Firmituri, de Lia Bugnar


MIHU (râde nervos): Încetaţi vă rog cu prostiile astea... te rog... aşează-te... dacă vrei mai aduc o sticlă de şampanie... mai avem una de la revelion... au venit cu 4 invitaţi mai puţini decât chemasem şi... (Cella continuă să-l mângâie, Mihu vorbeşte din ce în ce mai rar)... ne-a rămas... o... sticlă... Dacă vă duceţi înapoi pe scaun... eu mă ridic... şi ies de-aici... şi mă-ntorc cu sticla şi... cu soţia mea... e în biroul ei... o aduc să v-o prezint... e... e o femeie superbă... suge-mi-o puţin...

  

Cella îngenunchează şi pe uşă intră Otta. Are un zâmbet pe faţă care îi dispare imediat ce dă cu ochii de Cella.

  

OTTA: Cella?!

  

Mihu sare ca fript de pe scaun, îmbrâncind-o pe Cella fără  să vrea. Cella, căzută  pe podea, o priveşte pe Otta.

  

CELLA: Otta!

MIHU: Draga mea... uite domnişoara tocmai... voi vă cunoaşteţi?!

CELLA (privind-o fix pe Otta): Distinsa doamnă e sor'mea.

OTTA: Ce faci aici?

CELLA: Tocmai voiam să-i fac un oral lu' cumnatu'.

OTTA: Arăţi ca dracu'.

CELLA: Sunt în haine de lucru... (pauză) La mulţi ani! Habar n-aveam că e 15 august.

OTTA: Du-te la baie şi spală-te pe faţă! Eşti pictată ca un indian din trib.

CELLA: Nu pot să las clientu' şi să plec. Au şi lucrurile astea ritmu' lor. Erecţia nu...

OTTA: Termină cu tâmpeniile!

CELLA (se întoarce spre Mihu): Ziceai că vrea să înveţe. Eu îi vând ponturi şi ea mă face tâmpită. Şi dup-aia te plângi că stă ca o scândură în pat...

MIHU: Cum îţi permiţi să-i vorbeşti aşa? Otta, spune-mi şi mie ce naiba se întâmplă. Femeia asta chiar e sora ta?

OTTA: Da. E sora mea mai mică. Cella. Nu ne-am văzut de cinci ani.

MIHU (după o pauză): Foarte frumos. E ziua ta şi sora ta a venit la noi. De ce staţi ca două pisici gata să seîincaiere? Mai pun un tacâm. 
 

(Sună soneria. Mihu pleacă spre uşă şi deschide. Se aude vocea Mezei.) 
 

MEZA: Unde-i Cella? Cheam-o pe Cella!

  

(Cella şi Otta se uită una la alta şi aproximativ simultan spun...) 
 

CELLA şi OTTA: Meza! 
 
 

(Pornesc imediat spre uşă amândouă. Ajunsă la uşă, Otta o apucă pe Meza de mâna şi o trage înăuntru, Meza, la rândul ei, îl trage pe Otto. Meza are şi vioara în mână.) 
 

MEZA (încântată): Otta! Ce faci?

OTTA: De ce umbli singură pe străzi?

MEZA: Nu sunt singură, sunt cu Otto. E câinele meu de pază şi-i de rasă.

CELLA: Meza, iubita mea!

MEZA: Otto! Bagă la cap, asta-i sor-mea aia mai mare, o cheama Cella. Şi asta-i sor-mea aia şi mai mare, o cheamă Otta. După ea ţi-am pus numele, că ea-i deşteaptă şi cuminte.

  Aminteste-ti datele mele