Pygmalion, de George Bernard Shaw


- E vulgar.

- Da, cred că da.

- Nu poți să fi uitat atât de mult felul în care am fost noi crescute, Stella, încât să crezi că ar putea avea o cât de mică  parte de gentleman în firea lui. Nici o părticică, nici una. Sau dacă ar fi măcar mediocru sau simplu. Dar nu, este de-a dreptul ceva animalic în el. (…) Acționeaza ca un animal și are apucături de animal în el: așa mănâncă, așa vorbește. Este în el ceva sub-uman, ceva care n-a ajuns încă la stadiul de umanitate.(…) Poate că e multă vreme de când am fost făcuți pe lume dar, Stella, surioară, de atunci și până acum am mers puțin înainte. Lucruri ca arta, poezia și muzica, lucruri care au adus o lumină nouă au apărut de atunci pe lume, în unii oameni au răsărit muguri ai unor simțiri delicate; pe astea trebuie să le facem să crească, să ne agățăm de ele și să le purtăm ca pe un steag în marșul ăsta întunecat spre necunoscut, să ne apropiem de ele. Nu, să nu dăm îndărăt spre bestii.

  Aminteste-ti datele mele