Prinţul H, de Laurentiu Budau


PERSONAJELE:
BALTHASAR, pentru prieteni- RAMON
BULINĂ - REGELE
BUCĂTARUL TICHIE
BUF - BUFNIŢA CU PISTRUI
FRUMOASA CARPIENE
URSITOAREA PROBABILO
URSITOAREA SICURAMENTE
FRIRI - PITICUL LĂPTAR
PORUMBELUL POŞTAŞ
FOCUL
BANDERAS, un motan plin de ascunse intenţii
GERTRUDE
VRĂJITORUL SCINTILLATION
ALBUMINĂ
COLOMBINA
RAZĂ
BRETON
PĂSTAIE




Scena 1
(Bucătarul Tichie, Balthasar, Scribii)



BUCĂTARUL TICHIE: Dezăstruleţ, Bulină, dezăstruleţ!
BULINĂ: Aţi notat, grămătici?
SCRIBII: Am! N-am! Cam!
BULINĂ: Aţi notat?! De ce-aţi notat?! (răsună conştiincioase radiere) Fără familiarisme! Otreapă!
BUCĂTARUL TICHIE: ?!!!
BULINĂ: Ce cauţi aici, Tichiuţă, mirosind a ceapă şi cu tichia mănjită de ulei?! ..Şi ce dacă am păscut bobocii împreună?! Nu ştii că azi e ziua cea mare?! Ziua ursitului! N-am vreme de reclamaţii ci numai de intonaţii... Marş la bucătărie, Dezăstruleţ!!!
BUCĂTARUL TICHIE: Stop! Nu mă lua cu de astea! Ai uitat că, în copilărie, am fost, dacă nu mă înşel, prieteni. Am venit să lansez un nou sos... mai precis un S.O.S... D.E.T.C! ...D.E.T.C!
BULINĂ: D.E.T.C?!
BUCĂTARUL TICHIE: Adică “DESERTUL-E-TOTAL-COMPROMIS”!


Sunete agitate de morse mustăcioase care se tăvălesc sătule pe debarcader.


BULINĂ: Ce miss?! ...Ce proscris?! ...Ce-am promis?! ...N-am prescris nimic.
BUCĂTARUL TICHIE: C-O-M-P-R-O-M-I-S!!!
SCRIBII: COMPROMIS!!!
BULINĂ: Aha, compromis! De-ser-tul... e... to-tal... com-pro-mis?! Fii serios!
BUCĂTARUL TICHIE: Am zis, n-am dat cu polonicul! “Sire”! Da!
BULINĂ: Da?!... Aha! Da.
BUCĂTARUL TICHIE: Aha?! Nu. Focul s-a stins fără încuvinţarea expresă a domniei voastre, “sire”. Cuptorul agonizează,”sire”... Sobele sunt moarte, boilerele reci, domniţele pe poteci,“sire”.
BULINĂ: Cum aşa, Tichiuţă?! S-a mai întâmplat?!
BUCĂTARUL TICHIE: Cu domniţele? Tot timpul.
BULINĂ: Nu mǎ lua cu slǎbǎturile alea plecate cu dricul dupǎ trufe.... Ne lasǎ Focul?!
BUCĂTARUL TICHIE: Cam, cam. Recidivǎ. Asta e a doua oară. Prima dată a fost la nunta măriei tale cu...
BULINĂ: Hm! Hm! Sari peste!
SCRIBII: Am! N-am! Cam!
BUCĂTARUL TICHIE: ...Dar a fost, din fericire, muşamalizat totul... Pe atunci se găseau nişte muşamale ţepene.
BULINĂ: Şi eu care crezusem că hrana rece cu salate care a provocat crampe tuturor curtenilor era, de fapt, ultima fiţă în materie de petreceri... Bănuiam eu că e cam obrǎznicuţ şi că face totul după cum îl taie capetele şi limbile. Neobrăzatul. Să i se taie ca...
BUCĂTARUL TICHIE: Nicio şansă. Nu face parte dintre supuşii împărăţiei noastre. E doar un vechi colaborator de nădejde care şi-a pierdut, pe parcurs, suflul! Are pile foarte sus! Sus-sus-sus la munte sus! Cred că suferă de cineva sau ceva, dar, deocamdată, nu am auzit să existe vreun vraci specializat în flambări, cel mult în fandări.
BULINĂ: Da?!... Ştii doar că nu pot să suport deviaţiile! ...Până se specializează cineva îndrăzneţ, încercaţi un paleativ eficient. Aşezaţi-i mai multe lemne despicate cu model, la căpătâi. Frecaţi-l cu rumeguş ultrafin... loviţi-l drăgăstos cu lopeţile pentru cărbuni, puneţi-i câte un sfeşnic de preţ la subsuori... Întremaţi-l! Burduşiţi-l! Suflaţi-i cu dragoste, tot corul tǎietorilor de ceapǎ iute, în părţile reci! Trebuie neapărat să-şi revină la a lui stare sublimǎ.
BUCĂTARUL TICHIE: Slabe şanse, Bulină. E depresiv. Uneori, are nişte reacţii foarte necontrolate. Am să încerc, am să încerc să-i comunic. Şanse canci...


Scena 2
(Bebeluşul Balthasar, Ursitoarea Probabilo, Ursitoarea Sicuramente, Bulină, Scribii)



BALTHASAR: Ri-ti-ti-ti-ţi! Ţi-ti-ţi!
SCRIBII: Ţi-ti-ţi! Ri-ti-ti-ti-ţi!
BULINĂ: Adorabile ursitoare! Preţioaselor! Scumpelor! E o zi numai bună pentru scaieţi şi profeţi! Ah, mă roade o cavernoasă de curiozitate! “Sunt curios, deci exist ca un nufǎr alpinist!” Plesnesc! ...Gata, e fix! E fix pix?
BALTHASAR: Ţi-ti-ţi! Ri-ti-ti-ti-ţi!
SCRIBII: Ri-ti-ti-ti-ţi! Ţi-ti-ţi!
PROBABILO: Probabilo.
SICURAMENTE: Sicuramente.
BULINĂ: Nici n-am apucat să mă informez de tarif, preţioaselor, n-am apucat încǎ sǎ discut cu impresarul; dar nu, nu vă faceţi probleme, suratelor, sunteţi doar printre cele mai cotate... Nu mai e criza din anii trecuţi, acum suntem doar în recesiune. (fredonează sincopat: “Recesiune, pavăza mea!”) ...Putem, dacă nu aveţi nimic împotrivă, să începem prin demarare în marşarier... Da, da, tradiţia. Tradiţia. Am încuiat toate uşile şi mǎtuşile. Pe cele care nu s-au lăsat încuiate, le-am legat cu praz pe grumaz.
BALTHASAR: Ri-ti-ti-ti-ţi! Ţi-ti-ţi!
SCRIBII: Puncte, puncte!
BULINĂ: Nu credeţi că e puţin cam vorbăreţ, pentru vârsta lui?
SICURAMENTE: Sicuramente, Bulină, sicuramente! În privinţa logoreii îţi seamănă, te moşteneşte desigur... Sicuramente!
PROBABILO: Ce mai, probabilo... Probabilo, surată! Nu-i mai îndesaţi biberonul ăla tocit. S-a înroşit ca un rac. Dă din mânuţe ca nişte broscuţe.
BULINĂ: Foloseşte deja limbajul mimico-gestual. Mă moşteneşte integral şi pe bucăţi. Are oratoria în sânge... Ce zice, pitulice?!
SICURAMENTE: Zice să ne cam grăbim, să atacăm subiectul... Are, cică, o problemă urgentă de rezolvat. Pro...
BULINĂ: Evident, ca un veritabil viitor şofer de stat, pardon, şef. Atunci să ne grăbim. Două, trei... şiii! Ursiţi!
BALTHASAR: Ţiiiiiiiiiiiiiiiiiii!


Zgomot de avion utilitar, căzut în picaj peste brazdele de cartofi, afânate recent.


PROBABILO: Eu zic să nu ne mai grăbim. Putem să bem o cafea macchiato, ba chiar şi una lungo, lungo şi să jucăm cărţi pe o roabă de firfirici... Nările mele delicate îmi spun că “problema” a fost rezolvată “ţuşti” de către puşti.
SCRIBII: Puncte, puncte!
BULINĂ: Atât de rapid? Ce mic întreprinzător, mediu şi mijlociu. Minunat! E independent şi polivalent! Propun, atunci, să trecem la problema numărul doi, de fapt problema numărul unu în ordinea importanţei şi scopul principal al acestei întrevederi de taină de care au aflat toţi... Aţi aranjat cum se cuvine recuzita?
SICURAMENTE: Bineînţeles. Este flancat şi încercuit de recuzită de primă calitate. I-am pus la îndemână: mărul cunoaşterii, sceptrul puterii, crinul purităţii, lingoul de aur, salopeta portocalie, trandafirul roşu...
BULINĂ: Roşu, deci a rămas tot roşu. Bănuiesc că i-aţi scos mai întâi spinii... I-aţi polizat sau nu?
SICURAMENTE: Categoric, la firma Polizu. Ai uitat de cotă? Se mai pune cumva, vere, problema la nivelul ăsta? E vorba totuşi, vere, despre alegeri, despre opţiuni nu despre poţiuni.
BULINĂ: (înduioşat subit) Vă mai aduceţi aminte, când eram de seama lui, ce-am ales?
PROBABILO: Cum să nu!!! Ai înşfăcat şi lingoul şi sceptrul, de a trebuit să stăm o săptămână în bibliotecă după aceea, cu picioarele în ligheanele cu gheaţă, să analizăm şi să lămurim situaţia. Caz greu.
BULINĂ: Dacă aş fi luat şi trandafirul, cu dinţii de lapte, acum n-aş mai fi fost singur... Singur, atât de singur...
PROBABILO: Calmează-te, Bulină! Să nu răvăşim. Ți-am ursit atunci o baftă fără noroc... Acum, să ne ascundem uşurel după perdele şi să-l lăsăm pe prinţişor să aleagă în tihnă. Ce alege, aia culege.
SICURAMENTE: Discreţie! Da, da, să nu-l influenţăm în niciun fel... Ar fi împotriva regulilor breslei. Categoric.
BULINĂ: Cu-cu! N-am putea să închidem doar puţintel ochii şi să pândim printre gene? ...Bănuiesc că e, totuşi, vorba de o formalitate.
SICURAMENTE: Oi fi tu un rege influent, Bulină, dar la faza asta, noi suntem cele care decidem coloana sonoră, regia şi scenariul; şi în regia şi scenariul nostru milenar n-au încăput niciodată trişorii ci numai puişorii... Supune-te, fără comentariile astea de prisos! Balanseazǎ-te şi îndepărtează-te!
PROBABILO şi SICURAMENTE: (în transă studiatǎ) “Hai, hazard, hazard, hazard,/ Invocat de Kierkegaard,/ Pe blana de leopard/ S-aleagă din rece... cald!”


Aburi revoltaţi, sunete nedesluşite, lumini verzi curbate şi mici scântei de semi-efect, cu un puternic iz de iod alterat.


BULINĂ: Ei, a ales ceva?... Ce-a ales?! ...A ales?! ...Balthasar! ...Balthasar, băieţelule, lumina ochilor mei unde eşti?! Cu-cu!
Vocea stinsă şi nelocalizabilă a lui BALTHASAR: Ri-ti-ti-ti-ţi! Ţi-ti-ţi! Ri-ti-ti-ti-ţi! Ţi-ti-ţi!
PROBABILO şi SICURAMENTE: Cu-cu! Cu-cu!
BULINĂ: Balthasar?! Lumina precară a ochilor mei vulturoşi! Băieţelule!!!... Conspiraţie! ...Firma de strajă!!! ...Ce-aţi făcut, nemernicelor, unde a dispărut beizadeaua?
PROBABILO şi SICURAMENTE: Cu-cu! Cu-cu!
BULINĂ: Unde l-aţi ascuns, inconştientelor?! Amatoarelor!
PROBABILO şi SICURAMENTE: Cu-cu! Cu-cu!
BULINĂ: Să ştiţi că, fără încuviinţarea mea, nu puteţi să-l scoateţi legal peste graniţă!
PROBABILO: Îl simt, dar nu prea-l văd... A dispărut de pe blăniţă. Probabilo...
SICURAMENTE: Sicuramente nu mai e pe blăniţă... Recuzita e intactă, nu s-a atins de nimic; ba, mai mult, s-a ascuns în cenuşa stinsă din sobiţă... Acolo, acolo!
PROBABILO şi BULINĂ: Unde, unde?!
SICURAMENTE: Numai dinţişorii de lapte i se mai zăresc.
BALTHASAR: Ri-ti-ti-ti-ţi! Ţi-ti-ţi! Ri-ti-ti-ti-ţi! Ţi-ti-ţi!
PROBABILO: Drǎguţule, ne-ai bǎgat în toţi sperieţii!


Gospel conjunctural.


BALTHASAR: E anormal, fetelor... Repetaţi, cum se cuvine, operaţiunea!!! Hei, nu mǎ lǎsaţi vitejeşte în coadǎ de peşte ...E un ordin! Heeei, unde-aţi tăiat-o?! ...Verişoarelor!!! Heeei!!! ... Heeei!!!
BALTHASAR: Ri-ti-ti-ti-ţi! Ţi-ti-ţi! Ri-ti-ti-ti-ţi! Ţi-ti-ţi!


Scena 3
(Balthasar, Bulină, Scribii)



“După douăzeci de ani şi două zile lungi de post. Vineri spre joi. Trei spre unu.” (Conform însemnărilor şi bombănelilor scribilor retrogradaţi)


BULINĂ: Repetă! Nu repeta!!! Am asurzit ca un pai de chibrit. Cred că am mirosit o voce.
BALTHASAR: Hornar.
BULINĂ: Auuu! Îmi pocnesc urechile. Poc-poc! Îmi crapă timpanele. Pic-pic! ...Nu repeta! Să vină un orelist regalist!
BALTHASAR: Tată!
BULINĂ: „De eşti tu acela, nu-ţi sunt tată eu!” ... Orelistuuul!
BALTHASAR: M-ai întrebat ce vreau să mă fac când o să fiu mare şi tare şi eu ţi-am răspuns.
BULINĂ: În cazul ăsta, nu prea doresc să devii mare şi tare atât de curând. Nu se cade unui prinţ cu patalama să dorească să devină hoinar. De fapt, oricărui prinţ cu bun simţ i se cade să fie doar prinţ, asta trebuie să fie preocuparea şi orientarea lui de bază... Auzi la el, hoinar!
BALTHASAR: Nu hoinar, tată, ci hornar... Hor-nar!
BULINĂ: Homar?! Hi-hi! Şi eu care credeam că vrei să te dai în cele patru vânturi, ca sǎ-mi spulberi nişte gânduri... M-am liniştit, deşi asta parcă sună şi mai rău. Te cam grăbeşti, ca în clasice poveşti. Vrei să fii tu mai cu moţ, mai pe val! Corect. Şi eu când eram de seama ta...
SCRIBII: Ta-ta-ta! Ta-ta-ta!
BULINĂ: Gata! Carnavalul anual se ţine de-abia peste doi ani... Homar, deci? Să i se croiască un costum de homar domestic, cu două rânduri aurite de cleşti!
BALTHASAR: Hornar, tată, hornar.
BULINĂ: Fotbalist, nu vrei?! ...Hornar, deci! Aşa am şi auzit de prima dată, dar credeam că m-am înşelat... Să nu mai vină orelistul ci etimologul! “Hornar” ăsta e un cuvânt încă necunoscut pentru mine. Un neologism arhaic tradiţional. Iniţiază-mă, fiule! ...Explică-l!
BALTHASAR: Unul care curăţă hornurile de funingine... Coşar, tată, coşar!
BULINĂ: A! Pot să fac un infarct, liniştit. Ce ambulanţă?! Nicio ambulanţă. Pâş-pâş, pâş-pâş, mă descurc singur până la singurul spital din regat.
SCRIBII: Renegat! Renegat!
BULINĂ: Cum nu mai e? ...L-am închis?! Câtǎ înţelepciune! (fluieră admirativ) Şi?! Suntem o naţiune care crapă de sănătate. Mă rog, sau cum ziceţi voi... Fraţii mei, burtoşii, o să se tăvălească de râs, până la pensie şi după, de excentricităţile tale fenomenale. Să vină un psiholog legat de mână cu un psihiatru! Ba să nu mai vină, să nu mai dea banii pe trăsuri degeaba, că ei, săracii, n-au absolut nicio vină... Balthasar, dragă, nu mă enerva... Ştii că am hipertensiune... Ştii că fac spume albe şi balonaşe albastre mai ceva ca un şampon de duzină, atunci când îmi pierd cumpetele... Du-te şi leagănă-te. Călăreşte! Da,da! Hârjoneşte-te prin podurile pline cu fân! Pierde vremea cu măscăricii ăia gonflaţi! Discută probleme existenţiale cu groparii! Apucă-te de pictat cu buzduganul, cu sabia şi cu arcul! Sau, ştii ce? Nu fă nimic, absolut nimic... Lasă-i pe balauri şi întinde-te pe lauri!
SCRIBII: Nani-nani, Giulianni!
BULINĂ: ...E o glumă, Balthasar, dragă, nu?! Spune-i lui tati al tău că ai glumit... Hi-hi!
BALTHASAR: M-ai auzit vreodată spunând cumva vreo glumă?
BULINĂ: (după o lungă tăcere) Da, acum! Premieră!!! Râdeţi! Râdeţi!


Se aud nişte râsete colorate înregistrate pe bandă Agfa care preced o tentativă de marş coordonat de un dirijor chelios, cu două capete, cu părul sihastru-vâlvoi.


BULINĂ: (după o şi mai lungă tăcere) Asta a fost bu-nă! Bună rău! ...Aţi notat, grămătici? Bineînţeles, bineînţeles că faceţi exces de zel şi aţi notat până şi tăcerile, ca să vă umflaţi salariile! Mai ales ale mele... Vărsaţi urgent nişte iaurt de capră deasupra şi fuga la uscătorie. Istoria trebuie să conţină şi pete albe... Nu mai notaţi nimic; altfel vă pun să înghiţiţi, pe lung, pergamentele făcute sul! Grebănoşilor! ...Gata, m-am enervat! Afară! Afară cu toţii! Să vină maestrul Scintillation!


Scena 4
(Bulină, Vrăjitorul Scintillation)



BULINĂ: Ai adus vrăjile cu tine?
SCINTILATTION: Si, sire.
BULINĂ: Unde le ai, că nu le văd?
SCINTILATTION: Aici.
BULINĂ: Unde aici?
SCINTILATTION: În portofelul cu furnici dungate, sub tichia cu clopoţei albaştri, în scăfârlie, lângǎ poezie!
BULINĂ: Uite care e problema, vrăjitorule cu portofoliu, fiu-meu vrea să-şi schimbe, tam-nesam, cariera predestinată.
SCINTILATTION: Si. Ce carieră?!
BULINĂ: De prinţ, doar nu de piatră.
SCINTILATTION: Aţi vorbit deja cu pietrarul?! Până aici nimic nu este anormal. Mă pricep la nişte epitafuri pe cinste, numai trebuie odată să vă hotărâţi prin decidere... Fiecare prinţ nutreşte o dorinţă îndreptăţită în a ajunge, mai devreme sau mai târziu, rege şi apoi împărat. Si. Scuze pentru sinceritate. Si. Ǎsta este cursul firesc. Matca.
BULINĂ: Fiecare prinţ, Scintilattion, în afară de Balthasar al meu. El nu, el doreşte să ajungă o slugă clăpăugă cu glugă.
SCINTILATTION: Slugă?! Ce excentric! Oare ce i-o fi căşunat?! Să nu fie cumva de vină exploziile astea solare, încălzirea globală, migraţia pitpalacilor cu gâtul strâmb, ciupercile răscoapte ale lui Tichie... Grav!
BULINĂ: Hornar, pricepi? H-O-R-N-A-R!!!
SCINTILATTION: Foarte grav. Tânăra generaţie e ahtiată după adrenalină şi senzaţie... Tăiaţi-i alocaţia odată cu parapanta! Si. Anulaţi-i permisul de la biblioteca cu nuduri a palatului. Temporar! Si. Si. Si. Să vedeţi cum se cuminţeşte... cum o să se gudure spăşit, pe lângă tron, ca un căţeluş de buzunar.


Apare D.J. Bobo care cântă energic “O, Chihuahua!”, secondat de o turmă disciplinată de bichoni.


BULINĂ: (derutat) Nu cred că prea ajută... Trebuia să-i vezi hotărârea din ochi. Determinarea. Exact ca acum doi ani în urmă când şi-a dorit, de ziua lui de naştere, o bicicletă de curse în loc de calul de un alb perfect. Nu s-a potolit până nu i-am luat una dotatǎ cu cotiere, jambiere şi cascǎ. Îi seamănă leit... oare cui îi seamănă?! ...Mie, în niciun caz. Ia să-mi aduci un album cu fotografiile tuturor curtenilor mai tineri şi mai curtenitori decât mine.
SCINTILATTION: Păi, mai luaţi-i o bicicletă... sau, mai bine, un scuter. Poftiţi o ofertă. La două bucăţi achiziţionate primiţi cadou un pai. Da, da. Nu-i trebuie permis. Consumă şi puţin.
BULINĂ: Ce scutier să-i mai iau?! Are destui. E clar că-i un complot general... Fă ceva! Dezleagă-l de obsesie şi adu-l cu picioarele pe gresie.
SCINTILATTION: Obsesia nu e un elastic... O vrajă? Si?
BULINĂ: Nu, un poem!!! ...Sigur că o vrajă, nătângule!
SCINTILATTION: Si. Am să încerc din răsputeri, deşi să ştiţi că e foarte dificil cu tineretul de azi, cu tânǎra generaţie. Nu mai reacţionează la vechi, nu se mai prinde. Am să folosesc noile formule dobândite la cursurile de reciclare forţată. “Turli-furli nas-de-scoică, împletit pe-un piept de doică... picătură de ricin de pe muntele vecin... cravată cu piept de raţă, lunga-i minte fă-o creaţă!” Sorry, rectific! “Piept de raţă cu cravată, mintea-i lungă fă-o lată!”
BULINĂ: (transformat accidental în broască săltăreaţă) Oaaac!
SCINTILATTION: Răbdare, sire... Copǎcel-copǎcel... Se repară. O să avem şi cozonac. Nu mai orăcăiţi altfel riscaţi sǎ treziţi strǎjerii cu contract ndeterminat... V-am prevenit că nu e deloc uşor, nu degeaba suntem încadraţi la grupa I-a de muncă, cu toate că ne-aţi anulat, cu o singurǎ încruntare, sporurile câştigate cu trudă de înaintaşi... “Furli-turli rât-de-scroafă, pomădat cu o garoafă... liliac mirositor... schimbă-i gândul călător!”
BULINĂ: (transformat într-un papagal isteric cu vestă impecabilă) Afară! Afară! Afară!
SCINTILATTION: Răbdare, sire! Ciocu’ mic! Acum eu dirijez! Doar nu credeaţi c-o să-mi iasă chiar din prima. Suntem şi noi artişti, avem nevoie să experimentăm... şi apoi sunt încă în rodaj cu noile procedee. Răbdare!... “Zurli-murli-colţ-de-stâncă... îmi vine să-mi dau o... brâncă!”
BULINĂ: (revenit la normal) Brrr! Astea n-au fost cu adevărat vrăji ci vrăjeli. Ai noroc că eşti singur pe post, că altfel... Ia o hahaleră de zarzavagiu neinstruit şi repetă non-stop cu el... Când te simţi cât de cât pregătit, sună-mă!


Scena 5
(Balthasar, Bulină)



BULINĂ: (depăşit de situaţie) Timpul de gândire a expirat, puişor... Îţi mai menţii declaraţiile?
BALTHASAR: Sigur că da. Afirmativ.
BULINĂ: Ăsta e ultimul tău cuvânt?
BALTHASAR: Da, adică nu. Nu, adică da.
BULINĂ: (îşi sfâşie ritualic hlamida atacată de molii asexuate) Atunci predă echipamentul princiar la magazie. Coroana, hainele brodate cu fir, colanţii, cartela de la intrare, cartela de la ieşire, bonurile regale, certificatul de prinţ...
BALTHASAR: Tot?!
BULINĂ: Tot şi ceva pe deasupra.
BALTHASAR: (sincer) Îţi mulţumesc. Eşti atât de generos.
BULINĂ: (îşi smulge şi ultimul fir de de aur de pe epoleţi) Predă şi inelul cu toporaşi. S-ar putea să te încurce la lucru.
BALTHASAR: Bunǎ idee! Nici de perucă nu cred cǎ mai am nevoie. Vreau să păstrez doar fotografia cu tine şi cu domniţa aceea despre care îmi ziceai că e mama; când mi-aţi luat prima oară din moţ...
BULINĂ: Nu are nicio valoare, nici măcar sentimentală. Accept. Semnează aici, doar cu numele mic, cel de rezervǎ; că ţi-am retras din acest măreţ moment istoric şi titlul absolut nesemnificativ... Ca să nu te încurce.
BALTHASAR: Îţi mulţumesc. Niciodată nu ai fost atât de amabil.


Ceardaş spontan al scribilor fericiţi de perspectiva de a nu mai avea de notat nimic contradictoriu în viitor. Bătăi cu radiere made in Congo.


BULINĂ: (în genunchi, pe o pernuţă violacee de satin cu un grad de uzură de 64,3%) Ce-o să spună lumea, opinia publicǎ? Te-ai gândit? Ştii doar cât am investit în imagine, în cârdurile de coate-goale, maţe-fripte şi răbdări-prăjite... Ce-am să le spun prinţeselor cu nasuri lungi şi fustiţe cât batista venite în autopeţit, cum am să mă dezvinovăţesc în faţa lor boitǎ? De unde să născocesc atâtea argumente?! (suspină larg, aşa cum numai el ştie s-o facă) Sunt doar un simplu rege, nu sunt inventator!
BALTHASAR: Fii diplomat! Spune-le adevărul.
SCRIBII: Corect-corect!
BALTHASAR: Spune-le că sunt pe liber, pe tuşǎ, deşi n-aş crede că ar fi prea interesate prea mult de genul ăsta de libertate... Ai putea să le mai spui, cu oarecare delicateţe, să se mai aerisească... Au un prematur iz de mucegai. Să ia o pauză de la şah. Să practice cu pasiune sporturile de iarnă. Asta, într-adevăr, le-ar putea ajuta să lupte eficient cu kilogramele de prisos.


Trec nişte măscărici resemnaţi, cu cercurile coanei Olimpiada pe umeri şi se aruncă neglijent, în urma lor, patru fumigene în culorile echipei favorite de adversarii monarhiei.


BULINĂ: Te conjur, Balthasar!
BALTHASAR: Te iubesc, tată. Eşti, de altfel, singura mea rudă reală de care am cunoştinţă.
BULINĂ: Rudă? Am fost. Acum am devenit doar o rundă. Eliberează ringul!


Doi urangutani în şorturi lucioase, arbitraţi de o râmă cocoşată fără fluier. Gong şi urale incendiate.


Scena 6
(Balthasar, Friri - piticul lăptar)



FRIRI: Hei, Gură-Cască sau cum te-oi fi chemănd tu, ajută-mă sǎ împing până la colţ trăsurica asta plină cu frişcǎ; altfel, frumoasa Carpiene, cea mai bună prietenă a mea, o să fie extrem de supărată pentru întârziere! Hai, cătinel, cătinel... Ce-ai încremenit? Pune umărul şi tu niţel!
BALTHASAR: !!!
FRIRI: Parcă te-am mai văzut undeva, dar nu-mi aduc prea bine aminte unde... Unde, unde oare te-am mai văzut?! Ştiu doar că era adunată o mare de lume... Sigur trebuie să fi fost un festival.
BALTHASAR: Crede-mă, pentru binele tău piticesc, ar fi bine să nu încerci nici măcar să-ţi aduci aminte.
FRIRI: Care este ocupaţia ta de bază, “uriaşule”?
BALTHASAR: Pri... prima sau cea actuală?
FRIRI: Cea actuală, că doar trăim în prezent. Tu, nu?
BALTHASAR: Fac eforturi teribile, să ştii. Hor... hor...
FRIRI: Horticultor?! ...Hotărăşte-te odată!
BALTHASAR: Hornar.
FRIRI: Nu pari. Semeni mai mult cu un comis-voiajor rătăcit. Nu te cred. Eşti prea scrobit... Împinge, împinge!
BALTHASAR: Azi sunt în ziua în care adun comenzi, şi apoi ce înseamnă prea scrobit? Nimeni nu este ceea ce pare de fapt; după cum nimeni nu pare ceea ce este de drept.
FRIRI: Şi mie îmi plac şaradele şi sardelele în propria zeamă. Kant, Hegel, Schopenhauer, Sfântul Augustin şi bătrânul Iglesias... Am terminat o universitate serioasă pentru pitici să ştii. La zi, nu la fără frecvenţă. Am de gând să înfiinţez şi o şcoală particulară după ideile mele revoluţionare, dar, pân-acum, n-am auzit pe nimeni să vrea să-şi dea copiii pe mâinile unui pitic... Chestie de gust! Prejudecăţi gulliveriene! (oftează lung) Să facem cunoştinţă! Friri - piticul lăptar!
BALTHASAR: Încântat, Friri, supusul Meu!
FRIRI: Eşti foarte glumeţ. Ia vezi! N-ai vrea să ştii cât de iute la mânie poate fi un pitic şi mai ales unul lăptar...
BALTHASAR: (încurcat ca un pămătuf sintetic într-o tufă idilică de scaieţi) Scuze, de la ale Mele buze! ...Chiar vrei să afli toate numele Mele?
FRIRI: Nu. Numai ăla care îţi place sau care ţi-ar fi plăcut ca să-l porţi.
BALTHASAR: Ramon.
FRIRI: Hi-hi! Deci hornarul Ramon stă de vorbă, lâng-un pom, cu piticul lăptar Friri al cărui nume rimează fix cu tabla înmulţirii!
BALTHASAR: Lăptar?! Parcă spuneai că ai terminat o universitate de prestigiu, Friri.
FRIRI: (turuie ameţitor) Da. Artele plastice şi elastice sunt, în general, extrem de compatibile cu lăptăritul. Sunt îndrăgostit de natură şi, în ciuda ofertelor de tot soiul, am preferat să devin lăptar la caprele de ciocolată, pentru a respira aerul sănătos de la ţară, şi pentru că de mic îmi plăcea să mă joc cu degetele mele care adeseori păreau să aibă un creier propriu, total independent şi din cauza asta făceau tot soiul de năstruşnicii care mă puneau pe gânduri şi...
BALTHASAR: Ce năstruşnicii, Friri? (urmează o tăcere semnificativă mascată de păcănele retro) ...Şi asta te face fericit?
FRIRI: Bineînţeles. Foarte. Ce vorbă e asta?! S-au făcut statistici destul de solide care afirmă, fără drept de apel, că primul loc pe scara fericirii personale îl ocupă profesia potrivită, pentru care eşti admirat şi respectat şi de-abia în al doilea rând familia. De asta am şi rămas singur, deşi adevărul-adevărat e că nu am găsit încă pe cineva pe potriva mea (şi aici, crede-mă, nu mă refer absolut deloc la înălţime!).
BALTHASAR: Într-adevăr. Piticul potrivit la locul nimerit... Şi banii?
FRIRI: Ha! Toate statisticile îi situează, cu chiu cu vai, pe un modest ridicol loc trei.
BALTHASAR: În situaţia mea actuală, sunt foarte convins că, dacă aş avea doar câţiva dintre ei ca să-mi cumpăr un corn burtos, umplut cu marmeladă de pere, ar ocupa un binemeritat loc unu.
FRIRI: Ce vorbă e asta, Ramon? De câtva timp, mătuşa mea, Gertrude (care face tot timpul nişte fantastice clătite cu miez de mucă şi prune afumate), se tot plânge că are hornul înfundat de o bufniţă galbenă cu pistrui care se crede duhul hornului şi ciocăneşte nervoasă între rosturi. Bănuiesc că s-au surpat şi câteva cărămizi... Uite o primă comandă pe ziua de azi şi, dacă n-ai unde să înnoptezi, pot să o rog să fie foarte drăguţă şi să te adăpostească pentru un timp.
BALTHASAR: Îţi mulţumesc, supusul Meu Triri! Am să mă străduiesc să nu te fac de ruşine. Comanda asta a picat tocmai la ţanc. (face câteva flick-flak-uri spectaculoase în jurul piticului) Extraordinar! Debutez, în sfârşit! Debutez!!!
FRIRI: Iar începi cu bazaconiile! Heei! Calm! Ce e cu apucăturile astea?! ...Trezeşte-te, Ramon! Revino-ţi! Îmi pun doar cuvântul meu de mare pitic în joc, şi apoi mătuşii mele, Gertrude, nu-i plac deloc aiuriţii! Clar?


Scena 7
(Balthasar, Buf, Gertrude)



BALTHASAR: Huşti, huşti! Coboară, bufniţă, coboară odată!
BUF: Bu-hu! Enervează-mă, tinere! Calcă-mă pe bătături! Enervează-mă! Să vezi ce gheare ascuţite are Buf, ce cioc precis pot să am!
GERTRUDE: Ţi-am spus că e foarte încăpăţânată cucoana asta încruntată. Nu ascultă de nimeni, nici măcar de glasul ei răguşit... Ce pacoste! Iar o să trebuiască să-mi fierb dulceaţa de căpşuni prin vecini. (suspină cu perle alunecoase pe obrajii de ceară) BALTHASAR: O să vedem, mătuşică Gertrude... Locul tău e cu totul în altă parte, bufniţă!
BUF: Vezi, vezi! Sunt tot atât de bufniţă pe cât eşti tu, amărâtule de coşar, duce ori prinţ... Ai o percepţie statică asupra fenomenelor. Am fost cândva bufniţă, dar mi-am schimbat menirea şi destinul. Acum sunt doar duhul reîncarnat al sobei. N-ai remarcat? Teme-te de destin ca de spin!
GERTRUDE: Prudenţǎ! Ţi-am spus că Buf e uşor ţăcănită şi se înfoaie ca o cloşcă atunci când este contrazisă... Crede că suferă de dedublare de personalitate.
BALTHASAR: Nu e mare scofală să te autoproclami duhul unei sobe dărăpănate; asta poate s-o facă şi un liliac subnutrit, darămite un pricăjit de păianjen. Bătaia peştelui e cu totul în altă locaţie. (complice) Văd în pistruile tale că eşti făcută pentru lucruri părăsite şi înalte, foarte înalte. Văd aspiraţii pline de senzaţii!
BUF: Bu-hu! Aşa grăit-a Du-hu’! Ce vrei să spui?
BALTHASAR: Nimic. Gândeam doar cu voce tare că s-a deschis un concurs pentru mascota turnului părăsit al regelui Bulină.
GERTRUDE: (preluând) Subscriu. S-au împǎrţit douǎ roabe de fluturaşi. Cine are primul informaţia, acela deţine desigur şi puterea şi averea. E dovedit.
BUF: Recepţionat! Sunt sigură că tot bufniţa aia albă cu sprâncene stufoase, trage, ca de obicei, toate sforile. Deci tot, tot pe pile, cunoştinţe şi relaţii... M-am săturat să tot stau pe tuşă... Bu-hu! Până aici!!! Sună foarte interesant de stresant.
BALTHASAR: Corect. Păcat că eşti antamată şi focusată.
BUF: Bu-hu!
GERTRUDE: (insinuantǎ) Cred că o mulţime de curteni din împărăţia vecină trec zilnic pe acolo să fotografieze locul, Ramon.
BALTHASAR: Mii! Şi toţi se simt obligaţi să arunce cu tot soiul de resturi de mâncare, absolut toţi, în acest rai al şoriceilor durdulii cu codiţe creţe şi fâşneţe. Teme-te de destin ca de spin!
BUF: Faceţi loooc! Feriţi-vă! Vreau să ies la lumină ca un lujer de neghinǎ!
BALTHASAR: (plusând) Regele Bulină a hotărât ca primul venit să fie şi primul servit, păcat însă că oferta nu te interesează. După ce îşi termină şedinţa la coafor, Bufniţa Albă se va îndrepta agale să-şi preia noul post... De ce agale? Simplu. Pentru că n-are concurenţă.
GERTRUDE: Îţi cam răceşti inutil gura şi fără rost, Ramon, dedesuptul pistruilor păsării ăsteia... Da, da, se vede de la o poştă că nu o interesează carierele strălucite ci numai soba mea prăpădită pe care i s-a pus pata... Toţi cârcotesc, dar nimeni nu se bagă la înaintare. Trebuie să căutăm pe cineva care nu are obligaţii, pe cineva disponibil şi fără aere inferioare. Ce pacoste! Iar o să trebuiască să-mi fierb dulceaţa de căpşuni prin vecini. Închide portiţa sobei! Sună la...
BUF: Nu sunaţi nicăieri!!! ...Dar cine-a zis că eu nu sunt disponibilă? Deschideţi portiţa! Hu-bu! Mă sufoc! Sufăr de claustrofobie! Vreau să ies! Vreau să ies! Simt că aici mă plafonez, simt că aici mă sufoc!
BALTHASAR: Cine pleacă la plimbare, pierde locul de onoare... Eşti sigură că n-ai să vrei să te mai întorci, mărită Buf? Trebuie să promiţi că, odată ieşită de aici, n-o să te mai răzgândeşti cu niciun chip.
BUF: Interesul poartă fesul şi năduful poartă ciuful! Ador celebritatea, spaţiile largi, cinele consistente, scalpurile de şoricei naivi şi posturile de răspundere teoreticǎ... Sunteţi convinşi că o să fiu solicitată să acord şi autografe?
BALTHASAR şi GERTRUDE: Afirmativ! E o procedură universală pentru obiectivele noastre turistice aflate definitiv în paragină...


Scena 8
(Bulină, Vrăjitorul Scintillation)



BULINĂ: Nuuu!!!
SCINTILATTION: “Pu-pu-pu şi nu-nu-nu,/ Uite acu-i, acu-i acu’!” Bineînţeles că nu!
BULINĂ: Nu şi nu!
SCINTILATTION: Ar trebui să aprob? ...Lămureşte-mă, diriguitorule cu mantie!
BULINĂ: Ar trebui să te concentrezi, Scinty, dragă. Îţi tremură degetele ca nişte frunze de salcie...
SCINTILATTION: Încearcă tu să te concentrezi când se hlizeşte călăul ăsta amator lângă tine... Uşor de zis, greu de ghicit! Îi simt răsuflarea plină de usturoi în ceafă! ...Degeaba! Sunt amorsat!


(Spaţiu publicitar rezervat pentru o cunoscută firmă producătoare de apă clocită de gură şi pastă fleşcăită de dinţi.)


BULINĂ: Te previn! Încă o greşeală şi te dezamorsez...
SCINTILATTION: Altădată erai parcă un pic mai generos. Dacă...
BULINĂ: Parcă şi cu Dacă se plimbau într-o barcă. Gata! ...În tinereţe, eram greşelnic ca un pomelnic! Acum am mai multă experienţă.
SCINTILATTION: La mine e total invers. Ce ghinion!
BULINĂ: Observ. Zgâieşte-te, odată, în glob!!! Spune-mi, îl mai remarci?
SCINTILATTION: Aşa şi aşa, dar mai mult...
BULINĂ: Spune-mi, îl mai auzi? Nu se poate să nu îl auzi, are o voce foarte “radiogenetică” (sic!).
SCINTILATTION: Parcă da, parcă ba, dar mai mult de gura ta!
BULINĂ: Nu te da, nu te lăsa! ...Suferă, nu?!
SCINTILATTION: Îl rod remuşcările, ah, cum îl mai rod! E izit de remuşcări ca o cămaşă de zale propusă ilegal pentru casare. Plânge cu lacrimi sterile de crocodil. E urât...
BULINĂ: Cum să fie urât, doar a fost ales în repetate ori Mister Boboc al curţii. Aştept o explicaţie!
SCINTILATTION: Lasă-mă să termin, sire. E urât de toţi şi nebăgat în seamă de nimeni!
BULINĂ: Aşa, aşa. Face foamea? La mine avea de toate, tichia de mǎrgǎritar îi lipsea... Aşa-i, aşa-i?!
SCINTILATTION: Şi ce-ai vrea, să te contrazic?! Îndepărtaţi-vă de globul de cleştar, are valoare de patrimoniu! ...E!!!
BULINĂ: E clar! Scor egal, ştiut final! Se dă bătut prinţişorul rebel, flăcăiaşul dat cu gel. Viaţa nu e Bollywood, viaţa e Shakespeare! (Tunete şi fulgere cu crinolinǎ!) Se întoarce! Se întoarce! Va trebui să fac un ospăţ din viţelul cel gras... Cât colesterol e îmbibat în tradiţii, cât colesterol!
SCINTILATTION: Să nu anticipăm! Să...
BULINĂ: Ba să!!! Dă-mi un termen!
SCINTILATTION: De ce, pǎcatele mele?! Pentru ce?
BULINĂ: Crutoane şi plutoane! De aia! Dă-mi un termen!


Scena 9
(Porumbelul poştaş, Bulină, Banderas)



PORUMBELUL POŞTAŞ: Fiiiiiiii! Fiiiiiiii!
BULINĂ: (ursuz) Uşcheala! Azi e ziua, de fapt anul, deceniul, secolul în care nu vreau să văd pe nimeni, cu atât mai mult o necuvântătoare înfoiată...
PORUMBELUL POŞTAŞ: Ce necuvântătoare?! Fiiiiiiii! Nu pot! Înţelege chiar că nu pot! (bate insistent cu aripile şi ciocul în geam)
BULINĂ: Bâşti! Pleacă, ţi-am zis! Altfel îl chem pe Tichie! Nu cred că-ţi închipui cum poate arăta un sos de aripioare cu ciuperci... (mieunat timid, nelocalizabil)
PORUMBELUL POŞTAŞ: Fiiiiiiii! Nu cred că-ţi poţi închipui cum poate arăta un expeditor dezolat... Înţelege, odată, că nu pot! În toată cariera mea n-am pierdut, n-am rătăcit şi n-am returnat nici măcar o singură scrisoare. Fiiiiiiii! Fii de înţeles!
BULINĂ: Toate au un început destinat sfârşitului... Pleacă odată, altfel, Banderas, motanul meu cel negru, chior şi dezolat o să te cam ia la rost! Are ghearele foarte ascuţite şi un palmares impresionant... Ce nu înţelegi?! Gărzi!
PORUMBELUL POŞTAŞ: Păcat! Ramon o să fie foarte dezamăgit.
BULINĂ: Zgǎrzi! Spune-i lui Ramon ăsta al tău să depună o cerere la biroul “Dezamăgiţi” pentru o înscriere în audienţă la temnicer. Mai nou, el se ocupă cu rezolvarea cererilor insistente.
PORUMBELUL POŞTAŞ: Ce ursuz! Nici măcar de propriul fiu nu mai are timp!
BULINĂ: Nu-mi amintesc să fi avut vreodată un fiu pe nume Piramidon.
PORUMBELUL POŞTAŞ: Ramon!
BULINĂ: Ramon, Piramidon, Tutankamon, totuna.
PORUMBELUL POŞTAŞ: Ramon adică Balthasar! Acum Balthasar se cheamă Ramon, deoarece l-ai lăsat chiar fără tot, adică fără nimic, adică şi fără nume... Fiiiiiiii! Ce tată imposibil! Ce tată groaznic! Împietritule!
BULINĂ: Zgǎrzi! Banderas, scoală odată, leneşule! Avem o problemă! Nu suport să fiu judecat de o pasăre cu tolbă, şi încă una de pe care curg penele... A fost alegerea lui. Am destui martori... A dat cu piciorul la tot. La absolut tot. M-a distrus. Ce vrea să-mi mai ceară?! (miorlăit lugubru care nu lasă loc de interpretări lirice)
PORUMBELUL POŞTAŞ: (precipitat) No comment! Semnează odată de primire! Fiiiiiiii! Da, da, aici! Data viitoare când mai vin, poate-mi laşi nişte grăunţe fierte pe pervaz! Fiiiiiiii, adică nu chiar fi! Fiiiiiiii! (îi dă cu praf de uşcheală)
BULINĂ: E clar, Banderas, trebuie să tai viţelul obez... Adio coride! ...I-a venit mintea la cap sau i-a ajuns cuţitul la os?! Din două una sau din una două?!... Se întoarce, se întoarce! Regatul meu o să aibă, în sfârşit, moştenitor!!! Să bată tunurile, să dărâme turnurile! (citeşte rǎvaşul)
“Dragă tată! Îţi mulţumesc pentru încrederea nemăsurată şi mărinimia cu care mi-ai înţeles dorinţele juvenile şi mi-ai acordat libertate totală. Sunt cel mai apreciat şi respectat hornar al regatului şi comenzile curg gârlă, graţie şi asociatului meu piticul Friri...” Aoleu, s-a înhăitat deja cu piticii! “Am cunoscut o minune de fată.” Aoleu, aoleu! Sper să nu fie vreo instructoare de fitness... “O cheamă Carpiene, frumoasa Carpiene, are nişte degete albe, lungi şi drăgăstoase care îţi tăie răsuflarea şi e mulgătoare la oiţele de ciocolată răsfăţate...” (foşneli repetate în spatele uşilor închise) Aoleu, acum e şi mai aoleu! Mai bine era instructoare. O văcăriţă care cântă-n poieniţă despre un fecior de viţă?! ...Circ! Circ! Ciocolată şi circ! Acum e aoleu de tot! Nasol moment! Fraţii mei, burtoşii, o să se tăvălească de râs, până la pensie şi după, de gogomăniile fostului lor nepot. (ironic) Ia să mai citim încǎ puţin din nǎzdrǎvǎnia asta: “Ne-ar face plăcere dacă ai binevoi să fii prezent la nunta noastră şi la petrecerea câmpenească ce va urma... bla-bla-bla, bla-bla-bla... Semnează, cu drag, Ramon, odată numit Balthasar.”
E clar, m-a pus pe chitici... chitaci... chituci!... Auuu! Auuu!
BANDERAS: Miauuu! Miauuu!
BULINĂ: Ce faci, Banderas, mă îngâni? Ia vezi! (retoric) Unde-am greşit?! ...Unde-am greşit?! Trebuie să iau atitudine şi altitudine. (se plimbă extrem de agitat prin sala tronului) Mă disociez şi decretez: “Este total interzisă curăţarea sobelor şi hornurilor din palat.”
SCRIBII: (apăruţi din senin cu un lift demodat şi neuns) Şi noi, mai ales noi. Este total interzisă curăţarea sobelor şi hornurilor din palat.
BULINĂ: “Această îndeletnicire este total inutilă şi absolut nefolositoare.”
SCRIBII: Această îndeletnicire este total inutilă şi absolut nefolositoare.
BULINĂ: “Această îndeletnicire nici nu există... pentru că nu poate exista.”
SCRIBII: Această îndeletnicire nici nu există, pentru că nici nu poate exista.
BULINĂ: Total, total, total. Fumul nu poate fi o sursă de existenţă, poate doar de turbulenţă... Asta n-o mai scrieţi!
SCRIBII: ...Asta n-o mai spuneţi?


Scena 10
(Focul, Bulină)



FOCUL: (apariţie fantomaticǎ) Aici erai, urgisitorule?!
BULINĂ: !!!
FOCUL: M-am simţit, odată, bine în palatele tale. Cândva, mă zbenguiam prin toate cotloanele în care se găsea câte un opaiţ, o plită, un şemineu sau o sobă. Acum nu mai am decât un ungher rezervat, în bucătărie... în curent. (strănută)
BULINĂ: !!!
FOCUL: Unde-mi sunt frumoasele plete, obrajii îmbujoraţi, limbile împletite?!
BULINĂ: Ce poet demodat!!! Bravo, narcisistule! Ai venit pentru subvenţii?! Cere şi nu ţi se va da, dacă ai fi cutezat să baţi nu ţi s-ar fi deschis, dar dacă totuşi ai căutat se bănuieşte că ai găsit... (cu emfază) Din lipsuri şi suferinţă se întrupează arta, adevărata artă. Pot să-ţi dau destule exemple. Rabdă!
FOCUL: Eu nu sunt învăţat să rabd, pentru că răbdarea mea e lipsa celorlalţi. Eu nu sunt învăţat să scheaun fǎrǎ rost. Eu sunt învăţat să alint ceaiurile, să dogoresc supele, să rumenesc în aburi carnea de mistreţ ori cea de căprioară ori de iepure, să arămesc torturile, să încălzesc aerul dintre îndrăgostiţi ori dintre bătrâni atât cât să nu fiu simţit ca nepoftit, să ascut vârfurile de săgeţi şi să pecetluiesc cercurile inelelor...
BULINĂ: Ce frumos limbaj de lemn/Mai unge-l cu untdelemn! ...Fumuri, prea multe fumuri... A, tu trebuie să fii Focul! Mister Foc cel misterios. “Indispensabilule”. De când voiam să stăm puţin de vorbă. Credeam că eşti ceva mai impunător. Credeam că eşti mai categoric. Nimic personal, să ştii, nimic personal... N-ai fost informat? Scribii, să ştii, au afişat peste tot, chiar şi pe cuşca ogarilor.
FOCUL: Înţelege odată! N-am aer!!! Toate gurile mele sunt acoperite de funingine. Fac un efort considerabil ca să mă poţi cât de cât vedea, ca să mă poţi cât de cât auzi.
BULINĂ: Vântură-te singur! Se ştie, dealtfel, că nu eşti pe deplin domesticit.
FOCUL: N-am tiraj! N-am cum să mă dezvolt! Logic!
BULINĂ: Să ştii că nu eşti singurul poet care se plânge de asta, cu toate că ţi-am creat cele mai bune condiţii, şi tu, în schimb, faci numai talente.
FOCUL: Nu mă înţelegi, Bulină, nu mă înţelegi! Mă sufoc!
BULINĂ: Adaptează-te la noua realitate sau îndepărtează-te! Prea multe talente neînţelese sunt în regatul meu. Din cauza ta a luat-o razna Balthasar. Din cauza fumurilor tale am rămas fără un moştenitor real pentru regat.
FOCUL: Şi tu ai avut cândva de ales între libertate şi datorie. Urgisitorule!
BULINĂ: Nu-mi aminti! Gata, flămândule, m-am săturat! Pleacă, “indispensabilule”! Descurcă-te cum poţi! Eu cum fac!
FOCUL: Unde să plec?! În palatul ăsta m-am născut. Aici am crescut. N-aş putea să trăiesc, defel, în altă parte... Urgisitorule!
BULINĂ: Vezi! Vezi!


Scena 11
(Frumoasa Carpiene, Friri, Ramon, Gertrude, Buf)



FRIRI: (proţăpit pe o buturugă uscată, ca pe un podium, cu o cupă de ghindǎ în mână) Ne-am adunat astăzi, aici, sub măreaţa coroană a acestui stejar secular, ca să nu încercăm să fim cumva împrăştiaţi.
GERTRUDE: (chicotind) Cine se-aseamănă se-adună... aş pofti la o alună!
BUF: Lăsaţi gargara că m-aşteaptă gara! Nu pot să-mi părăsesc postul până vă hotărâţi să vă definitivaţi subtilităţile... Treceţi odată la concret!
FRIRI: Te rog frumos nu întrerupe, altfel îmi rătăcesc ideile cum, de altfel, îmi rătăcesc toate cheile. Când un pitic se exprimă, se zice că...
BUF: ...aşteaptă, desigur, o primă!
FRIRI: Bulbucato!
FRUMOASA CARPIENE: Nu vă certaţi, ah, nu vă certaţi. E o zi atât de minunată ca un lac de ciocolată... Ce faci, Ramon?! Te amuzi? Ia atitudine! Temperează-i imediat, Ramon, iubitule!
RAMON: Dar cine se ceartă, Carpiene, iubito? Eu nu văd decât nişte vechi prieteni puşi pe şotii... Nu-i aşa?!
BUF, GERTRUDE, FRIRI: Bineînţeles!
FRUMOASA CARPIENE: Cântă-ne, te rugǎm, poemul pe care l-ai pregătit special pentru această ocazie, Friri.
RAMON, BUF, GERTRUDE: Da, da, te rugăm, lucruri bune să-nvăţăm!
FRIRI: Deşi nu am vocea la mine... partitura...
BUF: Da, da, ca de obicei, face talente...
GERTRUDE: Pst!
FRUMOASA CARPIENE: Buf, nu e frumos!
FRIRI: Am să mă străduiesc ca să vă mulţumesc, ca să vă arăt recunoştinţa mea piticească.
GERTRUDE: Linişte, zurbagiilor! Tu, Friri, poţi să începi să ne alinţi cu zgomotele tale desperecheate. Observaţia era doar pentru cei care se simt. (proteste, proteste pedestre)
RAMON: Tăcere!!! Tăcere de aur!
FRIRI: A...
BUF, GERTRUDE: Aaa?!!!
FRIRI: Adică: “A fost odată...”
FRUMOASA CARPIENE: În această poveste nu se mai spune a fost, se spune este. (aplauze în stiluri diferite, dar totuşi în stilul evoluat al epocii)
FRIRI: A fost odată, adică este... (ocean de frunze arămii care curg idilic)
“Când borşu-n boluri se acreşte
Şi timpul barba-şi bărbiereşte
Şi nimeni nu despăgubeşte
Pe cel care mă săpuneşte...”
CEILALŢI: Tot aia despre barbă?! Ura! Ajunge! (oceanul de frunze arămii îşi schimbă, ofuscat, sensul)
GERTRUDE: (trezită din reverie de contestaţii) S-a terminat?! Ce frumooos! N-am înţeles nimic!
FRIRI: Insensibililor!!!... Pardon Carpiene, Ramon şi Gertrude! Nu mă refeream deloc la noi!
BUF: Dar, atunci, la cine piticule?!
FRIRI: Vorbeam aşa, în general...
CEILALŢI: Bu-hu! Aşa grăit-a Du-hu!
BUF: Aha!
FRUMOASA CARPIENE: Lăsaţi-mi, vă rog, plăcerea de a vă îndemna să ridicăm cupele cu lapte şi miere în cinstea fericitului eveniment! Ramon!
RAMON: Supuşii mei!
CEILALŢI: O, te rugăm, nu începe iar!
RAMON: Scuze, nu ştiu ce mi-a venit, probabil de la romanele cu capă şi spadă din ultima vreme... Aţi pregătit foarfeca?
GERTRUDE: Foarfeca?! Scuze, nu ştiu pe unde-am rătăcit-o! Ce uitucă! Toată noaptea am robotit la tarte... (suspină cu perle alunecoase pe obrajii de ceară)
BUF: Buf! Calm, Gertrude! Mă ofer! Uiţi că am un cioc ascuţit ca un brici?
FRIRI: Mi-a ajuns tensiunea la 2.000!!! Inaugurăm odată sau nu inaugurăm?!
CEILALŢI: Inaugurăm! Inaugurăm!
RAMON: Ridicaţi cupele cu lapte şi miere!
BUF: Foarfeco-Bufniţa e pe poziţie! Buf! Să muşc sau să nu muşc panglica?
CEILALŢI: Încă nu! Nu!!!
RAMON: Prieteni!
CEILALŢI: Aşa mai merge! Dă-i drumul!
RAMON: În viaţa fiecăruia dintre noi există momente pe care am vrea să le uităm. Acesta nu este unul dintre ele. Asociatul şi prietenul meu...
CEILALŢI: Al nostru!!!
RAMON: Vox populi! Deci, cum ziceam, prietenul nostru, Friri, îşi materializează, astăzi, un vis: “Academia cu o mie de hornuri”!
BUF: Să muşc sau să nu muşc panglica?
FRUMOASA CARPIENE: Răbdare! Încă nu! Aş vrea să mai adaug şi eu ceva. Daţi-mi voie să înscriu deja un îngeraş la viitoarele cursuri terestre ale academiei.
RAMON: Un îngeraş?!
FRUMOASA CARPIENE: DA! Al lui Ramon şi ,desigur, al meu!... E deja pe drum şi se cam grăbeşte!
CEILALŢI: (după câteva secunde bune de buimăceală) Uraaa!!! Uraaa!!! Uraaa!!!/ Să ne dăm puţin de-a dura!!!
BUF: Am tăiat-o! ...Chiar c-am tăiat-o!


Scena 12
(Bulină, Tichie, Scintillattion, Scribii)



BULINĂ: (înfofolit în plăpumi) Tră... da... da... re! Tră... da... da... re!
SCRIBII: Trei înmulţit cu trădare!
SCINTILATTION: Şi când e tră... da... da... re, în castelul ăsta nu se mai aprind candelabrele?! Şi când e tră... da... da... re, în castelul ăsta nu se mai mănâncă?! Şi când e tră... da... da... re, în castelul ăsta nu se mai bea?!
BULINĂ: Taci, profitorule! Uită-te în globul ăla chior, poate găseşti, în sfârşit, o formulă eficientǎ. Fă o vrajă, măcar acum în ultimul ceas! Nu vezi că sunt aproape congelat? Dau un regat pentru o supiţă caldă!!!
SCRIBII: Patru înmulţit cu trădare!
BULINĂ: Dau un principat pentru un vin fiert! Dau un principiu pentru...
SCRIBII: Cinci înmulţit cu trădare!
BULINĂ: Ajută-mă măcar tu, Tichiuţă, găscarule, prietenul meu cel bun din amintiri din copilărie! Vreau ceva clocotit... fierbinte... cald... călduţ...
BUCĂTARUL TICHIE: N-are tata că ţi-ar da! Cine-a pus să se zidească coşurile sobelor şi să se arunce grătarele la fier vechi?! Cine-a pus să fie trimis măritul Foc în beci?! Ai?! Toate hornurile vecinilor îşi înalţă fumul drept în sus, ca nişte colţi obraznici de mistreţi, numai hornurile noastre înfundate şi demodate se tot clatină şi se tot dărâmă ca blegele înlăuntrul lor caracteristic.
BULINĂ: O-ho! Ştii să răsuceşti admirabil fierul în rană.
BUCĂTARUL TICHIE: Ştiu, cum să nu ştiu, sunt maestru. Deformaţie de la fripturi.
BULINĂ: ...Cine-ar fi crezut? ...Cine-ar fi ştiut? ...Cine s-ar fi gândit!
BUCĂTARUL TICHIE: Scuzaţi-mǎ cǎ-mi bag nasul, dar... vă trebuie neapărat un specialist!
BULINĂ: Asta e cauza tragediei noastre. Ne lipsesc, cu desăvârşire, specialiştii... Toţi sunt plecaţi?!
BUCĂTARUL TICHIE: Da de unde. Mai degrabă alungaţi... Încă nu e totul pierdut. Trimiteţi pe cineva călare după junele Balthasar. Am auzit că face furori în domeniu. S-a apucat şi de inovaţii. Zbârnâie. Vă rezolvă, ne rezolvă cât ai clipi.
BULINĂ: Auuu! Nu mă cobor. Mi-au îngheţat urechile de la frig, mi s-au încleştat fălcile de foame!
SCINTILATTION: Suntem salvaţi! Sire! Am găsit formula! Am găsit formula!
BULINĂ: În sfâr... sfâr... sfâr... şiiit! Bravo, Scintillation, dă-i drumul!
SCINTILATTION: “Zanga-langa de criblură/Facă-se acum... căldură!!!”


Sala tronului se umple subit de stalactite şi de stalagmite de cleştar printre care, ca într-un tablou de Brueghel cel Bătrân, patinează zeci de perechi de precupeţi amatori de bomboane agricole.


BULINĂ: ... (propoziţii şi fraze ireproductibile)
SCINTILATTION: Răbdare, sire, răbdare! Trebuie să mai fac câteva minime ajustări. “Veveriţă de smarald/ Serveşte-i potolul cald!”


Torturi de îngheţată, piftii şi sucuri brumate cu gheaţă... Dezolare totală şi generală ca în prima zi de şcoală.


BULINĂ: ... (propoziţii şi fraze şi mai ireproductibile)
SCINTILATTION: Ghinion! Ghinion! Am înţeles, am înţeles. Dispar sprinţar, printre mărar!


Scena 13
(Porumbelul poştaş, Bulină, Banderas)



PORUMBELUL POŞTAŞ: Fiiiiiiii! Fiiiiiiii! De ce nu mi-ai pus nişte grăunţe pe pervaz? Zgârcitule cu coroană! Dac-ai ştii cât de departe vin...
BULINĂ: Pleacă! Azi e ziua, de fapt anul, deceniul, mileniul în care nu vreau să văd pe nimeni... Banderas!
PORUMBELUL POŞTAŞ: Urâciosule! Fiiiiiiii! Dar eu nu sunt chiar nimeni! Fiiiiiiii! Înţelege chiar că eu nu sunt nimeni! Sunt şeful diviziei regale de porumbei-poştaşi!
BULINĂ: Pleacă, pasăre, ţi-am zis! Băşti! Ţi-am zis doar că nu vreau să mai aud de Balthasar, de Ramon, sau de cum l-o mai chema.
PORUMBELUL POŞTAŞ: Fiiiiiiii! Nici de drăgălaşul de Albumină, generatorul de nestemate?! Fiiiiiiii! Fii de înţeles!
BULINĂ: Na-ţi-o bună! Ce nume! Nu cunosc niciun Albumină! ...Te pomeneşti că acum fiu-meu se cheamă Albumină?!
PORUMBELUL POŞTAŞ: Da’ de unde! Albumină e nepoţelul tău! Lasă-mă! Nu ştiai?!
BULINĂ: Cum?! Am un nepot?! ... Albumină zici? Nu e chiar un nume atât de urât. Mda, seamănă, bineînţeles, cu încăpăţânatul de taică-su!
PORUMBELUL POŞTAŞ: Fiii! N-aş prea zice!
BULINĂ: Atunci seamănă bineînţeles cu maică-sa! Cu văcăriţa!
PORUMBELUL POŞTAŞ: Cu Carpiene? Mă rog... Aşa şi aşa!
BULINĂ: Atunci cu cine “Doamne, iartă-mă!” seamănă Albumină ăsta?!... Să nu-mi spui că... Taaaci!
PORUMBELUL POŞTAŞ: Ba da, bineînţeles că da!
BULINĂ: Taaaci! E o poruncă!... Seamănă chiar atât de bine cu mine?
PORUMBELUL POŞTAŞ: Fiiiiiiii! Fiiiiiiii! Fiiiiiiii! Integral! Pe bune!
BULINĂ: Fii... fii te rog, mai desluşit!
PORUMBELUL POŞTAŞ: N-ai zis să tac? Lămureşte-te singur! Pofteşte scrisoarea! Semnează şi de primire. Nu, nu aşa de lăbărţat ca Napoleon!
BULINĂ: “Dragă tată! Primeşte, te rog şi aceasta a suta şi ultima scrisoare pe care, atât eu cât şi frumoasa Carpiene, ţi-o adresăm cu mult drag dar şi cu o nespusă tristeţe... Orice stăruinţă din partea mea se dovedeşte, se vede, inutilă şi de aceea acest răvaş pare să fie chiar ultimul.” Nasol moment! O fi început să cedeze? Ia să mai citim: “Ne-ar face plăcere dacă ai binevoi să fii prezent, în calitate de bunic unicat, la serbarea de absolvire a grădiniţei de către fiul nostru şi nepoţelul tău Albumină (deoarece, precum te-am mai informat şi din răvaşele trecute, părinţii Carpienei sunt plecaţi într-un voiaj transoceanic, pentru următorii doi ani, să studieze migraţia berzelor albastre).” Bla-bla-bla... bla-bla-bla... a-nceput a se-ndrepta... “Menţionăm că ţi-am solicitat acest lucru în disperare de cauză deoarece, atât eu şi frumoasa Carpiene, suntem invitaţi în această perioadă la Congresul Internaţional al Hornarilor şi Coşarilor unde voi fi învestit în funcţia de preşedinte executiv, după care suntem nevoiţi, ca urmare a unei comenzi extrem de babane, să ne deplasăm în regim de mare urgenţă ca să rezolvăm problema hornurilor înfundate ale câtorva califi, emiri şi padişahi ai gheţii, iar directorul Academiei cu o mie de hornuri, prietenul meu, energicul pitic Friri, insistă neapărat ca cineva din cadrul familiei să fie prezent la festivitate ca să ia cunoştinţă de rezultate la faţa locului. Semnează cu drag, Ramon, odată numit Balthasar.”


Scena 14
(Friri, Bulină, Gertrude, Albumină, Buf , Copiii, Invitaţi)



FRIRI: Dragi pitici, şi mai mari şi mai mici! E timpul să cam începem festivitatea! Suntem toţi?!
ALBUMINĂ: Nu suntem toţi; din partea mea n-a venit încă nimeni, deşi mi s-a promis, mi s-a promis.... N-am putea să mai aşteptăm cinci minute? Vă rog!
FRIRI: Am aşteptat deja două ceasuri. Ridică fruntea! Asta e viaţa, micuţule Albumină. Trebuie să te obişnuieşti, încă de pe-acum, ca, în cele mai importante momente ale ei, să fii singur. (Gertrude suspină din greu, cu perle alunecoase pe obrajii de ceară) Aşezaţi-vă cu toţii pe câte un bostan, la alegere... E vremea să ne aprindem fiecare licuricii, e vremea bilanţului!
COPIII: Tabla înmulţirii, tabla definirii,/ La dăruieşte Friri, maestrul desluşirii!
BUF: Maestrul fâlfâirii!
COPIII: Tabla-acumulării, tabla adunării...
BUF: Maestrul balansării, maestrul despicării!
GERTRUDE: Buf, dragă, nu e frumos! (răsună trei bătăi nerepetate în uşa inexistentă)
FRIRI: Cine-i?!
GERTRUDE: Cine-i?!
BUF: Cine-i?!
COPIII: Cine-i?! Cine-i?! Cine-i?!
BULINĂ: Hapciu!
GERTRUDE: Hapciu, clownul?!
BULINĂ: Da, nu, adică eu... EU!
FRIRI: Care “EU”?!
BULINĂ: EU, EU! Un întârziat... Un admirator al Academiei cu o mie de hornuri... Un fan...
BUF: Un fân sau un fan?!
FRIRI: Numele!
BULINĂ: Alteţa sa... Incognito!
FRIRI: Deschide-i, mătuşică Gertrude! Copii, reverenţă graţioasă aşa cum v-am învăţat! Să-l întâmpinăm cum se cuvine pe signor Incognito!
COPIII: Deşi arăţi cam pleoştit/ Şi mult mai slab ca un chibrit,/ Bine-ai venit, bine-ai venit!
FRIRI: (profesoral) Aici nu plouă, aici nu ninge! Puteţi să vă scoateţi pălăria, masca şi pelerina asta fleşcăită, domnule Chibrit, pardon, signor Incognito?
BULINĂ: Hapciuuu!... Cu multă plăcere, numai ca am o năstruşnică de răceală pe care n-aş vrea s-o transmit nimănui, nici măcar mie.
FRIRI: Categoric. Aici transmitem numai cunoştinţe, nu şi guturaiuri. Văd că aveţi şi o invitaţie în alb... Pe cine reprezentaţi, mă rog?
BULINĂ: Pe Albumină, pe micuţul Albumină! Pe ne... Ne-ne-ne-ne! Ne-ne-ne-ne!
ALBUMINĂ: Ura! Ce v-am spus eu? V-am spus eu că trebuie să fie şi cineva din partea mea... Tata şi mama, aşa mi-au promis.
BUF: Sunteţi cam incognito, signor Incognito. Ce raporturi speciale de rudenie există între dvs şi micuţul Albumină?
BULINĂ: Raporturi neraportabile. Raporturi de rudenie de “să-mai-vedem”, de “să-mai-auzim”... de “să-mai-analizăm”... Mulţumită?!
BUF: Buf-Fub!
BULINĂ: Asta înseamnă, pentru o indiscretă, da sau nu?!
BUF: Buf-Fub înseamnă întotdeauna Buf! Niciodată Ciuf!
BULINĂ: Hapciuuu! Hapciuuu! Scuze!
GERTRUDE: (maternǎ şi nu numai) Aţi încercat cu tinctură de măceşe? Aţi încercat cu un ceai de brusture? Aţi încercat cu supă de tuberoze?
BULINĂ: Numai cu băuturi nefierte, numai cu băuturi reci, numai cu aripioare congelate de rechin descântat, numai cu stat îndelung în curent.
GERTRUDE: Ce prostie! Tiii! Sunteţi atât de fierbinte! După serbare, treceţi neapărat pe la mine cu năstruşnicul Albumină care scoate zilnic cel puţin câte o nestemată pe guriţă.
BULINĂ: Nestemate?! Hapciu!
GERTRUDE: La modul figurativ fireşte... Azi n-a scos niciuna, dar simt că e pe drum. Sănătate şi iertare de pǎcate!
BULINĂ: Mulţumesc! Hapciuuu!
GERTRUDE: Lui, am să-i dau o ceaşcă de suc de morcovi cu zmeură şi cu “dumneavoastră” o să vedem ce tactică trebuie abordată! Desigur, una specialǎ.
FRIRI: Dragilor, nu aş vrea să mai lungesc inutil emoţiile tuturor deşi tentaţia există; nu aş vrea să subliniez importanţa strategică a Academiei cu o mie de hornuri, deşi...
BUF: Tentaţia, fireşte, există!
FRIRI: Nu aş vrea să subliniez eforturile, sacrificiile, realizările, culmile, avântul, marile împliniri şi micile deziluzii, deşi, deşi...
COPIII: Tentaţia, fireşte, fireşte ca există!
FRIRI: Aş vrea ca, înainte de toate, fiecare copil aici de faţă să răspundă la clasica întrebare “Tu, ce vrei să te faci când vei fi mare?” pentru ca, în funcţie de opţiunile fiecăruia, Academia cu o mie de hornuri să-şi adapteze pe viitor orarul şi programele de învăţământ, pentru a spori la maximum eficienţa studiilor... Păstaie! Rază! Breton! Colombina! Albumină!
COPIII: Prezent!
FRIRI: Pe rând, copilaşi drǎgǎlaşi, pe rând!
PĂSTAIE: Eu, când am să mă fac mare, aş vrea să fiu măturător de ghinde coapte şi porcar cu halat alb! (aplauze)
RAZĂ: Eu, când am să mă fac mare, aş vrea să fiu placintăreasă-şefă, ca mătuşica Gertrude!


(aplauze)


BRETON: Eu, când am să mă fac mare, aş vrea să fiu alpinist explorator! (aplauze)
COLOMBINA: Eu, când am să mă fac mare, aş vrea să fiu dresoare la circ, ba nu, balerină!


(aplauze)


FRIRI: Hotărăşte-te, Colombina! Data trecută mi-ai spus că vrei să te faci privighetoare, iar acum... Dresoare sau balerină?
COLOMBINA: Dres... Amândouă! Balerină dimineaţa şi după prânz dresoare! (râsete) Şi...
FRIRI: Şi?! Curaj!
COLOMBINA: Şi, în timpul liber, privighetoare licenţiatǎ!
ASISTENŢA: O-ho-hooo! (râsete, aplauze)
FRIRI: Vom vedea ce îţi rezervă viitorul! Albumină, tu?
ALBUMINĂ: Eu... când am să mă fac mare... aş vrea să mă fac prinţ cu perspective, nu ca Dudǎ! (ilaritate generală)
FRIRI: Cum adică prinţ cu perspective, Albumină dragă?!
ALBUMINĂ: Prinţ moştenitor!
ASISTENŢA (dezolată): Aaa...
GERTRUDE: Gata! A scos nestemata pe ziua de azi!
FRIRI: Albumină, dragă, poate n-ai înţeles. Ţi-am explicat de atâtea ori. A fi prinţ nu e o meserie. A fi prinţ e o vocaţie succesorală.
ALBUMINĂ: Ce e aia vocaţie succesorală, maestre Friri?!
FRIRI: Vocaţie este ceva pe care o ai sau n-o ai, exact ca răceala de care nu mai scapă signor Incognito.
ALBUMINĂ: Păi o am. N-am zis că doresc să mă fac prinţ?
BULINĂ: Hapciu! Scuze, nu mă pot stăpâni!
FRIRI: A doua condiţie, de fapt prima în ordinea importanţei, este ca să ai şi sânge regesc. Ai sânge regesc?
ALBUMINĂ: Păi, nu ştiu... o să-l întreb pe tata când se-ntoarce din delegaţie.
FRIRI: Ha-ha! Vezi că nu ai. Reformulează răspunsul. Eroare!
BULINĂ: (tunător) Să nu reformuleze nimic. Are!
TOŢI: Rege Bulină?!!! Aici?!!!
GERTRUDE: Ce eroare, pardon, ce onoare!
FRIRI: (pierdut cu desăvârşire) Îndurare, rege Bulină! Sire!!! Ştiţi şi dvs. cum e la prima serbare. Emoţii, acadele, îngrămădeală, diplome pe masă, fotografii, ochi aţintiţi numai spre tine... Bâiguieli nevinovate, necenzurate! S-a pierdut copilaşul, a scăpat nestemata zilnică, a luat-o hăisa pe arătură... (în genunchi) Vă rog, nu-mi închideţi şcoala, nu-mi închideţi Academia cu o mie de hornuri! Am făcut atâtea sacrificii pentru asta, atâtea rate... ştiţi numai cât ne costă chiria sub stejarul ăsta secular sub care mai şi ninge, sub care mai şi picură câteodată?
BULINĂ: Să nu reformuleze nimic. Îmi pare rău că trebuie să ţi-o spun, piticuleFRIRI: cu toate că eşti atât de învăţat, nici măcar tu nu poţi să le ştii chiar pe toate... Are! Te îndoieşti?! Vă îndoiţi?!
TOŢI: Nuuu! Mai ales că nici nu adie vântul!
FRIRI: Aveţi... aveţi un cuvânt atât de greu. Are, dacă spuneţi, sire! Are, cum să nu aibă... Să înţeleg că nu-mi mai închideţi şcoala?
BULINĂ: Autorizaţia de funcţionare e în regulă? Aveţi aprobările de la Direcţia Regală de Sănătate, de la pompieri?
FRIRI: De la pompieri da, că s-a ocupat tatăl lui Albumină, prietenul meu, Ramon, antreprenorul. Toate cele o mie de hornuri sunt într-o stare impecabilă, cu o garanţie de minimum 24 de luni.
TOŢI: Confirmăm! Mai ales că nici nu bate vântul!
GERTRUDE: Restul actelor sunt pe drumuri! Deh, ca la noi! (patetic) Îndurare, sire! Nu mă lăsaţi să-mi pierd raţiunea de a mă mai simţi încă folositoare, de a mai servi în pauze dulceţuri, clătite şi plăcinte pentru aceşti minunaţi copii! (Gertrude suspină din greu, cu perle alunecoase pe obrajii de ceară) Un bărbat atât de arătos ca dvs nu poate fi stăpânit de ură!
COPIII: Iam-iam-iam! Îndurare, sire, neîndurătorule! Suntem atât de pofticioşi!
BULINĂ: Îmi pare rău, piticule Friri, va trebui să-ţi dau două veşti.
FRIRI: Una bună şi una rea, fireşte!
BULINĂ: Cu care vrei să încep?
BUF: Cu aia foarte rea, cu aia care vă caracterizează!
BULINĂ: Bine. Începând din clipa asta Academia cu o mie de hornuri va trebui să dispară definitiv de aici...
TOŢI: Dictatorule!!!
BULINĂ: Răbdare, n-am terminat! Urmează şi vestea bună, fireşte! Şi...
TOŢI: Nu ne mai fierbe! ...Şi ce?!
BULINĂ: Şi... (pauză psihologică spontană şi totuşi atent studiată) va trebui să se mute în palatul meu unde are, de altfel, toate condiţiile la dispoziţie.
TOŢI: Iluminatule! (atenuând) Dictatorule iluminat!!!
BULINĂ: Răbdare, n-am terminat! Presimt că...
TOŢI: Presimţi căăă... ce?! N-o mai lungi!
BUF: Buf! Când un rege presimte, e de bine sau de aoleu?
TOŢI: Sst!
BULINĂ: Regatul nostru are viitor luminos şi, în rest, mai vedem noi cum o dregem, cum o scoatem la capăt cu madam Busuioc!
TOŢI: Adică?! Vrem detalii nu medalii!
BULINĂ: Toate la timpul lor!
GERTRUDE: Uite, acum e timpul lor,“Ramon” e chiar la telefon. Vorbeşte, te rog, cu el!
BULINĂ: Pǎi...
TOŢI: Niciun mǎi, niciun pǎi! Dǎ-ne un exemplu! Iluminatule!
BULINĂ: (timid) Alo! ...E de bine! ...De chiar foarte bine! ...Ooo! Chiar m-ai recunoscut?! Dupǎ atâta timp?! Ce minunat! Trebuie neapǎrat, fiule, dragul meu Balthasar, sǎ facem o conferinţǎ de presǎ lǎmuritoare! Una chiar foarte lungǎ, cu fursecuri şi sucuri! Te pup! Vǎ pup! Da, da, de-abia aştept sǎ ne vedem!
ALBUMINĂ: (disperat) Şi eu, bunicuţule, şi eu!


CORTINA EVANGHELINA

  Aminteste-ti datele mele