Hiene, himere, himene, de Sorin Oros
Gong!
Lumină. După 5 secunde se aude pe bandă: “Ne cerem scuze! Actorul… (se pronunţă numele unui actor cunoscut din teatrul respectiv) a suferit un accident de circulaţie. Nu e nimic grav dar acum se află la spital. Din acest motiv spectacolul se suspendă”. Actriţa fuge dintre spectatori pe scena. E o tânără frumoasă cu un corp care se poate arăta şi gol dacă e cazul.
ACTRIŢA: Bună seara! Eu sunt … (îşi spune numele) şi mă bucur că aţi venit în număr atât de mare. Vă rog să nu plecaţi. Vă promit că o să vă spun lucruri interesante. Poate nu e întâmplător că s-a suspendat spectacolul. Poate asta e şansa mea. Daţi-mi-o! Mai zăboviţi… Oricum v-aţi pregătit pentru două ore de teatru… Vă rog… simt nevoia să mă dezgolesc în faţa dumneavoastră la figurat deşi… nu se ştie… Am multe să vă spun (îşi aprinde o ţigară) Nu ştiu dacă ăsta se poate numi chiar un spectacol de teatru! Poate veţi fi dezamăgiţi dar n-ar fi pentru prima oară nu-i aşa ? Şi-apoi eu îmi permit încă să dezamăgesc pentru că nu sunt un nume cunoscut nu sunt ceea ce se cheamă o vedetă (pentru ea) Si nici nu ştiu dacă voi ajunge vreodată! Mă rog…! În afară de directorii de teatre şi de încă vreo trei-patru regizori bătrâni nu mă cunoaşte nimeni. Sigur acum mă veţi cunoaşte şi voi dar… oricum nu aveţi nici o putere. Deşi ar cam trebui să aveţi… După părerea mea publicul ar trebui să hotărască ce e bun şi ce e rău. El adică voi ar trebui să trageţi concluziile în ceea ce ne priveşte pe noi actorii. Dar din păcate aceste concluzii le trag directorii de teatre şi regizorii. N-aş vrea să mă lungesc prea mult… cred că aveţi deja o stare de disconfort şi o vagă dezamăgire pentru că s-a suspendat spectacolul (îi zice titlul) pe care aţi vrut să-l vedeţi în seara asta. Voi aţi venit de fapt pentru (zice două - trei nume ale unor actori cunoscuţi din spectacolul mai sus amintit) iar acum mă vedeţi pe mine care sunt un nimic pentru voi. Mă rog nu chiar pentru toţi! Partea masculină vede mai mult decât nimic în mine… (se dezbracă şi rămâne în sutien) Nu ? E totuşi mai mult decât un nimic… e o nimica toată (îşi masează sânii). Un contact şi-atât! Şi-o promisiune… Şi-o speranţă… Şi-o dezamăgire (îşi revine) Vă rog să nu mă lăsaţi să devin dramatică. Vreau să-mi păstrez luciditatea pentru că de fapt v-am spus că ăsta nu e un spectacol de teatru ci (îşi caută cuvintele) … ci un dat foc la valiză! (râde).
Oricum nu mai contează!
Revin aşadar! (se adresează unui spectator). Dacă vă plictisesc vă cer scuze! Încă n-am arta de-a ţine publicul în mână. Dar daţi dovadă de bună creştere şi ascultaţi-mă până la capăt. Presimt că nu veţi mai auzi de mine. N-am nici o şansă! Deci… spectacolul s-a suspendat iar eu am venit în faţa voastră pentru a vă spune sau pentru a vă deconspira ingredientele bucătăriei teatrale. Ce chestie! Bucătărie chinezească bucătărie franţuzească bucătărie teatrală! De parcă teatrul ar fi o ţară! De fapt este… este un imperiu măreţ şi indestructibil un imperiu cu enclave peste tot în lume . Un imperiu bazat pe legi anapoda în care actorii sunt simpli soldăţei de plumb conduşi de căpitanii regizori sau directori. Un imperiu în care personalităţile sunt anihilate iar noi femeile suntem carne de tun. Un imperiu în care valoarea contează prea puţin în comparaţie cu ţesăturile de intrigi şi de relaţii ale conducătorilor. E mai tare decât Imperiul Otoman şi mai rafinat decât Imperiul Habsburgic!… Am terminat Institutul de Teatru acum 2 ani la clasa lui Mircea Albulescu. Un nume greu! În studenţie am luat toate premiile care se puteau lua la festivaluri studenţeşti. Eram o studentă talentată! Reţineţi: ta-len-ta-tă! Chestia asta o ai sau n-o ai! Nu poţi să fii talentată azi iar peste o săptămână să-ţi treacă. În fine toţi mă vedeau cap de afiş la teatrele din Bucureşti. Le-am luat pe rând… Evident primul contact cu directorul…
Ea: “Bună ziua. Ştiţi… eu sunt… aş vrea să… ăsta e C.V.-ul meu ştiu să şi
cânt… am aptitudini pentru mişcare… iubesc teatrul… vreau să joc…. Mă iertaţi… am emoţii … am auzit multe despre dumneavoastră…”
El: (îl imită) “Câţi ani ai? Ce ştii despre teatru? E o meserie grea ştii? Trebuie să faci compromisuri! Altfel… nu vei face carieră… Ţara e plină de actori care ies pe bandă rulantă şi concurenţa e acerbă!”
Ea: “Da ştiu… dar ador teatrul… fac orice ca să pot juca … ştiu că pot … vă rog …dacă se poate …”
El: “Noi avem concurs peste o lună! Eşti pudică? Dacă te pune un regizor să joci goală ce faci?”
Ea: “Mă dezbrac!”
El: “Fă-o!”
Tot la două zile mergeam in biroul lui la “compromisuri”. Era libidinos şi destul de neîngrijit. Peste o lună mi-a spus că nu se mai organizează concursul până la anul… Dar că poate vorbi cu directorul de la… mă rog de la alt teatru.
“Ah dumneata eşti actriţa înnebunită după teatru? Dezbracă-te!”
Eram la ciclu. Am făcut-o pe biroul lui şi… din cauza mea s-au pătat cele două contracte de angajare gata semnate pe numele unor colegi de facultate mult mai slabi decât mine dar ai căror părinţi sunt actori. M-a înjurat spunându-mi că sunt neatentă iar un actor neatent este periculos în scenă.
“Dacă din neatenţia ta îi pică ştanga-n cap vreunui actor de-al nostru?”
N-am prea înţeles ce aveam eu cu ştanga şi nici ce înseamnă “vreun actor de-al nostru”? Am înţeles doar simbolistica gestului său. (arată gestul: o mişcare lentă a capului semn că acolo e uşa!) A trebuit să suport râsetele grosolane ale trecătorilor care comentau dârele de sânge prelinse ca nişte şerpi din mine. Nişte şerpi subţiri aiuristici şi roşii. Era tributul pe care îl dădusem Thaliei. Evident tot de pomană. M-am umilit numai de dragul de-a juca. În şcoală mi se tot spunea: “asta e o meserie pe care trebuie s-o faci cu umilinţă cu multă umilinţă… şi cu dragoste… Cu dragoste da…” Ajunsă acasă am plâns şi mi-am spălat balele directorului şi sângele propriu. Nenorocitul mă muşcase de un sân care se tumefiase. Seara aveam întâlnire cu prietenul meu. Ne iubeam şi cred că era ceva serios între noi. M-a chemat la el locuia singur şi am început să ne hârjonim. Mi-a văzut sânul muşcat… şi au început întrebările… N-am găsit o scuză credibilă… Deşi se spune că am talent şi sunt o actriţă bună niciodată n-am putut juca teatru în viaţă… şi mai ales cu el… îl iubeam. Mi-a făcut o scenă de gelozie. Ne-am despărţit! Aproape o jumătate de an mi-a trimis sms-uri: “eşti o curvă curvo! Îţi place să te fuţi? Curva dracului!” M-am gândit pentru prima dată serios la compromisurile despre care vorbea directorul. Primul director. Eu nu aşa înţelegeam teatrul Dar mi-a trecut repede pentru că voiam să joc. Am ajuns la al treilea director… El m-a prezentat regizorului care urma să monteze “Lolita”
Regizorul: “E o piesă frumoasă ai putea să faci un rol mare ce zici?”
Ea: “Da numai să fie!”
Regizorul: “Hai diseară la mine să-ţi dau textul. Asta-i adresa mea!”
Evident că m-am dus. Evident că nu mi-a dat nici un text. Dar evident că mi-a dat o sugestie: “culcă-te şi cu directorul doar el are puterea de-a hotări dacă te angajează. Eu îţi dau rolul. Eşti talentată!”
Cum dracu o fi sesizat el talentul meu teatral într-o partidă de sex? Regizorii ăştia or fi nişte genii sau nişte porci?
(Intreabă o spectatoare) Tu ce părere ai?
Nu vreau s-o mai lungesc… V-aţi prins că m-au tăvălit toţi directorii iar de jucat n-am jucat nimic de când sunt actriţă (se enervează) E ciudat e totul aiurea în pizda mă-sii! Ca să poată să te fută directorii de teatre şi regizorii trebuie să faci patru ani de facultate eventual să stai la cămin şi să mănânci la cantină. Apoi îti iei diploma şi baţi pe la uşi: cioc cioc! Cioc cioculeţ ciocan ciocănel ciocănitoare ciocăneală ciocănitură într-un cuvânt teatru! Ce limbă bogată-n sensuri avem! (se gândeşte) Poate c-ar trebui să studiez filozofia … să învăţ limbile sensul lor elasticitatea lor căldura moliciunea. Apropo am auzit că sunt şi limbi moarte: greaca veche latina veche sanscrita. Dacă-s moarte cine mai are nevoie de ele? De fapt teatrul e viu dar cine are nevoie de el? Cine are nevoie de teatru viu şi nu de cel mort care a cam împânzit teatrele patriei nostre? Nu sa nu ma injuraţi nu sunt eu de vină că e aşa. De vină e sistemul ăsta de căcat… La dracu! Toţi dau vina pe sistem e deja un clişeu. De vină sunt eu şi voi cei care ma priviţi. Noi toţi suntem sistemul! Voi ar trebui să aruncaţi cu roşii la spectacolele care sunt slabe să huiduiţi şi să părăsiţi sala. Să ne obligaţi pe noi mă rog pe cei care joacă să fie buni şi să facă doar spectacole bune nu orice căcat băşit dintr-o ambiţie orgolioasă care dă bine la C.V. Nu vedeţi acum toţi regizorii montează titluri grele din dramaturgia universală şi parcă e o competiţie între toţi care e mai tare şi mai mare. Unu n-ar monta o piesă românească a unui anonim. Toţi vor Shakespeare Moliere Goldoni! Da’ cine mai are nevoie de Moliere acum? Oameni buni treziţi-vă! Au trecut 400 de ani de când se tot joacă “Avarul” E bun e clasic da’ mai dă-l în pizda mă-sii!.
Apropo voi aţi auzit de Macrinici de Caraman de Crudu? Scriu ăştia un teatru de vă pică faţa! Da’ regizorii nu-i prea montează. Ne-o trag nouă şi montează Avarul şi Visul unei nopţi de vară… Mă rog am divagat puţin da’ tot de teatru este vorba. Hai să vă termin povestea… (îşi adună gândurile) Nu mai ştiu ce să înţeleg: în studenţie am fost senzaţională iar acum nu are nevoie nimeni de mine. Sunt dispusă să fac compromisuri să mă las frământată de directori şi de regizori doar pentru a primi un rol iar ei mă fut şî mă trimit la plimbare. Dar pentru Dumnezeu n-am făcut patru ani de facultate ca să mă pot fute cu oamenii de teatru. Pentru a-ţi deschide picioarele şi eventual pentru a o lua sus nu ai nevoie de facultate. Îţi trebuie doar stomac şi apetenţă… Văd că aţi început să vă uitaţi chiorâş la mine. Poate credeţi: “ce-i cu curva asta aici? E o ordinară vulgară care se crede mare actriţă”. Dragii mei sunteţi primii spectatori care mă privesc de când am terminat facultatea. Şi aş vrea să nu rămâneţi cu o impresie greşită despre mine. Nu sunt o curvă şi nu mi-o trag pentru că-mi place ci pentru că asta mi s-a cerut. Nu mi-a cerut nimeni să-i arăt ce pot artistic vorbind. De aceea vă rog mai toleraţi-mă 10 minute şi urmăriţi-mă. Apoi trageţi concluziile pe care le simţiţi. (actriţa va interpreta unu două maxim trei fragmente de teatru care trebuie neaparat să cuprindă un monolog de teatru antic ceva comic şi eventual un cântec)… Vă mulţumesc pentru că m-aţi urmărit. Veţi zice că mă contrazic. Militez pentru teatrul contemporan şi eu vă prezint o Medee de acum 2000 de ani Oricum e o mare diferenţă între Medeea şi Avarul.Şi-apoi tragedie nu mai scrie nimeni acum! De 2000 de ani nu s-a mai scris nici o tragedie adevărată. Iar mie îmi place nespus de mult să joc tragedie. Se spune că aici îţi demonstrezi adevăratul talent – în tragedia antică. Dacă ceva nu e perfect devii hilar şi-atunci când la o tragedie antică se râde te-ai dus dracului…(plânge) Cât de mult aş fi dorit să mă vadă mama pe o scenă profesionistă. Şi ea şi-a dorit foarte mult. Dar acum nu se mai poate… Azi am îngropat-o… avea doar 52 de ani… a murit de cancer ovarian…De la cioc-cioc probabil…! De la ce altceva se poate face cancer între picioare?… intră toţi nespălaţii acolo îşi deşartă mizeria şi se cară… iar noi facem curat pentru… următorul… Până la urmă ceva-ceva tot se defectează… şi crăpăm… Adică facem infecţie din dejecţiile voastre (se uită la bărbaţi). Voi ne futeţi… uneori naştem… alteori murim… si între timp sperăm să putem juca teatru (râde continuând să plângă). Ce ciudat!… La ora 12 am îngropat-o pe mama… la ora 16 m-a futut directorul acestui teatru… promiţându-mi evident un rol pe care n-o să-l joc niciodată acum e ora 19 vorbesc cu voi despre teatru şi despre futut iar la ora 21 am tren spre următorul oraş… spre următorul teatru… spre următorul futut de director… care mă va angaja futându-mă fără preludiu măcar futând o viitoare actriţă futută de toţi futuţii şi nefutuţii futăcioşi ai acestui sistem futut. Amin! (vrea să plece) Ah era să uit… Am avut o zi grea astăzi! Nu-ţi îngropi în fiecare zi mama (îşi dezgoleşte sânii) Aşa ca din întâmplare nu se află printre spectatori vreun regizor sau director de teatru?… (merge spre public) Nu e nici un om de teatru printre voi? Cineva care ar putea să-mi dea un rol…! Nici regizor tehnic măcar? Maşinist recuziter…? (lumina scade încet iar actriţa rămâne goală) Atunci reformulez întrebarea: nu mai vreau să fac teatru nu mai am nevoie de nici un rol… Dar vrea cineva să mă fută? (Heblu) Se aud pe bandă gemete provenind de la un bărbat şi o femeie care se … fac dragoste!)
FINAL !
