In statie, de Radu Danielescu


IN STATIE

Teatru scurt din ciclul ”DIALOGURI IMPOSIBILE”

Personaje:
DOMNUL 1 (D1)
DOMNUL 2 (D2)

O statie de autobuz.

D1:
O! Pe cine văd!
D2:
Noroc!
D1:
Noroc! Ce faci?
D2:
Aştept.
D1:
Ce?
D2:
Autobuzul.
D1:
Care?
D2:
26. Tu?
D1:
Tot.
D2:
Tot „26”?
D1:
Nu, „290”.
D2:
Vine greu.
D1:
Decât pe jos...
D2:
Păi maşina?
D1:
Pe butuci.
D2:
Păi?
D1:
Accident.
D2:
Tu?
D1:
Ce eu?
D2:
De vină?
D1:
Nu, el.
D2:
Bine de mine...
D1:
De ce?
D2:
Fără maşină.
D1:
Să ştii! Benzina...
D2:
Ce?
D1:
Scumpă!
D2:
Ei, las’ că bani...
D1:
Ce?
D2:
Ai.
D1:
Pe dracu’!
D2:
Cum aşa?
D1:
S-a dus vremile!
D2:
?!
D1:
Am dat faliment.
D2:
Aş!
D1:
De trei ori…
D2:
Şi-acum?
D1:
Acum ce?
D2:
Cum te descurci?
D1:
Nu vezi?
D2:
Ce?
D1:
Ce-am slăbit!...
D2:
Las’ că trece.
D1:
Sper sa ma-ngras.
D2:
Ziceam de afaceri.
D1:
A!...Dea Domnul!
D2:
Şi-ncotro?
D1:
Acasă.
D2:
Cu „290”?
D1:
Da’ cu ce?
D2:
Păi tot acolo stai?
D1:
Da’ unde?
D2:
Nu te-ai mutat?
D1:
De ce să mă mut?
D2:
Aşa auzisem.
D1:
Ce ?
D2:
Că te-ai mutat.
D1:
Unde?
D2:
In alta parte.
D1:
Păi cine?...
D2:
Cine ce?
D1:
Cine ţi-a spus?
D2:
Ce?
D1:
Că m-am mutat.
D2:
A! Nu mai ştiu.
D1:
Nu m-am mutat.
D2:
Oricum, stai bine.
D1:
Cinci în patru camere?...
D2:
Cum cinci?
D1:
Ne-am înmulţit.
D2:
Hai lasă-mă!
D1:
De şapte luni!
D2:
Tot băiat?
D1:
Nu, fată.
D2:
Ai spart gheata.
D1:
Asa se pare.
D2:
Să-ţi trăiască!
D1:
Mersi. Dar tu?
D2:
Mie-mi ajung.
D1:
Ce?
D2:
Câţi am.
D1:
Nu, zic: cum o duci?
D2:
A! Nu mă plâng.
D1:
Soţia?
D2:
Care?
D1:
Cum care?
D2:
Am divorţat.
D1:
Nu mai spune!
D2:
Nu ştiai?
D1:
Acu’ aflu.
D2:
De-un an.
D1:
Păi?
D2:
Nepotrivire.
D1:
De caracter?
D2:
De salariu.
D1:
?!
D2:
Lucrează la bancă...
D1:
Tu, tot acolo?
D2:
Acolo, unde? Ca nu mai stiu unde stii.
D1:
La...unde erai...
D2:
La „Institutul tehnic”?
D1:
Aşa.
D2:
Hăhă!...
D1:
Hăhă ce?
D2:
Disponibilizat!
D1:
Pfii! Şomer?
D2:
Liber-profesionist.
D1:
Iese ceva?
D2:
Cât s-o cresc pe-a mică.
D1:
Vicky a rămas cu tine?
D2:
Nu, Vicky-i a mare.
D1:
Aşa, aşa. Ce mai face?
D2:
Cu şcoala, cu gimnastica...
D1:
Oho! Nadia Comăneci!
D2:
Nu, aerobică.
D1:
Zău? Las’ că-i bine.
D2:
Vezi bine!
D1:
Altceva?
D2:
Altceva...nimic.
D1:
Auzi, ce vroiam să te-ntreb?
D2:
Ce?
D1:
Tu ai mai ajuns pe-acasă?
D2:
Am timp? Da’ tu?
D1:
Pai cand?
D2:
Asa-i. Nu e timp.
D1:
Ăi bătrâni or mai trăi?
D2:
Ai zis-o!
D1:
De ce?
D2:
Ne-anunţa careva în caz de.
D1:
Ai telefon?
D2:
Am.
D1:
Acelaşi?
D2:
Mi-am luat unul nou, smecher…
D1:
Zic, numarul…
D2:
A!...Acelaşi.
D1:
Şi eu. Da, ne-anunţau...
D2:
Uite „290”-ul!
D1:
Am urcat. Noroc!
D2:
Noroc, frate-meu!
D1:
Noroc, frate-meu!

CORTINA

  Aminteste-ti datele mele