PERSONAJE
DORU-24 de ani student la Engleză anul 4
MARIA-19 ani studentă Engleză anul 1
LAURA-22 ani fotomodel profesionist
VIRGIL-50 ani om de afaceri cu pretenţii de designer vestimentar scund cu burtică
PREZENTATORUL
ACTUL 1
SCENA 1
Un podium de prezentare de modă. Ieşirea e la stânga o fereastră la dreapta. Într-un colţ Doru şi Laura stau de vorbă la o ţigară. Intră Maria.
MARIA: Salut! Aici are loc repetiţia?
DORU: Repetiţia pentru ce? Pentru corul bisericii?
LAURA: Nu fii prost. (către Maria) Da aici. Eu sunt Laura. El e Doru. Nu trebuie să-l iei prea în serios. I se pare că e cu atât mai sexy cu cât e mai plictisit.
Doru dă din umeri şi trage lung din ţigară. Moment prelungit. Fetele îl privesc în tăcere.
Intră Virgil.
VIRGIL: Servus copii. Văd că aţi cunoscut-o pe Maria. Vă vine să credeţi că până la nouă’şpe ani n-a găsit-o nici un căutător de talente? Eu am dat peste ea din întâmplare. În staţia de troleu de fapt. S-a cam speriat la început a crezut că sunt un bătrân pervers.
MARIA (politicos): A nu doar că sunt eu mai timidă.
VIRGIL: Da mititica de ea e timidă. Şi până să înţeleagă ce vreau cu ea i-a venit troleul. Bineînţeles că n-am renunţat! Am urcat şi eu după ea. Am convins-o după doar două staţii (râsete de complezenţă). Mă rog să trecem la treabă. Să vă explic ce vreau. Mi-a venit o idee fantastică aseară. M-am uitat la un film care-i place nevesti-mii unul de epocă. Ideea e că un bărbat şi o femeie complotează împreună să se răzbune pe diferiţi oameni sau doar să se distreze n-am înţeles prea bine. În fine ideea e că îi corup pe inocenţi se folosesc de ei.
LAURA: Stai puţin Virgil. Tu vrei să-ţi prezentăm colecţia sau să facem pe actorii?
VIRGIL: Ambele Laura dragă. Stai nu te enerva! Nu trebuie decât să vă asumaţi nişte roluri. Adică Maria să facă pe inocenta voi pe maleficii. A trecut timpul prezentărilor simple de modă. (Din ce în ce mai emfatic) Lumea vrea spectacol credeţi că vine doar să se holbeze la nişte haine? Trebuie să fie ceva care să le intre bine în cap care să-i distreze să-i emoţioneze să-i facă să plece de aici cu gândul că sunt un geniu şi că nu-şi doresc nimic mai mult decât o pereche de pantaloni cu numele meu pe ei!
(Intervine Doru)
DORU: OK am înţeles. Dă-ne zece minute sa ne pregătim rolurile.
VIRGIL: Bine bine încercaţi să vă gândiţi. Ce motivaţii aveţi ce fel de oameni sunteţi cum se face că...
Doru şi Laura ies în timp ce Virgil continuă să vorbească...
SCENA 2
O altă încăpere.
LAURA: Hai mă ai închis uşa aia?
DORU: Nu merge încuietoarea. (Scoate din buzunar un joint îl aprinde şi i-l întinde Laurei).
DORU: Băi prost e omul ăsta. Cum o vrea el să o corupem pe fata aia pe scenă? Vrea prezentare porno sau ce?
LAURA: Păi da că dacă e vorba de corupere tu nu te poţi gândi decât la sex.
DORU: Ştiu ce film a văzut boul nostru şi de asta e vorba crede-mă.
LAURA (amuzată): Hai zi că nu ţi-ar plăcea s-o corupi niţel pe fătuca asta.
DORU: Nu prea nu.
LAURA: Du-te mă! Te aştepţi să te cred? Mai bine recunoaşte că nu pari genul ei şi nu s-ar uita la tine nici cu spatele.
DORU (râde superior): Cine mă copila aia? În zece minute o am în buzunar. Dacă aş vrea asta.
LAURA: Adică nu vrei nu? Mă crezi proastă?
DORU: Adesea da.
LAURA: Du-te dracu. Hai să încercăm ce zici? Dacă tu reuşeşti hai nu în zece minute dar în două săptămâni de repetiţii s-o cucereşti pe Maria eu fac cinste cu următorul transport. Dacă nu plăteşti tu. Deal?
DORU (se gândeşte puţin apoi plictisit): Bine.
SCENA 3
Înapoi în sala de repetiţii. Cele trei fotomodele sunt pe scenă încearcă să respecte indicaţiile lui Virgil care se învârte în jurul lor vorbind şi gesticulând. Maria în mijloc ceilalţi doi o trag fiecare de câte o mână.
VIRGIL: Nu aşa măi senzual am zis ce-i asta? Voi o doriţi pe fata asta e chiar atât de greu să vă închipuiţi ce dracu? Uitaţi-vă la ea cât e de drăguţă! Staţi mă să vă arat eu cum se face! (Se urcă pe podium îi dă la o parte pe Laura şi Doru. Încercând să fie senzual dar nereuşind decât să o facă pe Maria să se blocheze de jenă şi neplăcere. Îşi ilustrează sfaturile cu gesturile respective.) Trebuie să te uiţi adânc în ochii ei (se holbează în ochii Mariei) să-i mângâi obrăjorul să îi apuci mâna şi să i-o îndrumi către inima ta ca să vadă cât de tare îţi bate să-ţi apropii faţa de ea atât de mult încât ea să se întrebe dacă vrei să o săruţi (Maria pare să ezite între plâns şi o izbucnire violentă. Intervine Dorucare e şi el scârbit).
DORU: Gata am înţeles (Îl mătură pe Virgil cu o mână. Acesta pare să se trezească coboară de pe podium şi încearcă oarecum jenat să continue).
VIRGIL: Cum ziceam cam asta aş vrea să văd...Hai să luăm o pauzăOK? (Îi sună telefonul). Da dragă. Ce-am uitat? Aaa... futu-i da am uitat! (Lăudăros) Am o grămadă de lucru aici nimic nu se face bine fără mine ştii şi tu cum e...Ştiu „Pădurea Spânzuraţilor”... Da o repetăm împreună deseară... Cum? Nu nu fumez…Ştiu că-ţi faci griji…(Încercând să coboare vocea) Da şcumpi promit...(Iese)
LAURA (râzând): Uite mă unde era George Cloney! Propriul nostru şcump!
DORU: Dă-l in pula mea că nu-l mai suport! Prea dă pe dinafară de prostie. (către Maria) Tu nu zici nimic? Sau nu ţi-ai revenit de la atâta senzualitate?
MARIA: Păi sper să fi terminat cu demonstraţiile...
LAURA: Pe ziua de azi sigur că l-a sunat fetiţa aia de care zice că e nevastă lui şi i-a amintit că există. Pe mine mă scuzaţi o secundă. (Iese aruncându-i priviri sugestive lui Doru)
DORU: Întotdeauna eşti aşa vorbăreaţa? Sau numai cu oamenii care-ţi plac cu adevărat?
MARIA (zâmbeşte): Dar tu eşti întotdeauna atât de perspicace? Sau numai cu fetele tăcute?
DORU: Întotdeauna.(Zâmbeşte şi se uită atent la ea) Semeni foarte bine cu o actriţă... O ştii pe blonda aia din Lost in Translation? Cum o cheamă?
MARIA: Scarlet Johanson o cheamă. Ar trebui să interpretez asta ca pe un compliment?
DORU: Păi tu ce zici?
MARIA: Eu zic că nu-mi place fata aia. Deci nu.
DORU: Cum vrei... Atunci cine-ţi place?
MARIA: ...Natalie Portman.
DORU: Mda... şi bărbaţi?
MARIA: Ce întrebări de oracol... Chiar vrei să-ţi răspund?
DORU: Altfel de ce mai întrebam? Da ai dreptate sună stupid... Bine atunci spune-mi ceva despre tine.
MARIA: OK.(Maliţios) Îmi place Tim Roth.
DORU (râde. Apoi serios): Roth din „Rezervoir Dogs” sau Roth din „Funny Games”?
MARIA: Tarantino clar.
DORU: Era o întrebare capcană răspunsul corect era Planeta Maimuţelor.
MARIA (râde): Nimeni nu e perfect nici măcar Tim Roth.
DORU (se uită la ea sugestiv): Nu ştiu ce să zic mai există şi excepţii...
Intră Laura care prinde ultima replică.
LAURA (către Maria): Se referă la el nu te speria. (Lui Doru) Bine mă ceva mai bun n-ai găsit? Umbli cu replici din astea penibile de începător?
Maria pare jumătate jenată jumătate amuzată. Doru zâmbeşte mânzeşte. Vrea să răspundă dar intră Virgil.
VIRGIL (frecându-şi palmele): Aşaaa... Să continuăm. Toată lumea la locurile voastre! (Se caută în buzunar şi scoate un pachet de ţigări dar descoperă că e gol) Ei pizda mă-sii azi şi mâine! Iar mi-a golit pachetul.
Heblu.
SCENA 4
Virgil e singur în sala de repetiţii. Se plimbă dintr-o parte în alta cu o carte în mână în care se uită din când în când.
VIRGIL: Dintr-un pietroi coboară Umbra ta...(se uită în carte) Bolovan. Bolovan. (citeşte) „Dintr-un bolovan coboară/ Pasul tău de domnişoară”. Aşa. (Ridică ochii din carte) Dintr-un bolovan coboară...Ce porcărie aşa poezii pot să scriu şi eu. Cum mama dracu coboară din bolovan? Ia stai că nu e o idee prea rea! Să fie aşa ca o stâncă la intrare şi ea să iasa dinăuntru ca dintr-un tort. Da da...tre să-mi notez...
Iese Virgil intră Laura şi Doru care l-au asculat vorbind.
LAURA: I-auzi ştie să scrie.
DORU: Da pariul ăsta l-am pierdut.
Laura râde.
LAURA: Şi? Cum merge treaba cu aia mică?
DORU: De la binişor spre bine. Nu mai e mult.
LAURA (neîncrezătoare): Aham...
DORU: Nu-mi dau seama dacă într-adevăr e timidă sau doar a dracu’.
LAURA: Sau dacă te place sau nu te suportă.
DORU: Da şi asta.
Intră Maria.
MARIA: Salut!
Doru o fixează cu privirea dar nu salută.
LAURA: Hello. Pari foarte fresh.
MARIA: Păi da nu era apa caldă la cămin şi am făcut un duş rece. Înviorător nu glumă.
LAURA: Uite Doru nu eşti singurul nevoit să facă duşuri reci.(El nu răspunde dar surâde flegmatic. Maria râde).
DORU: Ce zici Maria nu vii cu mine să luăm ţigări?
MARIA: Eu nu fumez...
DORU: Ştiu dar nu vrei oricum să vii cu mine să iau ţigări?
MARIA: Aăă... Păi...nu poţi să împrumuţi una de la Laura?
LAURA (batjocoritor): Bineînţeles că poţi Doru băiatule! Că doar nu ţi-o fi ruşine să ceri? Ia aici de la Laura! (Îi întinde un pachet de ţigări. Doru o ignoră)
Intră Virgil.
VIRGIL: A ce bine aţi venit toţi! Să continuăm de la dans. (Doru şi Maria iau poziţii de vals) Staţi m-am gândit că e mai bine un tango. E mai fierbinte.
DORU (încearcă să se abţină): Eu nu dansez tango. Mi-am uitat cămaşa cu volane acasă.
LAURA: Sau poate ţi-ai uitat cojones acasă.
MARIA: Eu am făcut dansuri pot să-ţi arăt câteva mişcări de bază. La tango femeia conduce. Trebuie doar să te ţii după mine.
Încep sa danseze. Încet încet începe să se audă o melodie de tango lumina se micşorează iar Maria pare să se fi transformat într-o focoasă sud-americancă. Doru dansează din ce în ce mai bine. După un timp melodia se termină cei doi rămân nemişcaţi Maria zâmbeşte Doru pare picat din cer.
VIRGIL (când începe să vorbească lumina revine la normal): Superb!
LAURA: Ei nici acum nu vrei ţigara aia?
Heblu.
ACTUL 2
SCENA 1
Sala de repetiţii. Doru şi Laura.
LAURA: Mi-ai adus?
DORU (scoate din buzunar o pungă pe care i-o dă Laurei): Ţine. Dar e pentru ultima oară. Nu mă mai ocup cu aşa ceva.
LAURA (mirată): Cum adică ? Din cauza ultimelor arestări ?
DORU: Da şi din cauza asta.
LAURA: Şi? Ce altceva mai e? (înţelegând) A da te-a convins iubiţica.
DORU (jenat): Taci nu e asta…(răzgândindu-se) Ba da de ce să mint am avut o discuţie şi mi-am dat seama că are dreptate. Risc prea mult pentru o prostie. Nu se merită…
LAURA: Nu merită să o superi pe ea din cauza asta vrei să spui. Nu de poliţie îţi e ţie frică Dorule. Faptul că ea ar putea pleca te sperie mai mult decât orice altceva. Tatăl tău e poliţist ştii bine că n-ai face niciodată puşcărie.
DORU: Las-o baltă Laura. Am hotărât ceva şi aşa rămâne.
LAURA: Vrei să spui a hotărât ceva…
DORU: Nu ştiu unde vrei să ajungi cu asta.
LAURA: Eu nu mai ştiu ce e cu tine. De fapt ştiu dar tot mă enervează. Bine ai câştigat pariul felicitări! Acum revino-ţi!
DORU (se uită speriat în jur): Taci nu mai pomeni de asta ! Dacă află… dacă află înseamnă că tu i-ai spus şi dacă se întâmplă asta…(se opreşte ameninţător)
LAURA (scârbită): Nu-ţi face griji n-o să afle nimic de la mine. Dar ar cam trebui să-ţi asumi propriile fapte.
DORU: A fost o prostie din partea mea… ştiu că au trecut numai două săptămâni dar am impresia că a fost într-o altă viaţă. Nu eram eu însumi.
LAURA: Nu acela erai tu însuţi.
Doru o priveşte nedumerit. Intră Maria. Doru se duce se duce spre ea pare să fi uitat de orice altceva.
MARIA: Aici eraţi.
El vrea să o sărute ea îi dă un pupic rapid pe obraz. Laura ridică ironic din sprâncene.
MARIA: Vine şi Virgil imediat. M-a sunat să-mi spună că a ieşit de la proba de română. Le-a căzut « Baltagul ».
DORU: De ce te-a sunat tocmai pe tine?
MARIA (zâmbeşte): Doar nu eşti gelos? M-a sunat pe mine pentru că are minute pe Cosmote şi eu unt singura care are număr de Cosmote.
DORU: Da convenabil… Nu-mi place cum se uită la tine libidinosul ăla. S-a văzut de la început că îi placi mai mult decât ar trebui.
MARIA: Linişteşte-te chiar dacă ar fi aşa cred că tot pe tine te prefer.
LAURA: Atâta timp cât ai o bănuială clară…
DORU: Cum adică crezi?
MARIA: Nu eşti amuzant deloc.
DORU: Pentru mine relaţia noastră nu e o glumă.
MARIA: Doamne ! Vezi ce vreau să spun ? Te legi de orice nimic.
DORU (trist): Nimicuri…Da ai dreptate. Iartă-mă.
MARIA: Mă mai gândesc. (schimbând subiectul) Te aştept deseară la şapte.
Laura tuşeşte sugestiv.
DORU: O să vin la fără cinci.
Laura tuşeşte din nou.
MARIA: Ce e Laura?
LAURA: Nimic am răcit aseară când mi-am aşteptat un prieten 45 de minute afară în centru unde trebuia să ne întâlnim.
DORU: Ah îmi pare rău credeam că ţi-am spus că nu mai pot să vin.
LAURA: Aham…de-asta ţi-ai închis şi mobilul nu? Lasă… măcar astă seară am timp să-mi găsesc alt însoţitor.
MARIA: A…trebuia să ieşiţi împreună?
LAURA: Da sunt sigură că nu ştiai.
Maria se preface că nu aude.
DORU: Nu te superi nu Laura ? i-am promis Mariei că stau cu pisica ei cât e ea în oraş.
MARIA (ca o lămurire): ...se sperie dacă rămâne singură noaptea…
LAURA: Cum aş putea să mă supăr ? Cum putem s-o lăsăm pe Miţi să moară de singurătate?
MARIA: N-o cheamă Miţi…
LAURA (o ignoră continuă): Ce dacă aşteptăm amândoi concertul ăsta de mai mult de o jumătate de an? Scuze trebuie să ies la aer.
Laura iese.
MARIA: Nu cred că Laura mă place prea mult…
DORU: Nu-i adevărat cine ar putea să nu te placă pe tine? (o sărută pe nas) E doar puţin geloasă. Acum tu eşti cea mai bună prietenă a mea.
MARIA: Nu te cred. Despre ce vorbeaţi înainte să vin ?Aveai o faţă vinovată…
DORU: Nimic important…(îi sună telefonul) Alo ? Da salut. Cum ? Serios ?… Da logic. OK vorbim mai târziu. Ciao.
MARIA: Cine era ?
DORU: Impresarul meu.
MARIA: Am auzit o voce de femeie.
DORU: Pentru că e femeie. E Elena Bârzoianu de la One Models.
Maria face mutre.
DORU: Doar nu eşti geloasă pe impresară ? E cu douăzeci de ani mai mare decât mine.
MARIA: Am auzit că asta e vârsta la care femeile ating culmea senzualităţii lor…
DORU: Nu e şi cazul Elenei crede-mă. (Maria nu pare convinsă. Doru împăciuitor) O să încerc să-mi caut alt impresar bine ?
Maria zâmbeşte. Doru încearcă să-şi continue ideea.
DORU: În fine m-a sunat pentru un job în Franţa.
MARIA: În Franţa ? Pentru cât timp ?
DORU: O săptămână.
MARIA: Ah… şi vrei să te duci ?
DORU (încurcat): Da adică…Tu crezi că n-ar trebui ?
MARIA: Nu ştiu…Franţa e aşa departe…Şi e atât de periculos în ultimul timp să mergi cu avionul…Ai văzut câte prăbuşiri sunt…
DORU (înduioşat): Of eşti îngrijorată…Pot să merg cu maşina.
MARIA: Nu asta e şi mai periculos. Pe autostrăzi se circulă ca la Formula 1.
DORU: Hmm…pot s-o iau pe rute ocolitoare…
MARIA: Nu văd ce rost are să te complici. Poţi foarte bine să lucrezi şi aici. (Şmechereşte) Sau vrei să scapi de mine ?
DORU: În nici un caz. Da ai dreptate o s-o sun pe Elena să-i spun să găsească pe altcineva. Oricum nu ştiu franceză.
Maria îl sărută mulţumită. Apoi alintându-se :
MARIA: Pot să mă uit şi eu în telefonul tău ?
DORU (i-l întinde) : Sigur.
MARIA: Câte fete ai în agendă… Cine e Amanda ?
DORU: O fostă colegă de liceu. Vorbim rar…
MARIA: Atunci de ce mai ai nevoie de numărul ei ?
DORU: Ai dreptate o să-l şterg…
MARIA: Alina Alinutza Andreea…ai cinci fete cu numele Andreea…
DORU: Una dinre ele e sora mea. Celelalte sunt simple cunoştinţe…
Maria întristată îi dă telefonul înapoi.
DORU: Vorbesc serios Maria nu am nimic cu fetele astea.
MARIA: Cum aş putea să te cred? Dacă n-ar fi importante n-ar trebui să vorbeşti cu ele.
DORU: Ce ai vrea? Să-mi şterg toate numele de fete din agendă ?
MARIA: Nu fii ridicol. Nu văd de ce ai şterge numărul surorii tale.
DORU: Bine dacă e atât de important pentru tine…
MARIA: Eşti un scump.
Doru o prinde de talie.
DORU: Te iubesc.
MARIA (zâmbeşte şi îl sărută scurt): Chiar eşti scump.
Doru pare să fi primit un pumn. Intră Virgil şi Laura continuând o discuţie.
VIRGIL: Ei şi la comentariu m-am cam încurcat. Adică nu mai ştiam cum stă treaba cu calul ăla… deh…cincizeci de ani nu e vârstă să-ţi dai bacola… bacolareatu… mă rog Bacu’. Da’ te înţelegi cu nevastă-mea ? Cică ar fi romantic să dăm amândoi deodată… Atâta stres pentru o diplomă… De parcă nu m-aş fi descurcat până acum şi fără.
LAURA (ironic): Lasă nu te mai gândi am o presimţire că o să iei notă mare.
VIRGIL: Nu ştiu zău. Comisia de corectare e foarte... corectă. Nu se ţine cont acolo că eşti naşul Ministrului Educaţiei.
LAURA: Bineînţeles că nu nu la asta mă refeream. Doar că ştiu cât ai învăţat.
VIRGIL: Da m-am chinuit foarte mult. Acum Domnul cu mila.
LAURA (aparte): Da domnul Ministru…
Îi observă pe Doru şi Maria.
LAURA: Uite-i şi pe Brangelina.
VIRGIL: Salutare. Ce face cuplul anului ?
MARIA: Foarte bine. Când afli rezultatele ?
VIRGIL: Peste o săptămână. Dar hai să ne vedem de treabă. Am stabilit ca prima melodie să fie a lui… cum îl cheamă pe băiatul ăla Laura ?
LAURA: Akon.
VIRGIL: Aşa. Melodia aia a lui…
LAURA (cântă): « I wanna fuck you …»
VIRGIL: Da dacă tu eşti convinsă că e potrivită…
LAURA: E perfectă.
VIRGIL: Sună bine e melodioasă…
Maria pare să-şi fi amintit ceva.
DORU: Ce e ?
MARIA: Mi-am adus aminte că am un examen mâine dimineaţă. Şi n-am învăţat nimic…
DORU: La ce ?
MARIA: Engleză contemporană.
DORU: Hm…nu e foarte greu dacă înţelegi esenţialul… Pot să-ţi explic astă seară dacă vrei.
MARIA: Dar astă seară ies cu fetele. Le-am promis nu ne-am mai văzut de atâta timp…
DORU: Bine Maria dar nu pot să-l dau eu în locul tău.
MARIA: De ce nu ? Tu te pricepi la asta. Şi e materia din primul an. E foarte simplu pentru tine…
DORU: Maria nu crezi că o să observe cineva că nu sunt tu ?
MARIA: Nu nu interesează pe nimeni. Te rooog… Şi poţi să te mai uiţi pe cursuri astă seară nu cred că Garfield o să-ţi dea prea mari bătăi de cap.
DORU: OK.
LAURA (cântă): « I’m a slave for you…”
VIRGIL: Bine acum că s-a rezolvat şi asta hai să vă ia croitoreasa măsurile.
Iese urmat de Laura. Doru şi Maria rămân în urmă.
MARIA: Mi-e cam foame… Poţi să fugi până la Marty să-mi iei o salată low callory ?
DORU: Nu vrei mai bine una de la Speed? E chiar lângă noi.
MARIA: Nu e mai bună de la Marty.
DORU: OK.
Maria îl sărută rapid şi se îndreaptă spre ieşire. Înainte să iasă :
MARIA: Ah uitasem! Mâine la prânz vine o bună prietenă în vizită. I-am spus că o aştepţi tu la gară.
DORU: Dar nu o cunosc…
MARIA: Îţi arăt o poză.
Îi trimite un pupic şi iese. Doru singur.
DORU: Gata ! Stop ! Eu nu mai rezist ! „Legături periculoase” o pulă! Începuse atât de bine până s-o ia complet razna. Autorul trebuie să fie un mare tâmpit. Autorul ! Asta e ! Mă duc sa-i zic vreo două. (Se îndreaptă spre ieşire) Of la dracu şi asta s-a mai făcut ! Totul s-a mai făcut ! Nu mai poţi avea nici o idee genială fără să afli că eşti un scârbos de plagiator! Dar ştiţi ce? Mă doare în cur de Pirandello ! Şi de Thornton Wilder ! Şi de toţi cei care i-au copiat pe ei până în zilele noastre. De parcă n-aş şti că totul s-a inventat cel puţin o dată. E vina mea că m-am născut mai târziu ?Aşa nu se mai poate. Eu şi Autorul trebuie să avem o discuţie serioasă. (Pleacă)
SCENA 2
Virgil Maria Laura în sala de repetiţii.
VIRGIL: Ce face băiatul ăsta de n-a mai apărut ? Mai sunt numai cinci ore până la prezentare şi nici n-am stabilit ce o să purtaţi fiecare.
MARIA (îngrijorată): Nu ştiu unde e nu răspunde la mobil. Trebuia să-mi aducă o salată dar îi ia prea mult timp.
Intră Doru.
DORU: Nimeni nu mişcă !
LAURA: Ce-ai păţit băiete ? Te-ai smintit de tot ?
DORU: Taci din gură că tu eşti suspectul numărul unu.
LAURA: Poftim ?
DORU: Sstt ! Am fost sa-l caut pe Autor.
VIRGIL: Pe cine ? Ştii ce nu mai avem decât cinci ore…
DORU (îl întrerupe): Taci ! Acum vorbesc eu ! Cum ziceam Autorul lipseşte de la locul lui. Şi dacă nu e acolo înseamnă că e… (toţi îl privesc consternaţi) Exact ! Înseamnă că e aici.
VIRGIL (se uită în jur ): Aici ? Unde aici ? Şi autorul cui ? Designerul sunt eu !
DORU: Eşti un imbecil. Gata rolul tău a luat sfârşit. Am spart convenţia poţi să nu te mai prefaci.
VIRGIL (vorbeşte cu fetele): Ce dracu tot zice ăsta ? E nebun ? Sau drogat ? (Laura tresare)
MARIA (pierdută): Şi salata mea ?
Doru nu aude.
LAURA: Doru hai puţin cu mine.
DORU (o priveşte suspicios): De ce ? Vrei sa-mi spui ceva ?
LAURA (apăsat): Da am cva sa-ţi spun. Ceva personal.
VIRGIL: Dacă aveţi de vorbit puteţi să staţi aici. Maria hai cu mine să ne mai uităm o dată peste haine !
Virgil şi Maria ies. Doru o urmăreşte nervos cu privirea pe Maria.
LAURA (îngrijorată): Spune-mi. Ce-ai luat ?
DORU: Ce ?
LAURA: Ce ai luat ? Cu ce te-ai drogat prostule ? Miroşi a bad trip de la o poştă! Ştii în ce încurcături poţi să intri? Ai văzut că Virgil deja bănuieşte ceva !
DORU: Nu poţi să vorbeşti serios ! Tu ai auzit ce-am spus ? Am fost să caut Autorul !
LAURA: Nu Doru tu te auzi ce spui? Care autor ?
