Penitenciar, de C. C. Buricea - Mlinarcic


Text de spectacol bazat pe povestirea Însemnările mele de Leonid Andreev

Personajele

0808 deţinut

0321 deţinut

00 - 1 directorul închisorii

00 – 3 adjunctul directorului închisorii

0051 supraveghetor

0024 supraveghetor

0000 gardian reangajat fost călău

00 - 15 vizitatoare

00 - 23 ziaristă

00 - 21 ziaristă

0917 deţinut bucătar


Deţinuţi supraveghetori gardieni ziarişti.



Locul acţiunii


O închisoare de maximă siguranţă. Numerele înscrise cu meticulozitate pe uniformele deţinuţilor pe insignele gardienilor şi supraveghetorilor ori pe ecusoanele vizitatorilor şi ale ziariştilor par să indice atmosfera unei ordini draconice.


Partea întîi


Scena 1



Semnele evidente ale unui început de revoltă.

Deţinuţii: Libertate! Libertate! Libertate!

Megafonul (off): Alarmă de gradul unu. Revoltă în sectorul A!

Deţinuţii: Libertate! Libertate! Libertate!

0111 (Ameninţă agitînd o sticlă cu benzină şi o brichetă pe care o aprinde din cînd în cînd): Libertate! Vreau în libertate! Lăsaţi-mă în libertate! Libertate!

Deţinuţii: Libertate! Libertate! Libertate!

00 - 3: O sută unsprezece coboară de acolo. Hai să stăm de vorbă...

0111: Stai! Dacă mai faci un pas îmi dau foc! Vreau să vorbesc cu Taipanul!

00 - 3: Domnul director vine imediat lasă prostiile...

0111: Nu vorbesc decît cu Taipanul! Vreau în libertate! Libertate!

Deţinuţii: Libertate! Libertate! Libertate!


Intră 00 – 1 cu o manta aruncată neglijent pe umeri.


00 - 1: O sută unsprezece aruncă dracului feştila aia! Aşa nu putem să stăm de vorbă... Ce vrei?

0111: N-o arunc! Vreau să vorbesc cu nevastă-mea!

00 - 1: Bine bine... Aruncă feştila aia şi-ţi aranjez un vorbitor de două ore...

0111: Nu-i în ţară vreau în libertate! Libertate!

Deţinuţii: Libertate! Libertate! Libertate!

00 - 1: Aruncă prostia aia şi o să vedem ce putem aranja!

0111: N-o arunc! Vreau în libertate! Vreau să vorbesc cu nevastă-mea!

00 - 1: O s-o aducem aici cît se poate de repede aruncă căcatul ăla de brichetă...

0111: Nu-i aici. Trebuie să vorbesc cu ea! A plecat cu amantul în Canare!

00 - 3: Care amant?! Păi nu l-ai tăiat tu acum zece luni în bucăţele şi l-ai aruncat în budă?

0111: Nu! Nu ăla! Ăsta-i altul! Vreau în libertate!

Deţinuţii: Libertate! Libertate! Libertate!

00 - 1: Aruncă chestia aia şi ascultă ce-ţi spun...

0111: N-o arunc!

00 - 1: Bine n-o arunca dar ascultă: n-o să putem să-ţi dăm drumu' de cîte ori nevastă-ta îşi schimbă amantul...

0111: O faci curvă pe nevastă-mea!? Oameni buni Taipanul o face curvă pe nevastă-mea! Libertate! (Îşi dă foc.)

Deţinuţii: Libertate! Libertate! Libertate!

00 – 3: Stingeţi-l pe dementul ăla! Mai repede! Nu beli ochii la mine! Stinge-l!


00 – 3 aruncă peste 0111 mantaua de pe umerii lui 00 – 1.


00 – 1: Ce faceţi? Nu aşa! Ascultă comanda la mine!… Stingerea incendiilor se realizează folosind spume gaze inerte abur apă pulverizată sau pulberi în funcţie de natura substanţei incendiate precum şi de modul de manifestare a incendiului…



Scena 2



Escortat de gardieni înarmaţi cu cătuşe la mîini este adus 0321.


0051: Ce-ai rămas cu gura căscată? Te-or fi impresionat focurile de artificii? Lasă că n-au fost aprinse în cinstea ta! Hai mişcă-ţi fizicul şi pune ţoalele astea noi pe tine.

0951: Faceţi ochi bulangiilor! Lăsaţi-l dracu pe ăla de s-a făcut friptură! Ne-au adus unu' nou!

0711: De ce urli stricăciune? Ţi-a luat matrafasul minţile? Ţi-am zis să nu mai bei pe burta goală!

0951: Nu mai te mai da rotund impresionistule! Mai bine beleşte ochii. Au adus gaborii unu' nou... Poate-l pui să ia salteaua-n braţe...

0711: Pune-l tu poate-ţi ia gîtu'. La cîţi muşchi are ăsta pe el nu cred că-l trece cineva la paravan...

0951: De cînd ai luat-o-n freză nu visezi decît smardoi! Figurantule!

0711: Dacă ar fi cum zici tu nu-l aduceau caraliii între trancane!

00 – 3: Atenţiune! Domnule comandant deţinutul trei sute douăzeci şi unu a fost transferat în penitenciarul nostru în baza ordinului…

00 – 1: Bine bine… Pe loc repaos! Trebuie să-i facem instructajul…


00 – 3 îi scoate cătuşele lui 0321.


00 – 3: Apropie-te puişor.

0321: Who the fuck do you call puişor?!…

00 – 3: Hopa vorbim englezeşte ca calculatoarele… Drepţi! Ascultă ce spune domnul comandant pre limba noastră că…

00 – 1: Ajunge! Hm… Momentul primirii în penitenciarul nostru dragă trei sute douăzeci şi unu reprezintă una dintre cele mai importante clipe din viaţa ta. Asta atît din punct de vedere social cît şi uman. Aici mai mult ca oriunde viaţa îşi are propriile ei rosturi şi reguli. Trebuie să cunoşti încă de la început că aceste reguli sînt stabilite prin lege fiind o expresie a voinţei întregii societăţi… De altfel aceste obligaţii nu sînt specifice numai penitenciarului nostru ci şi şcolilor întreprinderilor armatei etc. ele asigurînd pentru fiecare în parte menţinerea sănătăţii fizice morale şi…

0321: Psihice!

00 – 1: Departe de a fi o bravură indisciplina va lungi drumul tău spre libertate şi îl va face mai aspru şi mai greu. Duce-ţi-l la opt sute opt!

0051: Permiteţi să raportez! La opt sute…

00 – 3: Nu comenta ordinele! Nu mai avem locuri. Executarea!


Scena 3


Celula lui 0808. 0051 îl escortează pe 0321 pînă în celulă.


0051: Comandantul ţi-l trimite plocon. N-o să mai stai singur. Acum o să aibă cine să-ţi asculte palavrele...

0808: Ce-i asta?! Eu sînt condamnat pe viaţă la încarcerare în regim celular! Eu trebuie să stau singur!

0051: Avem prea puţine locuri. Pentru cei de calibru greu avem celule individuale pentru restul - în limita posibilităţilor...

0808: Calibru greu!... Nu hotărăşti tu care e calibrul meu ci Legea. Legea omule Legea! Legea spune că trebuie să stau singur!

0051: Nu faci tu legea în închisoarea asta.

0808: Raţiunea închisorii noastre...

0051: Gura! Mă cac în raţiunea ta! Avem prea puţine locuri... Astea-s ordinele. Ai înţeles?! Lasă caterinca şi fă-i loc lu' ăsta micu'! Ai înţeles?!


0051 se retrage.


0321: Tu cine dracu' eşti?

0808: Opt sute opt.

0321: Las-o baltă! Eşti om nu cifră ce dracu'! Te-am întrebat cine eşti.

0808: Cine sînt?! Sînt doctor în matematică. Aveam douăzeci şi opt de ani doar ce-mi luasem doctoaratul în matematică cînd am fost arestat la miezul nopţii şi aruncat în închisoarea asta...

0321: Da' ce-ai făcut omule?

0808: Eh de lepră şi de închisoare n-ai cum să te fereşti în viaţă…

0321: Ascultă nu amesteca lucrurile. Nu sîntem la lazaret sîntem la pîrnaie… Lepra oricît de tragice i-ar fi urmările e totuşi un joc al hazardului! Te-am întrebat ce-ai făcut că doar nu te-au adus aici aşa ca să am eu de ce să mă enervez…

0808: N-o să-ţi povestesc cu lux de amănunte crima monstruoasă de care am fost acuzat dar cred că-ţi aminteşti de procesul ăla îngrozitor şi de "omul-fiară". Aşa mă numeau pe atunci ziarele. Îţi aminteşti desigur că toată lumea cerea pedeapsa cu moartea pentru criminal şi doar pentru că Parlamentul a abrogat pedepsa cu moartea mai sînt viaţă. Pe scurt au fost asasinaţi în mod bestial tatăl meu fratele şi sora mea iar crima asta aş fi săvîrşit-o eu ca să obţin o moştenire considerabilă.

0321: Crimă! Ai comis o crimă! Povesteşte-mi povesteşte-mi adevărul!

0808: Adevărul!... Eh da. S-a întîmplat ca în jocul evenimentelor adevărul adevărul despre faptele mele şi pe care-l ştiam numai eu să capete trăsăturile unei minciuni insolente ba chiar sfruntate...

0321: Auzi moşule n-am chef de dizertaţii... E clar?

0808: E clar. Dar tu cum ai ajuns aici?

0321: Ah! Eu am fost pictor şi cu asta basta! Înţelegi?! Basta! Am o condamnare de douăzeci de ani. Clar?

0808: Clar… Numai că…

0321: Ce?

0808: Eh… S-au dus vremurile alea cînd ajungeai la închisoare numai pentru că erai artist…

0321: Nu arta m-a adus aici. Bine?!

0808: Bine bine... Eu sînt condamnat pe viaţă la încarcerare în regim celular. Eu trebuie să stau singur aici în celula mea. Dar dacă astea-s ordinele domnului comandant... O să înfruntăm aici împreună veşnicia!

0321: Căcat! Iar spui tîmpenii. Stai tu aici şi înfruntă pe pizda mă-tii!

0808: Eşti vulgar... Spuneai că ai fost pictor dar vorbeşti ca un... proletar!

0321: Pe dracu'! Tu mănînci căcat despre veşnicie şi te mai şi fute grija de cum vorbesc eu.

0808: Ce vrei să spui cu asta tînărul meu prieten?

0321: Vreau să spun că n-ai decît să crăpi aici bătrînul meu prieten eu însă o s-o şterg de-aici. Asta vreu să spun. Clar?

0808: Din închisoarea noastră nu se poate fugi!

0321: Închisoarea noastră! Poate a ta... Ai încercat vreodată?

0808: Da. Am încercat.

0321: Şi?

0808: Şi am înţeles că întreaga noastră închisoare e construită după un plan extrem de raţional care te poate entuziasma prin perfecţiunea lui.

0321: Eşti un laş moşule. N-ai nici măcar curajul să te gîndeşti la evadare şi mă freci la cap cu nu ştiu ce plan raţional al închisorii ăsteia jegoase. Eşti pur şi simplu un laş vrednic de milă.

0808: Eu laş! Şi asta i-o spui unui om care are un singur scop - să te ajute!... Să te ajute nu numai cu cuvîntul faţă de care eşti din păcate nu numai indiferent ci chiar ostil dar şi cu fapta.

0321: Să mă ajuţi? Uită-te la tine: mai bine te-ai ajuta pe tine. În ce fel poţi tu să mă ajuţi?

0808: Păi de exemplu pot să-ţi fac rost de hîrtie şi creion. Asta ca să nu-mi mai spui: am fost pictor. Asta ca să poţi desena din nou...

0321: Să pot desena din nou? Nu. Nu cred că regulamentul închisorii... noastre permite aşa ceva. Spuneai că...

0808: Seninătatea mea sufletească pe de o parte cele cîteva servicii foarte modeste dealtfel pe care nu i le-am refuzat domnului director pe de altă parte au creat pentru mine o serie de privilegii de care mă folosesc evident foarte ponderat nevoind să ies din sistemul riguros şi raţional al închisorii noastre.

0321: Moşule iar ai luat-o razna. Ce privilegii poţi să ai la pîrnaie? O ţigară o strachină de terci în plus?

0808: Da' de unde! De pildă la vorbitoarele săptămînale care nu-mi sînt deloc limitate în timp sînt lăsaţi să intre la mine toţi cei care doresc să mă vadă. Uneori am parte de un auditoriu destul de numeros. Fără a îndrăzni să împărtăşesc întrutotul convingerea domnului comandant că aş putea să reprezint "mîndria oricărei închisori" pot totuşi să afirm fără falsă modestie că vorbele mele au ponderea cuvenită iar printre vizitatorii mei se numără mulţi admiratori pasionaţi şi admiratoare înflăcărate. Domnul director însuşi ca şi locţiitorul lui dealtfel îl onorează adesea cu prezenţa lor luînd din vorbele lui forţa şi bărbăţia de care au nevoie pentru a-şi continua dificila lor misiune.

0808: Aşa că dacă aş cere pentru tine hîrtie şi creion...

0321: Eşti nebun. Ce dracu' cauţi aici? Locul tău e la balamuc... Mai rămîne să-mi spui că te-au făcut şi academician aici la mititica!

0808: Academician nu dar am avut onoare să fiu ales membru de onoare al mai multor organizaţii umanitare precum "Liga păcii" "Liga pentru combaterea criminalităţii infantile" "Societatea prietenilor omului" şi al altor cîteva societăţi.

0321: Dumnezeule! Şi despre ce le vorbeşti ce poţi tu să le spui? Doar nu le ţii prelegeri de matematică neeuclidiană?

0808: Oh nu. Vreau să le arăt cum un om condamnat la moarte a privit cu ochi liberi prin fereastra zăbrelită a temniţei sale şi a descoperit marea armonie şi frumuseţe a lumii.

0321: A! Şi a trebuit să ajungi la puşcărie ca să vezi armonia lumii pe fereastră?

0808: Nu huli tinere. Fereastra asta zăbrelită are raţiunea ei...

0321: Nici nu mă îndoiam de asta! De n-ar fi ea am zbura cu toţii de aici ca vrăbiile...

0808: Cîndva şi mie mi se părea teribil de umilitor că eu un om să nu am acel ceva cu care e înzestrată o vrabie stupidă...

0321: Adică aripioare.

0808: Dacă vrei tu tinere... Acum însă am înţeles că zborul în limitele atmosferei nu schimbă cu nimic aspiraţiile noastre pentru zborul spre infinit...

0321 (se îndreaptă ameninţător spre 0808): Ascultă moşule!... Dacă mai îndrăzneşti o dată o singură dată să-mi mai vorbeşti mie de infinit în împuţita asta de celulă de.. nouă metri pătraţi îţi fut una de...

0808: Tinere eu...


Intră 0051.


0051(tăios): Hei hei! Amîndoi cu faţa la perete! Desfă picioarele malacule. Mîinile la ceafă! Vrei să-mi cunoşti pulanul încă din prima zi? Te rezolv acuşi.

0321: Voiam să...

0051: Gura! Şi tu moşule s-a umflat arpacaşu-n tine? Sari la bătaie?

0321: Eu voiam să...

0051: Gura! Aici nu vorbeşti cînd ai tu chef. Clar? Ai înţeles?

0321: Îi explicam că...

0051: Gura! Aici nu răspunzi ce vrei tu. Răspunzi ce trebuie. Ai înţeles?

0321: Da!

0051: Ce "da" care "da"? Unde te trezeşti la Starea civilă? Ce te-am întrebat eu malacule? Eh?

0321: Păi...

0051: Ce "păi" care "păi"? Aici nu vorbeşti cu mine neîntrebat! Ai înţeles?

0321: Am înţeles.

0051: Ce?!

0321: Am înţeles!

0051: Înveţi repede malacule. O fi molipsitor... Hei amîndoi: stînga-mprejur! Opt sute opt treci la vorbitor!

0808: Am înţeles.

0051: Ai înţeles... Sigur că ai înţeles ce nu e de înţeles aici? Poţi să tragi un pui somn malacule acum o să le împuie capul altora...


0808 iese escortat de 0051.



Scena 4



Heblu.

Cortină muzicală de televiziune. Aplauze înregistrate din off.



Scena 5


0808 e escortat de 0051 pînă la uşa celulei. După ce închide şi asigură uşa 0051 iese.



0808: Dormi? Hai trezeşte-te tinere! Uite drept mulţumire că ai vrut să mă molestezi.


0808 îi întinde lui 0321 un creion şi nişte hîrtie.


0321: Să te pocnesc moşule să te pocnesc să-ţi trag una peste bot! Ce-i asta? De unde dracu' l-ai luat?

0808: De la Direcţie.

0321: Parcă regulamentul nu permite...

0808: Ţi-am mai spus dragul meu că cele cîteva servicii foarte modeste dealtfel pe care nu i l-am refuzat domnului director...

0321: Servicii... Foarte modeste dealtfel... Moşule deci eşti un sifonar! Un împuţit de turnător...

0808: Tinere iar mă jigneşti!

0321: Te jignesc pe dracu'!... Oricum îţi mulţumesc. Hîrtie şi creion! Decît nimic bun şi-ăsta! Servicii pe care nu le-ai refuzat... domnului director! Hm. Servicii... Stai aşa! Pînă astăzi ai stat singur în celula asta?

0808: Conform sentinţei tribunalului care a fost pronunţată în litera şi spiritul Legii! Conform sentinţei tribunalului care a fost pronunţată în litera şi spiritul Legii! Înţelegi?

0321: Şi atunci pe cine dracu' torni la direcţie? Că doar nu te vizitează tatăl lui Hamlet.

0808: Dacă prin a turna înţelegi delaţiune tinere să ştii că nu sînt un delator. Nu sînt înţelegi?

0321: Bine moşule iartă-mă... Oricum îţi mulţumesc pentru rahatul ăsta de creion... Şi pentru hîrtie! Serios îţi mulţumesc... Ca să-ţi spun adevărul mi-ai părut cam ciudat încă de la început: faţa ţi-e atît de cumsecade dar ochii... Ochii... Auzi moşule tu chiar n-ai omorît pe nimeni?

0808: Eşti pictor tinere cunoşti foarte bine tainele chipului omenesc... ale acestei măşti elastice mobile şi schimbătoare care asemenea mării reflectă...

0321: Dumnezeule vrăbiuţe iar acuma marea! Moşule astea-s metafore. Asta e treaba mea metaforele se folosesc în literatură în artă în ce vrei tu dar nu atunci cînd doi oameni stau de vorbă! Te-am întrebat ceva. Mie spune-mi adevărul nu-mi veni mie cu texte!

0808: Marea e o realitate tinere nu o metaforă. N-ai niciodată răbdare să asculţi pînă la capăt ceea ce ţi se spune?! Apele mării devin albastre cînd cerul e senin şi negre atunci cînd cerul e acoperit de nori grei şi întunecaţi...

0321: Eh ce să spun! Mare descoperire ai mai făcut!

0808: Iar nu asculţi ce ţi se spune. Ce vrei de la faţa mea asupra căreia apasă de treizeci de ani învinuirea unei crunte fărădelegi? Ce-ai vrea să reflecte faţa mea? Răspunde!

0321: Ceva care să... Nu ştiu! Iartă-mă... Sînt nervos... Nu sînt obişnuit să stau fără să fac nimic. Şi ce dracu aş putea să fac în căcatul ăsta de celulă?

0808: Ai putea să meditezi puţin la soarta ta a lumii... Să scrii...

0321: Ah nu mulţumesc. Şi pe urmă să mă ţicnesc ca tine... Asta nu!

0808: Fă-mi portretul.

0951(din celula vecină): Fă-mi portretul!

0711: Şi mie!

0917: Şi mie. Şi mie!

0321: Portretul?... Asta nu e deloc o idee rea. De ce nu? Ai o faţă expresivă iar timp de pozat pînă la "pe loc repaos"...

0808: Timp avem amîndoi.

0951: Timp avem toţi.

0917: Cît cuprinde!…

0321: Eu unul n-aş paria pe asta... Stai acolo... Aşa... Excelent! (Începe sa deseneze.) Cum spuneai că te cheamă?...

0808: Opt sute opt.

0321: Dă-o dracului de treabă ţi-am mai spus o dată că e om nu cifră. Pe mine mă cheamă...

0808: Trei sute două zeci şi unu! Trei sute două zeci şi unu te cheamă! Şi atît.

0321: Omule înţelege toată lumea are cîte un nume. Pînă şi animalele...

0808: Da şi aşa Cezar e o gloabă care nici de ham nu-i bună…

0711: Iar Patrocle o potaie băloasă şi plină de purici...

0321: Stai puţin... Oamenii sînt botezaţi de obicei cu nume de sfinţi consacrate de calendar...

0808: Şi asta îi face mai fericiţi? Calendarul e şi el plin de ambiguităţi şi adesea seamănă confuzie. Ioan. Care Ioan? Ioan Botezătorul? Ioan Gură de Aur? Ce-nseamnă Ioan?

0321: Păi uneori Ioan Botezătorul alteori Ioan Gură de Aur... Oamenii au şi nume şi prenume... Da! Nu-i confunzi aşa uşor.

0808: Crezi că-i de ajuns? Atunci de ce omenirea a inventat iniţiala tatălui patrinimicul numele mamei poreclele şi atîtea altele?

0321: Ca să lămurească eventualele coincidenţe...

0808: Da' de unde dragul meu. Încearcă în zadar să stăpînească eterna confuzie pe care numele o semănă în lume asta face!

0321: Moşule hai să fim serioşi... Care confuzie? Numele nu seamănă nici un fel de confuzie...

0808: Şi atunci cum îţi explici existenţa pseudonimelor sau a numelor conspirative?

0321: Păi una-i pseudonim şi alta-i nume conspirativ. Nu-i tot una...

0808: Aşa crezi tu tinere. Uite de exemplu Lenin. Ai auzit de Lenin?

0321: M-da. Şi?

0808: Numele lui era de fapt Vladimir Ilici Ulianov. Ştii ce-nseamnă Lenin?

0321: Nu şi nici nu mă interesează. Ai face bine să nu te tot foieşti că nu sînt aparat de filmat sînt pictor. Şi nici măcar nu înţeleg unde vrei să ajungi. Ţi-am spus că trebuie să ai şi tu un nume acolo ce-i aia opt sute opt? Iar tu mă iei cu Ioan Botezătorul. Nu-mi prea place cînd cineva huleşte fără nici un rost Cartea Sfîntă...

0808: Eşti credincios tinere?

0321: Nu ştiu dacă sînt credincios dar cred că pe lume trebuie să existe şi lucruri sfinte. Uite odată era în faţa unui crucifix dintr-o galerie de artă din Spania. Îl priveam pe Cristos şi deodată... Cristos înţelegi Cristos: ochi imenşi suferinţă tristeţe mîhnire iubire... Mă rog într-un cuvînt Cristos. Deodată... Moşule de ce te uiţi aşa la mine? Moşule!...

0808: Nu crezi că atunci cînd diavolul îl ispitea în pustie Isus nu s-a lepădat de el aşa cum s-a povestit mai tîrziu ci s-a învoit cu el s-a vîndut lui? Nu s-a lepădat ci s-a vîndut înţelegi? Ni ţi se pare că locul acela din Evanghelie e cam ambiguu?

0321: Ce? Ce spui? Eşti nebun de-a binelea! Isus s-a vîndut... De ce ar fi făcut-o?

0808: Pentru ca oamenii să creadă în El!


0808 se ridică şi vrea să se apropie mieros de 0321.


0321 (ameninţător): Să nu-ndrăzneşti! Să nu îndrazneţi să te ridici de-acolo! Diavole!

0808: Eh tinere tinere! Dar tu m-ai antrenat în discuţia asta teologică.

0321: Stai jos stai jos! Vorbeam dar nu am spus eu asta. Nu eu nu.

0808: Ba da tu ai spus asta tu. Nu mai ţii minte? Galeria de artă Italia...

0321: Spania!

0808: Mă rog Spania n-are importanţă... Spania galeria de artă Ioan Botezătorul Biblia...

0321: Spuneam cu totul altceva despre Biblie!

0808: Ce spuneai? Îţi baţi joc de mine de bătrîneţea mea. Tu ai spus-o şi acum dai înapoi punîndu-mi mie în cîrcă vorbele tale. Să-ţi fie ruşine! Povara cîtor învinuiri nedrepte crezi că pot duce în spate? Răspunde-mi!

0321: Hm... Da poate că eu am spus asta... Tu însă moşule...

0808: Crezi că...

0321: Taci moşule taci! Arăţi mai bine ca oricînd atunci cînd taci. Mai bine uită-te aici!


0808se ridică şi aruncă o privire la ceea ce desenase 0321.


0808 (iritat): Ăsta sînt eu? Tinere pentru desenul ăsta nu pot să te felicit. Nu e reuşit.

0321: Tu eşti moşule tu eşti! Şi e foarte bine desenat e inutil să-mi mai spui ceva!

0808: Aşa crezi că arăt eu? Desenul tău e cam morbid...

0321: Aşa arăţi nu eu cred asta! Iar rostul artei e să transfigureze morbideţea lumii nu s-o-ndulcească. Sînt pictor ce dracu' nu cosmetician!

0808: Ascultă domnule... pictor după părerea dumitale sînt eu un ucigaş ori ba?

0951 (din celula vecină): E ucigaş? Sau îl trimitem la celula nevinovaţilor?


Deţinuţii rîd în hohote.


0321: Dracu' să te ştie moşule habar n-am.


Intră 0024.


0024(ironic): Ia te uită ce idilă! Staţi ca doi porumbei pe-o balegă şi gunguriţi...

0321: S-au schimbat caraliii...

0808: Cine s-au schimbat?...

0321: Gardienii cine!

0808: Douăzeci şi patru n u e gardian e unul dintre supaveghetorii noştri!

0321: Mare diferenţă!

0808: Chiar foate mare să ştii! Un spraveghe...

0024: Hei ia lăsaţi vrăjala şi ascultaţi ordinele. Opt sute opt la vorbitor!

0321: Iar?

0808: Datoria...

0024: Mişcă mai repede că nu stă o ţară întreagă după tine!


0808 iese escortat de 0024.



Scena 6


Heblu.

Cortină muzicală de televiziune. Aplauze înregistrate din off.


00 - 23 (din off): Bine v-am regăsit la o nouă ediţie a emisiunii noastre "Vorbitor”! După o scurtă pauză publicitară ne vom reîntîlni cu vechiul nostru nostru prieten invitatul nostru de onoare: celebrul opt sute opt! Ne revedem peste cîteva minute.


Publicitate.



Scena 7



0808 se întoarce radios în celulă.


0808: Nu dormi? Desenezi?

0321: Nici nu poţi să-ţi închipui ce înseamnă asta pentru mine. Ştii cîtă vreme desenez uit cu desăvîrşire că fac un lucru inutil. Sînt foarte vesel fluier chiar nu ştiu ce melodie... Douăzeci şi patru caraliul gardianul...

0808: Supraveghetorul!

0321: Supraveghetorul era chiar să mă bage la carceră...

0808: La izolare!

0321: La izolare dacă vrei tu. Era să mă bage la izolare pentru treaba asta. În închisoarea voastră blestemată nici să fluieri n-ai voie. Dar mă rog astea-s fleacuri. Important e să desenez. Numai că atunci cînd termin... Nu atunci cînd sînt aproape gata atunci mă simt atît de groaznic încît îmi vine să-mi smulg creierul din cap şi să-l calc în picioare. Mă înţelegi?

0808: Te înţeleg prietene te înţeleg şi te compătimesc.

0321: Da?! Atunci ascultă moşule. Ultimele haşuri le fac cu atîta durere cu atîta mîhnire şi disperare de parcă mi-aş lua adio de la omul care mi-e cel mai drag pe lume. Dar la un moment dat termin totul. Înţelegi ce înseamnă asta? Asta însemnă că lucrarea mea a prins viaţă că are propria ei existenţă dar în acelaşi timp e condamnată la moarte. A murit! E moartă ca o scrumbie afumată.

0951(din celula vecină):Poţi să înţelegi măcar ceva din toate aste? Eu unul nu înţeleg nimic.

0711: Nici eu… Texte…

0321: Imaginează-ţi cît de prost sînt. Nu îmi zic eu pe asta n-o mai distrug n-o mai şterg. O las să trăiască. Adevărul e că în timpul ăsta nu mai vreau să desenez nimic nou. Nimic. E îngrozitor mă înţelegi?

0808: Sigur că da. Cu siguranţă însă că a doua zi desenul nu-ţi mai place...

0951 (din celula vecină): Doamne moşule ce prostii poţi să spui! Cum să nu-ţi iubeşti copilul care stă să moară?

0321: Chiar aşa. Doamne moşule ce prostii poţi să spui! Cum să nu-ţi iubeşti copilul care stă să moară? Dar nu despre asta-i vorba. Ci că eu îl ucid cu mîna mea. Îl privesc atît de mult că-mi vine să-l fur. Da' de la cine să-l fur? Cînd vine dimineaţa simt că nu mai pot că trebuie să iau creionul ăla blestemat în mînă şi să lucrez din nou. Să lucrez şi iar să lucrez! Da' ce sînt eu ocnaş? Să lucrez şi iar să lucrez...

0808: Prietene într-un fel te găseşti chiar la ocnă...

0321: Moşule moşule! Cînd mă furişez spre lucrare s-o şterg ori s-o rup semăn cu un ucigaş... Odată chiar m-am muşcat pînă la sînge de un deget ca să nu mai desenez dar n-a fost decît un moft pentru că am desenat apoi cu stînga. Ce nevoie mai e şi asta să lucrezi? Să lucrezi să creezi indiferent ce s-ar întîmpla în jurul tău. Să creezi ştiind foarte bine că toate astea vor dispărea vor pieri. Înţelegi asta?

0951:(din celula vecină): Linişteşte-te prietene nu te mai agita.

0808: Linişteşte-te şi pe urmă o să-ţi spun părerea mea.

0321: De ce trebuie să ai tu întotdeauna păreri? Eu te-am întrebat dacă înţelegi ceva!

0808: Oh tinere ce uşor te laşi pradă deznădejdii! E vorba de un desen oarecare care la urma urmelor putea să încapă pe mîinile vreunui anticar jegos şi să zacă ani de zile printre bronzuri vechi şi porţelanuri ciobite...

0321: Ştii tu alt drum prin care gîndurile mele pot să ajungă la oameni?...

0808: Vorbindu-le cu blîndeţe...

0321: Vorbindu-le... Moşule cum dracu' poţi să trăncăneşti atîta ba aici ba la vorbitoare şi să-mi mai şi vorbeşti despre vorbire... Auzi tu nu simţi nevoia să faci ceva? Tu nu simţi că înnebuneşti între ăştia patru pereţi? Nu te-ai săturat să stai singur cuc în împuţiciunea asta de celulă? Nu te-ai săturat să fii scos din cînd în cînd la vorbitor ca o potaie-n lesă?

0808: Tinere ia spune-mi: în ce s-ar transforma lumea dacă i-ar fi luate omului dreptul şi obligaţia de a fi singur? Îţi spun eu. Într-o adunătură de palavragii într-un oraş rudimentar în care toate uşile sînt date la perete iar ferestrele larg deschise! Într-un fel de acvarii în care turiştii occidentali ar putea urmări pînă şi imaginea patului conjugal.

0711 (din celula vecină): Doar fiinţa care e cu adevărat singură are chip ceilalţi cei care nu cunosc singurătatea nu au decît mutre măşti în loc de chip!

0321: Eu te înteb dacă nu simţi nevoia să faci ceva iar tu îmi împui capul cu metaforele tale de doi bani. Acvarii măşti şi alte tîmpenii...

0808: Fac destule şi n-o fac doar pentru mine!

0321: Ce dracu' faci? Pălăvrageşti tot timpul asta faci!

0808: Gîndesc şi împărtăşesc şi altora din experienţa mea. Vreau să arăt lumii cum un om condamnat pe viaţă a privit cu ochi liberi prin fereastra zăbrelită a celulei sale şi a descoperit marea armonie şi frumuseţe a lumii!

0321: Armonia şi frumuseţea lumii!... Un maidan plin de scaieţi şi de gunoaie asta-i armonia pe care-o vezi printre zăbrele! Moşule am impresia că tu te simţi bine la pîrnaie. Ce paştele mă-sii îţi place în împuţiciunea asta? Eu unul nu pot să înţeleg.

0808: Da prietene rînduiala vieţii nostre din închisoare îmi face într-adevăr mare plăcere. Orele de trezire şi de somn cele de masă şi de plimbare sînt dispuse atît de raţional şi în concordanţă cu nevoile naturale ale omului încît îşi pierd repede caracterul de lucru impus şi devin repede nişte obişnuinţe fireşti nobile chiar.

0951 (din celula vecină): Eh cine a învăţat lecţia!…

0808:Uite în tinereţe am fost un tînăr nervos şi pirpiriu dar aici în închisoare m-am fortificat considerabil şi la cei şaizeci de ani ai mei am o sănătate de invidiat. Nu sînt nici gras nici slab şi am un somn profund aproape fără vise.

0321: Eh nu mai spune! Să nu-mi spui că ai avut şi satisfacţii aici la pîrnaie.

0808: Sigur că am avut!

0321: Da? Cum? Ai luat-o la labă?

0808: Tinere vrei să fii vulgar cu orice preţ. Vulgar şi violent! Dar dacă tot ai adus vorba să ştii că în viaţa mea a existat o femeie...

0321: Ce să spun mare lucru! În viaţa tuturor există cel puţin o femeie...

0808: Vorbesc cît se poate de serios! Fata care ar fi trebuit să devină soţia mea s-a măritat cu altul...

0711 (din celula vecină): Doar nu era să te aştepte. Eşti condamnat pe viaţă. Eşti un vieţaş!

0808: Era unul dintre puţinii oameni care credeau în nevinovăţia mea ba chiar mai mult la ultima noastră întîlnire jurase să-mi fie credincioasă pînă la moarte. Mi-a spus atunci că ar prefera să moară decît să-şi trădeze iubirea. Acum e o mamă fericită şi respectată...

0321: Asta e! Ştii că prietenii rudele mama şi soţia conduc în lacrimi un mort la cimitir dar cu vremea se întorc cu toţii la locurile lor. Nimeni nu se îngroapă odată cu mortul. Pentru ea pentru ei eşti mort înţelegi? Chiar dacă soţia îndurerată ţipă "o îngropaţi-mă şi pe mine odată cu el" toate aste nu sînt decît mofturi convenţie isterie nu e nimic adevărat... Natural că te-a părăsit...

0808: Uităm cu toţii de ştiinţele naturii cînd ne înşeală femeia iubită...

0951 (din celula vecină): Sau ni le amintim...

0808: Ni le amintim?! Da ai dreptate... La început m-am împotrivit cu tenacitate unor porniri naturale dar halucinaţii şi vise îmbătătoare m-au împins încet-încet pe calea sinceră şi plină de curaj a satisfacerii artificiale a nevoilor mele sexuale. Avînd ceva fantezie obiectul invariabil al... unicelor mele dorinţe sexuale era ea fosta mea logodnică iubirea mea visul meu... Pot să spun că am trăit cu ea aici în închisoare într-o căsătorie plină de devoţiune vreme de cîteva decenii...

0321: Ai luat-o la labă asta ai făcut!

0024: Aşa! Aşa! Aveţi-vă ca fraţii! Opt sute opt hai mişcă-ţi fizicul începe circul!

0808: Emisiunea domnule supraveghetor!

0321: Ce emisiune fraţilor care emisiune?

0024: Fraţilor să-i zici tu lu' mă-ta!

0321: Întrebam care emisiune domnule supraveghetor...

0024: Las' că o să vezi tu! Hai opt sute opt ia-ţi fracul...


0024 îi înzinde cu lehamite lui 0808 o zeghe tradiţională cu dungi negre verticale.


0808(îmbrăcînd grăbit zeghea): Ţi-am spus că am mulţi admiratori! Cred că o să am o surpriză pentru tine tinere!


Scena 8

Clubul închisorii.

Cortină muzicală de televiziune. Aplauze înregistrate din off.


00 – 23: Bine v-am regăsit la o nouă ediţie a emisiunii noastre Vorbitor! După o scurtă pauză publicitară ne vom reîntîlni cu vechiul nostru prieten invitatul nostru de onoare: celebrul opt sute opt omul condamnat pe viaţă care a privit cu ochi liberi prin fereastra zăbrelită a temniţei sale ţi a descoperit marea armonie şi frumuseţe a lumii.


Publicitate.


00 – 23: Un om condamnat pe viaţă a privit cu ochi liberi prin fereastra zăbrelită a celulei sale şi a descoperit marea armonie şi frumuseţe a lumii. Deţinutul opt sute opt supranumit de telespectatorii noştri celebrul opt sute opt!


Cortină muzicală. Pe monitoare – prim plan cu opt sute opt.


0808: Bună seara şi bine v-am găsit!

00 – 23: Bună seara. Înainte de toate vreau să te anunţ să vă anunţ dragi telespectatori că sponsorul nostru sponsorul emisiunii noastre “Liga pentru combaterea criminalităţii infantile” are pentru invitatul nostru pentru eroul nostru pentru dragul nostru opt sute opt o surpriză! Un cadou minunat! O trusă de pictură!

Heblu.


Scena 9



0808 se întoarce în celulă îmbrăcat din nou în hainele obişnuite de deţinut.


0808: Nu dormi? Desenezi?

0321: Desenez! Ce-ai vrea să fac?

0808: Desenează desenează fiul meu! Ţi-am spus că o să am o surpriză pentru tine!

0321: Mi-ai adus hîrtie! Şi… Vai!… Mulţumesc! De unde?

0808: De unde? De la direcţie! Hîrtie! Ţi-am adus hîrtie creioane vopsele… dar ţi-am adus şi… comenzi!

0321: Comenzi?! Ce comenzi?

0808: Marele delator…

0321: Sifonar!

0808: Marele delator i-a arătat domnului comandant desenele tale.

0917 (din celula învecinată): Ai dat pe jet!

0321: Adică ai dat pe jet Taipanului ce desenez eu în celulă! Ce să spun! Mare surpriză mi-ai făcut!

0808: Nu te pripi. Domnul director ţi-a apreciat desenele şi n-a avut decît cuvinte de laudă cînd a vorbit subordonaţilor despre talentul tău!

0321: În sfîrşit mi-am găsit criticul ideal. O să scrie şi o cronică două la gazeta de perete a puşcăriei? O să le trec în C.V.-ul meu.

0808: Ironia nu te ajută să supravieţuieşti tinere ci cel mult să trăieşti de pe o zi pe alta.

0321: Te rog te rog mult astăzi fără maxime şi cugetări! Da? Bine hai spune ce comenzi mi-ai adus?

0808: Domnul director care a apreciat lucrările tale doreşte să-i faci portretul.

0321: Portretul? Portretul taipanului? O nu!

0808: De ce nu? Eşti un portretist excelent! Uită-te la portretul meu la autoportretul tău la restul de portrete pe care le-ai desenat din memorie… Uită-te la ele sînt minunate.

0321: Asta e problema! Asta e probleme mea! Încep să mă detest pe mine însumi înţelegi? Tot făcînd portrete încep să mă simt ca o oglindă care…

0808: Şi ce-i rău în asta? Oare nu-i arta oglinda vieţii?…

0321: Scuteşte-mă de căcaturile tale academice… Arta artistul ar trebui să facă ceva….

0808: Ce să facă? Ce să faci…

0321: Nu ştiu… Ba cred că ştiu ce trebuie să fac. Aşează-te ascultă – da? Eu nu trebuie să pictez ci să fac ceva… să acţionez! E insuportabil să fii o oglindă să atîrni pe un perete şi să nu faci altceva decît să oglindeşti…

0808: Tinere depinde pe cine oglindeşti…

0321: Depinde!… Oglindă blestemată care atîrnă nemişcată pe perete şi care nu poate să oglindescă decît pe cel ce vrea să se oglindească pe cel care nu are nici o legătură cu oglinda. Trece pur şi simplu pe acolo… aşa pur şi simplu. Poate că în spatele oglinzii au loc lucruri uluitoare dar ea oglindeşte pe nu ştiu care idiot pe nu ştiu care imbecil care nu vrea decît să-şi aranjeze cravata!…

0808: Portretele pe care le-ai desenat din memorie nu sînt o simplă oglindire. Sînt proiecţia a ceea ce...

0321: Căcat! E limpede că nu înţelegi nimic! Eu mă detest pe mine însumi – înţelegi asta? Nu? Sigur că nu! Detest lumea asta meschină care trăieşte în mine uite aici în capul meu! Lumea personajelor mele! Să le ia dracu'! Mi-e silă de ce văd în faţa ochilor! Aş vrea să ştiu ce e în spatele acestei oglinzi blestemate! Ce-o fi acolo?... O lume întreagă şi nemărginită trăieşte undeva dincolo de ceea ce văd eu - înţelegi? Simt că e fascinantă dar nu ştiu de ce mama dracului nu pot să-mi întorc privirea într-acolo. Nu pot. La dracu'!

0808: Ce-ai vrea să vezi acolo în spate?

0321: Nu ştiu... Ia nu-mi mai pune întrebări tîmpite! Ce importanţă are ce vreau eu să văd?

0808: Aş putea să te ajut...

0321: Scuteşte-mă de amabilitatea ta!... Ştiu că omului îi place atît de mult să fii de acord cu el să audă ce vrea el dar nu ţi-ai găsit prostul. Crezi că sînt una dintre vitele astea de caralii cărora le torni tu gogoşi despre cît de bine e la pîrnaie? Eu caut omule caut!

0808: Adevărul nu e un gologan pe care-l găseşti pe trotuar. Iar ca să-l cauţi trebuie să faci ceva nu să accepţi tot ce vezi.

0321: Gratii de fier fasole cu jumări şi mutre imbecile...

0808: Poate o să găseşti ceva în liniştea de aici...

0321: Liniştea asta e aidoma vorbelor tale moşule. Cu fiecare clipă auzul meu se toceşte. Aud chiţcăitul şobolanilor şi zbieretele caraliilor cînd dau deşteptarea... Şi atît! Liniştea... Cînd pleci din celulă şi nu mai aud balivernele tale mă-nvăluie o linişte mincinoasă... Auzul meu încordat încearcă în zadar să surprindă vocile revelaţiei...

0808: Auzul altora trebuie să audă revelaţiile tale. Voiai să faci ceva. Nu ştii nici tu ce anume... Spune-mi totuşi ceva… Cum rămîne cu portretul doamnei director adjunct?

0321: S-o ia dracu'?

0808: Bine dar...

0321: S-o ia dracu'!

0808: Portretul lui zero douăzeci şi patru are mare succes. Deşi unii care l-au văzut afirmă că ochiul drept e mai mare decît cel stîng...

0321: Mai mare?

0808: Da mai mare... Eu însă găsesc că realitatea în general a fost surprinsă foarte bine...

0321: Spune-i Taipanului că n-am chef să-i mai desenez caralii! Gîndeşte-te şi tu moşule ce situaţie îngrozitoare. În fiecare zi în faţa mea apare altă meclă respingătoare. Stau şi se holbează la mine cu ochii lor de broască. Înţelegi? La început mă amuzam ba chiar îmi plăcea… Eu am nevoie de ceva frumos. Dar de cînd văd în fiecare zi ochii lor de broască....

0711 (din celula vecină): Ba mai încep să şi orăcăie: fru-mos fru-mos! Poţi să dai în bîlbîală. Moşule el are nevoie de ceva frumos înţelege!

0808: Bine dar soţia domnului director?...

0711: La dracu'! Am spus "ceva frumos"!

0808: Bine dar soţia domnului director e o persoană agreabilă.

0951 (din celula vecină): De ce minţi?

0711 (din celula vecină): Iar minţi!

0321: De ce minţi moşule?

0808: Eu? Eu mint?

0321: Bine bine. Cum vrei tu să zicem că spui adevărul dar de ce? Mă uit la dumneata şi mă-ntreb: de ce? De ce?... A nu stai aşa! Eu unul m-am săturat de zîmbetele tale misterioase... Spune-mi drept: de ce?

0808: Vrei să spun de ce spun adevărul? Fiindcă urăsc minciuna şi cred că e sortită blestemului veşnic! Fiindcă soarta a făcut din mine o victimă a nedreptăţii asemeni Celui Care a luat asupra lui păcatele lumii şi marile ei suferinţe. Eu vreau să le arăt oamenilor calea spre...

0951 (din celula vecină): Spre balamuc!

0808: Egoistule nu vrei să ştii decît de tine şi de arta ta nenorocită în schimb eu îi iubesc pe oameni.

0321: Arta mea nenorocită e o scînteie de Dumnezeire e Adevărul chiar dacă asta nu convine nimănui.

0808: Zugrav mizerabil şcolar îndrăgostit de o mînă de vopsele! În faţa ta sînt oameni iar tu nu vezi decît ochi de broască! Cum ai putut spune asta? De-ai arunca o singură privire în sufletul omului! Cîte comori de gingăşie de iubire de blîndă credinţă şi de sacră supunere ai fi găsit acolo!

0321: În animalele astea care ne păzesc?...

0808: Da tinere! De ai avea răbdare impertinentule ţi s-ar fi părut că ai pătruns într-un templu al luminii. Eh... Nu stricaţi mărgăritarele pe porci aşa se spune despre cei ca tine...

0321: Iartă-mă moşule poate că spun prostii dar sînt atît de nefericit şi atît de singur. Da moşule toate chestiile alea cu Dumnezeirea şi frumuseţea sînt adevărate. S-ar putea să ai dreptate. La drept vorbind şi o cizmă bine lustruită e frumoasă! Nu nu mai pot nu mai pot. Gîndeşte-te şi tu cum poate să aibă cineva nişte ochi atît de caraghioşi? Ba se mai şi plînge că cel stîngă e mai mic!

0808: Parcă de ochi vorbeam noi...

0321: Bine bine. O s-o desenez pe... doamna aia. Cred că are ceva bun în ea... Deşi e o vacă!... Uite ce-aş vrea eu să fac!... (0808 rupe furios desenele lui 0321.) Ce-ai făcut? Le-ai rupt?!...

0808: Da! Am făcut ce trebuia făcut! Nefericitule nu vezi că arta ta îşi rîde de tine? Că diavolul însuşi îşi rîde de tine ?!

0321: Da? Diavolul?

0808: Da! Chiar el. Astăzi cînd am intrat în celulă şi te-am văzut cufundat în îndeletnicirea asta funestă mi-am spus: mai bine să nu creeze decît să creeze aşa. Ascultă-mă!...

0321: Ba nu! Nu sînt robul tău moşule!

0808: Nu nu eşti robul meu! Vei fi discipolul meu! Tu eşti alesul! Supraveghetor! Supraveghetor!

0321: Sifonar nenorocit! Spurcăciune!


Intră 0024.


0024 (agitînd tromfa): Hei faţa la perete! Desfă picioarele! Mîinile la ceafă!

0808: Domnule supraveghetor trei sute douăzeci şi unu a distrus inventarul închisorii!

0024: Opt sute opt la Vorbitor! Mişcă! Trei sute douăzeci şi unu şi tu. Amîndoi la Vorbitor! Hai mişcă-ţi fizicul!


0808 şi 0321 ies escortaţi de 0024.



Scena 10


Clubul închisorii.

Cortină muzicală de televiziune. Aplauze înregistrate din off.


00 – 23: Bine v-am regăsit la o nouă ediţie a emisiunii noastre "VORBITOR"!

00 – 21: După o scurtă pauză publicitară ne vom reîntîlni cu vechiul nostru nostru prieten invitatul nostru de onoare: celebrul opt sute opt.

00 – 23: Omul condamnat pe viaţă care a privit cu ochi liberi prin fereastra zăbrelită a temniţei

00 – 21: Şi a descoperit marea armonie şi frumuseţe a lumii.

00 – 21 şi 00 – 23: Ne revedem peste cîteva minute.


Publicitate.


00 - 21: Un om condamnat pe viaţă a privit cu ochi liberi prin fereastra zăbrelită a celulei sale şi a descoperit marea armonie şi frumuseţe a lumii.

00 – 23: Deţinutul opt sute opt supranumit de telespectatorii noştri celebrul opt sute opt! Bună seara şi bine ai venit la emisiunea noastră!

00 – 21: Bună seara şi bine te-am găsit dragă opt sute opt!

0808: Bună seara!

00 – 23: Bună seara. Înainte de toate vreau să te anunţ să vă anunţ dragi spectatori că sponsorul nostru sponsorul emisiunii noastre “Liga pentru combaterea criminalităţii infantile” are pentru invitatul nostru pentru eroul nostru pentru dragul nostru opt sute opt o surpriză! Un cadou minunat!

00 - 21: Astăzi prietenul nostru celebrul opt sute opt are pentru noi toţi o surpriză! Un invitat de onoare! O celebritate în devenire!

00 – 23: Trei sute douăzeci şi unu! Pictorul închisorii! Pictorul trei sute douăzeci şi unu!


Pe monitoare se vede un prim plan cu 0321.

00 – 21: Bine ai venit la emisiunea noastră trei sute douăzeci şi unu! Bine ai venit aici în acest lăcaş liniştit unde sub sfînta oblăduire a gratiilor de fier poţi spune lumii întregi adevărul! Aplauze pentru trei sute douăzeci şi unu!

00 – 23: Aplauze pentru trei sute douăzeci şi unu!


Aplauze înregistrate din off


00 – 21: Opt sute opt povesteşte-ne cum s-a înfiripat prietenia voastră!

0808: Simplu. Eu am înţeles cum e construită lumea! Eu am descoperit marele principiu al raţiunii! Eu am rezolvat sacra formulă a gratiilor de fier! El a înţeles că numai arta poate umple cu ceva adevărat şi preţios această formulă sfîntă. Portretul domnului director...

0321: Mincinosule! Nu-l ascultaţi minte!

0808: Prietene sîntem în direct... Mă faci pe mine mincinos?

0321: Iertaţi-mă dar mi se pare că nu spune adevărul...

0808: Te înţeleg prietene te înţeleg. Eşti un om inteligent şi fără predispoziţii pentru mistică... M-ai suspectat de impostură de o infamă impostură... Gratiile de fier de care am amintit nu sînt cîtuşi de puţin un semn mistic ci doar o formulă o formulă simplă cinstită şi matematică. Sînt gata să explic oricînd oricui această formulă: gratiile sînt schema după care sînt dispuse legile ce guvernează lumea suprimînd haosul. Ea restabileşte ordinea severă dură şi inviolabilă pe care oamenii au uitat-o. Pictura ta...

0321: Nu amesteca pictura mea în povestea asta! În povestea ta... în vorbăria asta fără noimă... în oratoria asta de doi bani...

0808: Oratoria e şi ea o artă!

0321: Ascultă eu nu caut la nesfîrşit cuvinte comparaţii...

0808: În mîna mea cuvîntul poate deveni un bici!

0321: Un bici de care adevărul fuge! Pictura mea nu va fi în veci sluga formulelor tale aberante! În viaţa mea n-o să-i mai pictez pe cretinii ăia...

00 – 23 (minînd surîzătoare calmul): Întrerupem aici emisiunea noastră pentru o scurtă pauză publicitară!


Publicitate. 0024 şi 0051 îl scot cu forţa pe 0321 care se opune din toate puterile.

Cortină muzicală cu semnalul emisiunii Vorbitor.


00 - 23: "Societatea prietenilor omului" sponsorul emisiunii noastre de astăzi a ţinut să fie prezentă astăzi aici pentru că...

00 – 21: Dar să nu deconspirăm încă de la început senzaţionalul motiv pentru care aceşti minunaţi oameni doresc să fie alături de opt sute opt! Doamnă...

00 - 26: Ca mai toţi spectatorii noştri sînt fericită să vă strîng mîna...


00 – 26 îl oferă lui 0808 un buchet de trandafiri.


0808: O stimată doamnă... Sînt măgulit dar...

00 - 26: Dar?...

0808: Iertaţi-mă doamnă dar florile nu fac parte din sistemul închisorii noastre. Apreciez foarte mult generosul dumneavoastră dar… Vă sărut mîinle stimată doamnă dar trebuie să refuz florile...

00 - 26: Bine dar...

0808: Stimată doamnă! Eu mergînd pe calea spinoasă a faptei şi a uitării de sine nu trebuie să-mi desfăt privirea cu frumuseţea efemeră şi spectrală a acestor crini...

00 - 26: Trandafiri...

0808: Trandafiri. În închisoarea noastră florile nu-şi au rostul...

00 - 26: Trandafirii nu sînt decît preambulul unei adevărate lovituri de teatru! Iubitul nostru opt sute opt! Pentru purtare exemplară în această închisoare pentru serviciile aduse penitenciarului la insistenţele organizaţiei noastre…

00 – 21: comisia de probaţiune a aprobat eliberarea ta condiţionată!

0808 (în culmea disperării.): Nu se poate!

00 - 23: Ba da de astăzi nu mai eşti celebrul opt sute opt eşti din nou...

0808: Nuuu! Sînt opt sute opt! Sînt condamnat la detenţie pe viaţă pentru triplă crimă! Nu sînt victima unei erori judiciare!

00 - 21: Ai spus tot timpul că eşti nevinovat... Judecătorii pot să...

0808: Sînt nevinovat! Nu-i urăsc pe judecători: au fost cît se poate de drepţi cît se poate de drepţi! Punîndu-mă în locul vreunuia dintre judecătorii mei ajungeam de fiecare dată să fiu convins de vinovăţia mea...

00 - 23: Dragul meu de astăzi eşti liber! Înţelegi?! Poţi să pleci. În libertate!

0808: În libertate! Libertatea nu înseamnă nimic altceva decît că nimănui nu-i pasă de tine. Comisia de probaţiune greşeşte dacă...

00 - 21: Întrerupem aici emisiunea noastră pentru o pauză publicitară!


Publicitate.


Scena 11


0808 intră în celulă cu o mină disperată.

Pereţii celulei sînt plini de desene.


0808: Nu dormi?

0321: Am dormit destul la bulău...

0808: La izolare tinere la izolare!... Ce-i asta iar desenezi? Cum ţi-ai permis una ca asta prietene? Cunoşti regulamentul închisorii noastre conform căruia nu sînt permise nici un fel de inscripţii şi desene pe pereţi?

0321: Nu cunosc nici un fel de regulament! Nici unul înţelegi?

0808: Nu cunoşti nici un regulament? Ce-i asta? O lovitură de palat? Da! O lovitură de palat!

0321: Care palat? Ce palat? Sîntem la pîrnaie...

0808: Sufletul meu locuieşte într-un palat nu în celula asta stupidă. Înţelegi?... Dar asta ce-i ? Iod? E iod? De unde iod? Ai fost la izolare nu la infirmerie!...

0321: Nu-i iod... E sînge!

0808: Sînge?

0321: Da sînge!...

0808: De unde l-ai luat?

0321: Din mînă.

0808: Din mînă? Cum din mînă?

0321: Uite-aşa!


0321 îi arată o lingură cu coada ascuţită ca un pumnal.


0808: Cum ai reuşit să te ascunzi de ochiul vigilent care te urmăreşte prin vizetă?

0321: Chiar nu ştii că poţi să-l păcăleşti cînd ai chef?

0808: Poţi să-l păcăleţi cînd ai chef?! Păcălindu-l pe el mă păcăleşti pe mine!

0321: Asta-i bună!

0808: Da da! Consideră că vizeta asta e ca şi invenţia mea!

0321: Înţeleptul nostru a inventat gaura de la covrig!...

0808: Nu huli tinere nu huli! Nu e singura mea invenţie... La propunerea mea a fost modificată forma cătuşelor din închisoarea noastră... În locul clasicului inel de odinioară am introdus un dublu inel semioval care seamănă cu semnul care-n matematică simbolizează infinitul. Invenţia asta ţine mai curînd de domeniul exigenţei filosofice pentru că vechiul inel şi-a făcut cu prisosinţă datoria...

0321: A după ce-ai descoperit formula sacră a gratilor de fier ai mai şi inventat infinitul care să ne priponească aici pe viaţă... Genial!

0808: Ţi-am mai spus că ironia nu te ajută să supravieţuieţi ci să trăieşti de pe o zi pe alta... Dar nu asta e problema noastră. Problema e că închisoarea în care avem trista plăcere de a ne afla e construită după un plan extrem de raţional şi se supune în cel mai sever mod unor legi şi regulamente. Dispoziţia asta recunosc foarte severă în virtutea căreia creaţiile tale au o existenţă atît de scurtă ba chiar efemeră e pătrunsă de cea mai profundă înţelepciune. Dîndu-ţi posibilitatea să te perfecţionezi în arta ta ea îi protejează în acelaşi timp pe alţii de influenţa poate dăunătoare a creaţiilor tale.

0321: Dăunătoare?

0808: Desenele tale sînt un coşmar! La ce poate fi bun un coşmar?

0321: Coşmar? Da poate... Coşmarul e şi el un vis... Urît dar vis! Iar oamenii visează...

0808: Ce caută atunci urîtul în închisoarea noastră? Ai văzut cît de frumos e cerul atunci cînd îl priveşti printre gratii? Oare de ce? Nu cumva e vorba de legea estetică a contrastelor conform căreia albastrul e perceput teribl de limpede alături de negru? Sau poate că e efectul unei legi şi mai importante conform căreia infinitul poate fi înţeles de mintea omenească doar cu condiţia obligatorie de a fi inclus în finit... De a fi introdus de exemplu în nişte pătrate.

0321: Tu crezi că poţi înghesui şi visele coşmarurile în grila ta de căcat. Eu cred că întunericul în care a fost scufundat sufletul uman se risipeşte treptat. Aşa cum marea o simplă suprafaţă de apă îşi dezvăluie încet-încet adîncurile şi arta mea trebuie să atingă măcar pe alocuri fundul mocirlos şi sumbru de dincolo de chipul omului. În vis...

0808: Viaţa nu e vis e maxima trezire!

0321: O fi dar adevărul nu-l găseşti nici în gratii nici în fasolea cu jumări. Eu unul m-am săturat de portrete peisaje şi naturi moarte... De parcă omul n-ar dormi niciodată!... Înţelegi?

0808: Lucrările tale sfidează sensul încarcerării nostre! Ce înseamnă un regim celular de detenţie în închisoarea noastră? Înseamnă că omul e singur. Vor trece anii în locul tău va veni alt deţinut ca şi tine... Crezi că e posibil aşa ceva? Mai poate fi el singur dacă din cauza desenolor tale îşi împarte celula cu altcineva? Desigur că vei şterge aceste desene... Vai ce rău îmi pare pentru că trebuie să recunosc că m-au impresionat profund. Eu unul n-o să suflu nici o vorbă la direcţie. Noi doi vom uita totul de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic. Bine?

0321: Sifonar nenorocit! Spurcăciune!


0808 îl loveşte în cap pe 0321 cu scaunul.



Scena 12


0808: Supraveghetor! Supraveghetor! Gardian! S-a sinucis! Trei sute douăzeci şi unu s-a sinucis! Gardian!

Megafonul (off): Alarmă! Alarmă de gradul zero! Incident în celula opt!


În celulă năvălesc gardieni înarmaţi conduşi de 00 – 3

.

00 - 3: Faţa la perete! Desfă picioarele! Mîinile la ceafă!

0808: S-a sinucis! Trei sute douăzeci şi unu s-a sinucis!

00 - 3: S-a sinucis pe dracu’!

0808: S-a sinucis s-a sinucis! S-a aruncat de pe masă cu capul de ciment!

00 - 3: S-a aruncat de pe masă?! Hai că eşti genial! Las-o baltă!... Da' asta ce-i?


00 – 3 îi arată lui 0808 lingura cu coadă ascuţită pe care o găseşte în celulă.


0808 (bîlbîindu-se): A… a vrut să-şi taie veneledar...

0051: Da' s-a dat cu capul de ciment! Mîinile la ceafă! Desfă picioarele!


Intră 00 – 1.


00 - 3: Atenţiune! Domnule director deţinutul trei sute douăzeci şi unu a fost omo...

00 - 1: Pe loc repaos! Trei sute douăzeci şi unu s-a sinucis... (dosind repede şi nervos lingura ascuţită într-unul din buzunarele uniformei.) Cheamă legistul să consemneze decesul! Şi faceţi dracu' curăţenie în cocina asta! Asta e puşcărie nu galerie de artă! S-a-nţeles?

0051: 'ţeles!... Domnule director permiteţi să raportez. Trei sute douăzeci şi unu nu s-a sinucis a fost...

00 - 1: Gura! S-a sinucis! Ai înţeles?!

00 - 3: Permiteţi să raportez. Nu! Oricum trebuie să raportăm la Direcţia penitenciarelor un incident... Ce importanţă are dacă-i crimă ori sinucidere?...

00 - 1: Are! Nu-i totuna dacă ţicnitul ăsta e acuzat din nou de crimă şi rămîne aici ori e sinucidere. Dacă-i sinucidere ne putem mîndri aşa cum ştie o lume întreagă că am eliberat pe probaţiune un deţinut perfect reeducat. Mai adăugăm şi noi o stea pe firma "hotelului" nostru...

0808: Nuuu! Nuuu! Vă implor doamnă director trebuie să rămîn aici. Sînt condamnat la detenţie pe viaţă în regim celular! Trebuie să-mi ispăşesc pedeapsa!

00 - 1: Avem prea puţine locuri! Ştii bine pentru cei de calibru greu avem celule individuale pentru restul în limita posibilităţilor...

0808: Sînt de calibru greu! Am fost condamnat pentru că mi-am omorît tatăl fratele şi sora cu satîrul... Că i-am tăiat în bucăţi şi i-am băgat în frigider... Că i-am cărat pe rînd cu sacoşa pînă la cascadă... Sînt de calibru greu! Trebuie să rămîn aici!

00 - 1: Avem prea puţine locuri! Ai fost eliberat condiţionat! Eşti liber!

0808: Am fost condamnat pentru omor deosebit de grav. În dosarul meu scrie că ucigaşul adică eu a băut vin şi a mîncat biscuiţi după comiterea crimei. Resturile au fost găsite pe masă cu urme de degete însîngerate. În numele unei stranii prietenii criminalul adică eu a băgat o ţigară aprinsă între dinţii strînşi ai tatălui meu…

00 – 1: Mi se rupe de ce scrie în dosarul tău. Nu înţelegi? Eşti liber! Liber! Liber!

0808: Liber! Libertatea nu înseamnă nimic altceva decît că nimănui nu-i pasă de tine! Asta însemnă libertatea! Vă implor domnule director trebuie să rămîn aici!

00 - 1: Avem prea puţine locuri! Bugetul închisorii e mic... Ne confruntăm cu dificultăţi de natură financiară… Nu avem bani!

0808: Bani! Bani! Am bani! Am pus ceva deoparte! Am cîştigat binişor cu showul ăsta de televiziune!

00 – 3: Ce-ai cîştigat? Glorie!

0808: Şi bani. Şi bani. E dreptul meu! Sînt drepturile mele de autor! Mi-am vîndut viaţa cu bucata! Am vîndut povestea vieţii mele… Vă rog. Vă rog… Închiriaţi-mi mie celula asta! Plătesc oricît! Oricît…

00 - 1: În celula asta trebuie să vină altcineva. Unul de calibru greu!

00 - 3: Domnule director permiteţi să raporez. De cînd a fost abolită pedeapsa cu moartea locuinţa călăului e goală. Dacă i-o închiriem putem să rapotăm mai sus şi venituri extrabugetare...

0808: Nu vreau o celulă adevărată! Cine o să mă păzească acolo? Cine o să mă supravegheze? Cine o să mă pedepsească?

00 - 1: Gura! Excelentă idee! Sînt şi acolo gratii la fereastră. Şi la uşă... Cine o să te păzească?... Hm. De cînd cînd s-a abolit pedeapsa cu moartea călăul nostru a ajuns boschetar săracu'. Dacă-i plăteşti echivalentul unui salariu scapă şi el de şomaj... Putem aranja aşa! Garantez eu pentru profesionalismul şi seriozitatea lui. Batem palma?...

0808: Dacă aşa ordonaţi dumneavoastră... O batem! Dacă o să se îngrijească cum trebuie de mine îi las prin testament toţi banii mei...

00 - 1: Să sune încetarea alarmei!

Megafonul (off): Alarma încetează. Program de voie. Program de voie.






Partea a doua




O încăpere identică cu celula din prima parte dar contaminată timid de semnele vieţii civile. Cărţi manuscrise cîteva umeraşe cu haine de schimb.


Scena 1


Megafonul (off îndepărtat): Deşteptatea! Pregătiţi-vă pentru programul de dimineaţă!


Intră 0000. Poartă o uniformă ponosită de gardian de pe care numerele de identificare s-au şters cu vremea dînd impresia unui şir de zerouri.


0000: Deşteptarea! Tezeşte-te deţinut! Eşti surd?... Hei n-auzi bine? S-a dat deşteptarea! Hei opt sute opt! Dormi? Visezi? Unde te trezeşti la sanatoriu?

0808: Hm? Ce-i? Ce s-a-ntîmplat? Mergem la Vorbitor?

0000: La vorbitor? La ora asta?... Mai bine ţi-ai face patul că acuşi vin ăia cu crăpelniţa... Auzi la el! La vorbitor! Cine să te caute pe tine la vorbitor? Pe-ai tăi i-ai căsăpit... Cine altcineva să te caute?...

0808: Eh cine! La prelegerile mele asista o ţară-ntreagă!...

0000: A! Vorbitor chestia aia de la televizor! Mai stai o tură. Au găsit unu' mai naşpa decît tine... Unu' mai catolic decît Papa... Da. Un popă preotul din închisoarea noastră şi-a instalat un detector de minciuni în confesionar. Să vezi circu' dracului... La tine au renunţat.

0808: Eu am renunţat la ei. Eu am renunţat la proiectul ăsta. N-am luat în seamă nici rugăminţile nici apelurile disperate ale impresarului meu... Poate că pînă la urmă voi accepta să-mi ţin prelegerile. Acum însă n-am nici un chef să-mi pierd vreme cu gloata aia nechibzuită care e gata asemeni unui animal fără scupule să devoreze atît adevărul cît şi minciuna.

0000: Eh vrei să spui că nu-ţi mai place să te dai în spectacol pe post. Aiurea! Texte. Caterincă de artist.

0808: Ba e adevărul gol-goluţ!... Da... Ştiu că marii actori de exemplu tînjesc după un public binevoitor care e mai uşor de păcălit decît o cioară... Uneori însă nu prea poţi să păcăleşti publicul ăsta deoarece credinţa lui e minciuna. Ceea ce trebuie să recunoşti nu e cazul meu...

0000: Nu înţeleg nimic. Texte. Caterincă. Caterincă de tocilar.

0808: E simplu. Uite... Uneori cînd vreau să mă distrez mi-l închipui pe diavol ivindu-se pe pămînt cu tot arsenalul lui de minciuni şiretlicuri şi viclenie în speranţa lui plină de vanitate de a minţi genial. Brusc însă constată că aici la noi nu se cunoaşte pur şi simplu diferenţa dintre adevăr şi minciună. Diferenţa asta e pentru el atît de evidentă în iad... Aici orice copil cu ochi nevinovaţi îl poate duce de nas pe cel mai eminent dintre artişti!

0000: A! Adică chestia asta cu artiştii cu... teatrul e atunci cînd îşi bagă dracu' coada? De aia nu vrei să mai apari tu la televizor? Aiurea!

0808: Detest teatrul pentru că e o formă de artă primitivă şi în descompunere! Înţelegi? E o formă care păstrează în ea gustul riturilor din epoca de piatră şi al isteriei colective... Înţelegi domnule supraveghetor?

0000: Gardian!

0808: Eu te plătesc. Eu îţi stabilesc gradul! Clar?

0000: M-da…

0808: Pe mine mă aşteaptă o altă lucrare măreaţă. Înţelegi? Ce puteam să fac atîta vreme cît nu eram singur? Ce însemnă toate nimicurile astea jalnice care sînt adevărul şi minciuna? Ce înseamnă ele în comparaţie cu acel ceva măreţ şi grandios pe care-l port în suflet şi în minte? Ca un actor penibil căutam cu orice preţ aplauzele lipsite de noimă şi făceam plecăciuni adînci în faţa unor gură-cască care-şi plăteau abonamentul ca să mă vadă.... Aici în întunericul culiselor mă aşteaptă avidă Eternitatea...

0000: Asta cine mai e?

0808: O carte! Voi scrie o carte care să înfrunte veacurile!

0917 (de dincolo de uşă cu o marmidă aburindă): Potolu'! Deschide vizeta

0000: Lasă-te greu. Omul nostru are de scris.


Scena 2


Noapte. 0321 plin de sînge intră în celulă trecînd imaterial prin gratii.


0808: Salut Isus! Sînt fericit că te pot saluta în închisoarea noastră. Acum sîntem trei. Tu eu şi cel ce ne priveşte de pe perete... Sper că vom trăi toţi trei în pace şi bună înţelegere. El tace şi priveşte. Şi tu taci dar ai şi ochii închişi... Bine voi vorbi eu pentru toţi trei. Da? E un semn evident că înţelegerea noastră nu va fi tulburată niciodată.


0808 se priveşte involuntar în oglindă. 0321 iese la fel de imaterial prin gratii.


0808: Încotro te uiţi atît de atent şi de bizar prietene necunoscut şi bunul meu colocatar? Ochii tăi sînt plini de mister şi de reproş. Nu cumva îndrăzneşti să-I impuţi ceva lui Isus?


0808 se îndepărtează grăbit de oglindă.


0808: Da îi imput ceva. Isus Isus! De ce ţi-e chipul atît de curat şi de bun? Tu doar ai trecut pe lîngă suferinţele omeneşti ca pe marginea unei vîltori ale cărei valuri însîngerate şi murdare doar te-au stropit cu spuma lor. Atunci de ce îmi porunceşti mie Omului să mă scufund în abisurile ei întunecate? Golgota Ta e măreaţă Isus dar e prea venerată... Nu găseşti într-însa nici cea mai mică fisură: spaima inutilităţii...

0808 (privindu-se din nou în oglindă): Cum îndrăzneşti să vorbeşti de inutilitate în închisoarea noastră?

0808 (îndepărtîndu-se grăbit de oglindă): Cine cunoaşte taina inimii lui Isus?...

0808 (rămîne chircit într-un colţ şi murmură privind în gol): Cine cunoaşte taina inimii lui Isus?... Cine cunoaşte taina inimii lui Isus?...


Apare 0000.


0000: Hei opt sute opt ce faci dormi? Cum poţi să dormi în poziţia aia?...

0808: Nu dorm.

0000: Da' ce faci acolo?! Ce faci te rogi?

0808: Ă....Da!... Sfînta Evanghelie reprezintă de multă vreme cartea mea de căpătîi... Nu există zi în viaţa mea în care să nu deschid această carte sorbind din ea forţa şi bărbăţia cu ajutorul cărora parcurg drumul meu anevoios... Ţine... Nu putea să ajungă în mîini mai bune. Te binecuvîntez fiul meu!



Scena 3


Dimineaţă.Intră 0000. Fostul călău poartă ceremonios în mînă un sfeşnic somptuos.


0000: Opt sute opt la vorbitor! Hei opt sute opt! Ce faci dormi? Hei la vorbitor!

0808: La Vorbitor?! Şi-au amintit de mine... La Vorbitor! Eh bine - sînt gata să-mi fac datoria. Să mergem!

0000: Uşor uşor! Pe post e tot popa cu detectorul de minciuni... Nu-şi mai aminteşte nici dracu' de tine. Ai un vizitator. Adică... o vizitatoare.

0808: Ce importanţă are sexul? Discipolii ca şi îngerii nu au sex.

0000: Mira-m-aş! Da' dacă zici tu...

În celula intră timid 00 – 15. Faţa îi e acoperită de o voaletă neagră. 0000 iese discret după ce a aprins lumînările din sfeşnic.

0808: Deşi respect orice mister te-aş ruga să-ţi scoţi acoperămîntul acela sumbru care te desfigurează. Are nevoie oare chipul uman de vreo mască?

00 - 15: Nu n-are! Facă-se voia ta! (îşi ridică voaleta.)

0808 (surprins apoi pe un ton rece oficial): Doamnă m-aţi înşelat. Nu vă cunosc. Poate că aţi greşit uşa. Poate că acasă vă aşteaptă soţul şi copii. Dacă-mi permiteţi vale... gardianul meu vă va conduce pînă la maşină.

00 - 15: Iartă-mă iartă-mă.

0808: Cîţi copii ai?

00 - 15: Iartă-mă.

0808: Cîţi copii ai? Vorbeşte. Te omor!

00 - 15: Omoară-mă! Ai tot dreptul s-o faci! Te-am înşelat. Tu eşti un martir un sfînt! E adevărat că nu m-ai trăda nici măcr în gînd? Nici măcar în gînd!

0808: Eşti fericită! Da! Nu poţi fi nefericită n-ai dreptul să fii nefericită! Altfel o să înnebunesc!

00 - 15: Eu - fericită? Eu - fericită? Dacă ai şti cît îl urăsc pe ticălosul ăla!

0808: Vorbeşti de soţul tău!!

00 - 15: E un hoţ. Tu eşti soţul meu! Eşti un om inteligent ştii bine că în închisoare nu ai fost singur. Am fost zi de zi alături de tine... Zi de zi!

0808: Şi noaptea?

00 - 15: Da în fiecare noapte.

0808: Dar el cu cine se... culca?

00 - 15: Taci taci! Nemernicul! Zeci de ani cuvîntul ăsta mi-a ars buzele. Noaptea în pat repetam încetişor pentru mine: nemernicule nemernicule nemernicule! Înţelege-mă ceea ce el credea că e pasiune şi voluptate nu era decît ură şi dispreţ... Chiar eu îi căutam îmbrăţişările ca să-i mai arunc o dată în faţă dispreţul meu.

0808: Dumnezeule! Cum poţi să minţi! Pe cine crezi tu că minţi? Pe mine?

00 - 15: Da te-am înşelat! Ştiam că eşti nevinovat...

0808: Taci taci!

00 - 15: Nu n-am să tac. Trebuie să-ţi spun totul. Te-am aşteptat atîţia ani. Ascultă ascultă! Ce? Ce e cu tine? De ce zîmbeşti? Mi-e frică de zîmbetul tău. Nu vreau nu vreau!

0808: Zîmbesc pentru că sînt fericit că te văd. Vorbeşte-mi despre tine.

00 - 15: Ştii eu te iubesc. Ştii eu te-am iubit toată viaţa numai pe tine. Am trăit cu un altul şi i-am fost credincioasă am copii dar îmi sînt străini cu toţii: şi el şi copiii. Da eu te-am trădat sînt un criminal dar nu ştiu ce s-a întîmplat atunci cu mine. Ştii tu ce fel de om e el? A fost atît de bun cu mine... Se prefăcea. Am aflat după aceea că el nu credea în nevinovăţia ta. Dar spunea că te crede nevinovat. Cu asta m-a cîştigat crede-mă!

0808: Minţi.

00 - 15: Îţi jur. Un an întreg a umblat după mine şi îmi vorbea doar despre tine. Ştii odată chiar a plîns cînd i-am vorbit despre tine despre suferinţele tale despre iubirea ta.

0808: Dar minţea...

00 - 15: Da sigur minţea. Atunci însă mi s-a părut atît de drăguţ şi atît de bun încît l-am sărutat pe frunte... Numai pe frunte nu s-a întîmplat nimic altceva îţi jur. Pe urmă împreună cu el îţi aduceam flori la închisoare. Odată cînd ne întorceam de la tine... Ascultă... El mi-a propus să mergem să ne plimbăm... Era o seară atît de frumoasă...

0808: Şi tu te-ai dus! Cum ai îndrăznit să te duci! Doar ce văzuseşi închisoarea mea doar ce fuseseşi lîngă mine doar ce vărsaseşi lacrimi şi-mi juraseşi credinţă... Şi te-ai dus cu el! Ce mîrşăvie!

00 - 15: Taci taci. Sînt un criminal. Eram atît de obosită atît de istiovită iar tu erai atît de departe înţelege-mă. Înţelege-mă. Eram atît de istovită. Iar el... văzînd în ce hal sînt... el a îndrăznit să mă sărute.

0808: Să te sărute? Şi i-ai permis asta! Pe buze?

00 - 15: Nu nu! Doar pe obraz!

0808: Minţi!

00 - 15: Nu nu! Ţi-o jur. Eh şi-apoi... eh apoi.

0808: Eh şi-apoi desigur pe buze. Şi tu ai acceptat nu? V-aţi plimbat şi prin pădure nu? Tu logodnica mea iubirea mea visul meu. Şi toate astea le-ai făcut pentru mine nu? Şi copiii i-ai făcut tot pentru mine nu? Vorbeşte! Vorbeşte îţi spun!

00 - 15: Nu înţelegi nimic... Ascultă-mă te rog. Ne sărutam el era destul de înfierbîntat şi l-am surprins că vrea să mă...

0808: Să te ce?

00 - 15: Să mă penerteze...

0808: Să te penetreze! Dumnezeule! Să ţi-o tragă poate!

00 - 15: Nu fi vulgar! Ascultă... L-am surprins că vrea să mă penetreze fără să-mi ceară consimţămîntul. I-am spus nu şi el şi-a cerut scuze... Am continuat să ne mîngîem să ne sărutăm...

0808: Te lingeai şi te pipăiai cu el în timp ce eu zăceam în puşcăria asta împuţită...

00 - 15: Pentru numele lui Dumnezeu! Te-am rugat să asculţi şi să nu fii vulgar! Ne sărutam... Eu credeam că pericolul a dispărut dar un pic mai tîrziu el a încercat iar. De data asta răul se produsese.

0808: Răul!

00 - 15: Da răul! M-a penetrat a invadat spaţiul meu interior. Sufletul meu era atît de distrus... Trupul meu nu-mi mai aparţinea. Eram un recipient nu persoana care...

0808: Ţi-ai pus-o cu el în cîmp ca o vacă şi-mi ţii mie discursuri despre recipienţi... Curvă! Vrei să mă minţi! Mă minţi! Minţi! Minţi!


0808 se ridică ameninţător şi încearcă s-o lovească pe 00 – 15 cu scaunul. 0000 intră în celulă agitînd tromfa.


0000: Hei faţa le perete! Mîinile la ceafă! Desfă picioarele boşorogule! Ce faci? Ţi s-a făcut de bulău?


00 – 15 iese speriată din celulă.


0808: M-a minţit! M-a minţit! M-a minţit în faţă!

0000: Nu te-a minţit. Vorbea şi ea...

0808: Minciuni! Minciuni! Minciuni!... Minciuni lipsite de logică. Penetrare... recipient!...

0000: Aşa credem noi. Că sînt minciuni. Da' nu-i aşa. Pur şi simplu femeia nu crede în logică aşa cum tu nu crezi în fantome. Înţelege-o dacă poţi... Gîndeşte-te şi tu!

0808: Să mă gîndesc? Da... Nu e suficient să gîndeşti... Trebuie să şi vorbeşti... Păcat că pentru a comunica trebuie să apelăm la serviciile unui comisionar atît de respingător şi de viclean cum e cuvîntul... El fură tot ce e preţios şi degradează gîndurile cele mai nobile punîndu-le etichete ieftine... Spune şi tu... Penetrare!... Auzi la ea... Recipient!... Paraşuta… Curva dracului!… Nu nu se mai poate aşa… Trebuie să ies de-aici… Trebuie să merg în lumea care se autointitulează liberă… Trebuie să fac lumină… Lumină!…

0000: Hm… Cică lumină…

0808: Da. Lumină. Ai ceva împotriva luminii?…

0000: Doamne fereşte… Numai că…

0808: Că ce? Hai dă pe gură ce te uiţi aşa la mine?

0000: Domnule…

0808: Nici un “domnule” eu sînt opt sute opt!

0000: Domnule opt sute opt ai început să vorbeşti ca un hoţ de rînd… Păi se poate un intelectual ca tine… Voiam să-ţi spun că mama îmi povestea cînd eram mic o chestie cu lumina… Cică un domn bogat a organizat în palatul lui un bal mascat… Palatul era luminat cu făclii aprinse la fiecare pas… S-au adunat acolo la palat măşti venite din toate colţurile lumii… Măşti ciudate în faţa cărora domnul nostru făcea reverenţe… Le întreba în van cine sînt pentru că veneau altele şi mai ciudate şi mai înspăimîntătoare în faţa cărora domnul făcea mereu reverenţe clătinîndu-se de spaimă şi de oboseală. Ele însă rîdeau şi îndrugau poveşti stranii despre lumea din care veneau supuse la chemarea domnului însuşi… Focurile ardeau sus pe palat şi-năuntrul palatului ferestrele erau luminate părea că e sărbătoare dar domnul făcea reverenţe tot mai adînci tot mai galante…

0808: Ce faci? Îmi spui mie poveşti de adormit copiii?…

0000: Voiam să-ţi… Ziceai ceva de lumină…

0917 ( la uşă tot cu o marmidă aburindă): Potolu’!

0000: Potolu’… Potolu’… Toată ziua potolu’! Tu ştii de cîte ori mănînc eu pe zi? Ăsta mănîncă de trei ori! Şi ce face? Eu îl păzesc. Îl duc la plimbare. Îl…(Iese mormăind.)


Scena 4


Dimineaţă. 0321 trece imaterial prin gratii. Are faţa plină de sînge şi o ţigară stinsă în colţul gurii.


0808: Îţi mulţumesc tată îti mulţumesc. Ai ştiut cît de greu îi e fiului tău şi ai venit să fii martorul nevinovăţiei mele. Îţi mulţumesc tată. Dă-mi mîna! Cu o strîngere filială de mînă voi răspunde vizitei tale neaşteptate... Nu vrei? Dă-mi mîna! Dă-mi mîna îţi spun dă-mi mîna! Dă-mi mîna altfel o să te consider un mincinos! Mincinosule! Mincinosule!


0321 refuză să-i întindă mîna şi iese trecînd imaterial prin gratii. Intră 000.


0000: Te-ai trezit opt sute opt? Treci la programul de dimineaţă că acuşi vin ăia cu potolu'.

0808: Ce-i? Am vorbit mult în somn? Spune! Spune-mi ce ziceam?...

0000: Nimic. N-ai spus nimic... Da' de ce întrebi?

0808: Întrebam şi eu... Am avut un vis groaznic... Un coşmar şi cred că am şi plîns în somn...

0000: Ha! Nu ai zîmbit tot timpul!

0808: Chiar? Am zîmbit?...

0000: Da-a... Chiar mă gîndeam: ce vise fericite are înţeleptul nostru.

0808: Hm... Asta e bine. De mîine mă apuc de redactarea cărţii. E vremea! Uite am deja planul primului capitol... Uite citeşte!

0000 (descifrînd cu greu manuscrisul): Hm... "Haos sau ordine? Haosul: eterna revoltă şi veşnica înfrîngere a răzvrătitului... Triumful legii şi al ordinii... Formula sacră a gratiilor de fier"... Vorbe! Texte! Caterincă! Ai mai spus toate astea de mii de ori la Vorbitor!

0808: Nu-i totuna. Să vorbeşti e una să scrii e altceva... Cuvîntul spus rostit se îmbină în mod fatal cu un fel de joc actoricesc aproape involuntar al gesturilor al intonaţiei... Sînt convins că dacă am electriza cadavrul proaspăt al unui orator convulsia şocului electric ar fi însoţită de o gestică artificială... Cuvîntul scris însă asemeni gratiilor de fier e veşnic… Ştii am o senzaţie stranie. Parcă miroase a fum de ţigară. Nu ţi se pare?

0000 (adulmecînd conştiincios): Nu nu miroase a tutun. Ţi se pare.

0917 (la uşa de lîngă marmidă): Potolu’.



Scena 5


Dimineaţă intră 0000.


0000: Hei opt sute opt! Ce faci dormi?

0808: Nu nu dorm. Nu mi-e somn. E lună plină...

0000: Şi?...

0808: Dragul meu se ştie că luna plină influenţează somnul şi face ca acesta să fie intermitent şi neliniştit.

0000: Şi n-ai dormit deloc?

0808: Ba da... Am dormit am dormit... Picoteam... Îmi amintesc vag de senzaţia aceea stranie pe care am avut-o cînd discul palid al lunii a apărut la fereastra mea şi careurile de fier au tăiat-o în mici felii argintii. Pînă şi luna mi-am zis eu pînă şi luna... Vezi tu în somn am descoperit un adevăr colosal şi foarte important... Da...

0000: Care?

0808: Ce care?

0000: Care adevăr?

0808: A care adevăr? Hm... Nu ştiu. L-am uitat cînd m-am trezit.

0917 (de lîngă uşă): Potolu’!

Scena 6


Dimineaţă. Intră 0000.


0000: Ce faci? Nu dormi? Azi nu mai e lună plină!

0808: Nu nu e. Dar trebuie să plec. Trebuie să fac lumină! Lumea nu mai ştie să despartă minciuna de adevăr! Trebuie să fac lumină! Lumină înţelegi!?

0000: Nu pleci nicăieri. Ai renunţat la eliberarea condiţionată… Eşti condamnat pe viaţă!

0808: E o greşeală. O eroare judiciară… Sînt nevinovat!

0000: Tribunalul te-a condamnat nu eu...

0808: Dreptatea pămînteană e adesea lipsită de putere. Bine!… Dar implor dreptatea cerească implor viaţa cea dreaptă care iartă niciodată implor celelalte înalte legi sub puterea cărora trăieşte omul ca nevinovăţia mea să iasă la iveală...

0000: Şi pînă atunci ce o să faci?... O să aştepţi aici? Pînă cînd?

0808: Dacă după cum ne încredinţează teologii ne aşteaptă viaţa de dincolo de mormînt ne aşteaptă o ultimă judecată Judecata de Apoi voi depune şi acolo mărturie despre nevinovăţia mea. Da da în faţa chipurilor nemuritoare ale locuitorilor celeşti...

0000: Şi dacă te găsesc şi ăia vinovat?

0808: Dacă nu voi găsi nici la Judecata de Apoi dreptate voi aştepta răbdător şi resemnat în neţărmurirea timpurilor o nouă şi cumplită Judecată de Apoi!

0000: Aici la puşcărie?

0808: În penitenciar!

0000: Eh tot aia...

0808: Nu-i tot aia. Penitenciar vine de la penitenţă...

0000: Ha! Tu crezi că pîrnaia asta o să mai stea în picioare pînă la Judecata de Apoi?

0808: Cred şi mărturisesc că închisoarea noastră e nemuritoare. Dar te rog acum trebuie să ies… Puţin… O să mă întorc înapoi… Jur!

0000: Ha! Ce-i aici sală de aşteptare? Pleacă şi vine fiecare cînd vrea? Regulamentul nu pemite. Înţelegi? Regulamentul!

0808: Amice eşti de-a dreptul tîmpit! Dacă nu mă laşi să plec o să fug în altă închisoare şi o să iau cu mine testamentul. Ce-o să te faci atunci?

0000: Dacă mai spui un cuvînt despre evadare te bag la izolare!

0808: Pînă la urmă tot o să te alung. Nu uita că tu mă serveşti pe mine.

0000: Pînă să mă alungi tu pe mine eu tot o să te închid.

0808: Şi cu banii cum rămîne? Te lipseşti de ei? Te lipseşti de bani?!

0000: Crezi că-mi trebuiesc banii tăi? Aş da toţi banii din lume ca să nu fiu cel care sînt. Ce să fac? Ce să fac dacă ai încălcat regulamentul? Trebuie să te bag la izolare! Mă duc să pregătesc terenul… (iese cu un rînjet sadic pe faţă.)

0808: La izolare?! Pe mine?! Niciodată! Eu trebuie să fac lumină. Lumină înţelegi? Să fac lumină! Mai multă lumină! Da. Mai multă lumină. Cît mai multă lumină! Lumină.


0808 Aprinde febril lumînările rămase în celulă după vizita doamnei 00 – 15. Nemulţumit de efectul produs de lumînări aprinde pe rînd manuscrisele aşternuturile şi tradiţionala zeghe rămasă în celulă de pe vremea emisiunii Vorbitor.


0808: Lumină! Trebuie să fac lumină! Auzi la ea… Auzi la ei… Penetrare… Recipient… Texte! Caterincă! Lumină! Mai multă lumină! Cît mai multă lumină! Lumină…


În mijlocul vîlvătăilor hainele de pe 0808 iau inevitabil foc.


0808 : Luminăăă… Luminăăă…


Megafonul (0ff): Incendiu în aripa C! Evacuaţi zona! Evacuaţi zona!



Sfîrşit


Bucureşti – Cluj

mai – octombrie 2000





  Aminteste-ti datele mele