Harbuzzia, de Laurentiu Budau


PERSONAJELE:

HARBUZZ

CHIPĂRUŞ

ASTROLOGUL

MĂTURĂTOAREA

BĂGĂTORUL-DE-SEAMĂ

PEPENE

PAJUL MICHEL

PĂTLĂGICĂ

VRACIUL

MAMA

GOGONEL

PRIMUL SOLDAT

AL DOILEA SOLDAT

AL TREILEA SOLDAT

MANDARINĂ

USTUROI

CONOPIDĂ

VÂNĂTĂ 
 
 

1. Regatul Harbuzziei

(Harbuzz, Chipăruş, Astrologul, Măturătoarea, Băgătorul-de-seamă
 

HARBUZZ: Măturaţi ograda, stârpiţi puricii. Să facem impresie bună. Bună!

CHIPĂRUŞ: Prima impresie contează, mărite, că pe urmă...

HARBUZZ: Taci, lepră! Dă fuga la magazie. Să nu uite de sare.

CHIPĂRUŞ: Sare?!

HARBUZZ: Trebuie să întâmpinăm cu ceva oaspetele nostru... Adu şi nişte colăcei din uscător.

CHIPĂRUŞ: Colăcei? Uaaa!!!

HARBUZZ: Şi nişte cârnaţi... pentru mine. Cu usturoi!

CHIPĂRUŞ: Uaaa!!! Uaaa!!!

HARBUZZ: Marş!... Şi acum aduceţi-mi tronul. Tronuleţul meu cel scump şi drag.

ASTROLOGUL: “E ceva putred în Danemarca!”

HARBUZZ: Lasă filozofia, cobe. Ajută-mă să pun covorul.

ASTROLOGUL: Cel cu zodiacu’?

HARBUZZ: Ălălalt... cu floricele. Să nu creadă cine ştie ce... să nu cotcodăcească.

BĂGĂTORUL-DE-SEAMĂ:  Împărate Harbuzz, am pus urechea şi am auzit zarvă... tam-tam... Du-du-ie!

HARBUZZ: Ah, coroana!!! Unde mi-aţi pus coroana?!

ASTROLOGUL: Încă n-au apucat să ţi-o lustruiască. E vânătă.

HARBUZZ: Aduceţi-o şi aşa.

CHIPĂRUŞ: Mulţi văd, puţini cunosc.

ASTROLOGUL: Unu minus unu.

HARBUZZ: Sictir!

BĂGĂTORUL-DE-SEAMĂ:  Duduie, duduie!

CHIPĂRUŞ: Se lasă cu strigături.

HARBUZZ: Tăticuţule, ce bairam o să tragem. 
 

(Se aude soneria la uşă.) 
 

MĂTURĂTOAREA (autoritară): Până nu termin cu măturatul, nu mişcă nimeni! (către Harbuzz) Saltă picioarele! (către ceilalţi) Voi, ceilalţi, în colţ!

TOŢI: Ceee?!

MĂTURĂTOAREA: Nasul la perete!  
 

(Măturătoarea termină de spălat sala tronului şi iese bombănind. Soneria continuă să sune.) 
 

HARBUZZ: Ce staţi ca nişte repetenţi la tablă?... Purtaţi-vă ca nişte curteni!

MĂTURĂTOAREA: El e! El! Dumnealui!

HARBUZZ: A şi sosit?

MĂTURĂTOAREA: Îhâ!

HARBUZZ: Frăţiorul meu?

MĂTURĂTOAREA: Jur! Are un nasture rupt.

HARBUZZ: Dup-atâta amar de ani...

BĂGĂTORUL-DE-SEAMĂ:  Era şi timpul. Îmi amorţise urechea.

HARBUZZ: Gata. Aduceţi tălmaciul!

BĂGĂTORUL-DE-SEAMĂ:  E bolnav... suferă.

HARBUZZ: Ceee?

MĂTURĂTOAREA: A înghiţit rece. A răguşit.

CHIPĂRUŞ: Cârâie.

HARBUZZ: Îi tai momiţele, îl castrez.

MĂTURĂTOAREA: I s-au umflat urechile, nasul

BĂGĂTORUL-DE-SEAMĂ: Ce facem? Pepene face treişpe-paişpe la poartă.

CHIPĂRUŞ: Îi dăm drumul?

HARBUZZ: Să mai aşteptăm.

ASTROLOGUL: Dacă nu-l primim acum, cine ştie dacă mai vine până la toamnă...

HARBUZZ: Crezi?

ASTROLOGUL: Să-l primim cât sunt drumurile bune... cât nu se schimbă vremea. (soneria continuă să sune insistent)

CHIPĂRUŞ: Prea ne grăbim, ca mireasa... Poate mai stăm. Poate mai analizăm.

HARBUZZ: Cât?! Eu, unul, m-am săturat.

MĂTURĂTOAREA: A crezut că nu mai suntem acasă… A tăiat-o!

HARBUZZ: Aoleu! Fă paşi! Fugi după el!

MĂTURĂTOAREA: Zborrr! 
 

2.Idem

(Harbuzz, Pepene, Chipăruş, Astrlogul, Măturătoarea, Pajul Michel
 

HARBUZZ: Astrolog, tilinca!  
 

(Astrologul intonează marşul. Se deschid uşile. Intră, pedalând pe o bicicletă stranie, împăratul Pepene însoţit de doi curteni, care aleargă în urma lui protejându-i trena. Pepene coboară din şa şi se repede să-l îmbrăţişeze pe Harbuzz.) 
 

HARBUZZ (disperat): Stai! Încă nu! Nu! Mai întâi, protocolul!

PEPENE: Scuze, uitasem!

ASTROLOGUL: Pepene I-ul, împăratul Pepeniei. Imnul! (Se intonează imnul Pepeniei)

Hopa, hopa, dovlecele

Hopa, hopa, mititele

Să te ude ploile,

Să te bată soarele,

Măi, măi! 

Harbuz, împăratul Harbuzziei. Imnul!

(Se intonează imnul Harbuzziei)

Hopa, ţopa, bostănele,

Ţopa, hopa, frumuşele,

Să te scalde soarele,

Să-ţi crească  curpenele,

Măi, măi,

Măi, măi!

PEPENE: Ah!

HARBUZZ: Ah!

PEPENE: Ah! Ah! Ah!

HARBUZZ: În sfârşit!

PEPENE: În fine!

HARBUZZ: În definitiv!

PEPENE: Odată şi odată!

HARBUZZ: A sosit ceasul...

PEPENE: A sosit momentul...

HARBUZZ: De mult aşteptat...

HARBUZZ: Neaşteptat...

HARBUZZ şi PEPENE: Al revederii noastre!

MĂTURĂTOAREA: V-am spus că se descurcă şi fără împăiatul ăla...

CHIPĂRUŞ: Ce caşti gura aici? Şterge-o, la spălătorie!

PEPENE (confidenţial): Frate Harbuzz, am deseară o partidă pe care n-o pot amâna... Să fim expeditivi.

HARBUZZ: “Expeditivi”?!... Asta cum ar suna în harbuzzeşte?

PEPENE: Adică să n-o lungim. Deci... Michel!

PAJUL MICHEL: “Frate Harbuzz... cu multă satisfacţie, am aflat despre desprinderea grădiniţei pe care o conduci din marile sere ale împăratului Pătlăgică... (Pajul se opreşte, brusc, din citit) Să citesc şi asta sau...

PEPENE (consultând papirusul cu atenţie): Nu, nu. În nici intrun caz, nu.

PAJUL MICHEL: “... Suntem de acelaşi soi. Cândva...”

PEPENE: Vreo câteva veri în urmă.

HARBUZZ: Zeci!

PAJUL MICHEL (liric): “... între grădinile noastre nu era niciun fel de gard. Doar un simplu pârâiaş...”

HARBUZZ: Fluviu!

PEPENE (nostalgic): Pe care, în verile secetoase, îl puteai trece cu piciorul.

HARBUZZ: Asta dacă erai uriaş... dacă erai dinozaur. Îmi aduc bine aminte, ce naiba, doar sunt şi eu băiat de la ţară.

PEPENE: Ce s-o mai întindem, Harbuzzică... Eşti mare, bă, te felicit! (către toată sala) Bravo, dragilor! Aţi făcut o treabă mare.

CURTENII: Mare! Ma-re!

PEPENE: Şi... (către Harbuzz care plânge) Dă-mi voie, să te pup!

HARBUZZ: Pe obraz! Pe obraz!

PEPENE (încet): Mă rog, cum vrei. (tare) Am onoarea să fiu primul care... care... care...

HARBUZZ: Care ce?

PEPENE: Scuză-mă, am un lipsus. (pajul îi şopteşte la ureche) Aha... Da... Deci am onoarea să fiu primul care...

HARBUZZ: “Care”?!

PEPENE: Nu mă mai întrerupe. Deci, care îţi recunoaşte... independenţa! Ţa-ţa-ţa! (în şoaptă, către pajul Michel) Cine a redactat discursul ăsta tâmpit?

PAJUL MICHEL: Dumeavoastră.

PEPENE: Se mai întâmplă.

HARBUZZ: Pepenică, ai fost tare. Cu propoziţia asta trebuia să începi. (către servitori) Aduceţi şampania şi zacusca. Porţie dublă. Triplă! 
 

(Se aduce şampania şi zacusca. Toasturi. Se aruncă confetti şi serpentine
 

PEPENE: Harbuzzică, dragă, ce nume spuneai că i-ai pus grădiniţei tale?

HARBUZZ: Harbuzzia, dragă Pepenaş... Se scrie cu doi de zet.

PEPENE: Frumos, merge. (bate cu linguriţa-n pahar) Linişte! Puţină, linişte! (muzica se-ntrerupe, se face o linişte mormântală. Se aude o muscă patinând pe chelia lui Michel) Trăiască Harbuzzia noastră liberă şi suverană!

HARBUZZ: “Noastră”?! Care “a noastră”?! (îi şopteşte disperat, lui Pepene, la ureche) Şi independentă... şi in-de-pen-den-tă...

PEPENE: Fie. (tare) Şi independentă! Tă-tă-tă!

CURTENII: Zum-zum! Bâz-bâz-bâz!

Zum-zum! Bâz-bâz-bâz!

HARBUZZ: Trăiască fratele Pepene, I-ul!

CURTENII: Zum-zum! Bâz-bâz-bâz!

Zum-zum! Bâz-bâz-bâz!

HARBUZZ: Şi, pe deasupra, să trăiesc şi eu. Aşa.

CURTENII: Bum-bum! Fâs-fâs-fâs!

CHIPĂRUŞ: Las’ că-i bine!

HARBUZZ: Desertul! Să vină acadelele! Să vină ouăle de struţ! 
 

3. Acelaşi decor.

(Harbuzz, Chipăruş
 

Peste tot se zăresc urmele jalnice ale ospăţului. Măturătoarea face ordine. Harbuzz doarme în tron, sforăind zgomotos. Când Măturătoarea ajunge în dreptul lui Harbuzz, acesta îşi ridică automat picioarele, lăsând-o să-şi facă datoria. 
 

MĂTURĂTOAREA: Să mai prind pe vreunul că intră încălţat... îi rup cotonoagele.

CHIPĂRUŞ  (căscând larg): O făcurăm şi pe asta. (ia o pană şi-l gâdilă pe Harbuzz pe nas) La muncă, zeitate. La treabă, că s-a crăcănat de ziuă...

HARBUZZ (prin somn): Şi liberă... şi independentă... şi suverană… Nă-nă-nă!

CHIPĂRUŞ (ironic): Nu înţeleg; e treaz sau visează?!

HARBUZZ (prin somn): Nori... steluţe... fluturaşi...

CHIPĂRUŞ: Asta-i! Hai, copăcel, copăcel împărăţele!

HARBUZZ (mahmur): Împărăţel? Eu “împărăţel”?!... De azi înainte să-mi spui “sire”.

CHIPĂRUŞ: Bine, împărăţele... bine, sirişor... sus... sus. Să aduc nişte moare?

HARBUZZ: Las’ că nu moare nimeni... Trezeşte-l pe Pepenaş, să tragem nişte table... Să aducă şi nişte nectar... băutura zeilor.

CHIPĂRUŞ: S-a terminat, n-a mai rămas nici strop.

HARBUZZ: Păcat... Aşa de repede?!

CHIPĂRUŞ: Da.

HARBUZZ: Bine, cheamă-l atunci pe Pepenaş, pe frati-miu...

CHIPĂRUŞ: Tţ! A zburat.

HARBUZZ: La vârsta lui?!... N-am ştiut că se antrenează la nivelul ăsta extrem.

CHIPĂRUŞ: După ce aţi sporovăit (cât aţi mai sporovăit!), şi-a luat suita şi coborâta şi a plecat la deal, fluierând.

HARBUZZ: Fluierând?!... Despre ce-am sporovăit. Adu-mi aminte ce-am uitat... Varsă!

CHIPĂRUŞ: Spuneaţi să trimitem răsadurile noastre, cu acte-n regulă, în Pepenia... să le studieze tehnologia.

HARBUZZ: Aşa?!... Şi despre ce, despre ce-am mai vorbit?

CHIPĂRUŞ: Ştiu eu?... Parcă să dărâmaţi gardul vechi de lângă pârâiaş... ori să-l mutaţi...

HARBUZZ: Asta-i bună. Bună!... Unde să-l mutăm?

CHIPĂRUŞ: Lângă coteţul lui Pătlăgică... în spatele casei.

HARBUZZ: Aoleu!... Am spus eu gogomănia asta?!

CHIPĂRUŞ: Cronicarul a notat, conştiincios, tot; chiar şi zgomotele de fond, alimentate de ciocnitul potirelor noi de cleştar.

HARBUZZ: Spălaţi-i insistent creierul cu apă de var... Şi?! Asta e tot?  
 

(Harbuzz se plimbă prin sala tronului, cu mâinile la spate, gânditor şi impacientat)  
 

CHIPĂRUŞ: Greul de-acuma începe... Şi mai spuneaţi că...

HARBUZZ: Taci!!! Mă doare ficapul. Splina... Şi a mai auzit cineva toate astea?

CHIPĂRUŞ: Nu prea. Servitoarea, Băgătorul-de-seamă, Astrologul...

HARBUZZ: Brr! E lată, Chipăruş!

CHIPĂRUŞ: Şi eu care credeam că e mai mult lungă decât groasă... Da, împărate... da, sire... E crăcănată rău!

HARBUZZ: Aşa, aşa. Mă bucur că, la punctul ăsta sensibilos, suntem de acord... În aceste momente primordiale, am nevoie de un ministru deştept care să mă acopere să nu răcesc... Brr!

CHIPĂRUŞ (prompt): Eu sunt!

HARBUZZ (îl priveşte stupefiat): Tuuu?!... Unde ţi-ai desăvârşit studiile?

CHIPĂRUŞ: Mai întâi la coada vacii şi apoi... la coada ursului.

HARBUZZ (mirosindu-l): Da, da. Te cred pe cuvânt. Scrie! (dictează teatral) “Decretul numărul unu al împăratului Harbuzz”

CHIPĂRUŞ (sârguincios): De cheful numa’ unu al împăunatului Horsup...

HARBUZZ: Ia să vedem ce-ai mâzgălit acolo… Hieroglifele la interval! (îşi pune nişte ochelari uriaşi şi se face că analizează cu atenţie extremă) Nu e rău... La coada ursului, zici?!... Te fac prim-ministru! 
 

4. Regatul Patlagia

(Pătlăgică, Vraciul, Mama, Chipăruş, Gogonel
 

Mama lui Pătlăgică încearcă să-l adoarmă  pe acesta întrun cărucior nichelat.  
 

PĂTLĂGICĂ:  Ah! Ce m-a stropit umflatul ăla!

VRACIUL: Calmaţi-vă, majestate... relaxaţi-vă!

MAMA: Hai, ascult-o pe mami a ta... bebeluşule!

PĂTLĂGICĂ:  Ăăă! Ăăă! Aaaah!

MAMA: Încetează cu istericalele... se cojeşte vopseaua... Mă calci pe vrej!

VRACIUL: Majestate, sunteţi vaccinat de mânuţele mele proprii şi personale... Sunteţi imun! I-mun!

PĂTLĂGICĂ:  Să-mi facă el una ca asta... cel mai bun prieten al meu... Borţosul!!!

MAMA: Aşa e, ce-i trebuia grădină proprie. În serele noastre totul e condiţionat. Apeşi pe un buton şi cade ploaia; apeşi pe un altul şi tună... îngrăşăminte avem berechet, lumină ultra-violentă...

VRACIUL: Ultravioletă, doamnă!

MAMA: Obraznicule!

VRACIUL: La noi găsea medicamente pentru toate bolile sale închipuite... injecţii.

MAMA: Totul calculat până în cele mai mici amănunte. Instalaţii vechi dar sigure.

VRACIUL: “Pătlăgică şi Mama/ Mama şi Pătlăgică”

PĂTLĂGICĂ:  Mami, da în serele noastre bate vântul?!

MAMA: Ce prostie. De asta nu-i nevoie, poate distruge plantele, uniformitatea culturilor...

VRACIUL: Pneumonie... reumatism... friguri galbene!

PĂTLĂGICĂ:  Vedeţi, poate de asta a şters-o; poate că-i lipsea vântul... briza.

MAMA: Mofturi. Să vedem ce-o să pape în Barbuzia aia a lui.

VRACIUL: Harbuzzia, doamnă. Se scrie cu doi de zet!

MAMA (iritată): Nu te plătesc ca să mă corectezi... mocofane!

VRACIUL: Permiteţi-mi să mă retrag, lady!

MAMA: Ieşi! (către Pătlăgică) Nu te agita; găseşte mama o soluţie... Hai, roagă-te!

PĂTLĂGICĂ:  Lujer, lujeraşul meu!  
 

(După rugăciune, Pătlăgică adoarme instantaneu. Din când în când tresare prin somn. Mama, grijulie, îl înveleşte apoi sună delicat dintr-un clopoţel de argint.) 
 

CHIPĂRUŞ: Am venit în galop. Nici n-am apucat să mă şterg pe picioare.

MAMA: Remarc... Cam noroioasă Barbuzia aia a voastră. Ceva proaspăt?

CHIPĂRUŞ (aproape urlând): Raportez încovoiat că Harbuzz se scarpină! Iese, de două ori - noaptea!... Adoră ţelina!... Râgâie!

MAMA: Şşt! Majestatea sa imperială, Pătlăgică, meditează. (mai familiar) Şi nici eu nu sunt surdă... poţi să-mi spui, restul, la ureche... 
 

(Chipăruş şi mama lui Pătlăgică stau, unul lângă altul, discutând încet. Din când în când împărăteasa chicoteşte
 

MAMA: Termină-ţi ceiuţul cu lapte şi şterge-o. Să nu ţi se simtă lipsa... Hai, ce mai aştepţi?!

CHIPĂRUŞ: N-aţi uitat nimic?

MAMA: Parcă... nu.

CHIPĂRUŞ  (cu subînţeles): Nimic nimic?

MAMA (luminată): Aaa!... Cu meancolita asta a lui Pătlăgică, parcă mi-am pierdut şi eu capul. (scoate dintr-o cutie cu jucării un clopoţel) Ţine unul, ba nu... doi!

CHIPĂRUŞ: Ooo! Sărut-mâna! Picioruşele!

MAMA (ademenitoare): ...Dar de ăsta mare... ce zici?

CHIPĂRUŞ: Face cât toată colecţia mea.

MAMA: Îl vrei?!... Cling-cling!

CHIPĂRUŞ: Daţi-mi-l! Ştiţi că nu pot trăi fără el!... Cucuriguuu!

MAMA: Ha-ha! Băieţelul aşteaptă să pună mâna pe jucărioară... Cuminte-cuminte!

CHIPĂRUŞ: Da, daaa... daţi-mi-l, vă rooog!

MAMA: Pe ăsta îl vei avea doar în ziua cea mare... dacă ai să fi un băieţel silitor.

CHIPĂRUŞ: Ooo! (dispare)

MAMA: GOGONEL! SĂ INTRE MAREŞALUL GOGONEL!!!

GOGONEL (apărând parcă din pământ): Mareşalul Gogonel aşteaptă ordine! Dispoziţii! Porunci! Guturai!

MAMA: Lasă scălâmbăielile. Ce-ţi mai face reumatismul, mareşale?

GOGONEL: Mai bine. Noroc de clima constantă a Patlagiei; deşi, fie vorba-ntre noi, e puţin cam umedă.

MAMA (îl ia, afectuoasă, de braţ şi se plimbă cu el prin salon): Uite pentru ce te-am chemat, Gogonele, dragă... scumpule...

GOGONEL: Sunteţi foarte familiară astăzi... Mă flataţi!

MAMA: Ce-ai zice de-o mică vacanţă... să-ţi îngrijeşti sănătatea. Ai putea să iei şi “băieţii” cu tine.

GOGONEL: Felcerul imperial îmi recomandase aşa ceva, dar... n-am îndrăznit să vă tulbur.

MAMA: De mult timp nu m-a mai tulburat nimeni... Ce modest!

GOGONEL: Într-adevăr!

MAMA: Ce-ai zice de-o insuliţă, de un loc liniştit, de o oază?

GOGONEL: Exprimaţi-vă!

MAMA: Se începe cu haş.

GOGONEL: HAWAY?!!!

MAMA: Se vede că dibuieşti bine geografia... Mai încearcă.

GOGONEL: HAITI?!!!

MAMA: BARBUZIA! 
 

(La auzul numelui, mareşalul se ascunde, cu o extraordinară uşurinţă, sub căruciorul în care sforăie Pătlăgică
 

GOGONEL: Prefer să-mi păstrez reumatismul. E mult mai convenabil.

MAMA (aparte): Trântorul! (direct) Mareşale, fii bărbat, ce naiba. Fii legumă! Fii mareşal!... Vrei ca mâine-poimâine să vină toţi barbuzenii ăia amărâţi peste noi şi să ne distrugă serele?...

GOGONEL (chiţcăind): Nu...

MAMA: ...Sistemele noastre de irigaţii?...

GOGONEL (firesc): Nu.

MAMA: ... Lumina noastră artificială... Lămpile noastre cu gaz!

GOGONEL (îngrozit): Nuuu!

MAMA (plusând): Aerul nostru condiţionat!

GOGONEL (mugind): Nuuu! Nuuu!

MAMA: Atunci...

GOGONEL: Atunci ce?!

MAMA: Drepţi! Pas alergăreţ! Direcţia: Barbuzzia!... Prrr! Ia şi plăcinta asta pentru băieţi. E cu fistic... din import.

GOGONEL: Aveţi mijloace de convingere admirabile. Profunde. Dulci.

MAMA: Te cred. Executarea!!! 
 

5. Harbuzzia. Sala tronului. 

(Astrologul,Harbuzz, Tronul, Chipăruş
 

ASTROLOGUL: Deci alunica asta suntem noi, iar lăfăita asta din dreapta – Patlagia.

HARBUZZ: Broasca asta?! Fuuu!

ASTROLOGUL: Nu putem sta cu dosul în două luntri... ori cu Patlagia ori cu Pepenia; altfel ne ia alizeul.

HARBUZZ: Dacă am da cu banul... ce zici?

ASTROLOGUL: Bine. Pajură!

HARBUZZ: Eu “cap”. (aruncă cu banul) Ia vezi ce-a ieşit, că pe mine mă ustură ochii.

ASTROLOGUL: Ce să iasă... pajură.

HARBUZZ: Mda, să mai încercăm. Ia vezi acum.

ASTROLOGUL: Tot aia.

HARBUZZ: Mâine ne apucăm de gard.

ASTROLOGUL: Mâine? De ce nu azi?

HARBUZZ: D-aia! Vreau să mai stau măcar o zi în tronuleţul meu scump şi drag... să respir aerul munţilor.

ASTROLOGUL (pipăind tronul): E o rablă. Scârţâie. În curând va ajunge obiect de muzeu.

HARBUZZ: Oare?

ASTROLOGUL: Ar putea sluji foarte bine şi de coteţ.

HARBUZZ: Cheamă-l pe Chipăruş. Să vină cu muzicuţa. 
 

(Astrologul pleacă după Chipăruş. În sală intră Măturătoarea care începe curăţenia. Harbuzz îngenunchează în faţa tronului şi începe să bocească.) 
 

HARBUZZ (jalnic): Tronuleţule... tronuleţule... cum am să te pot părăsi...

TRONUL (la fel): Cum ai să mă poţi părăsi...

HARBUZZ: Orfana mea...

TRONUL: Orfănelul meu...

HARBUZZ: Te-am cioplit din lemn de plutăăă...

TRONUL (intrigat): De ce din lemn de plutăăă?!

HARBUZZ: Treaba mea. Mâine... mâine te părăsesc...

TRONUL: Nu mă părăsi... Crudule!

HARBUZZ: Eu “crud”?! Netrebnico!

TRONUL: Blegule!

HARBUZZ: Ceee? Eu te-am făcut, eu îţi dau foc. 
 

(Între timp, la această replică, servitoarea ajunge în spatele tronului, de unde îl mătură afară pe Chipăruş.) 
 

CHIPĂRUŞ: Cu-cu!

HARBUZZ: Tu erai?! Ah, îţi rup picioarele, dacă te prind... Măgarule! 
 

6. Undeva la graniţă.

(Gogonel, Primul soldat, Al doilea soldat, Al treilea soldat,Mama
 

GOGONEL: Noi reprezentăm lumea bună, civilizaţia. Aşa că, mai curăţaţi-vă dinţii, nasurile, mai spălaţi-vă şosetele înainte ca să se pietrifice definitiv... Ce dacă sunteţi în Harbuzzia, trebuie să impuneţi respect. Respect, mocofanilor, respect!

PRIMUL SOLDAT: Şefule, lasă gargara. Unde-s porţiile, haleala?!

GOGONEL: Rabdă. Soldatul patlaginez nu trebuie să dea dovadă de lipsa de perspectivă, neinstruitule! Dacă ar şti regina-mamă cu ce vegetale trebuie să cuceresc universul...

SOLDAŢII: Cunoaştem pla-ca!

GOGONEL (continuă netulburat):... m-ar sanctifica, m-ar serafimiza.

AL DOILEA SOLDAT: Când mergem acasă burtosule, ai?

AL TREILEA SOLDAT: Să ne mai schimbăm şi noi ţoalele.

AL DOILEA SOLDAT: Să facem băiţă.

PRIMUL SOLDAT: Să ne urcăm în corcoduşi şi să căutăm puicuţele de ouă.

AL DOILEA SOLDAT: Să culegem floricele.

AL TREILEA SOLDAT: Frecăm menta degeaba pe aici.

GOGONEL: Aşteptăm ordine... Ordine, infantililor! 
 

(se aude sunetul goarnei
 

SOLDAŢII: Potolul! A venit potolul! Mâncărica! (intonează cazon) Potol, potol, potol, potol. Stomacul nostru-i goool!

MAMA: Servus, pătlăgelelor!

SOLDAŢII: Săru-mâna dar-ling!

MAMA: Ce copilaşi fermecători. Toţi cu ochii albaştri – toţi cu păru’ blond. Ia vedeţi ce-am adus în coşuloi. 
 

(ca la un semnal mut şi fără o comandă vizibilă soldaţii se reped cu disperare asupra coşuloiului. Îmbulzeală, hărmălaie.) 
 

MAMA (ironică, către Gogonel): Văd că nu ardeţi gazul de pomană. Vă rupeţi în spate de-atâta muncă. Vă rupeţi în dos.

GOGONEL (ruşinat): Facem şi noi ce putem. Servim Patlagia!

MAMA: Fâs!

GOGONEL: Jur pe iataganul meu!

MAMA: Pe ceee?!

GOGONEL: Pe vipuştile mele!

MAMA: Miauuu!

GOGONEL (smiorcăindu-se): Nu mi-a mai rămas nimic pe ce să mă jur. Dacă aţi ştii cât sufăr!

MAMA: Văd. Ţi-a crescut burta.

GOGONEL: Daaa?!... Din cauză de nefolosinţă.

MAMA: Vreau să aud cum le-aţi inundat culturile, cum le-aţi presărat sare pe straturi, cum aţi împrăştiat borcanele cu gândăcei, cum aţi smuls răsadurile!

GOGONEL: Răsadurile? Ne sar vecinii în cap.

MAMA: Da. Asta-i doare pe ei cel mai mult. Să simtă că fără serele noastre nu sunt nimic.

GOGONEL (vesel): Chiar aşa, doamnă, fără noi nu sunt nimic. Ni-mic!

MAMA: Vezi că te repeţi. Taci! 
 

7. Vistieria Harbuzziei.

(Astrologul, Harbuzz, Măturătoarea, Chipăruş, Băgătorul-de-seamă
 

ASTROLOGUL: Degeaba!

HARBUZZ: Scotoceşte, scotoceşte!

ASTROLOGUL: Puşculiţa-i goală, împărate. S-a zis cu îngheţata, s-a zis cu siropul de pere. Pesmeţii ne mănâncă.

MĂTURĂTOAREA (cu subînţeles): Poate o fi ştiind Chipăruş ceva...

HARBUZZ (animalic): Ce-ai făcut cu banii, barbugiule?

CHIPĂRUŞ: Păi...

HARBUZZ: Pivniţa te mănâncă!

MĂTURĂTOAREA: Mărturiseşte! Te-am văzut cum scotoceai în halat.

HARBUZZ: Ai?!

CHIPĂRUŞ: I-am pus la ciorap, la colţun, la şosetă.

MĂTURĂTOAREA: Descălţarea!!! Sari din papuci!

HARBUZZ: Care şosetă? Ce şosetă?!

CHIPĂRUŞ: ... A lu’ Pătlăgică, acolo e mai sigur.

HARBUZZ: Oare?

CHIPĂRUŞ: Păi cu instabilitatea asta... Mi-a dat şi chitanţă.

HARBUZZ: El?! Nu ştiam că obişnuieşte.

CHIPĂRUŞ: Da. Uite ce scrie aici.

HARBUZZ: Negru pe alb... Citeşte tu.

CHIPĂRUŞ: “Oricând şi oriunde

De ei voi răspunde.

Înapoi îi veţi avea

Când vă  veţi privi... ceafa!

Ha, ha, ha. Tra, la, la!

Pătlăgică  fără frică.”

TOŢI  (cu admiraţie sinceră): Ce stihuri!

ASTROLOGUL: Imperiale!

CHIPĂRUŞ: Ce rimă!

TOŢI (cu admiraţie şi mai sinceră): Sublimă!

HARBUZZ (încântat): În sfârşit pot să am şi eu încredere în cineva. Ai făcut o afacere minunată. Te felicit. Te avansez.

CHIPĂRUŞ (declamator): Gândurile mele sunt numai la Harbuzzia noastră/ Să prospere, să se salte, să se altoiască!

ASTROLOGUL: Ah, poezia asta e molipsitoare!

BĂGĂTORUL-DE-SEAMĂ:  Barosane, se usucă culturile. Nu mai avem niciun strop de apă. Sacaua e goală... mucegăieşte!

HARBUZZ: Ceee?!

CHIPĂRUŞ: Lasă fleacurile, agitaţia. Avem treburi mai importante; naţionale.

BĂGĂTORUL-DE-SEAMĂ:  Mai importante decât culturile?!

CHIPĂRUŞ: Îhâ! Spune şi tu, împărate, ceva.

HARBUZZ: Aşa este!

CHIPĂRUŞ: Hai du-te! Du-te! Copăcel, copăcel!... Şi altă dată să baţi la uşa când intri.

ASTROLOGUL: Alteţă, la marginea grădinii au apărut dăunătorii. Sunt mari, roşii şi urâţi.

HARBUZZ: Imposibil. Suntem înconjuraţi numai de prieteni.

CHIPĂRUŞ: Certific. O fi dăunători pozitivi.

ASTROLOGUL: Sunt roşii şi urâţi şi înaintează.

CHIPĂRUŞ: Dacă înaintează nu-i nicio primejdie. Scrie şi în tehnologie.

HARBUZZ: Sigur, sigur. Să stăm liniştiţi. Să nu-i enervăm.

ASTROLOGUL: Să-l rugăm pe Pepene să ne împrumute pompa lui cu insecticide.

CHIPĂRUŞ: Ai căpiat?! Să acţionăm cu duhul blândeţei... cu rugăciuni. Cu agheasmă!  
 

(astrologul se retrage derutat
 

HARBUZZ: Bravo, ministre! L-ai pus la punct pe neobrăzat. Eleganţa înainte de toate.

CHIPĂRUŞ: De gustibus, sire, de gustibus.

MĂTURĂTOAREA: Împărate, s-a terminat lada cu cărbuni. Au început să îngheţe răsadurile.

HARBUZZ: Răsadurile?!... Aoleu, au să rămână straturile pustii.

MĂTURĂTOAREA: Le lipsesc îngrăşămintele, căldura...

CHIPĂRUŞ: Cine ţi-a permis s-o tulburi pe majestatea sa cu poveşti? Numele? Numele?!

HARBUZZ: Chipăruş, dragă, nu exagera.

CHIPĂRUŞ: Nu vedeţi cum obraznicii încearcă să vă distragă atenţia de la treburile statului?

HARBUZZ: Ai dreptate, sunt atât de epuizat. Condu-mă sub baldachin.

CHIPĂRUŞ: Sprijiniţi-vă de umărul meu de încredere... Aşa, aşa...

HARBUZZ: Numai în tine mi-e baza. Apără-mă de tăunoii ăştia cât timp mă odihnesc.

CHIPĂRUŞ: Puneţi-vă perna peste urechi, puneţi-vă plapuma peste cap. Cât timp Chipăruş veghează, nu mai e nicio nădejde.

HARBUZZ (de sub plapumă): Şi liberă... şi independentă... şi suverană... Ră-ră-ră! Tă-tă-tă! Nă-nă-nă!

CHIPĂRUŞ (îngânându-l): Nori... steluţe... fluturaşi... 
 

8. Harbuzzia. Sala Tronului.

(Chipăruş, Pepene, Astrologul)  
 

Chipăruş  se leagănă, cântând la banjo, într-un hamac legat de tron. În sală intră val-vârtej, pe bicicletă, Pepene. 
 

PEPENE: Frate, frate, frăţioare!

CHIPĂRUŞ: Tu nu m-ai înţeles pe mine

Şi nici nu voi să mă-nţelegi...

PEPENE: Puştiule, fugi şi cheamă-l pe frati-miu, pe Harbuzz.

CHIPĂRUŞ: Dar când ne vom cunoaşte bineee,

Vom fi bătrâni, vom fi mosneeegi...

PEPENE: Hei, ţâcă, n-auzi?! Mă grăbesc, am o roată care se dezumflă şi am uitat umflătoarea acasă...

CHIPĂRUŞ: Cartea de vizită!... Cu cine avem plăcerea?

PEPENE: Cu mutu’... Cheamă-l pe frati-miu, pe Harbuzz!

CHIPĂRUŞ: Tâlmaci!!!

ASTROLOGUL: La dispoziţia dumneavoastră, ministre.

PEPENE: Ăsta ministru?!... Harbuzz s-a ramolit de tot.

CHIPĂRUŞ: Prim-ministru, camarade. Vezi ce vrea ăsta.

ASTROLOGUL: Aţi dorit ceva, domnule Nu-vă-cunosc?

PEPENE: Obraznicilor. Vreau să vorbesc cu frati-miu, cu Harbuzz.

ASTROLOGUL (către Chipăruş): Spune că vrea să discute cu sirele.

CHIPĂRUŞ: Majestatea sa, Harbuzz I-ul, se odihneşte... Tradu.

ASTROLOGUL: Harbuzz doarme... somn... liuliu...

PEPENE: Ce-s matrapazlâcurile astea?!

ASTROLOGUL: Matrapa... pazlâc... asta... asta... (caută febril în dicţionar) Aaa!... Spune că suntem şarlatani!!! 
 

(Astrologul iese cu spatele, făcând temenele. Rămaşi singuri, Pepene şi Chipăruş se studiază unul pe altul ca doi cocoşi de lupte în arenă
 

CHIPĂRUŞ: Care-i buba?! Harbuzz nu-i!

PEPENE: Cum “nu-i”?

CHIPĂRUŞ: “NU” cu “I”, adică... E vinerea lui liberă. Azi fac eu de serviciu. Tură lungă. 24 cu 24. O zi face Harbuzz, una eu.

PEPENE: Aşa?! Atunci pot să-ţi spun şi ţie că nu-i secret. Am venit în chestiunea gardului. L-au mâncat ploile, arşiţele, vânturile... Nu mai corespunde.

CHIPĂRUŞ: Ce bâigui acolo, vere?

PEPENE: “Vere”?!... Fie! Trec sub el iepurii, vulpile. Să-l dărâmăm.

CHIPĂRUŞ: Eşti treaz?!

PEPENE: Şi-a trăit traiul şi-a mâncat mălaiul. Îl dăm jos pe putregaiul ăsta şi facem altul, la deal, lângă coasta lui Pătlăgică.

CHIPĂRUŞ: Ghici ce ureche îmi ţiuie!

PEPENE: Stânga. Îţi dau şi ceva scânduri; mi-au mai rămas de la Bătrânu’.

CHIPĂRUŞ: Bun băiat Bătrânu’.

PEPENE: Bun, nebun, s-a dus... Ce zici, batem palma?

CHIPĂRUŞ: Să nu se supere Pătlăgică... să nu-i sară ţandăra. E atât de sensibil.

PEPENE: Pătlăgică?! Ce să caute în borşul nostru, ce amestec are?

CHIPĂRUŞ: Are!!!... Că are şi el un cuvânt de spus aici. Doar îi stricăm priveliştea, panorama. (nostalgic) Îi place atât de mult asfinţitul... le contre jour!

PEPENE: De unde ştii?

CHIPĂRUŞ: Mi-a povestit bunicuţa.

PEPENE: Ce zici, îl facem? Mai am şi nişte cuie noi.

CHIPĂRUŞ: O să se-ncurce grădinile...

PEPENE: De unde... M-am gândit şi la asta. Pe unde a fost gardul, îi tragem aşa un strat de flori.

CHIPĂRUŞ: Trandafiri? Că de astea îi plăceau şi Bătrânului. (insinuant) Parcă şi ţie...

PEPENE: Acum nu-mi mai plac. Ce zici de Gura-leului?

CHIPĂRUŞ: Mda, nu ştiu ce să spun...

PEPENE: Uite ce e... se dezumflă roata. Când mai cade de tură Harbuzzică? Cu el discut altfel.

CHIPĂRUŞ: Pe 32!

PEPENE: Mă duc... S-a cam făcut frig, pe aici, pe la voi... Servus! 
 

(Pepene încalecă pe bicicletă şi porneşte în viteză. Se aude sunetul strident al clopoţelului său care dispare treptat.) 
 

CHIPĂRUŞ: Frig?!!!... Să vezi mai încolo. 
 

9. Sud-Estul Harbuzziei.

(Gogonel, Primul soldat, Al doilea soldat, Al treilea soldat
 

GOGONEL: Gata! Vă tai de la porţie! Murăturilor!

PRIMUL SOLDAT: Mai mult nu s-a putut.

AL DOILEA SOLDAT: Suntem plini de cucuie.

PRIMUL SOLDAT: De bube.

AL TREILEA SOLDAT: De julituri.

GOGONEL: Numai o sută de răsaduri?! Îmi consumaţi clătitele degeaba, despre covrigei ce să mai zic...

PRIMUL SOLDAT: Astea nu-s răsaduri, sunt arbori.

AL DOILEA SOLDAT: Ia uitaţi-vă ce rădăcini au, ce ramificaţii...

AL TREILEA SOLDAT: Vânjoase!

AL DOILEA SOLDAT: Profunde!

PRIMUL SOLDAT: Sonde, ce mai. Numai aici poate să crească aşa ceva.

AL DOILEA SOLDAT: Au sol bun.

AL TREILEA SOLDAT: Extra!

AL DOILEA SOLDAT: Dacă ar fi fost pilitură...

PRIMUL SOLDAT: Rumeguş...

AL DOILEA SOLDAT: Ce uşor s-ar fi “plivit”!

AL TREILEA SOLDAT: Ehei!

GOGONEL: Ce credeţi că v-am adus să staţi cu burta la soare... la chiuleală?!

SOLDAŢII: Daaa!

GOGONEL: Dacă ar afla Împărăteasa cu cine am pornit să cuceresc lumea...

SOLDAŢII: V-ar se-ra-fi-mi-za!

GOGONEL: Ciocu’ mic! Schimbăm tactica! Aduceţi coşurile cu răpiţă... sacii. Varianta B.!

SOLDAŢII: Începe paranghelia. Distracţia!!!

GOGONEL: Umpleţi-vă căldăruşele, buzunarele, pălărioarele. Peste tot unde zăriţi verde, aruncaţi răpiţă.

TOŢI  (dansează şi cântă în delir): Răpiţa, răpiţa/ Ne va umple cratiţa!

GOGONEL: Gogonele, ai dat lovitura... Ţi se deschid... cerurile! 
 

10. Patlagia

(Pătlăgică, Vraciul, Mama
 

PĂTLĂGICĂ:  Să se întâlnească Pepene cu Harbuzz... să comploteze împotriva serelor mele... împotriva mea... îl desfiinţez... Simt cum mi se măresc amigdalele, temperatura, nasturii...

VRACIUL: Alarmă falsă. Termometrul doarme.

PĂTLĂGICĂ:  E nesimţit. Schimbă-l cu unul special, pentru împăraţi.

MAMA: Da, da. Ai văzut undeva împăraţi sănătoşi?

PĂTLĂGICĂ: Şi blegul ăla de Gogonel nu ştiu pe unde umblă, pe unde cloceşte...

MAMA: Munceşte fiule pentru tine, ca un adevărat tată... Visează să fie sanctificat. Luptă!

PĂTLĂGICĂ:  La kilogramele lui? Praf!

VRACIUL: Forţarea nervilor alterează scunele... de pluş, respiraţia...

PĂTLĂGICĂ:  Bancuri; nu mă duci cu d-astea. (pe acelaşi ton anterior) Să pierd cel mai bun pământ pentru serele noastre... Humus!!!

MAMA: Calm, calm! Crezi că eu nu sufăr? Pune mâna!

VRACIUL: Ce tare. Cum... şi dumneavoastră?!

MAMA: Ce te miri ca la poartă nouă; trebuie să fiu alături de copilaşul meu.

PĂTLĂGICĂ:  Să nu pierdem firul... Humus!!!

VRACIUL: Pierdeţi prea multă energie pentru un petec de grădină înţelenită... Şi aşa nu era a Patlagiei.

PĂTLĂGICĂ:  Eşti cam îndrăzneţ pentru un vraci nedibaci... Ah, simt că mă apucă iar pandaliile!

MAMA: Ce-ai zice să-l chemăm pe Barbuz în vizită. Îi dăm să guste din peltea, îi arătăm păpuşelele, tricicleta ta cea nouă...

PĂTLĂGICĂ:  Tricicleta mea?! După ce m-a făcut să mă-nroşesc şi să mă-nmoi?! Asta n-o mai mestec. Să stea acolo la el. Să facă bureţi.

MAMA: Pătlăgică, mai lasă şi tu. Ştii doar că împărăteasa lui e vară cu tine; e pătlăgeancă de-a noastră.

VRACIUL: Da, da. Are suc pătlăgenesc... veritabil!

MAMA: Ş-apoi nu stă nici ea cu mâinile-n sân. O să vezi cum are să vină şi singur la noi.

PĂTLĂGICĂ:  În genunchi?

MAMA: La început, nu! 
 

11. Undeva la tropice. Congresul secret al fructo-legumelor.

(Mandarină, Usturoi, Conopidă, Vânătă
 

MANDARINĂ:  Situaţia expusă de Lordul Vânătă si Regele Usturoi, în privinţa Harbuzziei şi a Pepeniei, cere...

USTUROI: Să luăm...

CONOPIDĂ:  Măsuri urgente-urgente!!!

MANDARINĂ:  Mai puţină oftică, Prinţesă Conopidă, te coci prea repede.

CONOPIDĂ:  Crai Mandarină, trebuie să ne foim; altfel nu avem linişte.

VÂNĂTĂ:  Trebuie să ne învineţim.

USTUROI: Să ne usturoiem.

MANDARINĂ:  La ce ne-ar folosi să avem, lângă noi, încă o grădină puternică?

CONOPIDĂ:  Mai bine un imaş.

USTUROI: O gunoişte.

MANDARINĂ:  O râpă.

VÂNĂTĂ:  Livezile şi grădinile noastre, câte sunt, sunt de ajuns.

CONOPIDĂ:  Şi aşa este ticsită piaţa.

USTUROI: Supraproducţie!

VÂNĂTĂ:  Subconsum!

USTUROI: Cu chiu cu vai mai prinzi un loc la tarabă.

MANDARINĂ:  Exact. Toţi vând.

VÂNĂTĂ:  Nimeni nu cumpără!

CONOPIDĂ:  Dacă ar mai apărea şi Pepene cu Harbuzz, la braţ, ar rupe vânzările.

MANDARINĂ:  Toţi s-ar îmbulzi.

USTUROI: Mai ales cu căldurile astea.

MANDARINĂ:  S-au cam demodat citricele.

CONOPIDĂ:  Le chou-fleur! Fanteziile!

VÂNĂTĂ:  Salatele!

USTUROI: Senzaţiile tari!

CONOPIDĂ:  Clienţii vor ceva mai natural, mai aromat...

MANDARINĂ:  Mai uşor...

USTUROI: Mai digerabil!

CONOPIDĂ:  Delicatese!

VÂNĂTĂ:  Să vă spun drept şi pe mine mă apucă aşa, câteodată, o poftă nebună de o pătrăţică de asta de pepene sau de harbuzz cum îi zice...

CEILALŢI: Cum şi tu vrei să ne laşi?!!!

VÂNĂTĂ: Ce vreţi, doar sunt şi eu legumă; lupt şi eu cu tentaţiile clorofilei.

CEILALŢI: Flagelează-te!!!

CONOPIDĂ:  Lorde, ai căzut de la inimioara mea. Te dizgraţiez!

VÂNĂTĂ:  Prinţesă, retractez!

CONOPIDĂ:  Jură!

CEILALŢI: Jură!

VÂNĂTĂ:  Jur să nu consum, niciodată, decât produsele noastre.

CONOPIDĂ:  Ambalate, sigilate şi garantate.

VÂNĂTĂ:  Ambalate, sigilate şi... expirate.

CONOPIDĂ:  Te-am iertat, pentru ultima oară. Ai grijă!

CEILALŢI: Ai grijă!

MANDARINĂ:  E timpul să luăm o hotărâre magistrală.

CONOPIDĂ:  Epocală!

USTUROI: Secretă...

VÂNĂTĂ:  Să facem un pact.

CONOPIDĂ:  Îl chemăm şi pe Ardei gras?

CEILALŢI: Nu!!!

CONOPIDĂ:  E logodnicul meu... Are nişte “frunze”!

MANDARINĂ:  Pe îngâmfatul ăla?... Nu. 
 

12. Harbuzzia. În faţa şanţurilor de apărare.

(Chipăruş, Băgătorul-de-seamă, Măturătoarea, Astrologul
 

CHIPĂRUŞ: Harbuzzia este în primejdie! Harbuzzia trebuie salvată!... Vecinul nostru de temut în care ne-am pus toată încrederea - şi cu care colegul meu, Harbuzz, s-a tras de şireturi - şi-a arătat astăzi adevărata coajă. Trebuie să fim vigilenţi!

BĂGĂTORUL-DE-SEAMĂ:  Se duce moleşeala. Ni se îndreaptă cocoaşa.

MĂTURĂTOAREA: Ni se vindecă bătăturile de la genunchi, bobârnacele...

ASTROLOGUL: În sfârşit, cineva s-a trezit să spună lucrurilor pe nume. Poate începe să se mişte ceva.

MĂTURĂTOAREA (către Chipăruş): Brava, puştiule! (către ceilalţi) Nu-l credeam în stare de atâta curaj.

BĂGĂTORUL-DE-SEAMĂ:  Lasă fleoarca, să auzim ce zice.

CHIPĂRUŞ: Haturile ne sunt ameninţate, tălmacii noştri fac foame; îşi schimbă culoarea, ruginesc. Răsadurile noastre îşi îndreaptă, tot mai mult, mireasmă în afară.

ASTROLOGUL: Deh! Se orientează şi ele.

CHIPĂRUŞ: Până când toate astea... Pepene, până când?!

MĂTURĂTOAREA: Pepene?!!!

ASTROLOGUL: Pepene?!!!

BĂGĂTORUL-DE-SEAMĂ:  Pepene?!!!

CHIPĂRUŞ: Da’ voi ce-aţi crezut?

MĂTURĂTOAREA: Credeam că vrei să ne vorbeşti de Pătlăgică, de roşcatul ăla.

BĂGĂTORUL-DE-SEAMĂ:  Huo!

TOŢI: Huo!

ASTROLOGUL: Lugu-lugu, hara-hara; ce mai, ne-ai tras clapa, ardeiatule... Frumooos!!!

CHIPĂRUŞ: Pân-aici! Gura! Nu vedeţi că se dărâmă şandramaua? Nu vedeţi că Harbuzz doarme şi nu mai vrea să se trezească? Nu vedeţi cum se îndreaptă, asupra noastră, un mare stol de lăcuste?!

BĂGĂTORUL-DE-SEAMĂ:  Lăcuste? De unde până unde?

MĂTURĂTOAREA: Chiar aşa!

CHIPĂRUŞ: Am zis! Trebuie să închidem prăvălia. Să vindem totul, pe degeaba. Să desfiinţăm.  
 

(iese
 

MĂTURĂTOAREA: S-a cam ţicnit măscăriciul.

BĂGĂTORUL-DE-SEAMĂ:  Ne duce de râpă.

ASTROLOGUL: Şi ce frumos o pornisem...

TOŢI: Păcat... 
 

SFÂRŞIT

  Aminteste-ti datele mele