Fiu pulii/Scara: Citeste online @ rcp

PLAZ: Îţi place? La ce pula mea te uiţi acolo? Să nu te pună... Auzi? Cu tine vorbesc! Să nu te pună dracu să-mi faci mizerie pe-acolo că te pun să lingi tot! Bă, eşti surd? Ieşi dracului de-acolo! Îţi place? Dacă te mai prind în camera asta... Ştii cine mi-a pozat? Zadaria! Bine, bine... ce te uiţi aşa? Nu mi-a pozat, am făcut-o doar aşa din cap, dar ea fost modelul. Bă! Tu nu auzi sau ce dracu?! Îţi place, aşa-i? Te uiţi la ea de parcă ai vrea s-o fuţi! Hai, ieşi odată de-acolo, că oricum nu te duce capu... Vreau să-ţi arăt ceva. Ce zici, dă bine?

O să o pun deasupra uşii se la intrare! „Labalier de scurptură” Ce nu-ţi convine? Lasă că nu se prinde nimeni, da noi tot trebuie să informăm lumea cu ce ne ocupăm aici. Dacă-ţi vine du-te la baie! Şi scuză-mă că te-am deranjat! Închide dracului uşa aia! Şi încearcă să nimereşti closetu! De azi nu mai calci în depozit fără permisiunea mea! Ai înţeles?! Îţi sparg laptopu! Mai bine dă-i drumu în chiuvetă, că-i mai mare!

PLAZ: Salut, Mihai!

MIHAI: Neaţa! Am o oră liberă... Nu ai ceva...

PLAZ: Ionică, mai avem ceva de băut prin frigider? N-ai terminat încă?

IONICĂ: Mai avem ceva bere.

PLAZ: Când termini acolo... lasă că termini mai târziu, du-te şi ia câte o bere din frigider că a venit Mihai! Eu mai rămân doar o jumătate de oră. Trebuie să mă întâlnesc cu idiotu ăla ce se crede mecena, ţi-am povestit... Vrea să-şi facă o grădină englezească sau ceva de genu, nici el nu ştie, şi îi trebuie câteva statui. Vrea statui care să degaje energie pozitivă, aşa a spus el – zi că nu-i cretin? Vrea ca toate statuile pe care i le fac să aibă palmele şi privirea îndreptate în sus... Măcar plăteşte bine. Asta-i singura lui condiţie în rest pot să-i fac orice. Şi o să-i şi fac! Ce mă scot din minţi cocălarii ăştia care s-au trezit cu bani peste noapte şi la fel de peste noapte s-a trezit în ei şi nevoia de artă! Căca-m-aş pe ei! Da o să-i fac... acum am terminat un nene care se cacă în tufişuri! Binenţeles, că nu se poate altfel, nenea se cacă ţinând palmele şi privirea îndreptate în sus, că aşa degajă energie pozitivă... – ce idot! Bravo, Ionică! Ai terminat? Vezi că desfăcătorul e acolo! Deschide-le, ia-ţi un taburet şi hai aici! Meriţi o bere! La cât ai lucrat azi... nici nu ştiu de ce dracu te-am angajat. Vrei să-ţi vezi eleva?

MIHAI: Ce elevă?

PLAZ: Eleva ta preferată!... Uitasem, tu ai doar elevi. Cei care stau în faţa ta în bănci e toţi „elev”. Elevii tăi sunt entităţi androginice. Vrei să o vezi? Petrică a văzut-o... L-am trimis apoi în baie. Spunei, tu, Ionică!

IONICĂ: Zadaria!

PLAZ: A făcut o pasiune pentru...

MIHAI: Cine? Cum? Unde? Sunt puţin mahmur. Mai ai vreo bere?

PLAZ: Deja ai suflat-o?! Ionică, vezi că am o ladă în depozit. Nu-i prea rece da merge.

IONICĂ: Câte să aduc?

PLAZ: 2! Eu trebuie să plec imediat. Zadaria a făcut o mică pasiune pentru tine dragă domn profesor! Eu v-am lăsat. O zi bună. Vezi să nu uiţi să ajungi la ore!

MIHAI: Cât e ceasu, Ionică?

IONICĂ: Mai e aproape o jumătate de oră până la fix.

MIHAI: Ce spunea ăsta de Zadaria?

IONICĂ: A sculptat-o!

MIHAI: Unde e?

IONICĂ: Vrei să o vezi?... Du-te dincolo!... Îţi place?

MIHAI: Nu prea. I-a pozat?

IONICĂ: PlaZ spune că nu.

MIHAI: E prea... nu ştiu. De ce dracu stă cu palmele îndreptate în sus?

IONICĂ: Şi privirea ridicată! Are o comandă... Un bogătan vrea o grădină englezească cu energie pozitivă, de-asta vrea statui cu palmele şi privirea îndreptate în sus, cred că tocmai ţi-a povestit.

MIHAI: Da... poate. I-a pozat?

IONICĂ: El a spus că nu.

MIHAI: Cine-s ăia de-acolo?

IONICĂ: Eu şi Maria, o prietenă de-a lui PlaZ.

MIHAI: Aşa arată şi în realitate? Maria spuneai că o cheamă?

IONICĂ: Mai bine, mult mai bine! Ţi se... până-n gât dacă o vezi!

MIHAI: Pe Maria asta unde o pot găsi?

IONICĂ: Nu ştiu. Mai trece câteodată seara pe-aici.

MIHAI: Cât e ceasul? Fac 10 minute până la şcoală.

IONICĂ: Păi, ar cam trebui să pleci.

MIHAI: Am şi plecat. Păcat de bere... Salut!

TÂMPLĂ: Salut, Ionică! Unde se grăbea Mihai?

IONICĂ: La ore.

TÂMPLĂ: PlaZ pe unde-i? Mamă, ăsta şi-a lăsat berea pe jumătate!... Lasă că o termin eu.

IONICĂ: PlaZ se-ntâlneşte cu cineva, da cred că se-ntoarce repede.

TÂMPLĂ: Asta cine-i?

IONICĂ: O prietenă de-a lui PlaZ. O cunoşti?

TÂMPLĂ: Nu ştiu, poate. Ai văzut-o? De ce nu intri?

IONICĂ: N-am voie. PlaZ a spus că-mi zdrobeşte laptopu dacă mă prinde acolo.

TÂMPLĂ: Cine-i ăsta ce-o ţine în pulă?

IONICĂ: Ăla care se cacă-s eu!

TÂMPLĂ: Şi ai ţinut-o în poziţia asta? Aşa goi?

IONICĂ: Nu, am pozat separat. Ea îi poza doar noaptea...

TÂMPLĂ: Se vede, a ieşit ca o labă! Ţi-ar fi plăcut, ha? Şi încă ce ţi-ar mai fi plăcut... Şi mie mi-ar fi... Da, de ce dracu ţineţi palmele îndreptate în sus?

PLAZ: Nici să nu-ţi treacă prin cap! Ionică, închide uşa! Hai de-acolo!

TÂMPLĂ: A... Salut, Plaz! De unde ai scos-o pe asta?

PLAZ: Salut, Tâmplă! E o prietenă mai veche, poate ai mai văzut-o pe-aici.

TÂMPLĂ: Nu pare veche!

PLAZ: Nu chiar aşa veche.

TÂMPLĂ: N-am mai văzut-o, că eşti un... Am nevoi de 10 lei până poimâine! De ce dracu ţii bunăciunile doar pentru tine!?

PLAZ: E doar o prietenă.

TÂMPLĂ: Şi ai vea să te cred?! Mersi. Am plecat, am ceva treabă, ne mai vedem!

PLAZ: Salut!

PLAZ: Iar a ajuns ăsta înaintea mea. Futu-i muzica-n gură să-i fut! De ce dracu l-am angajat?! Punctual băiatu, n-am ce comenta. Petrică?... Abia aştept să văd cum o să reacţioneze când o să-i spun că va avea de lucru. Petrică? Unde-i ăsta? Mi-au acceptat proiectu ăştia de la primărie. Ce proiect o să le trântesc... o să-l vadă ei! Pe primar l-a apucat aşa subit nevoia de artă! de monumente – mai exact! Nu ştiu ce au ăştia, parcă ar fi sezonu de-mperechere artistică. Omu vrea un monument uriaş în piaţa din centrul oraşului, unul care să atragă atenţia, să avem şi noi în oraşu ăsta un obiectiv turistic! Nu ştiu ce i-a venit aşa..., nici de ce naiba i-a plăcut proiectul meu. Alţii au trimis dosare de câte 100 şi ceva de pagini, eu am trimis un dosar în care era o foaie pe care am scris cu markerul, că s-a futut imprimanta, 2 cuvinte: scara nesfârşitului! Poate-i plac scările şi nesfârşitul... Ionică, unde pula mea eşti? Futu-ţi mă-... ţi-am zis că n-ai ce căuta acolo! Dă-l naibii de onanist. Ăsta are orgasm când îşi face laba?! Azi îi dau voie... treacă de la mine, ce mai contează că murdăreşte câteva statui pentru ăla cu grădina lui, când o să fac un monument care o să fie amplasat în centru oraşului... şi nu tre să fac palme îndrepate-n sus, băga-mi-aş... Trebuie să mă gândesc serios la lucrarea asta, nu am nicio condiţie, acum am bani, aşa că sunt liber – asta o să fie capodopera mea! Ai noroc azi Ionică! Băga –mi-aş, nu pot să gândesc aici, trebuie să ies să mă plimb!

PLAZ: Iar ai avut cursuri de noapte spre dimineaţă?

TÂMPLĂ: Aha!

PLAZ: Obosit? O cafea?

TÂMPLĂ: Aha... am studiat până pe la vreo 5 în Jazz.

PLAZ: Ionică, a mai rămas cafea de ieri? Atunci fă rapid 3! Ţigări ai?

IONICĂ: Ă-ă...

PLAZ: Nu te pot ajuta, m-am lăsat de vreo lună şi Ionică n-are niciun viciu.

IONICĂ: Maria şi-a uitat ţigările la noi!

TÂMPLĂ: Adu-le aici!

IONICĂ: Sunt în depozit!

PLAZ: N-ai auzit ce-a zis Tâmplă!? Te duci, iei ţigările şi ai ieşit! Dacă nu-ţi cer prea mult la ora asta, îmi spui şi mie ce ai studiat?

TÂMPLĂ: Multe, PlaZ, chiar am avut un curs încărcat...

PLAZ: Păi, începe.

TÂMPLĂ: Aşa... stai un pic. Ajung acasă. Maică-mea se uita la tv-u pe Realitatea, era trecut de miezul nopţii. Am salutat-o, i-am cerut 10 lei şi am pornit spre Jazz. Intru. Nu apuc să studiez atmosfera prea mult că în timp ce-mi căutam un punct de observaţie, o tipă îmi spune că noi ne cunoaştem de undeva, dar nu-şi aduce aminte de unde. N-am găsit niciun loc liber aşa că mi-am luat o bere şi mi-am zis că azi o să studiez din mijlocul acţiunii. Duminica e seară disco. Mă duc să dansez. I’m to human to be a dancer, da mă fâţâiam şi eu pe-acolo. Dansez, spuneam, studiez cu palmele un fund, apoi alte 2 palme îmi acoperă ochii. Studiez palmele, apoi parfumul... Era tipa care nu ştie de unde ne cunoaştem. Îi studiez sânii, deşi n-aveam nicio intenţie în acest sens. M-a luat de păr şi m-a băgat cu moaca-ntre ei. N-am nimic împotrivă. Ştii doar că sunt deschis pentru orice fel de studiu. Apoi studiez iar fundul tipei dinainte, îmi ia mâinile şi le pune pe sâni, n-am nimic în potrivă, sunt deschis... Dansez. Tipa îi trage puţin pantalonii tipei care nu ştie de unde ne ştim şi-mi oferă spre studiu o parte din chiloţii şi bucile ei. Mă trece pişarea. Mă duc la baie. Mă piş. Aprofundez puţină urino-dinamică. Apoi când mă spăl pe mâini un tip mă învaţă că pot să-mi fac poze mişto – aşa a spus el – cu pletele în vânt, dacă-mi bag capul sub uscătorul de mâini. Mă-ntorc spre ring. Pe drum studiez câţiva cocălari. Dansez. To human to be be a dancer, da mă descurc. Studiez o siluetă, încerc o schemă, cred că aveam chef de pogo, mă dezechilibrez, aproape cad peste o tipă, mă redresez şi evit impactu. După 30 de secunde tipa mă-ntreabă dacă am spus ceva. Îmi trece prin cap că aş putea face un experiment. Îl fac. Îi spun să ieşim afară, că muzica asta-mi fute creieri. Era ca muzica lui Petrică. Stăm rezemaţi de portbagajul unei Dacii. Vreau să văd cât rezistă discursului meu plictisitor despre nimic şi despre tot, coroborat cu frigul. Rezistă... rezistă până plec acasă. Pleacă şi ea. Înainte mă-ntreabă dacă ne mai vedem şi-mi spune să-mi scriu ID-u de mess în telefonu ei.

IONICĂ: Ţi-a dat add?

TÂMPLĂ: Aha..., Ionică, mi-a dat azi dimineaţă chiar înainte să ies.

IONICĂ: Şi ai de gând să o mai vezi?

TÂMPLĂ: Nu ştiu.

PLAZ: Lasă-l, Ionică, nu-l fute la cap. Deşi... mă gândesc că nici tu nu eşti mai breaz ca Petrică! Mă, Tâmplă, eu nu prea pricep cum dracu faci, de fiecare dată când ieşi într-un club agăţi cel puţin o tipă, da nu rămâi cu niciuna, eventual mai ieşi cu ea o zi două, apoi te faci că nu o cunoşti!

TÂMPLĂ: Caut!

PLAZ: Ce pula mea tot cauţi atât! Ce nu-ţi convine? Nu ajunge niciuna la nivelul tău? Sunt prea proaste pentru profunzimea şi sensibilitatea ta!? Care, fie vorba-ntre noi, cred că sunt doar refulări ale teribilismului. Dacă o să o ţii tot aşa cu standardele tale imbecile o să ajungi şi tu ca Ionică... la satisfacere manuală!

TÂMPLĂ: Vreau să iubesc, nu vreau doar să fu-

PLAZ: Lasă-mă cunosc povestea, hai să vorbim despre altceva, că mă scoţi din minţi! A... Ionică, tu ce mai aştepţi, ştii ce ai de făcut, nu?

IONICĂ: Da.

PLAZ: Atunci, pas alergător, ne vedem când te-ntorci, să nu te prind că te-ntorci cu mâna goală!

PLAZ: Intră!

MARIA: Neaţa! Neaţa, copilu! Hai la mami! Cum te cheamă pe tine, că aseară am uitat să te-ntreb?

PLAZ: Neaţa, Maria. Voi vă ştiţi? Da lasă-l că l-a-nţărcat mă-sa!

TÂMPLĂ: Tâmplaru! Pe tine Maria?

MARIA: Da. Îmi place părul lui!

PLAZ: Asta nu-nseamnă că tre să-l bagi cu capu-ntre ţâţe. Tâmplă ieşi de-acolo că te sufoci, dracu!

MARIA: Bine, bine... îi dau drumu... să nu se oftice domnu sculptor. Şi ce mai faceţi voi?

PLAZ: Păi, Tâmplă nimic.

TÂMPLĂ: De fapt eu trebuie să merg la şcoală! V-am lăsat, salut!

MARIA: Salut! Ne mai vedem...

TÂMPLĂ: Aha!

PLAZ: Eu lucrez la scară!

MARIA: Ionică pe unde-i?

PLAZ: Îl ştii?

MARIA: Am trecut într-o zi pe-aici, era doar el... cam prostuţ băiatu, s-a cam speriat când m-a văzut. I-a luat vreo juma de oră să-mi spună printre ă-uri şi â-uri, că n-ai ajuns încă.

PLAZ: Cam prost da-i băiat de treabă, la locul lui, serios, punctual, n-are niciun viciu. Ba, are unul..., dar na, cam toţi îl avem aşa mai mult sau mai puţin... el îl are mai mult! L-am trimis după materiale.

MARIA: Da... de treabă, nici n-a fost prea rău... cam crispat şi puţin violent l-a-nceput, apoi... m-a zgâriat puţin pe coapse... dar după vreo 10 minute s-a relaxat şi-a fost mai bine. Ce materiale?

PLAZ: Te-a violatt?

MARIA: Nu... mai mult eu...

PLAZ: Nu eşti întreagă la cap, cu Petrică? Într-o dimineaţă?

MARIA: Aha, ce are?

PLAZ: Nici nu-mi trecuse prin cap... L-am trimis după nişte lucruri pentru scări.

Dacă vrei să-l vezi... treci mai târziu... poate continuaţi...

MARIA: Nu ţin prea mult. Pentru scări? Tu crezi vreun pic în lucrarea asta sau o faci iar doar pentru bani cum ai făcut căcaturile de statui, pentru care nu ştiu de ce dracu am acceptat să pozez şi eu? Câţi bani iei pentru...

PLAZ: Mulţi! Nu o fac pentru bani. Nu am nicio condiţie, sunt liber să fac ce vreau, aşa că pot face artă! Şi vreau să fac ceva monumental!

MARIA: Adică mare?

PLAZ: Nu mă refeream la dimensiune!

MARIA: Copilu e la liceu?

PLAZ: Tâmplă? Nu, e student, anu-n I la litere.

MARIA: Filolog?

PLAZ: Nu-i place faculta! Nu-i place mai nimic. Vrea să scrie...

MARIA: Scrie? Ce?

PLAZ: Nimic. Se mai apucă de câte ceva, da nu termină nimic!

MARIA: Poezie?... De ce nu scrie –

PLAZ: Spune că nu e poet, că nu vrea să fie poet, deoarece poeţii sunt morţi şi el respectă prea mult poezia – chestii de adolescent! Tot timpul îl revoltă câte ceva şi tot timpul se contrazice.

MARIA: Păcat... Poate o să-i treacă, e melancolic,..., chiar arată ca un –

PLAZ: Deja te-ai întors?! Harnic băiat! Pune ghiozdanu pe masă! Nu acolo, aici! Să vedem cum arată recolta de azi!

IONICĂ: Bună... Maria!?

MARIA: Salut, Ionică! Relaxează-te şi tu un pic, nu mănânc bărbaţi!

PLAZ: Ţi-a arătat doar!

MARIA: Ce faci cu toate astea?

PLAZ: Bun băiat! Să mai spună cineva că-i prost Ionică al meu!

TÂMPLĂ: Salut! Ce-i cu muzica asta?

PLAZ: Salut, Tâmplă! E a lui Ionică, de pe laptopu lui. Era prea linişte, l-am trimis iar după materiale, aveam nevoie de puţin zgomot. Ştii că Ionică a fost ceva DJ într-o discotecă de la ţară, asta până l-au bătut 2 ţărani.

TÂMPLĂ: Mi-a povestit că i-au spart sculele-n cap!

PLAZ: Iar n-ai chef de facultă?

TÂMPLĂ: Am treminat pe azi! Asta-mi place! we will, we will...ştii care-i faza? Noi –

PLAZ: Care voi?

TÂMPLĂ: Noi ăştia care nu facem încă nimic! Tot încercăm şi încercăm... fără să facem ceva. Noi încă nu ştim... nu ştim ce vrem, încă... pe pulă! Voiam să spun că nu prea înţelegem... dar înţelegem mai bine decât voi bătrânii ce se sau ce ni se-ntâmplă! Totuşi ideea-i că încă nu ştim ce vrem!

PLAZ: Şi chiar! Ce pula mea vreţi voi?!

TÂMPLĂ: Habar-n-am şi nici nu cred că contează! Dar când o să ştim... we will... we’ll gonna fuck you! Îmi place asta! ... Şi asta! we want to break free!

PLAZ: N-aveţi decât să vreţi! Poate chiar e bine că vreţi! Dar, vorba ta, faza-i că totul a fost spart, totul a fost făcut deja! Nu mai aveţi ce să faceţi! nu mai aveţi nimic nou de –

TÂMPLĂ: Toţi spuneţi asta! O spuneţi doar pentru că vă temeţi! Voi credeţi sau poate nici măcar... voi speraţi că aţi futut tot! Şi vă place să spuneţi că nouă nu ne-a mai rămas nimic de futut! Dar la asta nu v-aţi gândit! Nouă ne-a mai rămas să vă futem pe voi! Şi în plus nouă ne-a rămas de futut totul, de futut abisul de care vouă vă e frică! Noi înţelegem, am înţeles înainte să ne naştem că toţi ne credem a fi primii şi ultimii! Diferenţa e că nouă ni se rupe! Diferenţa: Eşti virgină? Da? Foarte bine! Nu? Mai bine! A... Zadaria nu-i pe-aici?

PLAZ: Nu, nu a trecut azi!

TÂMPLĂ: Trebuia să ne întâlnim, cred că vroia să vorbim despre Mihai, ştii că-i limbă după el?

PLAZ: Da.

TÂMPLĂ: Faza-i că nu mai ştiu unde şi la cât. Pot să o sun de pe mobilu tău?

PLAZ: L-am uitat acasă.

TÂMPLĂ: Atunci mă-ntorc la şcoală, poate mai găsesc vreun coleg.

PLAZ: Salut.

PLAZ: Salut, Maria! Intră! El e Mihai!

MARIA: Salut.

PLAZ: Vrei o bere?

MARIA: Dacă nu te deranjez prea mult, poţi să-mi aduci una, PlaZ.

PLAZ: I-am povestit şi lui Mihai... mai devreme a trecut pe-aici Tâmplă, era cam revoltat –

MARIA: Copilu?

PLAZ: Da, el. Avea probleme cu noi cu bătrânii, cu mine adică. Ne-a ameninţat că o să ne fută!

MARIA: Ha-ha! Sper să se ţină de cuvânt!

PLAZ: O să păţesc şi eu ca primul şef al lui taică-mio. O să plece şi o să-l doară undeva de mine! Într-un fel sper să plece naibii odată din oraşu ăsta, sper să nu fie atât de fraier ca noi! Dar sper să nu uite cât l-am ajutat, am fost ca un tată pentru el!

MIHAI: Acum vorbeşti de parcă –

PLAZ: Mihai, ţin la băiatu ăsta! Dar n-aş vrea să păţesc şi eu ca Uşurelu. Aşa-l chema pe şefu lui taică-mio. Se angajase înainte de armată la ţară la un SMA, ceva secţie mecanizată de agricultură, nu ştiu exact, era pe vremea lui Ceaşcă. Mi-a zis că era o figură de om. Când murea cineva prin sat, venea la taică-mio şi-i spunea: ai auzit mă, o mai murit unu. Eu nu înţeleg cum mor ăştia ca gândacii. Da, ce naiba-i şi cu moartea asta!? O mai murit o pulă de om. Da cum vine asta, mă, să mori la 40 şi ceva de ani. Da nu mori, mă. Păi de vine la mine eu nu mor, mă, eu stau în picioare. Te sprijini de masă, de pereţi, de scaun, da nu mori. Ce naiba! Stau drept, să văd ce mai poate să facă curva aia cu coasa! Du-te-napoi la cine te-o trimis, eu nu mor, nu am chef să mor acum.. Ai auzit, o murit Mircea a lui Mărioara. O curvă de om a fost şi cât a trăit, tot o curvă de om e şi acum mort. Nu putea să mai aştepte şi ăla măcar până la primăvară. Îngheaţă ăia ce-i sapă groapa în cimitir. Acuma tre să cheltuie şi nevastă-sa o grămadă de bani pe hoitul lui, după ce că a lăsat-o singură cu patru copii, ce curvă de om mort! Mă, cum mor ăştia ca gândacii.

Un prieten de-al lui taică-mi-o, Pepe, plecase în armată, înainte lucrase şi el tot la SMA. Într-o zi îi cheamă Uşurelu pe toţi la el în birou. Haideţi, mă, că am primit o scrisoare de la Pepe. Ăla nici să se semneze nu prea ştia, aşa că era un eveniment să primeşti o scrisoare de la Pepe. Stăteau toţi şi se uitau curioşi cum desface Uşurelu plicul. Înăuntru era o felicitare. O desface şi le-o arată înainte să vadă ce era scris. Pe felicitare era scris un singur rând, cu litere mari de tipar: BAG PULA ÎN GURA VOASTRĂ!

MARIA: Tâmplă nu o să facă aşa ceva! E copil bun! Sigur o să găsească ceva mai tare!

MIHAI: Ce s-a-ntâplat până la urmă cu Uşurelu ăsta?

PLAZ: A murit. Era beat, prea beat să mai stea drept în faţa morţii, l-au găsit într-un şanţ.

PLAZ: Te-ai întors?! Plouă?

IONICĂ: Da. Şi chiloţii mi-s uzi!

PLAZ: Şi eu m-am cam udat, numai că eu m-am udat pe dinăuntru! Mai devreme au plecat Maria şi Mihai! Ne-am adăpat sufletele şi maţele împreună... cu bere! Trebuie să luăm mâine o ladă că am cam rămas fără... Mi-a venit o idee! Du-te în baie, şterge-te... şterge-te că o să răceşti şi adu-mi chiloţii!

IONICĂ: Ce chiloţi?

PLAZ: Ai tăi, Ionică! O să le cer şi lor mâine sau când trec pe aici să-mi dea chiloţii de pe ei, o să iau şi o pereche de-a mea şi o să-i folosesc în ultimul element al scării!

IONICĂ: Chiar trebuie să-ţi dau chiloţii ăştia?

PLAZ: Da, du-te odată în baie!

Îţi desfac şi ţie o bere? Mai avem 2. Bă? Eşti surd? Vrei o bere? Ce pula mea! Nu poţi vorbi în timp ce te desbraci?! Spune odată, vrei sau nu vrei?! Bă, eşti surd?!

IONICĂ: Vreau!

PLAZ: Ai reuşit?! Bravo! Dă-mi-i! Sau lasă, mai bine aruncă-i în magazie! Pune ghiozdanu pe masă! Hai să vedem ce materiale avem azi! Ai fost unde ţi-am spus?

IONICĂ: Da.

PLAZ: Frumos! O eşarfă purpurie... nu eşti normal! Cum dracu ai luat cravata?

IONICĂ: Era beat! Şi-a scos-o de la gât şi a început să danseze cu ea în mână pe masă, apoi a aruncat-o undeva aproape de mine!

PLAZ: Frumos! Un şerveţel cu muci şi urme de ruj... Bă, tu nu eşti sănătos la cap! Cum naiba i-ai luat poşeta?

IONICĂ: Tipa era singură! S-a dus la baie chiar înainte să plec!

PLAZ: Ştii... avem o problemă!

IONICĂ: Ce problemă? Cu poliţia?

PLAZ: Nu! Nu-mi iese! Parcă lipseşte ceva la scară! Nu ştiu ce... Nu pot să leg bucăţile pe care le-am făcut până acum! Cum a fost cu Maria?

IONICĂ: Fain! A plecat cu Mihai?

PLAZ: Fain? Asta-i tot ce poţi spune?! Nu, ea a plecat cu vreo 20 de minute înainte! Am făcut aproape tot, acum ştiu şi cum să o termin dar lipseşte ceva!

IONICĂ: A... bine.

PLAZ: Ce-i bine? Nu-i bine deloc! Dacă nu le leg... am muncit degeaba! Vreau să termin lucrarea asta! Cred al naibii de mult în ea! Poate cred prea mult! Poate cred prea mult că o fie o capodoperă! Dar m-am săturat să fac lucrări cel mult bune! Vreau să fac ceva... ceva care să fie considerat o... dinainte să mor! Nu mai am răbdare să mor!

IONICĂ: Dar scările care coboară când o să le faci?

PLAZ: Ce scări?

IONICĂ: Care coboară...

PLAZ: Scări care coboară?! Există scări care coboară? Trebuie să mă gândesc...

PLAZ: Nu mai bea dracului atâta! Ştii bine că n-am nimic împotrivă! Şi la fel de bine ştii că nu vorbesc să mă aflu în treabă! Nu o să-ţi spun şi eu că o să-ţi pierzi locul de muncă sau că o să-ţi pierzi prietenii! Nu-ţi spun că-ţi fuţi ficatu şi că o să mori de ciroză! Îţi spun doar că o să ajungi, şi nu eşti foarte departe, să pierzi ceva, mai bine zis pe cineva, de care nu-şi doreşte nimeni să se despartă, nici măcar tu! Eşti beat tot timpul, dacă nu eşti beat eşti mahmur, tot un căcat, că te apuci să bei de cum te trezeşti ca să scapi de mahmureală! Aşa făceam şi eu! Nu mai ai mult şi o să ajungi să te pierzi pe tine! Şi faza naşpa-i că n-ai cum să te îmbeţi atât de crunt încât să nu-ţi dai seama. O să-ţi dai seama că lipseşte ceva. Dintr-o dată o să fii al naibii de singur şi al naibii de gol! O să-ntorci privirea puţin într-o parte şi o să te vezi fugind de tine. O să te vezi pe tine fugind disperat de tine însuţi! O să te ridici, o să-ţi laşi băutura pe masă şi o să începi să alergi după tine! O să fii al naibii de disperat, vei fii tot timpul în spatele tău, dar niciodată suficient de aproape să te atingi! Vei simţi că o să reuşeşti, că ai nevoie doar de un vârf de ac şi în acelaşi timp vei simţi că eşti prea departe, te va durea tot corpul, te vei prăbuşi! O să te ridici, o să găseşti forţe care te vor surprinde şi vei continua să fugi după tine, însă senzaţia de neputinţă o să-ţi se lase lichidă în picioare, ca şi cum tot sângele ţi s-ar scurge în membrele inferioare. Vei avea impresia că nu o să mai ieşi niciodată din situaţia asta, că eşti condamnat să fugi la nesfârşit după tine! Aşa am păţit şi eu! Mi-am pierdut locul de muncă, prieteni şi tot restul, am avut noroc că într-un final m-am ajuns din urmă, eram leşinat lângă un perete şi a 2-a zi m-am trezit într-un pat de spital! Am avut noroc şi cu Maria! Dacă nu mă crezi poţi să o-ntrebi! Spune-i şi tu Zadaria! Îţi place să-l vezi beat la ore? Colegilor tăi le place?

ZADARIA: Să ştiţi că PlaZ are dreptate, nu spune nimeni să nu mai beţi deloc, dar cred că exageraţi! Deşi, să ştii PlaZ că uneori ţine ore mai faine când e beat.

PLAZ: Mai faine că puteţi râde de el.

ZADARIA: Nu neapărat, dar...

MIHAI: Cine e Maria?

PLAZ: O prietenă, cea care mi-a pozat pentru grupul acela în care e şi Ionică.

MIHAI: A... frumoasă...

PLAZ: Da.

ZADARIA: Domn profesor, nu schimbaţi vorba! Chiar nu vă daţi seama cât rău vă face alcoolul!? Nu aveţi niciun plan de viitor, nu aveţi niciun vis, nu vreţi să faceţi ceva mai important decât să ieşiţi la pensie ca profesor de liceu!?

MIHAI: Nu mă mai lua cu domn profesor în afara şcolii!

ZADARIA: Bine, dar chiar nu aveţi...

MIHAI: Nu! Îmi place lucrul pe care îl fac! Cel mai mult mă bucur când reuşesc să fac un om care nu a citit nimic până să ne întâlnim nici măcar ziarul, să citească ceva, orice, fie şi ziaru, iar dacă-l fac să citească literatură licenţioasă sunt fericit! Asta mă bucură mai mult decât un elev care i-a premiu la olimpiada naţională!

ZADARIA: Dar nu vedeţi că vă strică atâta băut? Nu vă vedeţi cât de rău arătaţi în ultima vreme?!

MIHAI: Asta-i exact problema mea! Beau când, ce, cum, cât şi unde am eu chef! Mi se rupe de cum arăt!... Chiar nu mi se pare că beau prea mult, în orice caz nu-mi pierd niciodată minţile!... sau foarte rar oricum. Şi orice ar fi orele mi le ţin întotdeauna! Nu sunt alcoolic, nu sunt dependent, beau doar pentru că aşa vreau eu! Dacă azi vreau să beau 15 beri, o să beau 15!... Bine, s-a-ntâmplat de vreo 2-3 ori să nu ajung la prima oră! Dacă o să am chef să beau şi mâine şi poimâine, o să beau! Dacă nu o să am chef... Da ce pula mea! Parcă aş bea pe banii voştri!... Bine, spune-mi câte beri am băut la tine! Când îmi intră salariul ţi le plătesc pe toate! Chiar nu fac nimănui niciun rău dacă beau! Nu am copii, nu am nevastă...

ZADARIA: Păi, aşa nici nu o să aveţi!

MIHAI: Nici nu-mi trebuie Zadaria!

PLAZ: Mihai, ştii bine că nu despre bani e vorba! Nu-i vorba nici măcar despre ce ai sau nu ai!

MIHAI: Atunci, Plaz, despre ce-i vorba?! Cu ce vă deranjează pe voi faptul că eu beau!? Dacă nu vă convine, dacă nu vă mai convin aşa cum sunt, asta e! Ce pula mea aveţi cu mine!? Când o să vă treacă şi o să vreţi să vorbim normal, fără să-mi ţineţi lecţii, să-mi spuneţi! V-am lăsat! A... Bună, Maria! Nu are rost să mai intri că-s puşi pe fapte mari azi! Mai bine hai cu mine la o cafea! Am nevoie să vorbesc ca oamenii cu cineva!

MARIA: Salut! Ce s-a întâmplat aici? Trebuie să vorbesc ceva cu PlaZ, îmi pare rău Mihai, poate altădată...

MARIA: De ce era aşa nervos?

ZADARIA: I-am spus să se lase de băut şi s-a cam ofticat!

PLAZ: Cred că ar fi trebuit să mergi cu el! Putem vorbi şi altădată nu-i nimic urgent. E nervos şi cred că o să se pună pe băut de nu o să-l mai trezească nici 20 de ceasuri dimineaţă!

ZADARIA: Te rog ieşi după el, poate îl mai prinzi din urmă, PlaZ are dreptate! Mersi mult!

ZADARIA: PlaZ, ăştia 2 de unde se ştiu?

PLAZ: De aici, cum de unde? Ieri seară... am stat toţi 3 la câteva beri.

ZADARIA: Nici nu-mi dau seama de ce m-am îndrăgostit de omu ăsta!

PLAZ: Ei, nu!

ZADARIA: E din ce în ce mai puţin întreg la cap! El chiar nu-şi dă seama cât îl fute?

PLAZ: Tu crezi!? Crezi că nu-şi dă seama!? O ştie foarte bine! De-asta s-a şi enervat aşa! Tu crezi că i-am spus lucruri noi? Nu! I-am spus lucruri pe care le ştie la fel de bine, chiar mai bine! Problema lui e că nu vrea să recunoască! Şi să fim serioşi, câţi dintre noi suntem în stare să recunoaştem că avem o problemă, când chiar o avem!?

PLAZ: Băi, Tâmplă, de ce nu te laşi tu naibii de faculta asta?

TÂMPLĂ: Şi.... adică, domnu PlaZ, ce altceva să fac?

PLAZ: Lasă-mă cu domnule!... Mă iei peste picior? sau... Nu ştiu, înscrie-te altundeva, asta oricum nu-ţi place!

TÂMPLĂ: Vreau să fiu prof!

PLAZ: Vrei să fii prof?! Dar poţi? Să spunem că poţi! Deşi... dar să spunem... Şi vrei să ajungi ca Mihai?

TÂMPLĂ: Nu ţin neapărat! Dar ce are Mihai?

PLAZ: Hai s-o lăsăm baltă, că n-are niciun rost! Hai să-ţi zic o fază!... O ştii pe Maria? Îţi place? Cum dracu să nu-ţi placă, e ruptă din Venera! Ştii că şi-a tras-o cu Ionică? Ce te uiţi aşa? Chiar şi-au tras-o! Nici eu nu-mi dau seama... Ionică?! Ăsta ne-a futut pe toţi la faza asta!... La mine în magazie! Îţi dai seama?! Intră! Salut, Mihai!

MIHAI: Salut! Ce faci, Tâmplă? Nici azi nu o să binevoieşti să-ţi vezi colegii?

TÂMPLĂ: Poate mă duc mai târziu. N-am niciun chef.

MIHAI: Păi, treaba ta. Te descurci tu! Am observat că şi Zadaria vine tot mai des pe aici... poate voi...

PLAZ: Ar fi ceva! Chiar ar fi ceva să i-l scoţi pe ăsta din cap!

TÂMPLĂ: Ă..., nici nu prea vorbeşte cu mine.

PLAZ: Mihai, vrei o bere?

MIHAI: Nu, PlaZ, să ştii că m-am gândit serios la ce mi-ai spus!

PLAZ: Când?

MIHAI: În dimineaţa asta!

PLAZ: Chiar?! Ţi-a căzut ceva în cap sau –

MIHAI: Nu ceva! Cineva! Şi nu chiar în cap... Aseară mi s-a-ntâmplat... Mă trezesc în dimineaţa asta şi-mi spun că nu mai merge aşa, că nu se poate trăi aşa, aşa nu se trăieşte! Simţeam că... nu ştiu... că... parcă aş fi fost altul... M-am trezit înaintea ei, adormise cu capul pe pieptul meu! Inima îmi zvâcnea –

PLAZ: Ai auzit, Tâmplă, îi zvâcnea inima! După bere poate!

MIHAI: Îmi era frică să nu o trezesc. Nu mai aveam aer... nu mai respiram, aproape că nu mai respiram, mă temeam să nu o trezesc!

PLAZ: O ştim?

MIHAI: Da, o ştiţi amândoi cred, e prietena ta... Maria cred că o cheamă. M-am îndrăgos –

TÂMPLĂ: Şi tu?

PLAZ, MIHAI: Cum adică, Tâmplă?

TÂMPLĂ: Adică şi eu acum 2 zile cu ea...

MIHAI: Şi tu?

PLAZ: Şi el! Şi tu! Şi Ionică! Şi eu!

MIHAI: Şi tu? Şi Ionică?

PLAZ: Aha!

MIHAI: E o târ –

PLAZ: Nu e!

MARIA: Salut, PlaZ! Ţi-am adus ceva!

PLAZ: Bună, Maria! Mersi! Un ou de ciocolată?... Are şi surprinză înăuntru? Cu ce ocazie?

MARIA: Păi, şi eu am ceva înăuntru... tot un fel de surpriză... nu o să simţi nimic, dar pune mâna dacă vrei!

PLAZ: Felicitări! Ţi-e rău? Atunci? Aha. Acum sper că nu vrei să insinuezi că... de ce dracu te uiţi aşa la mine?! Bă, voi n-aţi vrea să fiţi tată? Că eu n-am niciun chef la ora asta! Maria, ştii ceva... Ştim că ţi-ai tras-o cu toţi, da n-avem de unde ştii că doar cu noi! Nici nu vreau să aud! Nu te mai obosi! Bă, care veniţi la o bere? Fac eu cinste! Încearcă vezi cu Ionică, trebuie să vină imediat, poate-i destul de prost să... da nu cred... Ce pula mea vă trageţi pe cur?!

MARIA: Sunteţi nişte căcaţi! Toţi!

PLAZ: Mamă, ce viteză are! Salut, Maria! Să mai treci pe la noi...

MIHAI: PlaZ, eu cred că te-ai comportat ca un dobitoc, e o trebă serioasă, un copil...

PLAZ: Băi, Mihai, tu eşti beat? Nu-nţelegi că-i treaba ei! Şi dacă-i a ei să şi-o rezolve! Mă duc să aduc câte o bere! A..., salut, Ionică! Aruncă ghiozdanu ăla în magazie şi adu 4 beri! Avem de sărbătorit!

IONICĂ: Ce?

TÂMPLĂ: Ce vrei să faci?

PLAZ: Tâmplă, tu doar ţineţi gura, eşti un puştan idiot, atâta tot, sper că nu ţi-au venit idei paterne, că te şi văd ştergând copilu la cur. Ionică, nici nu ştiu cum să-ţi spun... deschide berile! Te felicităm! Hai să ciocnim! Să-ţi trăiască, Ionică!

IONICĂ: Ce să-mi trăiască?

PLAZ: Nu ţi-a spus Maria?

IONICĂ: Ce să-mi spună?

PLAZ: Eşti tată! Felicitări, omule! Eşti de acord să-ţi botez eu copilu?

IONICĂ: Ce? Cum?

PLAZ: Ai lăsat-o gravidă, omule!

IONICĂ: Bag pula! Chiar am... Da nu-i de glumă... Vă bateţi joc de mine?

PLAZ: Nu! Mă, Ionică! Ne-am bătut noi vreodată joc de tine? Vezi că ţi-a lăsat ceva pe masă!

IONICĂ: Ce-i ăsta?

PLAZ: Un ou de ciocolată cu surpriză!

IONICĂ: Bine, bine... mi-am dat şi eu seama! Doar că... ce să fac eu cu el!

PLAZ: E un simbol, boule!

MIHAI: Bună, Zadaria, ce faci aici?

ZADARIA: Bună dimineaţa, domn profesor! Îl aştept pe PlaZ. S-a dus cu Ionică să monteze o scară nu ştiu pe unde. Nu mai au loc în depozit şi a spus că le amplasează provizoriu prin parcuri.

MIHAI: Cred că o să aibă probleme cu scările astea. Cum naiba i-a trecut prin cap să fure lucruri personale!? Nu cred că o să fie încântată nu ştiu ce doamnă când o să-şi recunoască poşeta, eşarfa, portofelu, bricheta sau mai ştiu eu ce zidite prin scările lui PlaZ.

ZADARIA: Nu ştiu, nu cred că a furat obiecte prea valoroase, are şi şerveţele folosite, tacâmuri de prin restaurante, pahare de plastic pentru cafea sau mucuri de ţigară. Când a plecat mi-a spus că se teme şi el să nu o dea în bară. Nu! Nu din cauza asta. Ştii că el crede foarte mult în lucrarea asta... Mi-a spus că s-a blocat.

MIHAI: Păi, cred şi eu... şi eu m-am cam –

ZADARIA: A... şi mi-a mai spus să-ţi spun, în caz că treci pe aici înainte să se întoarcă şi vrei să bei ceva, că are bere în frigider.

MIHAI: Nu vreau! Nu mai beau!

ZADARIA: De când?

MIHAI: De vreo câteva zile.

ZADARIA: Cu ce ocazie? Dacă-i vorba de Maria nu cred că te ţine prea mult!

MIHAI: Ţi-a spus PlaZ ceva?

ZADARIA: Nu mare lucru. Mai mult vorbea singur. Am înţeles doar că într-o seară... şi că a 2-a zi spuneai că te-ai îndrăgostit sau ceva asemănător.

MIHAI: Cam aşa ceva.

ZADARIA: Cum e?

MIHAI: Ă...

ZADARIA: Maria!?...

MIHAI: Păi, e tipa din depozit ce stătea în braţele lui Petrică. Mai ţii minte lucrarea?

ZADARIA: Ştiam asta. Te-ntrebasem cum e... altfel, nu cum arată.

MIHAI: Habar n-am ce să-ţi spun. Cred că e... însărcinată.

ZADARIA: A... păi, nici eu nu ştiu ce să spun. Da n-aţi folosit prezervativ? Nu? Şi asta, Maria, n-a auzit de... oricum nu-i treaba mea. Felicitări atunci domn profesor sunteţi tătic! V-aţi gândit la nume?

MIHAI: Nu-i chiar aşa sigur. Sunt doar unul dintre posibilii tătici.

ZADARIA: Cum adică?

MIHAI: Putem fi oricare, nu vrea să ne spună.

ZADARIA: Oricare?

MIHAI: Eu, PlaZ, Tâmplă sau Ionică.

ZADARIA: Şi-a tras-o cu toţi fără?... Târfa. Nici ea nu cred că ştie. Oricum PlaZ nu cred că vrea să audă de aşa ceva, Tâmplă e doar un băieţică, Ionică-i prea prost din fire, aşa că ai rămas doar tu. De-asta te-ai lăsat de băut?

MIHAI: Da. La început nici Plaz, nici Tâmplă n-au vrut să audă, doar Ionică lua treaba în serios şi eu, dar eu o făceam doar când eram singur. Acum toţi vrem să fim tatăl copilului.

ZADARIA: Sunteţi nişte tâmpiţi! Vă duce pe toţi cum vrea târfa cu moaca ei angelică! Vă fute pe toţi cum are chef! Da asta nu-i treaba mea. Eu trebuie să merg la mate. Vezi că este bere în frigider!

MIHAI: Nu mai beau! Vin şi eu la şcoală! Maria nu e târ –

ZADARIA: Atunci eu rămân aici! Drum bun!

MARIA: Salut! PlaZ!? Ionică?! Nu-i nimeni pe-aici? Se pare că nu. Cred că s-au îmbătat aseară şi au uitat uşa descuiată. Nişte dobitoci! Adorabili, dar dobitoci! La început s-au tras toţi pe cur, apoi s-a trezit deodată în ei sentimentul patern! Alegeţi un tată, dacă poţi!

ZADARIA: Neaţa! Tu eşti Maria?

MARIA: Da. Tu trebuie să fii Zadaria, mi-a povestit Mihai câte ceva despre tine.

ZADARIA: Ţie despre mine? A... cu tine s-a-ncurcat... ne-am văzut acum câteva seri... eu te-am trimis...

MARIA: Ne-am cam încurcat toţi! Da... tu m-ai trimis după el!

ZADARIA: Eşti o târfă! Tu nu ai auzit de contracepţie?

MARIA: Nu sunt! Totul... S-a-ntâmplat totul prea repede ca să mai am timp să mă gândesc la ceva! Pari tulburată! Ţi s-antâmplat ceva sau e vorba de... eşti îndrăgostită de el?

ZADARIA: Sunt! Dar nu-i asta... Ieri am vorbit cu tiacă-mio. A fost ciudat. A fost cred, prima dată când a vorbit serios cu mine. Înainte în afară de înjurături şi urlete şi fraze fără sens, nu am auzit altceva de la el. A fost prima dată când nu a folosit în locul semnelor de punctuaţie şi a interjecţiilor comune mă-ta-i curvă!

Da asta nu-i treaba ta!

MARIA: Nu e, dar dacă vrei...

ZADARIA: Pe la amiază m-a prins fumând în balcon. A început să urle la mine. Am aruncat ţigara în stradă. Nu eram speriată. Deja mă obişnuisem, ştia că fumez, fumez de 3 ani. Eşti o destrăbălată! Vezi că te duci pe apa sâmbetei. Ai început să bei, să fumezi, urmează drogurile? Sau deja le-ai încercat? Mi-e ruşine de tine... mi-e ruşine cu tine! Eşti o alcoolică destrăbălată! Am ajuns să-mi fie mie ruşine de ruşinea ta! Gata! Ţi-ai luat-o-n cap! Ce te crezi, mare pulă de căciulă că ai 18 ani şi că ai intrat la facultă? Te doare-n pizdă de tot şi de noi, mai ales de noi! Ti-am zis că dacă te mai prind fumând îţi sting ţigara în gură! Chefuri! Pleci noaptea pe la 10-11 şi te-ntorci abia a doua zi pe la prânz! Crezi că noi suntem proşti! Eşti o destrăbălată! Chiar nu-ţi pasă de noi! Muncim amândoi pentru tine! Să bei şi să fumezi! Eu sunt bolnav, da muncesc 10-12 ore pe zi numai ca să ai tu tot ce-ţi trebuie. I-am zis că nu-l obligă nimeni! Să-mi dea pace! M-a lovit. Am încercat să mă feresc dar m-a lovit cu dosul mâini peste gât şi peste sân. Am ieşit din balcon şi m-am închis în camera mea. Am început să-mi strâng lucrurile.

MARIA: Chiar aveai de gând să pleci?

ZADARIA: Nu ştiu, cred că da. M-am trântit în pat şi am adormit plângând. Nu ştiu sigur cât am dormit. Credeam că încuiasem uşa, dar nu o făcusem. Intră taică-mio. Hai şi mănâncă, a făcut maică-ta de mâncare! Am vorbit şi cu ea. M-am ridicat şi am pornit spre bucătărie. Mă-ntrebam dacă s-au certat. Am mâncat toţi 3. Nimeni nu a scos un cuvânt. Maică-mea a treminat prima şi-a pus farfuria în chiuvetă şi a plecat în dormitor. Am rămas singură cu taică-mio, s-a ridicat în picioare şi-a scos pachetul de ţigări din buzunar şi a venit lângă mine. A scos puţin o ţigară şi a întins pachetul spre mine. Ia! Mă uitam la el. Serios? am întrebat. Serios. Ia o ţigară! Am luat-o şi am rămas cu ea în mână, priveam în jos, aşteptam să mă lovească. M-am uitat la el, mă privea cu o dragoste îmbibată de compasiune din care adia parcă un fel de înţelegere stranie. Mi-a întins bricheta lui. S-a aşezat, şi-a aprins şi el o ţigară şi am fumat împreună fără să spunem nimic.

MARIA: Eu nu mă înţeleg de loc cu taică-mio. De fapt nu mă înţelegeam... e mort.

ZADARIA: Îmi pare rău.

MARIA: N-are nimic.

ZADARIA: Scuze, dar îmi vine cam greu... cu 4 tipi... şi apoi îmi spui că nu eşti –

MARIA: Nu am înşelat pe nimeni!

ZADARIA: Nu te-ai gândit să avortezi?

PLAZ: Chiar, nu te-ai gândit...

MARIA: Salut, PlaZ. Vreau să vorbesc cu tine.

PLAZ: Salut, Zadaria. Nu pot acum, am venit după un ciocan, am treabă, treci mai târziu! Maria, chiar nu te-ai gândit?

MARIA: Căcatule, tu ce crezi că l-am dat afară şi gata s-au rezolvat toate problemele!? Ţi-ar mai fi trecut prin cap ideea asta genială dacă te-ar fi avortat mă-ta?! Căcatu! Nici măcar nu m-a ascultat, a fugit cu ciocanu în mână, intra-i-ar în cur! Alege-ţi un tată! Ieri îmi mângâia burtica şi-mi povestea cum o să-l ducă la grădiniţă, acum vrea să-l dau afară! Mai bine te dădea mă-ta pe tine! Mă auzi?!

ZADARIA: Lasă-l Maria oricum nu te mai aude! Vrei o bere?

MARIA: Da.

Ştii, Zadaria, toate spunem că nouă nu ni se poate întâmpla. Uită-te la proasta aia cu burta la gură, dacă-i proastă aşa-i trebuie! Numai că după ce ţi se-ntâmplă îţi dai seama că nu e chiar aşa.

ZADARIA: Tu ştii cine e tatăl?

MARIA: De unde să ştiu?

ZADARIA: Păi...

MARIA: Păi... nici nu vreau să ştiu. Nu mă interesează atât de mult care-i proprietarul ţevii din care a ieşit spermatozoidul...

ZADARIA: Buclucaş spermatozoid!

MARIA: Nu-i de glumă Zadaria. E vorba de un copil... pe care după ce-l naşti mai trebuie să-l şi creşti şi să-l educi... Poate eşti încă prea mică, de fapt nu chiar... sunt doar cu vreo 4 ani mai mare ca tine, crezi că eu îmi doream acum un copil, crezi că n-aveam alte planuri? Cred că şi pe tine dacă ai fi în situaţia mea te-ar interesa mai mult cine o să-l crescă decât din a cărui pulă a ieşit.

TÂMPLĂ: De ce nu ne spui cine e?

MARIA: Cine?

TÂMPLĂ: Cum cine?!

MARIA: Habar n-am. Şi nici nu vreau să ştiu, nu contează.

TÂMPLĂ: Păi, dacă nu contează, de ce nu aş putea fi eu?

MARIA: Dar ce, ţi-a venit aşa deodată dorinţa asta paternală?

Eşti doar un adolescent teribilist ce are impresia că se poate juca de-a viaţa la nesfârşit, încă...

TÂMPLĂ: Nu l-a nesfârşit! Doar până o sfârşesc!

MARIA: Sau te sfârşeşte!

TÂMPLĂ: Încă ce?

MARIA: Impresia.

TÂMPLĂ: Să presupunem că ai dreptate. Sunt un adolescent teribilist cu impresii... dar sunt şi gata să te iubesc!

MARIA: Tu ai spune că eşti gata să o iubeşti oricărei făpturi cu ţâţe şi pizdă plus o faţa acceptabilă.

TÂMPLĂ: Sunt gata să te iubesc pe tine şi pe copil, eu cred că e al meu.

MARIA: Toţi credeţi. Iar tu, deşi nu aud altceva de la tine decât sunt dispus să iubesc, vreau... mi-e dor să iubesc... Auzi? Tu te auzi când vorbeşti? Cum dracu să-ţi fie dor, dacă nu ai mai... până acum? Tu încă nu ai învăţat să iubeşti pe altcineva în afară de tine! Şi nu te uita aşa Tâmplă, că nici nu mă gândesc să te învăţ eu... cu chestia asta trebuie să te descurci singur!

TÂMPLĂ: Dacă nu contează cine e tatăl, ce contează atunci?

MARIA: Care dintre voi e cel mai bun tată!

PLAZ: De ce v-am chemat? Cum de ce v-am chemat? Până una alta sunt cel mai în vârtstă... da, da şi decât tine Mihai sunt mai mare cu aproape un an. Aşa că v-am chemat să vorbim ca oamenii...

MIHAI: Mm Bun... bun, hai că n-am prea multă vreme, spune ce ai de spus!

PLAZ: Mihai, nu v-am chemat să vă spun eu ceva! V-am chemat să vorbim!

Mă, voi chiar vreţi să fiţi tatăl copilului? V-a venit vouă aşa dintr-odată că ar fi fain să fiţi tată?

TOŢI: Da.

TÂMPLĂ: Tâmplă, tu nu eşti sănătos la cap? Te-ai gândit mult la chestia asta?

MIHAI: Domnu PlaZ se teme de concurenţa lui Tâmplă, ha!

PLAZ: Mihai, nu vorbeam cu tine acum! Spune, Tâmplă, tu îţi dai seama ce-nseamnă, ce presupune asta?

TÂMPLĂ: Nu-i treaba ta.

PLAZ: Ionică, mi se pare mie sau eşti pe cale să tragi un rânjet?! Tu crezi că dacă i-ai tras-o, ai devenit mai capabil peste noapte sau te pomeneşti că ţi-a crescut respectul de sine, că nu-nţeleg?!

MIHAI: Ha! Domnu Plaz se teme şi de concurenţa lui Ionică! Mamă ce faţă ai face dacă ar veni Maria şi ne-ar spune că Ionică a furnizat spermatozoidul!

PLAZ: Ce? Tu n-ai face?! Dar nu vorbeam cu tine Mihai! O să vină şi rândul tău, ai răbdare! Spune Ionică! Hai să presupunem prin absurd, prin foarte absurd că Maria e atât de imbecilă încât să vină şi să spună că tu eşti tatăl copilului... ce ai face? Cum ai creşte tu un copil?

IONICĂ: M-aş descurca...

PLAZ: Bravo, Ionică! Când o să-ţi urle copilul de foame să-i spui Mariei lasă că mă descurc eu, săptămâna viitoare o să fie mai bine?! Acum Mihai, vezi că ţi-a venit şi ţie rândul.

MIHAI: Spune.

PLAZ: Tu crezi că dacă te-ai lăsat de câteva zile de băut, eşti alt om? Câte zile crezi că o să treacă până o să te apuci iar?! Ce o să faci când copilul o să-i spună Mariei că vrea să se joace cu tăticu? Nu înţelegi ce vreau să spun?! Nu face nimic, îţi spun eu ce o să faci, o să fii beat undeva printr-o crâşmă şi când o să ajungi acasă vei fii prea beat să te joci cu copilu sau să o... pe Maria, prea beat şi ca să te mai ţii pe picioare. Voi credeţi că Maria ne va spune cine e tatăl biologic? Vă spun eu că nu va face asta! O ştiu mai bine decât voi..., nu e proastă, va alege cum şi pe cine are ea chef!

TÂMPLĂ: Are dreptate.

PLAZ: Tu ce ai de comentat, Tâmplă?! Tu ia-ţi gându-n pulă şi du-te la şcoală!

TÂMPLĂ: Spuneam că ai dreptate! Nu o să ne spună cine e tatăl biologic! Mi-a spus că nu ştie şi că nici nu o interesează.

MIHAI: Cum dracu vine asta?! Dacă-i aşa, după capul ei se poate să-mi lase copilu să fie crescut de PlaZ sau –

PLAZ: Se poate Mihai! Se poate şi se pare că şi tu eşti de acord cu mine, eu sunt singurul de aici destul de bun pentru a fi tatăl copilului, sper numai să nu fie al lui Ionică!

IONICĂ: Dar ce are dacă-i al meu?

PLAZ: Nu ţin prea mult să cresc un labagiu, dar dacă... asta e!

TÂMPLĂ: Care dintre noi e mai bun, va hotărî Maria, PlaZ! N-ai de unde să ştii cum măsoară ea lucrurile, e femeie... Poate nu vrea să-şi crească copilul cu un scărar!

PLAZ: Ieşi afară! Tâmplă, te rog frumos, vezi uşa? Atunci ieşi în pula mea de mucos!

TÂMPLĂ: Gata, calmează-te am plecat!

PLAZ: Stai dracului acolo! Ionică adu 4 beri!

MIHAI: Eu nu beau!

PLAZ: Ba bei!

MIHAI: Nu.

PLAZ: Ba bei! Las-o naibii că nu mori de la o bere! Dacă nu o bei ţi-o bag pe gât cu tot cu sticlă! Tâmplă, ai o ţigară? Mersi. Parcă am înnebunit.

MIHAI: Tâmplă, dă-mi şi mie una, că nu mai am şi altfel nu pot bea! Da... parcă mai mult tu!

TÂMPLĂ: Luaţi din pachet! Ionică, tu nu vrei?

IONICĂ: Iau şi eu una.

PLAZ: Vedeţi că săptămâna viitoare o să dezgolesc scara! E aproape gata! Îmi mai trebuie ceva! Nu ştiu ce, sunt sigur că ştiam! Parcă am uitat! Nu mai pot gândi aici! O să merg câteva zile undeva!

IONICĂ: Unde?

PLAZ: Nu ştiu, Ionică, îţi dau şi ţie liber! Ne întâlnim cu o zi înainte la scară, vreau să v-o arăt înainte să o dezgolesc! Până atunci să nu mă căutaţi, vreau să fiu singur, să pot gândi zilele astea!

10.

TOŢI: Ieşi afară labagist de căcat şi scoate banii!

PLAZ: Ce faceţi aici?

TOŢI: Scoate banii labagistule!

PLAZ: Nu are niciun rost. Dacă nu sunt bani la buget... nu poate scoate din buzunarul lui...

ZADARIA: De ce nu, PlaZ? Tu cum poţi?

PLAZ: Zadaria las-o baltă!

MIHAI: Până la... ani am stat la ţară. Nu aveam animale. Maică-mea era fată de oraş cum spunea taică-mio. Nici măcar câine nu aveam. Înainte de revoluţie se angajaseră amândoi imediat după terminarea liceului. Lucrau în acelaşi loc. Taică-mio era cu 2 ani mai mare decât ea şi făcea naveta.

TOŢI: Scoate banii! Căcănarule, eşti plătit ca să scoţi banii!

PLAZ: Terminaţi naibii odată!

TOŢI: Scoate banii!

MIHAI: După ce s-au căsătorit, din banii de la nuntă şi cu ceva ajutor din partea părinţilor şi-au cumpărat o casă cu 2 camere în satul lui taică-mio. Aveam o curte imensă. Tăică-mio ar fi vrut să creştem animale. Maică-mia nici nu vroia să audă. L-a convins că n-au cum să aibă grijă de ele fiind amândoi angajaţi.

PLAZ: M-a sunat el, personal, să-mi spună să vin să vă iau de-aici!

TOŢI: Noi te plătim! Scoate banii!

MIHAI: După revoluţie, trecuseră vreo 3-4 ani de când s-au căsătorit şi tot atâţia decând mă născusem, au demisionat amândoi şi taică-mio a luat un credit vrând să cumpere 20 de porci. Maică-mea a pus mâna pe bani, a făcut un srl şi a transformat una dintre cele 2 camere ale casei în crâşmă. Totul s-a-ntâmplat foarte repede. Taică-mio o săptămână a cutreierat târgurile din satele învecinate pentru a se interesa de preţurile porcilor. Banii erau toţi în casă. Maică-mea în timpul ăsta, fără să-i spună nimic, a făcut srl-ul, a cumpărat mese şi scaune, un bar jegos la mâna a 2-a şi marfă.

PLAZ: Dacă nu vă căraţi naibii o să aveţi probleme!

TOŢI: Dacă te caci pe tine aruncă un sac pe geam!

MIHAI: Într-o zi după ce a plecat taică-mio, pe la vreo 8 au apărut 2 meşteri, au spart peretele şi au făcut o uşă de intrare din stradă, au spart gardul şi au făcut şi o poartă în dreptul uşii, au văruit şi au aranjat mobilierul, care de 2 zile stătea în şura unui vecin. Până la prânz totul a fost gata. A 2-a zi urma să vină marfa şi în următoarea zi clienţii. Taică-mio a făcut o criză de nervi şi a bătut-o. Maică-mia m-a luat în braţe şi a fugit la o vecină. A 2-a zi ne-am întors. Taică-mio şi-a cerut scuze.

PLAZ: Nu mă ajutaţi deloc cu prostia asta de demonstraţie!

TOŢI: Dacă te caci pe tine, te aşteptăm până te-ntorci de la baie!

MIHAI: După 3 ani taică-mio a mai făcut o criză de nervi. Era seara primei zile de Crăciun. Era trecut de miezul nopţii şi crâşma plină. Scandal. A bătut-o iar pe maică-mea. Am fugit iar la o vecină. A 2-a zi am mers la bunica. A 3-a zi a venit taică-mio şi-a cerut iertare, maică-mea la iertat şi ne-am întors acasă. Am transformat crâşma în alimentară, dar am rezistat doar câteva luni, câştigam foarte puţini bani.

PLAZ: O să am şi eu probleme dacă nu terminaţi!

TOŢI: Scoate banii!

MIHAI: După ce am revenit la crâşmă, taică-mio a început treptat să bea cot la cot cu clienţii. Nu era violent când se-mbăta.

TOŢI: Scoate banii!

PLAZ: Voi nu-nţelegeţi că n-are de unde!?

MIHAI: Au mai trecut vreo 5 ani. Nervozitatea şi nemulţumirea lui taică-mio au început să crească treptat. Toată lumea devenise încet vinovată de starea lui mizeră, iar maică-mea şi cu mine eram principalii artizani. Noi eram capii unei conspiraţii mondiale îndreptate exclusiv împotriva lui. Maică-mea era într-o stare asemănătoare.

TOŢI: Scoate banii!

MIHAI: Tăică-mio o lăsase groasă şi o bagase în văgăuna asta plină de beţivi jegoşi. A venit şi a 3-a criză de nervi. Aceasta s-a-ntâmplat dimineaţa şi nu noaptea ca precedentele. Maică-mea a plecat singură direct la bunica în oraş. Tăică-mio 3 zile a băut aproape în continuu. Barul îl ţineam deschis eu şi tot eu făceam şi mâncare. Încă 2 zile a fost bolnav. Toate zilele astea au trecut ca şi cum maică-mea nici n-ar fi existat. În a 6-a zi s-a trezit de dimineaţă, s-a bărbierit, m-a luat de mână şi am mers la bunica.

PLAZ: Sunteţi tâmpiţi! Dacă faceţi chestia asta doar de dragul artei, nu mă implicaţi şi pe mine!

TOŢI: Dacă te pişi pe tine, du-te la baie!

MIHAI: Am ajuns la bunica. Taică-mio şi-a cerut iertare. Nu a fost iertat. Bunică-mea m-a trimis într-o cameră şi pe el l-a dat afară. A ieşit plângând.

TOŢI: Scoate banii! Te aşteptăm!

PLAZ: Dacă tot vreţi să protestaţi faceţi-o-n pula mea împotriva masacrării delfinilor de pinguinii ucigaşi de la Polul Ecuator!

MIHAI: O săptămână a stat singur. Suna în fiecare zi să-şi ceară iertare. De cele mai multe ori răspundea bunica.

PLAZ: Da şi pentru asta aveţi nevoie de autorizaţie!

TOŢI: Dacă ţii banii în chiloţi du-te la baie şi pune-i într-o pungă!

MIHAI: A 8-a zi a dat foc la casă. Cu o zi înainte se angajase la o firmă de construcţii, care avea lucrări prin ţară. Dimineaţa a aruncat un chibrit aprins pe podeaua barului după ce aruncase toată băutura spirtoasă pe jos şi a plecat la muncă.

PLAZ: Mihai, poţi să-ţi povesteşti viaţa şi la un ceai!

TOŢI: Aruncă banii, căcănarule!

MIHAI: Aproape 6 luni nu am ştiut nimic de el. Până când într-o zi am fost anunţaţi că s-a surpat un mal de pământ peste el şi că e internat în oraş. Am mers cu maică-mea la el. Era inconştient. Am plâns amândoi. Nu a supravieţuit.

TOŢI: Scoate banii!

PLAZ: Uite cum facem!

TOŢI: Scoate banii!

MIHAI: Într-un an a murit şi bunica. Între timp maică-mea se angajase, dar ne descurcam mai mult cu pensia bunicii. A vândut vechea noastră curte şi am mai dus-o încă aproape un an. Apoi a murit şi ea. Vara. Tocmai terminasem primul an de facultă. Am vândut apartamentul şi mi-am luat garsoniera în care stau acum. Îmi trebuiau bani să termin facultatea. Şi nici nu-mi permiteam să plătesc consumul la un apartament de 3 camere.

TOŢI: Scoate banii!

PLAZ: Mergem într-un local, vă fac eu câte o bere şi ascultăm toţi povestea lui Mihai.

MIHAI: Am terminat. Dacă vreţi vă povestesc ce mi se va întâmpla în viitor...

TÂMPLĂ: Care viitor?

MIHAI: Ha-ha! Ce glumă bună Tâmplă! Hai să ne cărăm, oricum nu ne bagă nimeni în seamă.

TOŢI: Noroc cu PlaZ.

11.

IONICĂ: Chiar trebuie să mergem până la capăt?

PLAZ: Da, Ionică, trebuie! Abia la capăt o să înţelegeţi care-i faza!

ZADARIA:Mai e mult?

PLAZ: Doar câteva trepte, Zadaria!

MARIA: Un perete?

PLAZ: Da, Maria, un perete!

MIHAI: Şi unde-i nesfârşitul atunci?

PLAZ: Mihai, nu-i tocmai un perete! E o poartă!

IONICĂ: Ăştia-s chiloţii noştrii?

PLAZ: Da, Ionică.

TÂMPLĂ: Sau un portal...

PLAZ: Sau un portal, Tâmplă...

ZADARIA: Tare, un fel de nimic! Maria, nu ştiu dacă ar trebui să te întreb aici asta, dar acum mi-a venit, tu ştii cum ar trebui să arate tatăl pe care-l vrei pentru copilul tău?

TOŢI: Copilul nostru!

MARIA: Nu ştiu, Zadaria! Nu prea ştiu cum aş vrea să fie! Mai mult ştiu cum nu aş vrea să fie! Nu aş vrea să fie ca taică-mio!

ZADARIA: De ce?

MARIA: Era un om căruia îi plăceau sporturile violente şi alcoolul, singurul hoby după câteva pahare era să o alerge pe maică-mea pe scările blocului. A murit acum 2 doi ani.

TOŢI: Ne pare rău.

MARIA: Era un om prea mândru, nu suporta să fie făcut de ruşine şi era imposibil să nu-l facă cineva de ruşine! La serbarea din grupa mare a venit şi el. Atunci a venit prima dată să mă vadă la o serbare, nu ştiam că o să vină. L-am văzut când am intrat pe scenă, sala era plină de părinţi, dar eu îl vedeam doar pe el. Am început să tremur, în acelaşi timp îmi era teamă şi eram fericită că a venit să mă vadă, pe atunci îl adoram pe taică-mio. Aveam de spus o poezie de 4 strofe, după prima am început să tremur din ce în ce mai tare, aveam impresia că-mi tresare rochiţa pe mine din cauza bătăilor inimii. Au începu să-mi lăcrimeze ochii am mai bâlbâit cumva o strofă. Îl vedeam printre lacrimi pe taică-mio care devenea din ce în ce mai nervos şi mă fixa cu o privire inuman de rece. M-am oprit, mi-am tras răsuflarea, am încercat să încep a 3-a strofă, dar nu mai ştiam nimic, trăgeam de nervi cu mâinile de rochiţa care începuse să crape. Am izbucnit în hohote şi am fugit în braţele lui taică-mio, care m-a prins de mijloc, m-a ridicat puţin în aer şi mi-a spus du-te la maică-ta!

TÂMPLĂ: Taică-mio, n-a fost niciodată la serbări! Nici măcar într-a 8-a nu a venit! Şi noaptea când am ajuns acasă de la banchet, eram mort de beat, mi-a spus, Tâmplă, eşti un om slab, dacă ai început aşa de la vârta asta nu o să ajungi nicăieri!

PETRICĂ: Tata venea de fiecare dată! Cu o zi înainte mă-ntreba: Petrică ţi-ai învăţat poezia? Of, prostu lu tata, lasă că ne descurcăm noi! Venea, se aşeza în primu rând şi-mi şoptea toată poezia!

MIHAI: Eu nu m-am dus niciodată la serbări! Mergeam cu bătrânu la pescuit! Când eram mic, mă-nţelegeam bine cu el, decând am rămas prima dată corigent la mate nu mai vorbim! Şi când i-am zis că am luat examenu şi o să fiu profesor de română mi-a spus că dacă vreau să mor de foame şi să-şi bată joc elevii de mine n-am decât că pe el îl doare undeva. Apoi a murit.

ZADARIA: Şi taică-mio îşi face planuri mari cu mine, de când am intrat la faculta aia din Anglia, e tot cu Zadaria-n sus şi-n jos pe la toţi prietenii lui!

PLAZ: Eu mă-nţeleg bine cu bătrânu meu şi acum. Abia aştept să prind câte-o săptămână liberă să dau o fugă acasă... de fiecare dată cum ajung ne ducem în beci, ne punem pe băut şi-mi povesteşte faze din armată. La 14 ani când mi-am făcut buletinu am tras prima beţie cu el în crâşma din sat. La 17 ani m-a luat şi m-a dus la o prietenă de-a lui. No, hai că-i vremea să-ţi începi şi tu viaţa de bărbat! Pe drum i-am spus că mi-am rezolvat singur problema asta cu fiica veccinului! M-a bătut pe umăr şi mi-a spus bun băiat! Nu-i bai! Acuma o să-nveţi treabă de la o femeie ca lumea!

Atâta doar că altfel nu m-a învăţat nimic, nici măcar să bat un cui! Mi-am zdrobit singur degetele vreo săptămână şi când mă pansa maică-mea îşi bătea joc de mine şi îi spunea: Lasă-l tu că-i trece! Dacă n-are de lucru aşa-i trebuie!

Când i-am spus că vreau să fiu artist plastic m-a bătut pe umăr şi mi-a spus că din partea lui pot să mă fac şi astronaut! Atunci simţeam că-l urăsc... dar mi-a trecut repede.

Ştiţi ce se află în spatele peretelui?

TOŢI: Nu.

PLAZ: Gândiţi-vă! Ce-ar putea fi în spatele sfârşitului!?

TOŢI: Nu ne dăm seama! Ce?

PLAZ: Începutul!

MARIA: Vrei să spui că suntem aproape în locul de unde am pornit?

PLAZ: Da, Maria! Aproape în locul de unde am pornit şi la acelaşi nivel, adică la nivelul solului!

MARIA: Trebuie să vă spun ceva!

TOŢI: Te-ai hotărât?

MARIA: Nu, Tâmplă! Nu mai e nevoie!

TOŢI: Adică?...

MARIA: Adică... da! Nu sunt însărcinată.