MIMOZA ŞI CLEO
- 2003 –
Angelica – chelneriță
Cleo – homosexual travestit
Mimi – alt homosexual travestit
Acţiunea se petrece într-un bar de homosexuali. Angelica fumează la
tejghea în aşteptarea clienţilor. Apare Cleo; e un bărbat frumos, travestit
evident, cu rochie şi perucă. Machiaj strident.
Cleo : Vai dragă, eu sunt primul!?
Angelica : Hă – hă! Primul a fost profesorul meu de filozofie din liceu! Acum zece ani...
Cleo : Ce pervers! Asta-i corupere de minore dragă! Şi tu ai vrut?
Angelica : Of course! Toată şcoala era topită după el. Dar el... m-a ales pe mine.
Cleo : Dă-mi un cocteil de cocos dragă şi povesteşte-mi până mai vin clienţii. Hai zi-mi că-mi plac poveştile astea. (îşi ia cocteilul şi îşi aprinde şi el o ţigară)
Angelica : A fost odată... (râde) Nu, a fost de mai multe ori... Domnul Popescu, profesorul de filozofie era un mare gagicar. Normal, arăta bine, era şarmant, era deştept şi era... profesor.
Cleo : Zi – zi, că-mi place! Era dur? La clasă, era dur cu voi?
Angelica : Miere! Un om cald!
Cleo : Hîm... Dulcicul de el... Şi, şi...
Angelica : Şi... m-a prins fumând într-o zi la subsolul şcolii şi...
Cleo : Şi te-a amendat (râde)
Angelica : Mi-a spus că aş putea fi exmatriculată, dar el nu va spune nimănui. Am sărit la gîtul lui şi l-am sărutat brusc. A rămas mut...
Cleo : Te cred! Limba îi era ocupată! Şi, şi...
Angelica : Şi ne-am tot sărutat până cînd s-a dezmeticit şi m-a chemat a doua zi, după ore, la el. M-am dus şi...
Cleo : Ţi-a luat fecioria... Barbarul!
Angelica : A fost frumos! Cred că și datorită lui îmi plac Nietzche, Kierkegaard, Schopenhauer, şi normal Freud. Omul ăsta a făcut maieutică, mi-a moşit spiritul întocmai ca Socrate.
Cleo : Şi ţi-a dat şi... (gest) le pen... le pen... is... penis! Ha, ha... Ce bine că nu ţi-a dat şi cucută.
Angelica : M-a format! Eu am fost proastă, că l-am părăsit după 5 ani pentru un afacerist. Şi acum... am ajuns la bar să vând cocteiluri... damelor.
Cleo : (sare ca ars) Ce vrei să spui? Numai mitocanii beau bere sau vodcă. Eu sunt un suflet... sensibil... de artist. Un cocteil slab sau un gin tonic, mai mult tonic, e tot ce beau. E rău că serveşti sufletele sensibile cu băuturi fine?
Angelica : Nu asta am vrut să spun. Puteam să fac ceva în viaţă dar...
Intră Mimi. Travestit şi el, ca şi Cleo. Are pe lângă alte accesorii feminine
(poşetă, evantai, tocuri, ruj, oglinjioară) şi o floare fără frunze. Îi priveşte
pe cei doi cu atenţie, apoi se aşează la o măsuţă şi începe să-şi refacă
machiajul.
Angelica : (merge la el) Cu ce vă putem servi?
Mimi : O vodcă! Mare, gheaţă şi un pahar cu bulion...
Cleo : Of, ce căldură! S-a topit soarele şi-a curs pe pământ! Venele mi s-au umflat din lipsă de vânt! Creierul fierbe... amuşinând! Un suflet pereche, trist şi plângând! Vino la mine omule drag! Deşartă-ţi desaga încă din prag!
Deşartă-ţi şi haina şi gândul pribeag!
Şi hai să fugim din tristul gulag!
Să mergem în stele şi-n lunile reci!
Să mergem în spaţiu ca doi lilieci!
Frate şi soră sau “iubit şi iubită!
Lăsând înapoi această lume trăsnită!
Să fim doar noi doi pe-o planetă pustie!
Unde cald sau frig să nu ne mai fie!
Să fim liberi şi goi într-o veselie!
Ce-n această lume nu va fi să fie!
(aşteaptă reacţia lui Mimi. Acesta îl filează discret surîzînd)
Sper că nu vă deranjez... domnişoară! Dar sunteţi de-o frumuseţe inversă (observă floarea) iar floarea asta nu mai are frunze! Eu sunt Cleo! Artist... polivalent! Poet visător, actor ocazional şi regizor de sindrofii private...
Mimi : Mimi! De la Mihai... sau dacă vrei de la Mimoza pudica...
Cleo : Mimoza... o floare sensibilă ca sufletul meu... Îmi permiteţi? (se aşează la masa lui Mimi) Aveţi întradevăr o frumuseţe... oarecum inversă... detaşabilă... ceva misterios şi ambiguu, o senzualitate ce incumbă fragilitate şi forţă deopotrivă... un foc sacru răspândit de privirea tumultoasă ce-şi trage seva dintr-un suflet uriaş... O enigmă!... Sunteţi... nouă? Nu ne-am mai întîlnit pe-aici...
Mimi : Mi-a spus un prieten de barul ăsta… Eu nu-l ştiam... sunt în ţară de trei săptămâni.
Cleo : Aa... locuiţi dincolo?
Mimi : Nu! Am locuit 7 ani. (plânge)
Cleo : Ce s-a întîmplat?... (reia versul)
Deşartă-ţi desaga încă din prag
Deşartă-ţi şi haina şi gândul pribeag
(către chelneriţă) Angelica, un şerveţel, te rog!
Mimi : (tresare) Angelica?! Angelica! Angelo! (plânge iar) Of, Angelo! (Angelica îi aduce şerveţele)
Cleo : Angelo... e o persoană importantă?
Mimi : A fost! Iubitul meu... 7 ani! Un baron italian... Va a fan culo!
Cleo : Culo?
Mimi : Mi-a dat papucii şi s-a cuplat cu un moldovean din Chişinău... Am vrut să-mi dau foc în Piaţa San Marco... dar am fost săltat pe sus de carabinieri...
Cleo : Pe sus?... Ooo, ce barbari!... Baronii ăştia... mie nu-mi plac defel! Au castele în care poţi să te rătăceşti.
Mimi : Ai fost?
Cleo : Nu, nu! Eu încă n-am ieşit! Îmi plac... ai noştri! Iubesc poporul român! (îl imită pe Ilie Ilaşcu) “Vă iubesc popor român!” (aparte) Tot unul din Chişinău...
Mimi : Ce mă fac eu acum? De trei săptămâni de cînd m-am întors plâng întruna.
Cleo : Vai, dar nu e drept! Lacrimile nu fac bine nimănui! (către Angelica) Pune nişte muzică! S-o consolăm pe această mimoză... fermecătoare. (Angelica dă drumul la CD. Se aude o melodie compusă peste tropotele unor cai nărăvaşi)
Mimi : Ce muzică e asta?
Cleo : E compoziţia mea! Sunt un artist total... cum am spus. Se numeşte “Tropotul sălbatic al unei inimi sângerânde în căutarea cavalerului salvator care apare atunci cînd nu te aştepţi şi-ţi oferă ceea ce n-ai sperat vreodată să întâlneşti”... E cam lung, dar dacă vrei spune-i “Baladă pentru o mimoză”. Ţi-o dedic ţie şi-i schimb titlul pe loc.
Mimi : Oh, merci! E... adâncă!
Cleo : Adâncă?!
Mimi : Da... Mesajul... te tulbură întradevăr... E...
Cleo : Cât mă bucur să aud asta! Misiunea artistului a fost îndeplinită. Asta e menirea artei! Să purifice sufletele tulburate de... tot felul de baroni...
Mimi : Oh, Angelo!
Cleo : Nu, nu, Cleo! (se apropie discret) Cleo, e numele meu... de la Cleopatra, regina Egiptului. De fapt, ăsta e numele meu de scenă. În buletin mă cheamă Stroe Bubulan. Dar ce nume e ăsta... Bu-bu? (schimbă discuţia) Mai vrei o vodcă?... Fac cinste!
Mimi : Mai vreau! (se uită împrejur) E frumos aici! (Cleo face semn pentru încă o vodcă)
Cleo : Sunt atât de bucuros că ne-am cunoscut!
Mimi : Nu mai puţin!... Merci pentru tot... Consumaţie, conversaţie şi (imită din gură galopul cailor)
Cleo : Ce guriţă ai!... Trebuie să mai scriu pentru tine... şi versuri şi muzică. Nu vrei să fii muza mea?
Mimi : Muza mimoza?
Cleo : Mimoza muza! (închină paharul) Pentru prietenie şi... mai mult decît atât. Ştii, capitalul sufletesc investit pentru o femeie duce întotdeauna la faliment. Între bărbaţi e altfel...
Angelica : “Femeia nu se maturizează niciodată pe deplin. Născătoarea de copii rămâne ea însăşi un copil” Schopenhauer!
Cleo : Aaa... ne-ai dat gata! Îi mulţumim domnului profesor... iniţiator.
Angelica : Mulţumiţi-i lui Schopenhauer!
Mimi : Ăsta-i tot baron? După nume…
Cleo : Nu, nu, dragă! Ăsta-i un... (gelos) Da’ de ce să-ţi încarci memoria cu tot felul de indivizi care nu te ajută cu nimic?!
Angelica : “Ştiu că nu ştiu nimic”. Socrate!
Cleo : Da’ nu mai termini odată cu ăştia?
Mimi : Ăsta-i artist?
Cleo : Ei, nu, nu, Mimişor... ăsta-i tot de-ăla... (îi face semn Angelicăi pe la spatele lui Mimi) Nu-s de-ai noştri...
Angelica : Socrate era!
Mimi : Era? Şi nu mai este? A devenit hete...
Cleo : Taci, taci, dragă! Nu-ţi umple capul cu prostii. Deschide-ţi doar sufletul... (în impas) Dacă vrei, mergem la mine să-ţi ofer altă floare. Asta nu mai are frunze...
Mimi : După trei săptămâni e normal...
Cleo : Îţi ofer ceva mai... cu ţepi!
Mimi : Ţepi?! Îmi plac... ador chestiile înţepătoare... dar discret.
Angelica : (pentru ea) Să nu fie ţeapă!
Mimi : Pardon? (pauză scurtă) Aăă... nu vrei să ne faci o poză aici, la bar, ca amintire? (scoate aparatul din geantă) Te rog! Îmi place să imortalizez clipa...
Cleo : Lasă-mă să regizez momentul! Te rog! (Dă la o parte tăblia mesei şi descoperă vana. Aşează două scaune în interiorul ei şi se aşează apoi şi ei cu câte un picior pe scaun)
Cleo : “Cleo şi Mimi în cada fără clăbuci dând din buci după nuci imaginare”! sau “Cleopatra din Egipt alături de Mimoza pudică în marele defileu al Nilului transformat într-o cadă de fontă emailată transgresând secolele şi fericirea”.
Mimi : Extraordinar! Eşti... aproape genial! (Angelica le face fotografii)
Cleo : Merci, merci, scumpo! Mergem la... ţepi?
Mimi : (surâzând) Îhî!
Cleo plăteşte consumaţia şi ies amândoi. Angelica pune din nou melodia cu
“galopul”. Revine Mimi.
Mimi : Ar trebui să mi-o trag şi eu...
Angelica : Eşti liber! Trăim într-o ţară liberă... Atâta timp cît nu vrei să înfiezi copii...
Mimi : Nu, nu, melodia... E întocmai cum mă simt eu acum... ca un cal nărăvaş lângă o... iapă de rasă.
Angelica : Fără jigniri că nu mai intri în barul meu!
Mimi : Vorbeam de Cleo! Îmi place... Of, Cleo eşti tot ce mi-am dorit fără să ştiu exact ce-mi doresc... Cred că mă va ajuta să-l uit pe baronul meu nenorocit. (Apare Cleo)
Cleo : Vii dragă?
Mimi : Vin. Am vrut să mai ascult odată melodia care ne-a unit... Caii în galop...
Cleo :(ies îmbrăţişaţi) Am deja alta în minte... Ascultă titlul: Plescăit şi molfăit de plăpânde buze catifelat – înţepătoare după înfulecarea unui peşte – spadă...
Angelica : (face ordine) Toţi suntem oameni. Diferă doar gusturile... şi visele. Freud avea dreptate... Complexul lui Oedip! Unii nu scapă niciodată de el şi atunci sunt atraşi de propriul sex... Hm… ce tare era Freud ăsta! (sună telefonul) Alo, da?! O rezervare pentru 10 persoane? Da... da… Da, se poate sâmbătă la 7. (lumina scade încet) Da, avem şi surprize... Nu, aici nu vin decât... adică fetele nu intră aici. Nici nu aveţi nevoie?! Ce bine…! Da, muzica e originală şi avem compozitorul propriu... Cleo! Cleo îl cheamă dar cum îl cunosc nu cred că mai dă pe-aici o săptămână... E ocupat! Are o nouă muză! Da, rezolvăm problema... O.K.... vă aştept! Şampanie şi frişcă... da...
