Fetiţa de cristal, de Laurentiu Budau


Motto:
“Audiţie înseamnă atunci când “cineva” trebuie să demonstreze “cuiva foarte important” că este încă bun de ceva, că mai este încă bun de ceva; că, de fapt, este cel mai bun dintre toţi ceilalţi care se cred buni.”


L A U R E N Ţ I U B U D Ă U


FETIŢA DE CRISTAL





PERSONAJELE:

CRYSTAL
PAS-DE-DEUX
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI
LUIGI AMSTERONE
PISSICINI
UŞA DE SMARALD
ASISTENTA-ŞEFĂ





- 2013 -



SCENA 1 (Pissicini, Luigi Amsterone)

Pe avanscenǎ, Hamsterul LUIGI AMSTERONE (frac roz, joben asortat şi baston cu măciulie aurită) se pregăteşte să-şi înceapă numărul. Din spatele cortinei, motanul PISSICINI îi întinde disperat un receptor de telefon.

PISSICINI: Lasere şi explozii! Contract! Hollywood! Hollywood!
LUIGI AMSTERONE: Pissicini! Nu-ţi mai vârâ coada unde nu-ţi fierbe oala!
PISSICINI: Urgentissimo!
LUIGI AMSTERONE: Sst! Nu vezi cǎ mǎ concentrez pentru rol, nu vezi cǎ sunt deja în transǎ?
PISSICINI (îngenunchind): Luigi, mio caro, înţelege-mǎ! Contract!
LUIGI AMSTERONE: Sǎ aştepte disciplinat şi civilizat pânǎ la antract!
PISSICINI: Mǎ ruinezi, Luigi, mǎ ruinezi hamstere hachiţos; de fapt suntem ruinaţi deja. (corbi prevestitori à la Hitchcock) O sǎ bem doar ceai de mǎtasea broaştei…
LUIGI AMSTERONE: Ieri mi-ai spus cǎ avem contul plin pentru şapte vieţi.
PISSICINI: Uitǎ. Ultima feliuţǎ de parmigiano s-a topit în dimineaţa asta. O sǎ ronţǎim de azi înainte doar pesmeţi şi refuzuri.
LUIGI AMSTERONE: Iar pesmeţi?! Dǎ receptorul urgent, incompetentule! (mieros) Ciao, Hollywood!... Bollywood?! Nu e casa Hollywood?! A, bănuiesc după voce că sunteţi o tânără şi frumoasă admiratoare antreprenoare, una plictisitǎ de aur… Desigur, una foarte generoasǎ. Excelent. Nu, nu voi fi deloc obosit pentru o tânǎrǎ atât de... centenarăăă?! O, nu, nu din pǎcate! Banii n-au nicio relevanţǎ. (un mieunat disperat din spatele cortinei Pissicini, te omor!!! Dacǎ aflǎ frumoasa mea, geloasa mea Linda de matrapazlâcurile tale, mǎ desfiinţeazǎ.
PISSICINI: Nu cred cǎ o mai afecteazǎ ştirile despre tine.
LUIGI AMSTERONE: Bine cǎ s-a lecuit. Nu o credeam în stare.
PISSICINI: Total. Uit-o. Deja a şi plecat într-o croazierǎ de vis cu mafiotul ǎla supraponderal...
LUIGI AMSTERONE: Cu şobolanul Bruno, cu purtǎtorul ǎla de ciumǎ bubonicǎ?!
LUIGI AMSTERONE: Miau!



SCENA 2 (Luigi Amsterone, Igry-Dentistul de lei şi de tigri, Pas-de-Deux)

O savană cosmetizată din Africa... Un romantic apus de soare.

LUIGI AMSTERONE (distrus): Povestea de iubire nu-i cu “A fost odată”/ Povestea de iubire e chiar adevărată! (fluierături fine)/ Totul, dar totul a început când celebra balerină Pas-de-Deux s-a hotărât să-şi petreacă, după un istovitor turneu mondial, o mică vacanţă alături de un ghid “priceput” şi curajos, într-o savană cosmetizată din Africa...
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Aceştia sunt dragii, pacienţii mei!
PAS-DE-DEUX: Ce tigri frumoşi! Ce nobil cască!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Nu sunt tigri, domnişoară Pas-de-Deux, sunt lei!
PAS-DE-DEUX (distratǎ): Lei?! Fenomenal, domnule... mǎ scuzaţi, nu v-am reţinut numele...
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Igry – dentistul de lei şi de tigri. I-G-R-Y! De altfel singurul dentist de tigri şi lei cu atestat din toată emisfera sudică.
PAS-DE DEUX: Ooo! Toată viaţa am avut de-a face doar cu francii... Şi care-i, mă rog, deosebirea?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Scuze: deosebirea e că unii au dungi, pe când ceilalţi au coamă.
PAS-DE-DEUX: Ooo! N-am întâlnit în viaţa mea un bărbat mai sincer, mai inteligent…
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Nici eu o frumuseţe atât de delicată sau, dacă nu aveţi nimic împotrivă, o delicateţe atât de frumoasă. O apă adâncă plină cu ţipari electrici trifazici mortali.
PAS-DE-DEUX: Leii ăştia înfricoşători trebuie să aibă o dantură nemaipomenită. Păcat că sunt cam ghiftuiţi şi n-au niciun chef să ne-o arate. Ce pǎcat! Ar trebui sǎ ne-ntoarcem şi mâine. (suspină
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Numai mâine nu-i poimâine! (îşi suflecă mânecile şi desface demonstrativ, la maximum, fălcile fiecăruia dintre lei pe rând)
PAS-DE-DEUX: În mâinile tale pricepute, fiarele astea par nişte simple pisicuţe spǎşite, Ray. O, Ray!...
RAY–DENTISTUL DE LEI: Asta e a doua oarǎ când îmi pociţi atât de delicat numele, domnişoarǎ! Igry! Ray e şeful meu! Da, da, nefericitul rigid care stǎ în gips pe şezlong, el e Ray!
PAS-DE-DEUX: Da’ ce are?
RAY–DENTISTUL DE LEI: Şi-a pierdut busola şi s-a rǎtǎcit într-un Anaconda…
PAS-DE-DEUX: Aaa! Ce distrat! (gemete înfundate)
RAY–DENTISTUL DE LEI: Exact... Distracţia se plǎteşte!
PAS-DE-DEUX: Igry! Lângǎ tine viaţa mi se pare un dans neîntrerupt, o coregrafie perfectǎ… Când stabilim nunta?

SCENA 3 (Luigi Amsterone, Igry-Dentistul de lei şi de tigri, Pas-de-Deux, Asistenta-Şefă)
Spitalul cu tǎceri semnificative.

LUIGI AMSTERONE: Aşa cum înţelegeţi, a fost o nuntă mare/ Cu patru-cinci localnici găsiţi pe sub umbrare./ Cu un şaman scheletic pe post de-oficiant/ Şi trei mii de cinteze care-au zbierat galant.../ Da sigur, proza-i proză şi are căutare./ Că-n urma ei nu umblă, defel, nicio mirare!
Totul a continuat când celebra balerină Pas-de-Deux (care-ntre timp îşi luase un binemeritat şi lung concediu de odihnă) l-a anunţat pe puternicul Igry - Dentistul de lei şi de tigri, că ar fi bine să se-ntoarcă în bătrâna Europă, pentru că se cam apropiase sorocul să… aducă pe lume un copilaş. Ceea ce au şi făcut, de altfel, fără întârziere.
ASISTENTA-ŞEFĂ: “Fericiţilor!” Aveţi ceva unic… foarte unic…
PAS-DE-DEUX (stins): Da, da, nişte spasme fantomatice, nişte dureri postnatale îngrozitoare.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (energic): Da, da, nişte serioase bătăi de joc la inimă.
ASISTENTA-ŞEFĂ: După fiecare naştere, simptomele astea le au cu siguranţă toţi părinţii lipsiţi de experienţă. Mai ales cei debutanţi. De ce credeţi că aţi face, tocmai voi, excepţie?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI şi PAS-DE-DEUX:. Vrem să ne vedem odată copilaşul mult aşteptat, nu înţelegeţi?!
ASISTENTA-ŞEFĂ: Chiar! Desigur, nici nu se pune problema, dar am primit însărcinarea de la contabilul spitalului să vă pregătesc mai întâi.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI şi PAS-DE-DEUX: Inutil. Nu-i aşa, iubitule Igry!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (ferm): Bineînţeles, iubito!
ASISTENTA-ŞEFĂ: Sst! În majoritatea cazurilor, mai mult de jumǎtate dintre pǎrinţii copiilor cu probleme, cedeazǎ… E de înţeles.
PAS-DE-DEUX: Când iubeşti cu adevǎrat pe cineva, nu pot sǎ existe probleme ci doar rezolvǎri!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Fǎrǎ nicio-ndoialǎ!
ASISTENTA-ŞEFĂ (acru): Atunci, semnaţi aici, pe propria răspundere, pe barba voastrǎ! Aici! (apasă pe un buton şi o bandă rulantă pe care sunt aşezaţi nou-născuţii care dau din mânuţe şi picioruşe începe să se învârtă în faţa celor doi)
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Camionul meu plin cu feline e parcat nu tocmai regulamentar, iar parbrizul lui e deja ticsit cu zeci de amenzi neprietenoase. (fluiere poliţieneşti nu tocmai calme, răgete de lei nu tocmai sǎtui) Care dintre ei ziceaţi că e?
ASISTENTA-ŞEFĂ: Ce vă spune vocea sângelui?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (sincer derutat): În cazul unei transfuzii, curge cuburi, curge trunchiuri de piramidă.
PAS-DE-DEUX: Care din ei e? Nu ne mai fierbeţi, vǎ rog!
ASISTENTA-ŞEFĂ (sadic): Ce vă spune vocea inimii?
PAS-DE-DEUX: Chemaţi-l, vă rog, pe medicul-şef!
ASISTENTA-ŞEFĂ: Relaxaţi-vă! Bingo! Bingo! Numărul 13!
PAS-DE-DEUX: Tiii! Ce minunǎţie!!! Aceasta ne este...
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: ...Fetiţa?
ASISTENTA-ŞEFĂ: Deşi arată şi se comportă ca un copilaş obişnuit, ca orice copilaş normal, trebuie să vă previn că este cu totul şi cu totul din sticlă! Un caz la cinci sute de bilioane de naşteri.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI şi PAS-DE-DEUX: Ceee?! Ce fel de... sticlă?!
ASISTENTA-ŞEFĂ: Una foarte casantă, cea mai casantă posibil... Se recomandǎ izolare maximă! Orice lovitură îi poate fi...
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI şi PAS-DE-DEUX: Fatală?!
ASISTENTA-ŞEFĂ: Vă recomand insistent s-o donaţi pentru folosul ştiinţei, pentru continuarea cercetǎrilor stopate la „Polimerizarea stereospecifică a izoprenului”...
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI şi PAS-DE-DEUX: Ceee?!!!
ASISTENTA-ŞEFĂ: N-am înţeles… O mai doriţi, dupǎ toate argumentele astea, cumva, acasă?!




SCENA 4 (Luigi Amsterone, Igry- Dentistul de lei şi de tigri, Pas-de-Deux, Crystal)

Casa cu sute de perne moi.

LUIGI AMSTERONE: Când mi-amintesc trecutul, devin sentimental./ Fetiţa din poveste numită fu Crystal!/ Cu mii de precauţii, părinţii o-nconjurară/ Şi tot mobilierul în puf îl ambalară... / (mieunatul atenţionator al lui Pisscini)/ Ştiu, ştiu, don Pissicini! Ştiu, ştiu, am înţeles! Trenează acţiunea prin rime fără fes.../ Din nou povestea noastră în epic o-nfăşor/ V-alint închipuirea cu geniu-mi de… Actor! (se-nclinǎ şi dispare într-un nor de fum albastru)
PAS-DE-DEUX: Ce faci, iubiţel, cu scândurile astea dure?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: M-am gândit să fac câteva trepte pe care să se urce micuţa noastră Crystal şi să poată privi pe fereastră cum înfloresc cireşii.
PAS-DE-DEUX: Ceee? Dacă mă iubeşti, fără trepte, Igry, fără niciun fel de scări! Ai citit instrucţiunile, da? Doar pante line nealcaline!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (trist): Dar, scumpa mea, lumea asta e formată din munţi, dealuri, prăpăstii… (Pas-de-Deux scoate un ţipăt involuntar)
PAS-DE-DEUX: Asta e! Le vom desena pe perete. Iluzia va fi perfectă.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Dar…
CRYSTAL (din camera alăturată): Mami!
PAS-DE-DEUX: Du scândurile astea butucǎnoase de aici, du scândurile astea dure, ai înţeles?
CRYSTAL (somnoroasă): Mami! Am auzit nişte bocănituri. Ce-o fi fost?
PAS-DE-DEUX: Nimic, ce să fie. O fi bătut vântul nărăvaş de primăvară în obloane.
CRYSTAL: “Vântul nărăvaş”?! Ce frumos sună! …Ce-i ăla “vânt”, mami?
PAS-DE-DEUX: Draga mea, întreabă-l mai bine pe tati, el se pricepe mai bine la lucrurile astea tehnice, e domeniul lui preferat...
CRYSTAL: Tati!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Da, minunea mea!
CRYSTAL: Ce-i ăla vânt?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Vântul e... vânt! Ce altceva sǎ fie?
CRYSTAL (nelămurită): Deci vântul e... vânt?! (noteazǎ în jurnal)
PAS-DE-DEUX: Exact, scumpa mea. Nu insista. Ia lucrurile aşa cum sunt.
CRYSTAL: Tati, dar “primăvară” ce înseamnă?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Întreab-o pe mama. Acum cred cǎ e rândul ei.
PAS-DE-DEUX (înfiorată de prevestiri): Al… meu?! Primăvara... primăvara... e un termen atât de nou, atât de inexplicabil pentru mine... Ajută-mă... Igry... te rog!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI o ia cu grijă în braţele lui pe CRYSTAL şi se îndreaptă hotǎrât spre fereastră..
PAS-DE-DEUX: Aaa! Ce faci?! Ai grijă, nu o strânge prea tare, pentru numele lui Dumnezeu!
CRYSTAL: Ce minunăţie!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Vezi, Crystal, asta e primăvara, adevărată primăvară! Îţi place?
CRYSTAL: Nemaipomenit!!! Şi vântul? Unde e vântul?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: (deschide fereastra larg, mii de petale nǎvǎlesc înǎuntru) Simţi ceva care te mângâie cu degete invizibile pe obraji?
CRYSTAL: Bineînţeles. Şi asta care îmi gâdilă atât de plăcut năsucul, ce e? Ce poate fi?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: E mireasma cireşilor înfloriţi... a florilor de cireş…
CRYSTAL: Ura! Să mergem să le vedem, să mergem să le atingem!
PAS-DE-DEUX: (închide fereastra, şi trage obloanele) Destul! A fost destul! Nu!!! (aprinde lumina electricǎ) Ajunge! Igry!!! Ai înnebunit?! Ai uitat ce ne-au recomandat doctorii de la Viena?

SCENA 5 (Luigi Amsterone, Crystal, Pissicini)

Camera cu pereţii pictaţi.

LUIGI AMSTERONE: Sst! Spune-mi că nu l-ai văzut, spune-mi că nu l-ai văzut!
CRYSTAL: Pe cine să văd, domnule dinţos?
LUIGI AMSTERONE: Pe impresarul meu cu coada dungată. Pe Pissicini. Farsorul.
CRYSTAL: Pissicini?!
LUIGI AMSTERONE: Mai precis, pe motanul Pissicini. La coţcarul ăla să vezi dinţi, nu la mine. Să facem prezentările: Luigi Amsterone. Cel mai celebru hamster de teatru din aceastǎ camerǎ.
CRYSTAL: Crystal, singura fetiţă de sticlă, la ora actualǎ, de pe mapamond. Atât.
LUIGI AMSTERONE: Cum “de sticlă”?! Glumeşti, desigur, nu?
CRYSTAL: Sunt o fetiţă foarte serioasă, poate un pic prea serioasă pentru vârsta ei.
LUIGI AMSTERONE: Şi Benny Hill era foarte serios în copilǎrie, dar i-a trecut destul, destul de repede… Unde spuneai că ţineţi frigiderul? Cǎmara? (cautǎ dupǎ miros)
CRYSTAL: Nu poţi sǎ fii, nu eşti real, nu-i aşa?
LUIGI AMSTERONE: Ceee?!
CRYSTAL: Real. Mama îmi repetă tot timpul că nimic nu este real decât ceea ce se află în camera asta.
LUIGI AMSTERONE: E filozoafă?
CRYSTAL: Mama?! Din cauza mea a renunţat la balet. Uneori, nopţile în care nu reuşesc sǎ adorm, mǎ gǎndesc cu groazǎ cǎ mǎ va pǎrǎsi şi se va întoarce la visul ei… Stai! Unde pleci?
LUIGI AMSTERONE: Oriunde se poate, numai să scap de tiranul de Pissicini. M-am săturat să-l ţin în spate pe exploatatorul ăla capitalist. (scandeazǎ timid) Jos Pissicini! Jos Pissicini!
CRYSTAL: Unde să pleci?!
LUIGI AMSTERONE (în transă): “Ooo! Glorie! Ooo! Ooo!/ În lume vreau să plec, săltat pe val/ În larga depărtare dintre poli/ Iar freza să-mi flutúre peste cal…” Dă-mi repede o rimă la “poli”!
CRYSTAL: Cu mare plǎcere ţi-as da, dac-aş ştii ce sunt ǎia! (un miorlǎit sinistru)
VOCEA LUI PISSICINI: Contract! Contract! Dragul meu, Luigiii! Mio carooo!
LUIGI AMSTERONE: Exploatatorul! (scandeazǎ timid) Jos Pissicini! Jos Pissicini! Nu m-ai vǎzut, nu m-ai auzit! (se ascunde sub una dintre pernele din jurul fetiţei)
PISSICINI (tunător): Luigiii! Luigiii! Unde te-ai ascuns nemernicule? Te cere publicul, masele! Treci înapoi la treabă! Ştii doar că îmi eşti dator vândut!
CRYSTAL: Mamiii!
PISSICINI: Nu te agita inutil, fetiţo! Lasǎ, lasǎ mǎtura jos, nu am treabǎ cu tine!
CRYSTAL: Aş putea să vă-ntreb, don Pissicini, de unde...
PISSICINI: Extraordinar! De unde ştii cum mă cheamă? “El” ţi-a spus, Crystal, nu-i aşa? Hamsterul ăla prăpădit şi lipsit de dicţie, hamsterul ăla netalentat căruia i-am dedicat toate eforturile mele ca să-l fac om.
CRYSTAL: Şi aţi reuşit?
PISSICINI: A fi om e lucru mare! Hamsterul tot hamster, fetiţo! Pe unde ziceai că a şters-o?
LUIGI AMSTERONE (de sub pernă): La pol! Spune-i că la pol!
CRYSTAL: La gol major!
PISSICINI: S-a făcut, deja, fotbalist?!
LUIGI AMSTERONE (de sub pernă): Pol! Pol! Pol!
CRYSTAL: Cine-a zis la “gol”? La “pol”! La “pol”!
PISSICINI: Hm! Mă duc să-mi fac de urgenţǎ bagajul. Nu scapă de mine chiar atât de uşor. Arrivederci, păpuşa!
CRYSTAL: Nu sunt deloc o păpuşă.
PISSICINI: Din cauza ta şi-a problemelor tale, într-o bunǎ zi, ai tâi o sǎ-şi ia lumea-n cap. Atunci sǎ te vedem ce-ai sǎ faci singurǎ-singuricǎ. E clar, ai nevoie de unul ca mine, de un impresar cu experienţǎ îndelungatǎ în şuşanele. Dacă apari pe afiş ori pe sticlǎ, se vor îngrămădi ca la urs. Ce zici, facem un contract cinstit?
CRYSTAL: Nu eşti real, nu? Eşti prea lacom ca sǎ fii real!
PISSICINI: Sunt suprareal. Chiar dadaist. Miauuu! Fac nişte zgârieturi foarte neconvenţionale.
CRYSTAL: Ce bine, începusem să am o umbră de îndoială. Una uşoară.
PISSICINI: Ascultǎ-mǎ, fetiţǎ: într-o zi, când o sâ-ţi fie lumea mai dragǎ, ai sǎ te trezeşti pǎrǎsitǎ, definitiv şi irevocabil… Treaba ta. Spre care pol spuneai c-a luat-o hapciupaliticul ăla?
CRYSTAL: Spre... spre... cred că...
LUIGI AMSTERONE (de sub pernă): Vest! Vest!
CRYSTAL: Spunea ceva de Polul Vest, cred.
PISSICINI: L-am crescut ca pe propriul meu fiu vitreg, cu tone de rǎbdǎri prǎjite... Nimeni n-a îndrăznit până acum să i se opună marelui Pissicini şi să-l părăsească în mijlocul stagiunii, de fapt nimeni nu i se opune lui Pissicini. În cazul ăsta, e ca şi terminat… Asta e! Am şters-o!

SCENA 6 (Pas-de-Deux, Crystal)

Aceeaşi camerǎ plictisitoare.

PAS-DE-DEUX (alarmată): Aaa! Te-ai rǎnit? Ce s-a întâmplat? S-a întâmplat ceva?
CRYSTAL: Pentru o clipǎ, mi-a fost atât de teamǎ cǎ ai plecat…
PAS-DE-DEUX: Unde sǎ plec, comoara mea? Ce e cu mǎtura asta, ce cautǎ aici?! Am auzit clar douǎ voci... (priveşte foarte bǎnuitoare în jur) Te-a ameninţat ceva, Crystal, te-a ameninţat cineva?
CRYSTAL: Linişteşte-te, mami! Îl sperii, îl trezeşti pe Luigi!
PAS-DE-DEUX: Care Luigi?! Vreau sǎ-l vǎd imediat! Cine este Luigi?!
CRYSTAL: Prietenul meu… imaginar. Tu nu vorbeşti cu tata?
PAS-DE-DEUX: Bine, dar tatăl tău nu este, în niciun caz, prietenul meu imaginar.
CRYSTAL: Şi atunci de ce continui sǎ vorbeşti cu el?
PAS-DE-DEUX: Din simplǎ obişnuinţă. Pentru că este tatăl tău.
CRYSTAL: Aha! Deci oamenii mari vorbesc între ei doar din obişnuinţă. (noteazǎ) Ce interesant!
PAS-DE-DEUX: Crystal, draga mea, trebuie să plec neîntârziat să dau o audiţie. Mi s-a oferit o şansǎ. Una la un milion. Ultima.
CRYSTAL: O a-u-di-ţi-e?! Ce înseamnă cuvântul ăsta straniu?
PAS-DE-DEUX: Audiţie înseamnă atunci când “cineva” trebuie să demonstreze “cuiva foarte important” că este încă bun de ceva, că mai este încă bun de ceva; că, de fapt, este cel mai bun dintre toţi ceilalţi care se cred buni.
CRYSTAL: Pentru mine şi tati, tu ai fost, eşti întotdeauna cea mai bună dintre noi… Nu este suficient? Cui ar mai trebui să-i demonstrezi că eşti încă “bună de ceva”?
PAS-DE-DEUX: Mie însămi. Atât.
CRYSTAL: Foarte interesant. Trebuie să notez cumva asta în jurnalul meu.
PAS-DE-DEUX: Crystal, dragă, cât de curând trebuie să apară şi tăticul tău. Promite-mi ceva, poţi?
CRYSTAL: Ce, mami?
PAS-DE-DEUX: Ceva foarte important. Să nu încerci să deschizi niciodatǎ uşa aceea verde, nici mǎcar dacǎ, prin absurd, se deschide singurǎ… Promiţi?
CRYSTAL: E ceva ascuns în spatele ei?
PAS-DE-DEUX: Aoleu, e deja foarte târziu şi prima condiţie ca să iei o audiţie este ca să participi la ea. Înţelegi? (o sărută pe frunte) Ai grijă, Crystal! Numai mişcări line şi nu uita ce mi-ai promis!
CRYSTAL: Pot sǎ mai stau de vorbǎ cu Luigi când se trezeşte? Pot sǎ mǎ joc cu el?
PAS-DE-DEUX: Sǎ fii cuminte, da?
CRYSTAL: Pot sau nu? (se aude uşa de la intrare trântindu-se şi o maşină care demarează în trombă) Paaa!

SCENA 7 (Crystal, Pissicini)

Aceeaşi cameră plictisitoare. Pissicini apare încărcat de bagaje.

PISSICINI: Sfrrr! Gata. Ai rămas singură. Azi dimineaţă, tatăl tău a şters-o definitiv, iar acum şi mama ta. Bye-bye! Crede-mă, eşti o problemă prea gravă pentru umerii firavi ai bieţilor tăi părinţi...
CRYSTAL: Ce sunt?!
PISSICINI: O povară, păpuşă de sticlă casantă, o povară inutilă!
CRYSTAL: Minţi, Pissicini, minţi! Părinţii mei îmi spun, în fiecare zi, că pentru ei sunt o comoară!
PISSICINI: “Povară” rimează cu “comoară”, rimează, doar atât, puişor…
CRYSTAL (cu ochii în lacrimi): Minţi, minţi, minţi!
PISSICINI: Mă jigneşti cu adevărurile tale! Ei, ei au fost cei te-au minţit toată viaţa… Ei! Ei!
CRYSTAL: Nu te cred, nu pot să te cred.
PISSICINI: Ha-ha-ha! Jur! Jur! Jur! Pe coada mea minunată! Să n-am parte de ea... Bye-bye!

SCENA 8 (Uşa de smarald, Crystal, Luigi Amsterone)

Camera cu pereţii pictaţi. Sforăitul lui Amsterone se intensifică. Lumina din tavan filează de câteva ori apoi se-ntrerupe brusc. Uşa verde începe să capete o strălucire stranie.

CRYSTAL (strigă, cu ochii în lacrimi): Mamaaa! (linişte nefirească) Tataaa! (linişte şi mai nefirească) De ce-aţi plecat?!... Unde aţi plecat?!... Trezeşte-te, te rog, Luigi! Începe să mi se facă frică!!!
UŞA DE SMARALD (scârţâind înfiorător): O-ho-ho! O-ho-ho! O-ho-ho! Nimeni nu mai pleacǎ, nimeni nu se mai întoarce, nimeni nu se mai odihneşte în pragul meu. Un adevǎrat coşmar...
CRYSTAL (derutatǎ): Amsterone, cred că tu ai bunul obicei să vorbeşti prin somn, aşa ca tata când este foarte obosit şi mama îl strânge de trei ori de nas... (sforăituri) He-ei! Luigi! Luigiii!
UŞA DE SMARALD: Insistă, insistă!
CRYSTAL (şi mai derutatǎ): Ne-ne-ne-ne! Te-am ghicit, Pissicini! După ce mi-ai turnat deznădejdea în suflet, ţi-ai schimbat vocea şi profiţi de întunericul ăsta nesuferit ca să poţi să pui ghearele tale murdare şi pe prietenul meu, pe singurul meu prieten prietenos din această lume.
UŞA DE SMARALD: Ha-ha! Eşti o fire glumeaţă, foarte glumeaţă, Crystal! Mă confunzi! Ha-ha!
CRYSTAL (realizând): O uşă care vorbeşte?!!! Cine sunteţi, cine vă credeţi că vă credeţi că sunteţi?
UŞA DE SMARALD: P.C.S! Adică Poarta Cunoaşterii Supreme. Chemarea nechemǎrii.
CRYSTAL: Eu nu văd decât o simplă uşǎ scorojită. O uşă verde, atât. Una care tremură jalnic.
UŞA DE SMARALD: Ce eroare. Ce copilărească eroare. Aparenţe, aparenţe lipsite de fond.
CRYSTAL: Erorile mele nu pot fi decât copilăreşti, pentru că n-am peste o sută de ani ca alţii, antipatică uşă verde-şupârliu!
UŞA DE SMARALD: Cu adevărat meriţi să fii părăsită! (boscorodeşte în limba uşilor închise)
CRYSTAL: Antipatică am zis?! Nu mi-am dat seama… Scuze, “P.C.S”!
UŞA DE SMARALD: Relaxează-te. Încetează doar să-mi mai spui “uşă verde”! Atât!
CRYSTAL: Fii realistǎ! Vrei sǎ-ţi aduc o oglindǎ ca sǎ te convingi?
UŞA DE SMARALD: O-ho-ho! O-ho-ho! O-ho-ho! (plânge în limba uşilor închise)
CRYSTAL: Trebuie sǎ recunosc cǎ ai şi nişte dungi galbene, foarte galbene, aproape ţipǎtoare, care ar putea strepezi pânǎ şi dantura unei balene… Linişteşte-te!
UŞA DE SMARALD (cu şi mai mult avânt) : O-ho-ho! O-ho-ho! O-ho-ho!
CRYSTAL: Cum ar trebui să-ţi spun ca sǎ te îmbunez?
UŞA DE SMARALD: Uşă de smarald.
LUIGI AMSTERONE: Smaraldul are întotdeauna culoarea speranţei, dar nu este speranţa, nu trebuie confundat cu speranţa...
CRYSTAL: Amsterone! Te-ai trezit, somnorosule?!
LUIGI AMSTERONE: Nu. Încă visez la cum aleargǎ transpirat spre pol Pissicini, cu turma lui impresionantǎ de Huski, la finalul nelǎmurit al acestei poveşti! Vrei să vii cu mine?
CRYSTAL: Unde?!
LUIGI AMSTERONE: În lumea reală, acolo unde poezia nu trebuie inventată, nici scrisă şi nici invocată, pentru că ea însăşi este poezia...
CRYSTAL: Aici, în camera asta este lumea reală… Dar, ştii ceva? (în şoaptă) Am observat că lumea închipuirii, deşi nu existǎ, este mai interesantă, mult mai interesantă decât lumea reală.
UŞA DE SMARALD: Ha-ha-ha! Şi atunci unde crezi cǎ sunt acum, unde s-au dus pǎrinţii tǎi? În care lume?!
CRYSTAL (sincer derutatǎ): Pǎi… pǎi…
LUIGI AMSTERONE: Deschide-te, ruginǎǎǎ… scuze, reginǎǎǎ am vrut sǎ zic! ”!
UŞA DE SMARALD: Scââârţ! (se întredeschide) Curaj!
CRYSTAL: Asta înseamnǎ “da” ori “ba”?
UŞA DE SMARALD: Asta înseamnǎ scârţ!

SCENA 9 (Pas-de-Deux, Igry-Dentistul de lei şi de tigri)

Casa cu sute de perne moi. Pas-de-Deux intră cu braţele încărcate de flori însoţitǎ de Igry care poartǎ în braţe un imens leu de pluş.

PAS-DE-DEUX (baletând): Să-i fii văzut cum nu mai reuşeau să se oprească din aplauze şi urale. Da, da, ai auzit bine, prim-solistă! Sunt atât, atât de fericită!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (exaltat): Nici eu nu sunt mai puţin, nici eu! În urma intervenţiei mele, am fost propus să fiu decorat chiar de către preşedinte!
PAS-DE-DEUX: Adevǎrat?! Să fii decorat de către însuşi preşedintele ţării nu e de ici colea.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Sigur e vorba despre iubitul nostru preşedinte… dar de preşedintele Grădinii Zoologice. Se pare că toate necazurile noastre încep să se apropie de sfârşit.
PAS-DE-DEUX: Da, da, cam era şi timpul! Crystal! Crystal! Mami şi tati vor sǎ-ţi facǎ o micuţă surprizǎ. Un nou film 3D despre roboţei!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Comoara mea! Haide sǎ ne uitǎm împreunǎ!
PAS-DE-DEUX: Trebuie să stai neapărat de vorbă cu ea dupǎ film, Igry. Astăzi mi s-a părut că s-a purtat puţin cam ciudat.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Cum adică "puţin cam ciudat:"?!
PAS-DE-DEUX: Tot pomenea despre un prieten imaginar, un hamster parcă.
Tăcere.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: (râde forţat) Copilǎrii. O fi ceva trecător, ceva ce ţine de vârstǎ. (valsează caraghios cu leul de pluş) Crystaaal!
PAS-DE-DEUX (fǎrǎ voce): Nu e nicăieri…A dispărut!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (distrat): Ce bine! Ţi-am zis doar că e ceva foarte temporar. Prietenii imaginări n-au fost niciodată de bun augur.
Pas-de-Deux intrǎ şi iese de câteva ori din camera Fetiţei de Cristal cotrobǎind peste tot.
PAS-DE-DEUX: Sună odatǎ la poliţia federalǎ!... A dispărut Crystal! Înţelegi???
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (mecanic): Care Crystal?!
PAS-DE-DEUX: Igry, distratule, trezeşte-te! E vorba de comoara noastrǎ, de singura noastrǎ fetiţǎ!

SCENA 10 (Crystal, Luigi Amsterone, Pissicini)

Pajiştea cu păuni.

CRYSTAL: N-am ştiut cǎ poţi sǎ oboseşti şi de prea multǎ încântare! Îţi mulţumesc!
LUIGI AMSTERONE (profesoral): Ce-am văzut noi azi?
CRYSTAL: Astăzi am văzut un dragon uriaş, unul folositor care asfalta strada şi scotea flăcări şi fum pe nǎri...
LUIGI AMSTERONE: Şi?!
CRYSTAL: Şi mai multe maşini cu luminiţe roşii şi albastre pline cu şepci şi ochelari care se uitau cu mare atenţie la toţi copiii care se jucau...
LUIGI AMSTERONE: Poate cǎ nu chiar cu atâta mare atenţie cât ar fi trebuit… Buuun!
CRYSTAL: Astăzi am văzut cum pleacă şi vin vapoarele din port şi o groază de vulturi care se-nvârteau pe deas...
LUIGI AMSTERONE: Albatroşi!
CRYSTAL: Albatroşi erau? Aha! Albatroşi! (corecteazǎ în jurnal) Astăzi am văzut vântul care se ascundea peste tot: în rochiţele fetiţelor, în părul băieţeilor, în ramurile teilor înfloriţi, în panglicile multicolore întinse la uscat.
LUIGI AMSTERONE: Şi libelulele sunt fragile, dar asta nu înseamnă că nu au dreptul să zboare, şi meduzele sunt atât de subţiri încât ar putea părea multora doar o fantezie, şi totuşi asta nu înseamnă că nu au voie să înoate, nimeni şi nimic nu le face vreun rău... (un sunet de pǎun care-şi etaleazǎ podoaba)
CRYSTAL: Acesta este desigur un păun! Unul bucuros, unul real! Unul gǎlǎgios!
PISSICINI: Sus mâinile! Da, da, amândoi! Credeaţi cǎ mǎ duceţi de nas? Repetaţi după mine! Aceasta este o puşcă neprietenoasă şi aceasta este cureaua lată, plină cu cartuşe, a lui don Pissicini!
LUIGI AMSTERONE (filozofic): Ce poate face lăcomia dintr-o pisică analfabetă şi şmecherǎ!
PISSICINI: Repetaţi, altfel!...
LUIGI AMSTERONE şi CRYSTAL: Ce poate face lăcomia dintr-o pisică!...
PISSICINI: Las-că v-aranjez eu! (încarcă puşca) Repetaţi!
LUIGI AMSTERONE şi CRYSTAL: Acesta este un motan pe cale de dispariţie!
PISSICINI: Repetaţi: “Acum vom semna un contract pe viaţǎ cu maestrul Pissicini!”
LUIGI AMSTERONE şi CRYSTAL: …Acum se apropie un buldog fioros de coada lui Pissicini!
PISSICINI: Faceţi şi o plecǎciune dupǎ! Hai, hai, nu fiţi timizi!
LUIGI AMSTERONE şi CRYSTAL: Acum, domnul buldog fioros îşi deschide foarte larg fǎlcile…
PISSICINI: Clownilor rataţi! Voi face o groazǎ de bani, o groazǎ de pǎrǎluţe pe spinarea voastrǎ!
LUIGI AMSTERONE şi CRYSTAL: Acum domnul buldog fioros a rǎmas în gurǎ cu coada stufoasǎ a domnului Pissicini!

SCENA 11 (Crystal, Pas-de-Deux, Igry-Dentistul de lei şi de tigri, Luigi Amsterone, Uşa de smarald)

În faţa casei. Forfotă neobişnuită. Un maldăr de bagaje aşteaptă să fie încărcat.

IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (ironic): 101, 102, 103 de valize... N-aţi uitat nimic, nimic?
PAS-DE-DEUX: Of! Ce bine că mi-ai amintit, Igry. Mai am nouă valize cu rochii de seară şi două cu prăjituri.
CRYSTAL: Pot să-l iau cu mine şi pe maestrul Luigi? Pot?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Bineînţeles, comoara mea, doar e cel mai bun prieten al tău. Sper că n-are şi el un milion de bagaje…
CRYSTAL: În afara talentului său uriaş, are doar un volum cu versuri de Einstein. Şi, bineînţeles, câteva mici provizii acolo…
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Câteva?!
CRYSTAL: Cinsprezece role de parmigiano nu mi se pare ceva prea, prea exagerat. (în şoaptă) Crede-mǎ, tǎticule, e dependent!
PAS-DE-DEUX: Igry, eşti absolut sigur? Chiar în Tasmania?! Îţi asumi toate riscurile?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Când iubeşti cu adevǎrat pe cineva, nu pot sǎ existe probleme ci doar rezolvǎri! N-ai spus-o chiar tu? Nu putem sǎ trǎim, sǎ locuim într-o serǎ pictatǎ, într-o galerie cu imagini. Lasǎ toate temerile, lasǎ toate grijile în urmǎ. Merităm cu toţii o lungă, o binemeritatǎ vacanţă!
CRYSTAL: Vom vedea tot ce se poate vedea?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Bineînţeles, şi chiar mai mult Trebuie să sosească rulota din moment în moment! Vom face tot, tot ce ne va trece prin cap!
PAS-DE-DEUX (visǎtoare): Parcǎ şi vǎd: voi inventa paşi şi figuri noi de dans! O întreagǎ coregrafie a bucuriei de a trǎi fǎrǎ niciun fel de spaime inventate!
CRYSTAL: Mă voi urca prin copaci dupǎ diavoli tasmanieni şi voi alerga după struţi!
LUIGI AMSTERONE: Voi scrie o piesă foarte frumoasǎ în versuri despre această poveste, o piesǎ cu care voi cuceri lumea! În versuri sau în proză? În proză sau în versuri?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Mǎ specializez şi în rechini! Devin universal!
PAS-DE-DEUX: Igry! Asta mai rǎmâne de discutat!
UŞA DE SMARALD: Iar eu vă voi aştepta cu demnitate, ca o reginǎ dezmoştenitǎ, ca o adevărată uşa de smarald!
TOŢI: De ce să ne-aştepţi, vino şi tu cu noi! Îţi putem face loc pe acoperişul rulotei! …Ai mai privit vreodatǎ stelele?
CRYSTAL: A sosit rulota! A sosit rulota! (busculadă)
PAS-DE-DEUX: Atenţie la trepte, Crystal! Atenţie la trepte!
UŞA DE SMARALD: Hei! Am luat propunerea voastrǎ foarte în serios! …Se mai ţine cineva de cuvânt?!


CORTINA






  Aminteste-ti datele mele