-mi, ce ţi-a venit?!

FATA: Ce să-mi vină?!

BĂIATUL: Bazaconia aia cu copilul. (maimuţărind-o) “Sunt însărcinată. Port în pântec copilul lui nenǎscut.”

FATA: Aşa m-am simţit eu, atunci, însărcinată. Adică am avut revelaţia cǎ primisem o sarcină pe care trebuia s-o duc la bun sfârşit. O misiune. Exact ca în cântece.

BĂIATUL: Ce misiune?!

FATA: Misiunea de a vorbi liber despre noi, despre relaţia noastră, despre planurile şi viitorul nostru comun. Am simţit cǎ trebuie sǎ condensez în acea propoziţie tot ce-ar fi putut sǎ se întâmple pe viitor cu noi doi în secunda aceea.

BĂIATUL: Toceşti prea mult. Baţi câmpii!

FATA: Nu. Timpul nu e de partea noastrǎ. Văd clar, în viitor, viitorul nostru comun... Foarte clar.

BĂIATUL: Ce viitor comun?! Nu ne-am pupat decât de vreo două-trei ori şi deja anticipezi?!

FATA: Unei fete nu-i trebuie prea mult pentru ca să-şi dea seama cu cine doreşte să-şi trăiască viaţa. Întreaga viaţă. De obicei, ea face primul pas, pentru cǎ trebuie sǎ recunoşti, ”Justin Biberon”, cǎ trǎim încǎ în matriarhat. (face un pas şi îngenuncheazǎ)

BĂIATUL: Înceteazǎ! Ce e cu teatrul ǎsta ieftin? Unui bǎr... unui bǎiat îi trebuie mai mult timp pânǎ sǎ se hotǎreascǎ. Mult, mult mai mult, pentru cǎ o cǎsǎtorie pe bune nu înseamnǎ numai sex ci şi obligaţii. În primul rând, obligaţii. Tampoane şi scutece. De obicei, el face pasul înapoi. Şi pe bunǎ dreptate. Ne cunoaştem doar de câteva ore, recunosc cǎ a existat, cǎ existǎ şi ceva chemistry, dar nici nu ştim prea bine cum arătăm la faţǎ. Ştim doar că ne place, în egală măsură, rock-ul. Asta este singura legătură reală dintre noi... Putea sǎ rǎmânǎ o simplǎ noapte petrecutǎ pe o bancǎ, alǎturi de un necunoscut... Dar tu complici, complici permanent totul... Realizezi cǎ nici mǎcar nu ştim cum ne cheamǎ unul pe celǎlalt? ...Ce ţi-a venit?!

FATA: Ştii, cunoşti un liant mai puternic decât rock-ul? Spune-mi-l şi ne luǎm imediat la revedere. Înţelegi? Trebuie să ne mutăm imediat împreună. Sǎ cunoaştem, sǎ înfruntǎm împreunǎ viaţa. Necunoscutul. Pentru asta sunt în stare să fac orice sacrificiu sau, mǎ rog, aproape... Dǎ-mi mâna, sǎ mergem! ...Unde locuieşti?

BĂIATUL: La cămin, împreună cu încă cinci colegi din Roman.

FATA: Mi... minunat, n-am mai stat niciodată într-o cameră de cămin. O sǎ pictǎm toţi pereţii albi de acolo cu Nirvana, o sǎ pictǎm toţi pereţii albi de acolo cu H.I.M. Adio puf de lebǎdǎ! Asta este viaţa reală, adevărata viaţă reală. Realizezi? Ne mutăm împreună, “Justin”. Împreună! Mǎ sacrific. Iubirea adevărată nu cunoaşte limite. Peste câteva ore, când se vor deschide magazinele, trebuie sǎ mergem la Luxor, sǎ cumpǎrǎm un voal alb, o şampanie Zarea şi un pǎtuţ din pin suedez. Ah! Sunt atât, atât de fericitǎ! Oameni buni, oraşule adormit! Bunǎ seara Bacǎuuu! Bunǎ seara Bacǎuuu! Ridicaţi mâinile şi picioarele în aer! Îmi place sexul, ador sexul, vreau sǎ rǎmân veşnic virginǎ! Îmi place sexul, ador sexul, vreau sǎ rǎmân veşnic virginǎ!

BĂIATUL: Nu te ambala! Dacă vrei, pot să te conduc pân-aproape de casă. Foarte, foarte aproape de casă. Mai mult, nu, cǎ mi-e teamǎ de muşcǎturi. Se vede c-ai luat-o rara... Mâine am tezǎ. Mǎ dor fǎlcile. Foarte. N-am chef sǎ mai dau o datǎ ochii cu cerberul, cu bǎtǎuşul de taicǎ-tu.

FATA: E atât de delicat cu mine! E atât de sensibil! Se ocupǎ cu origami şi confecţioneazǎ mǎrţişoare cu inimioare din paste! Înţelege-l! E prima, prima noapte când lipsesc de acasǎ. Înţelege-l! E prima oarǎ când mǎ vede cu un bǎiat! Înţelege-l! De obicei gestioneazǎ excelent situaţiile de crizǎ. Deformare “profesionalǎ”... Şi apoi, el e de fapt victima, nu tu. Gândeşte-te ce pierde el şi ce câştigi tu... Despre ce, despre care casă vorbeai?!

BĂIATUL: A ta, a cui să fie.

FATA: Ce?!... Urăsc puful! Casa mea e acolo unde este soţul meu.

BĂIATUL: Lasǎ-mǎ cu textele! Înceteazǎ! Dacǎ nu pleca idiotul ǎla cu actele, te-aş fi lǎsat singurǎ-cuc cu prima ocazie... Scuzǎ-mǎ, dar chiar că nu eşti normală!

FATA: Tu eşti? Laşule! Normalitatea, pentru una ca mine, înseamnǎ cianurǎ curatǎ. Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni pân-acum! Te iubesc! (cântǎ în surdinǎ) “Breath for me, /Don't wake me from this slumber./ Stay with me,/ Possession taking over/ Breath for me,/
Don't wake me from this slumber./ Stay with me,/ Possession taking over ”




ORA PATRU
(PRIMUL NECUNOSCUT, AL DOILEA NECUNOSCUT, FATA, BĂIATUL)


PRIMUL NECUNOSCUT: Ora patru a sosit...

AL DOILEA NECUNOSCUT: Omul negru a venit!

PRIMUL NECUNOSCUT: Bauuu!

AL DOILEA NECUNOSCUT: Bauuu!

PRIMUL NECUNOSCUT: Ia să vedem, ce-avem noi aici!... Postludiu! Foarte, foarte frumos!

AL DOILEA NECUNOSCUT: Ce tǎvǎlit e gazonul englezesc! Ce strivite sunt panseluţele! Ah, ce ruşine!... V-aţi tras-o, ciudaţilor? Nu-i aşa? Desigur că v-aţi tras-o!

FATA: Aju... Aju...

PRIMUL NECUNOSCUT: Ia pune lanterna, Calule! Ce mutriţă simpatică! Asta-i marfă, băftosule, nu ca aia plină de bube de data trecută.

AL DOILEA NECUNOSCUT: Aduce cu Inna la debut… Da, da, o maimuţică foarte simpatică! Una foarte de rasǎ!

PRIMUL NECUNOSCUT: Seamǎnǎ mai mult cu o gâsculiţǎ speriată de moarte!

AL DOILEA NECUNOSCUT: Da, da, cu atât mai simpatică. Oare de ce noi oamenii simţim nevoia acutǎ sǎ mângâiem animǎluţele? Ia s-o legǎm noi ca lumea sǎ nu-şi ia cumva zborul! Ia să-i facem un bine! (nechează) Calule, mănânci ovăz?

PRIMUL NECUNOSCUT: O să ne distrăm de minune, Calule! O s-o jumulim pe îndelete! Fulg cu fulg! Ora patru a sosit...

AL DOILEA NECUNOSCUT: Omul negru a venit!
PRIMUL NECUNOSCUT: Bă’, caraghiosule, n-ai înţeles?! Şoseaua! Tai-o! Fuga e ruşinoasă dar e sănătoasă... N-ai înţeles?! Lasă gagica aici, lasǎ prospǎtura şi cară-te! Uit-o! Ce-ai început, o sǎ terminǎm noi. Poţi sǎ ai încredere. De acum încolo, ne ocupǎm noi de ea.
AL DOILEA NECUNOSCUT: Se vede clar că nu prea e fericită lângă tine... şi nici satisfǎcutǎ. (nechează) Nu-i aşa, maimuţico?...
PRIMUL NECUNOSCUT: O să avem noi grijă să îndreptăm situaţia!
BĂIATUL: Cum, adicǎ, s-o uit?! Cum, adicǎ, s-o pǎrǎsesc?!
AL DOILEA NECUNOSCUT: Bă, moacă, n-auzi?! Fă paşi!
PRIMUL NECUNOSCUT: Mă enervezi, cocoşelule! Eşti surd?! De ce vrei sǎ complici, de ce vrei sǎ complicǎm totul? Lasă aici şi telefonul şi geaca!
AL DOILEA NECUNOSCUT: Fără prostii ai înţeles? Fata rămâne cu noi! Crede-mǎ, e mai bine aşa… pentru amândoi, pentru tuspatru! Mult mai bine!
BĂIATUL: Cum sǎ rǎmânǎ cu voi?! Luaţi-vǎ mâinile jegoase, labele de pe ea! Daţi-i drumul! E femeia vieţii mele!
PRIMUL NECUNOSCUT: Nu fi invidios, puricel! Calm! Ne distrăm şi noi oleacă şi, dup-aceea, îi dăm şi ei drumul! Hai, fii înţelegător!
AL DOILEA NECUNOSCUT: Pleacă, mă, n-auzi?
PRIMUL NECUNOSCUT: Ce?! Vrei să participi şi tu? Mda, ar fi o idee! Calule!
FATA: Aju... Aju...
PRIMUL NECUNOSCUT: Ţine-i, bă, idiotule, mâna la gură ca lumea! Vrei s-o audă paznicul ăla bătrân?
BĂIATUL: Daţi-i drumul! Suntem în luna de miere! E... e soţia mea!

PRIMUL NECUNOSCUT: Pǎcat! Ce egoist! Nu e frumos sǎ papi tortul de unul singur!

AL DOILEA NECUNOSCUT: Credeam c-ai priceput! Pân-acum a fost a ta, dar de acum e a noastră! O împrumutǎm! Ha, ha! Distribuirea echitabilă a bunurilor! (nechează) Ah, ce se mai zbate mititica, ah, ce se mai zbate!... Ah!

PRIMUL NECUNOSCUT: Ce temperament are mititica! U-iu! De-acu’ începe distracţia! Adevǎrata distracţie!

AL DOILEA NECUNOSCUT: Îţi place sexul de calitate, nu-i aşa, păpuşico?

FATA (mugind): Îl ador... dar vreau... vreau... să rămân... virgină!

PRIMUL NECUNOSCUT: Te cam contrazici; deşi, chiar şi noi, în cea mai mare parte, excluzând finalul, cam avem aceleaşi gânduri... Te asigur, o să ne păstrezi o amintire de neuitat! Una fierbinte! Una plinǎ de recunoştinţǎ! (se aude pocnetul sec al unui cuţit cu buton)

FATA: Aju... Aju...
AL DOILEA NECUNOSCUT: Dezbracă-te de bunăvoie sau... (nechează)

FATA: Bleah!

BĂIATUL: Ce faceţi, tâmpiţilor?! Daţi-i drumul! Ne cunoaştem de la grǎdiniţǎ! E soţia mea! E însărcinată! Vom avea cel mai frumos şi deştept copil din lume! Va lucra cu normǎ întreagǎ la circul Globus!

PRIMUL NECUNOSCUT: Şi mai bine! O sǎ ne pomeniţi! Gata cu circul! Bagă viteză, amărâtule!


Urmează o altercaţie în toată regulă în urma căreia BĂIATUL se prăvăleşte secerat la pământ, iar cei doi intruşi fug.


FATA: Ajutooor!!!... Ajutooor!!!... Ajutooor!!!




ORA CINCI
(FATA, AGENTUL COMUNITAR)


FATA: Niciodată lama unui cuţit ruginit n-a putut uni două jumătăţi de măr copt,
Niciodată lama unui cuţit ruginit n-a putut despărţi două jumătăţi de măr copt,
Niciodată o jumătate de măr copt nu s-a putut potrivi perfect cu o jumătate dintr-o pară în pârg.

Asta e frate…
Asta e frate…
Nimic, nimic nu este real!
Miresele aşteaptă să fie răscumpărate şi fumează nervos în toaletele bisericilor.
O lacrimă de catran călătoreşte nestingherită peste cămăşile îngălbenite la subraţ.
Toate motocicletele au venit frumos încolonate până în buza abatorului de îngeri.

Ce contează…
Ce contează…
Nimic, nimic nu este real!

Nici un rocker adevărat nu poate ajunge în iad, pentru că toţi cei care iubesc rock-ul sunt oameni puri, puternici şi buni, iar lui Dumnezeu îi plac oamenii puri, puternici şi buni, îi plac luptătorii adevăraţi. Lui Dumezeu îi place “Extra virgin olive oil” şi de aceea îi strânge pe toţi care poartǎ acest nume minunat la el... Desigur. Nu mai încape nicio umbrǎ de îndoialǎ. Nu mai încape nicio umbrǎ de umbrǎ de îndoialǎ. Da, da, pânǎ şi Dumnezeu iubeşte rock-ul!
Asta e frate...
Asta e frate…
Moartea nu este un TIR…
Respirǎ, respirǎ pentru primul nostru copil!
Nimic, nimic din ce ni se-ntâmplǎ nu poate fi, nu este real!

AGENTUL COMUNITAR (de la capătul aleii): Romica, Iulian! Actele! Actele! M-am întors cu actele voastre! Bine cǎ mi-am adus aminte! Actele! Totul e în regulǎ. Toţi palmierii ǎia uscaţi au rǎmas la locurile lor. Nu le lipseşte nicio creangǎ. Nu le lipseşte nicio frunzǎ. Ce treabǎ bunǎ... Haideţi, mǎi copii, cǎ e cinci fix şi trebuie sǎ ies şi eu acuşica din turǎ! Unde sunteţi?! Mai sunteţi aici? ...Mai sunteţi? (sunete de ambulanţe, rumoare, linişte)



C O R T I N A





















ADDENDA





Lyrics "Bullet For My Valentine - Waking the demon"




Helpless, my eyes are bleeding from the fear that's inside,
You sealed your demise when you took what was mine.
Dont try and stop me from avenging this world,
No voice to be heard.

Waking the Demon,
Where'd ya run to.
Walking in shadows,
Watch the blood flow.
Theres not much longer so dont try and fight,
Your bodies weakening so walk to the light.
All those painfull times so alone so ashamed,
I'm not coming back there's nothing to gain.

Caution, there's just no limits to the boundaries you push,
I've warned you but still you just fuck with my mind.
There's no escape from this rage that i feel,
Nothing is real.

Waking the Demon,
Where'd ya run to.
Walking in shadows,
Watch the blood flow.
Theres not much longer so dont try and fight,
Your bodies weakening so walk to the light.
All those painfull times so alone so ashamed,
I'm not coming back there's nothing to gain.

Breath for me,
Don't wake me from this slumber.
Stay with me,
Possession taking over

Breath for me,
Don't wake me from this slumber.
Stay with me,
Possession taking over








Versuri "Bullet For My Valentine - Trezind Demonul" (traducerea: Alexandra Budău)




Fără ajutorare, ochii mei sângerează datorită fricii pe care o simt
Ţi-ai pecetluit moartea atunci când ai luat ceea ce a fost de drept al meu.
Nu încerca să mă opreşti din încercarea mea de a răzbuna această lume.
Nicio voce nu se mai aude.

Trezind Demonul
Unde vei vrea să fugi
Mergând spre umbre?
Privesc cum sângele curge.
Nu mai este mult aşa că nu încerca să te opui,
Corpul nu te mai ajută, aşa că îndreaptă-te spre lumină!
Toate acele timpuri pline de singurătate şi ruşine.
Nu mă mai întorc, aşa că nu am nimic de câştigat.

Atenţie! Nu există limite la graniţele pe care le impui
Te-am avertizat, dar cu toate astea încă te joci cu mintea mea.
Nu există scăpare din această furie pe care o simt.
Nimic nu este real.

Trezind Demonul
Unde vei vrea să fugi
Mergând spre umbre?
Privesc cum sângele curge.
Nu mai este mult, aşa că nu încerca să te opui,
Corpul nu te mai ajută, aşa că îndreaptă-te spre lumină!
Toate acele timpuri pline de singurătate şi ruşine.
Nu mă mai întorc, aşa că nu am nimic de câştigat.

Respiră pentru mine,
Nu mă trezi din somn.
Rămâi cu mine,
Totul pune stăpânire asupra mea.

Respiră pentru mine,
Nu mă trezi din somn.
Rămâi cu mine,
Totul pune stăpânire asupra mea.







  Aminteste-ti datele mele