Rapsodia "Domestica", de Laurentiu Budau


Motto:
“Suntem atât de trişti încât ne înconjurăm de lucruri...”




Laurenţiu Budău

Rapsodia "Domestica"






Personajele:
GIULIA
GUSTI










1. OFF. Andante affettuoso


Gusti: Hai, copăcel-copăcel, leneşo! E cinci, Giuliana, cinci! Întârziem iar la emisie. Clar.
Giulia (cască): Iubitule, viaţa mea, sunt aşa… aşa de obosită. Cedez. Valul ăsta de căldură, vara asta toridă mi-au dat neuronii peste cap. Nu reuşesc să-mi mai revin. Aş vrea să plecăm undeva departe… cât mai departe de Bucureştiul ăsta aglomerat. Undeva unde să fie multă linişte albastră… Undeva unde să nu mai fim nişte vedete de sticlă prin care se zgâiesc toţi, ci doar nişte oameni vii; noi doi şi-o umbrelă, ca acum 20 de ani, când eram nişte amărâţi, când cântam la restaurante, la paranghelii şi la pomeni. Eu vocal, tu instrumental… Crede-mă, nu mai rezist.
Gusti (cască): Contractul e contract, Giulia. Rezistă. Am făcut destulă foame până acum. M-am săturat. La sfârşitul sezonului vei fi liberă, absolut liberă. De altfel, ca şi mine. Vom putea pleca oriunde vrei tu în vacanţă, după pofta inimii. Orice rău e spre bine. În extrasezon tarifele scad şi până la 70%. E un avantaj, nu?
Giulia: La Ibiza, Gusti… La Rio… La Cancun… La piramide… La ”O floare şi doi grădinari”. Ne permitem, nu?
Gusti: La ”O floare şi doi grădinari”, da. La Vama-Veche, da. La 2 Mai, da. La Sovata, da. Ca pe vremuri...
Giulia: La Ibiza, ba?! Măcar o singură dată-n viaţă, Gusti. Te rog, te tog!... Ce, noi n-avem faţă? Nu mai suport să dorm într-un cort găurit, printre urlete de hipioţi rataţi, printre pungi de plastic biodegradabile şi animale gonflate cu stres.
Gusti: Cum zici tu, Giuli. Copăcel-copăcel! La Ibiza, cum zici tu. La Ibiza, numai ridică-te odată din pat. Mai avem exact un sfert de oră până să înceapă să urle producătorul şi să arunce cu microfoanele de fond după noi. De fapt, zece minute.
Giulia: Producătorul?!
Gusti: Da, Gelu. Ăla care-ţi face ochi dulci, ăla care-ţi face zâmbre... ăla care-mi face zile fripte. Ar fi în stare să ne trimită la ghilotină pentru un singur cuvânt care nu apare pe desfăşurător. 25%, 50% din onorariu îţi spune ceva?
Giulia: Da. Adio, Ibiza!... Of! Nu ştiu ce m-aş face fără tine, "iepuraş".
Gusti: Nici eu fără tine, "vânătorule".
Giulia: Nici tu, ce?
Gusti: Nici eu nu ştiu ce te-ai face fără mine.
Giulia: Aha…
Gusti: Aha.
Giulia: Ce “aha”?
Gusti: Foarte “aha”!
Giulia: Sunt paralizată de oboseală... Sărută-mă! (Aiurează liric pe melodia Nadejdei Cepraga.) “Du-mă, du-mă-n ţara doinelor./ Du-mă, du-mă-n ţara florilor./ Du-mă, du-mă, unde-mi zice inima...”
Gusti: Încerc, încerc, sufleţel, dar nu pot să mă duc nici măcar pe mine, nu pot să mai car niciun bagaj suplimentar… Creierul meu parcă a devenit Pendulul lui Foucault.
Giulia: Lasă-mă cu compozitorii tăi obscuri… Contractul e contract?
Gusti: Desigur. La începutul lui septembrie, suntem liberi să facem ce vrem cu viaţa noastră. Până atunci, nu; vrem nu vrem, trebuie să fim roboţei.
Giulia: Aaa...
Gusti: Niciun "aaa"! Ce, vrei iar să te-ntorci printre nuntaşii beţi, să le cânţi până-n zori “Mai întoarce, Doamne, roata”; printre groparii arţăgoşi care comandă “Cu ce m-am ales in viaţă?"
Giulia: Taci… mă-nfiori numai pe cale auditivă.
Gusti: Ce, ai amnezie? Nu mai ştii ce-ai semnat?
Giulia: Nu. Câţi ani mai sunt până-n septembrie?
Gusti: Câţi ani doreşti tu, numai ridică-te din pat, altfel te iau şi te bag, cu tot cu pijamale, sub duş.
Giulia: Ibiza. Ibiza… Îţi mai aduci aminte când ne săturam împreună doar cu un covrigel şi cu o sana, când încăpeam în acelaşi hamac prăfuit? Şi acum, avem trei frigidere până-n tavan şi suntem veşnic flămânzi, avem şase paturi matrimoniale şi suntem veşnic încercănaţi, avem jeep-ul ăsta nou, luat în rate şi ne plângem de dureri de picioare... Ce s-a întâmplat cu noi pe traseu? Ce nu ne mai ajunge? Ce?... Iubitule, de ce simt că ai în loc de inimă un portofel?
Gusti: Bucură-te că nu e un seif de oţel, că nu e fanfara Zece Prăjini, că nu e banca FMI. Unde-ai mai fi încăput şi tu cu sutele tale de rochii, cu camioanele de pantofi, cu lăzile de rujuri, cu toţi hormonii tăi expandaţi? (Exasperat.) Ridică-te odată sau aduc o grenadă.
Giulia: Adu o grenadă, generale Anton Ludwig August von Mackensen. Mă sacrific. Pe cuvântul meu de pionier. Un Bazooka!... Ba nu! Katiuşa! Katiuşa! (Aiurează melodic şi metodic.)
Gusti: Iuli!!!

Giulia: Ce-i? De ce strigi aşa? Înainte! Înainte!... Te-au rănit, te-au împuşcat, luptătorule pentru bani?!

Gusti: Mai rău. Cinci minute. Atât ne-au mai rămas. Pe urmă… ştreangul.

Giulia: 300 de secunde. Să numărăm împreună, cum număram în tinereţe, zilele până la salariu: unu... doi... Ce urmează după doi?
Gusti: Bombele de la Hiroshima şi Nagasaki, rachetele din Cuba… După doi, sufleţel, chiar că nu mai urmează nimic, absolut nimic, poate doar o ambulanţă neagră care-a greşit adresa, poate doar Inegöl Mehter – Fanfara Militară Istorică Otomană din Bursa înghesuită într-un televizor vechi de către domnul Yildirim Murat… Te pup! Pa-pa! Te las să vii cu taxiul. Eu unul am plecat.
Giulia: Ajutooor!... Iubitule, de când ne cunoaştem, nu m-ai lăsat niciodată singură în faţa duşmanului necruţător.
Gusti: Care duşman necruţător?
Giulia: Timpul. De ce să o faci tocmai acum?
Gusti: Orice sfârşit are un început… Mai stau? Am aprins fitilul deja!
Giulia: Răule… Nesuferitule… Lasă fitilele. Te iubesc!.. Ce dimineaţă fierbinte!... Hai să facem dragoste, ca să ne răcorim!
Gusti: Şi cine cronometrează?... Te-ai întrebat?



2. ON. Vivace brillante


Giulia şi Gusti (ca scoşi din cutie, funda le mai lipseşte): Bună dimineaţa, Bucureşti, bună dimineaţa, Cinic Tv! Din nou în direct! Numai şi numai în direct!
Giulia: Günaydın! Jó reggelt!
Gusti: Good Morning!
Giulia: Buongiorno! Buenos días!
Gusti: Dobro jutro! Dobré ráno!
Giulia: Guten morgen! Magandang umaga! Hyvää huomenta!
Gusti: Bonjour! God morgon! Sawubona!
Giulia (imediat după generic): Dragi şi iubiţi telespectatori, bine ne-am întâlnit la emisiunea “Zâmbeşte, mâine va fi mai rău!”
Gusti: Ca în fiecare dimineaţă...
Giulia: Şi seară...
Gusti: Veşnic nedespărţiţii, Giuliana şi...
Giulia: Augustin Covalciuc...
Gusti: Vă doresc...
Giulia: După caz sau după dorinţe..
Gusti: Multă căldură sau...
Giulia: Multă răcoare. (Jingle.)
Gusti: Un nou val de căldură loveşte din nou! Pentru perioada imediat următoare, Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie prognozează o perioadă relativ calmă, cu temperaturi ridicate, oscilând între 35 şi 42 de grade, ziua.
Giulia: Noaptea, temperaturile se vor situa în intervalul de valori cuprins între 26 şi 13 grade.
Gusti: În cazul în care vă părăseşte soţia, nu uitaţi ca, în nopţile răcoroase care vor urma, să vă puneţi o pătură-n plus sau, dacă locuiţi în Miercurea-Ciuc ori la Întorsura Buzăului, să vă-nveliţi cu căţelul, purcelul şi anofelul. Zâmbeşte!...
Giulia: Mâine va fi mai rău! Şi vara nu s-a-ncheiat încă! (Jingle.) Dacă nu sunteţi destul de vigilent ori părăsiţi domiciliul conjugal ca să vă plimbaţi orgoliul obez printr-o plantaţie învecinată, consoarta vi se poate întoarce neanunţată, pâş-pâş, pe coate şi genunchi, cu Bruto la volanul unui Monster Truck… şi uite-aşa aţi rămas şi fără pat, şi fără peştişorul de sticlă şi fără Răpirea din serai.
Gusti: Ai, n-ai, dai! Adio mălai! Poate chiar şi fără ţiglele de pe casă... Bu-hu-hu! Acu-i acu'!... Mwuahahahahahaaaaah!...
Giulia: Nu ezitaţi să schimbaţi yalele ori încuietorile, încă de la primele ei semne tardive de regret ori de împăcare. (Promo la un ritm alert.) Firma “Fedeleş P.F.” importă o gamă largă de încuietori, ţepe şi lacăte din oţel suedez de cea mai bună calitate produs în Kenya, Singapore şi Nepal. Fiţi loiali, chiar dacă nu ştiţi cui. Încercaţi produsele noastre pe banii voştri, căci şi noi încercăm banii voştri pe produsele noastre.
Gusti: Scuze, Giulia. O mică rectificare: propoziţia "Fiţi loiali, chiar dacă nu ştiţi cui" era de fapt, pe desfăşurător: "Fiţi loiali, chiar dacă nu aveţi cui"... "Nu ştiţi" face rocada cu "nu aveţi". Mwuahahahahahaaaaah!... Mwuahahahahahaaaaah!... Cui pe cui se scoate! Se ştie!
Giulia: Mda!... Fedeleş P.F.! Fedeleş P.F.! Fedeleş P.F.! Prudenţa învinge./ O singură dată şi vă veţi convinge.
Gusti: Ultima strigare. Mwuahahahahahaaaaah!...
Giulia: În caz contrar, în cazul în care sunteţi dezamăgiţi de calitatea produselor noastre îndoielnice, repetaţi comanda de 100 de ori sau apelaţi cu încredere la una din firmele concurente de care tot noi răspundem.
Gusti: Sunaţi cu încredere la numerele afişate pe ecran, comandaţi on-line şi puteţi primi la destinaţie, împreună cu încuietoarea dorită, şi un flacon de aspirine Bayer Forte 400, pentru eventualele dureri de cap.
Giulia: De fapt, pentru toate durerile legate de un imprevizibil divorţ. Comandaţi şi renunţaţi chiar acum!
Gusti: Am preluat legătura, Giulia, dar situaţia este oarecum sub control... Ţara arde şi vârsta a treia se coafează! Astăzi, pentru a 80-a zi consecutiv, precipitaţiile vor lipsi cu desăvârşire, iar vânturile se vor manifesta cu o intensitate maximă cuprinsă între 0,5 şi 2 km/h.
Giulia: Toamna bate la uşă, odată cu murăturile. Să nu uităm că suntem la finele, la sfârşitul lunii august. O lună plină de surprize.
Gusti: Zâmbeşte!
Giulia: Mâine va fi mai rău, chiar groaznic! O zi caniculară poate aduce... Ce crezi că poate aduce, Gusti?
Gusti: Pauză. Pauză. Pauză.
Giulia: Vibraţia zilei este 8. Vă spunem mai multe după trei minute şi jumătate.
Gusti: Spunem noi "trei minute şi jumătate", dar de fapt sunt treizeci şi cinci... Ce înseamnă de fapt "treizeci şi cinci"? O nimica toată în faţa veşniciei.
Giulia: Nu plecaţi din faţa televizoarelor şi nu uitaţi să vă iubiţi ca noi. Revenim cu Horoscopul, după reclame.





3. OFF. Allegretto patetico



Giulia (fredonează): “Cucule pasăre sură, cuc,/ Cucule pasăre sură, cuc…”
Gusti: Iuli, crezi c-ar trebui să mă vopsesc?
Giulia: Ceee?!
Gusti: Fii sinceră. Crezi c-ar trebui să mă vopsesc?
Giulia: Unde?
Gusti: Pe cap. Pe cap, dragă Iulicika. Pe cap. Doar el e cel mai expus atacurilor de tot felul. Mai ales celor din interior.
Giulia (se pisiceşte): Lasă-mă cu prostiile astea, Gusti. De ce să te scarpini dacă nu te mănâncă? Ia-ţi o cască de baie şi gata… Telespectatorii te plac, telespectatorii ne plac oricum, telespectatorii înghit orice, chiar şi un dromader cu patru cocoaşe. Cred c-ar suferi un şoc cultural dacă nu ne-ar mai vedea împreună. Uite câte scrisori de felicitare, uite câţi saci am primit numai săptămâna asta. Am putea face focul cu ele o întreagă vacanţă... Chiar că nu înţeleg, Gusti, chiar că nu te înţeleg. Eşti atât de sexi. Ai atât de mult succes la femeile de serviciu, la bunicuţe, la doamnele derutate, la cele cu retard sever ori la cele lipsite de carieră. Deşi nu eşti prefect, nu ai nevoie de nicio schimbare, pentru că eşti mai mult decât perfect. Mie-mi placi exact aşa cum arăţi.
Gusti: Bine, dar acum nu mai arăt cum arătam când arătam. Nu e evident?
Giulia: Ce ai? Ţi s-a urât cu binele? Ţi-au intrat în cap numai gărgăuni fosforescenţi... De ce să te vopseşti, de ce ar trebui să te colorezi, iubire? Nu te înţeleg!
Gusti: Parcă vreodată m-ai înţeles de când suntem împreună. Parcă, vreodată, tu şi cretina de maică-ta m-aţi înţeles...
Giulia: Aaa! Dacă mai vorbeşti aşa, o singură dată, ai să regreţi. Nu e cretină, suferă de schizofrenie, adică interpretează realitatea într-un mod total diferit faţă de noi. Într-un mod aproape teatral, absurd bineînţeles. Ea ne-a cumpărat cuşca de porumbei, căsoiul ăsta, din banii ei adunaţi cu ţârâita din moşteniri şi mileuri, înainte de a o muta la azil; pentru că am insistat să nu ia nimic cu dânsa care să-i amintească faptul că e vie… (Realizând.) Tiii! Ce dreptate ai! Sărmana! Chiar că nu o duce capul, chiar că e cretină. Dacă era normală, stăteam şi astăzi pe la cine ştie ce gazdă din Ferentari.
Gusti: Scuze, iubi, uitasem că tu ai întotdeauna dreptate. Uită-te şi tu, din când în când, în creştetul meu. Nu e deja evident? Parcă sunt, parcă am început să semăn cu un urs polar. Cu Fram.
Giulia: Doar cu trei fire albe? Nu intra în panică, peste o săptămână faci de-abia 40 de ani, de ce te grăbeşti, mai aşteaptă. Într-un an-doi vei fi ca Mont Blanc... Deşi părul alb nu e neapărat un semn de înţelepciune, n-o să mai fie nicio diferenţă între tine şi tataia ori străbunicul nostru. Puteţi să faceţi un grup vocal pe care să-l numiţi “Gemenii mărturisesc”... (Sincer. Atât cât se pricepe.) Ce fericire să am, în sfârşit, Moş Crăciunul meu personal. Ăsta e visul oricărei fetiţe cu codiţe.
Gusti: Nu e corect, Iuli. Nu e corect.
Giulia: Ce nu e corect?
Gusti: Nu e corect ca voi să vă faceţi toate alea-alea, să aveţi toate avantajele cosmeticii moderne, şi noi nimic-nimic.
Giulia: Ce “alea-alea”?!
Gusti: Să vă epilaţi, să vă plastifiaţi, să vă faceţi unghiile cu roşu, să vă vopsiţi părul şi sprâncenele, să mergeţi săptămânal la solar, să vă faceţi o duzină de cincizeci de operaţii estetice. Cu cât înaintaţi în vârstă, cu atât purtaţi decolteurile mai adânci, cu atât purtaţi fustele mai scurte. Ar trebui să se dea o lege, o ordonanţă de urgenţă, în care să vi se interzică toate astea. Să vezi atunci ce de vrăjitoare cu nasul coroiat ar apărea peste noapte în toate teatrele de stat, în toate redacţiile, în toate multinaţionalele, care ar putea comunica direct cu vârcolacii, hienele şi Avocatul Poporului. S-ar înmulţi, s-ar înzeci cererea de mături cu coadă, de păpuşele Voodoo. Toate v-aţi putea chema Tituba, toate aţi putea avea reşedinţa în Salem...
Giulia: Glumele tale nu mai au niciun haz. Chiar că eşti ridicol. Culcă-te!
Gusti: Înainte te făceam să râzi, acum sunt ridicol... Ha-ha-ha! Ridicol?! Ce evoluţie! Domnul Murat Yildirim cum de se vopseşte, cum de-şi căneşte mustăţile?
Giulia: Cu domnul Murat e altceva, e senior. La poziţia, la vârsta şi la banii lui, nimeni nu poate să-l contrazică, nimeni nu poate să-i spună nimic care să-l contrarieze. Vopseşte-te, dacă vrei să arăţi ca o găină de avicola şi să râdă toţi... Acum 20 de ani când ne-am cunoscut erai atât de firesc. 110% natural! Acum ai un început generos de burtă...
Gusti: Preferai un gheb? Acum 20 de ani, când ne-am cunoscut, şi tu erai firească. Purtai o fustă croşetată gălbuie, dintr-o faţă veche de masă, lungă până la glezne.
Giulia: Înainte lucrurile se reciclau, se reparau, acum se înlocuiesc ori se aruncă… Aşa era moda, dragă, aşa era moda. Ce, vroiai să ies din schemă, să contrazic timpurile de tristă amintire?
Gusti: Mwuahahahahahaaaaah!... Acum...
Giulia: Acum, ce?
Gusti: Acum parc-ai înnebunit. Acum porţi doar fustiţe lambada de toate culorile, de toate culorile. Parcă aparţii de o şatră cu bugetul tăiat. Tot din pricina "schemei"?
Giulia: Şi pentru asta stai tu c-o falcă în cer şi c-una în pământ? Din cauza "schemelor", din cauza nomazilor mei defavorizaţi? Te deranjează că mă adaptez? Gusti, dacă aşa e moda acum, spune-mi şi tu ce să fac, să rămân pe dinafară, să nu mai fiu arătată cu degetul mijlociu?... Ce, tu nu te uiţi la televizor şi la altceva în afară de fotbal?
Gusti: Ba da. La Liiceanu. Numai că Sharapova, numai că Serena Williams, chiar când icnesc, au parcă fustiţele cu două palme mai lungi decât ale tale. Chiar trei.
Giulia: Foarte rău dacă începi să faci comparaţii cu firmele străine. Foarte rău. Credeam că nu ai ochi decât pentru mine. Eşti un “băieţel” rău-rău, şi “mămica” o să te pedepsească din plin pentru asta... La colţ! La colţ! Eşti complet corupt de realitate. O femeie adevărată trebuie să se simtă toată viaţa o prinţesă.
Gusti: Şi când se maturizează?... Şi regină când mai ajunge?
Giulia: Asta e tot timpul, baby, tot timpul! “Iubeşte şi fă ce vrei!” Ia un bidon de catran şi o pernă mare de fulgi de gâscă, şi toarnă-ţi-le pe cap în ce ordine preferi, nu mă mai înnebuni; dacă asta crezi că ne sporeşte ratingul şi ne ajută să ne achităm mai rapid ratele de la bănci.
Gusti: Da, da, ca să arăt ca un clovn fără glorie, unul expat.
Giulia: Sunt atâtea nuanţe naturale, Gusti! Peste 300. Totul pe bază de plante. Comandăm de la Avon un colorant natural pe bază de Henna, de la Gina; poate şi un bax de Viagra. De ce să nu le foloseşti dacă eşti complexat, dacă simţi că ai neapărat nevoie să te simţi mascul?
Gusti: Eu?! Ce-i cu aberaţia asta? Cine-a zis că am neapărat nevoie? Cine-a zis că sunt complexat?
Giulia: Nu striga! ...Natura. Parcă tu. Tu... Nu, tu? Tu nu eşti tu?!
Gusti: Doar pentru trei fire, faci atâta tam-tam? Pentru trei fire?!... La calviţie, acolo vrei să ajungi, acolo vrei să mă aduci cu orice preţ. Vrei să chelesc definitiv de la chimicalele alea, să mă cheme Calvin Klein, să mă cheme Kojak... Aha, vrei să arăt ca Putin? Nu vreau să arăt ca Putin, vreau să arăt ca Obama, ca Yety, ca Rapunzel! Clar?
Giulia: Lasă poveştile, Gusti! Crede-mă, nu te pricepi deloc, absolut deloc la geopolitică. Trebuie să fii tu însuţi. Chiar dacă începi să te duci la vale, chiar dacă (suspină) ai 40...
Gusti: Ce vrei să spui?!
Tăcere.
Giulia: Că nu e cazul să demarezi o nouă criză, Gusti!
Gusti: Niciun Gusti! Ştii doar că Gusti nu e decât un pseudonim ales de producător, de puţoiul ăla dat cu gel, ca să dea bine în emisiunea asta estivală, aşa cum numele tău adevărat e...
Giulia: Taci! Ştiu care e numele meu.
Gusti: Pentru tine nu sunt decât Balada lui Toma Alimoş şi atât, mai precis: “Manea, slutul/ Şi urâtul;/ Manea, grosul/ Ş-arţăgosul…/ /Cu părul lăsat în vânt,/ Cu măciuca la pământ.”
Giulia: Ha! Ha! Ha!... Chiar că eşti caraghios, Gusti. Ce te-a apucat? Ce ai?
Gusti: Cine? Eu?!





4. ON. Allegro, ma non troppo


Giulia şi Gusti: Bună seara, Bucureşti, bună seara, Cinic Tv!
Giulia: Iyi geceler! Jó estet!
Gusti: Good evening!
Giulia: Buonasera! Buenas noches!
Gusti: Dober večer! Dobrý večer!
Giulia: Guten abend! Magandang umaga! Hyvää iltaa!
Gusti: Bonsoir! God kväll! Sanibonani!
Giulia (imediat după generic): Dragi şi iubiţi telespectatori, bine ne-am întâlnit la emisiunea “Zâmbeşte, mâine va fi mai rău!”
Gusti: Ca în fiecare seară...
Giulia: Şi dimineaţă...
Gusti: Veşnic nedespărţiţii, Giuliana şi...
Giulia: Augustin Covalciuc...
Gusti: Vă doresc...
Giulia: După caz sau după dorinţe..
Gusti: Multă căldură sau...
Giulia: Multă răcoare. (Jingle.)
Gusti: România se topeşte la propriu! A 85-a zi de secetă crâncenă! S-au râncezit toate slăninile! Cod roşu, cod violet de caniculă pe tot teritoriul ţării! Pentru perioada imediat următoare, Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie prognozează o perioadă relativ calmă, cu temperaturi ridicate, oscilând între 39° şi 45°, ziua. Noaptea, temperaturile se vor situa în intervalul de valori cuprins între 27° şi 21°. Şi vara nu s-a-ncheiat încă!... Jur!
Giulia: Vibraţia zilei este 7. Val uriaş de sinucideri şi tentative de suicid datorat caniculei insuportabile. Rata sinuciderilor a crescut în Bucureşti cu peste 280% de la declanşarea caniculei, depăşindu-le cu mult pe acelea din marile oraşe ale ţării.
Gusti: Naşa este?
Giulia: Este blondă.
Gusti şi Giulia: Ha-ha-ha!
Gusti: “Câte picioare are o floare?” Revenim la concursul nostru demarat la începutul sezonului şi care nici până acum nu şi-a găsit câştigătorul… Câte picioare are o floare? Câte picioare are o floare?... Trimiteţi un SMS la numerele afişate pe ecran, cu răspunsul corect şi puteţi deveni fericitul câştigător al unui abonament pentru Grădina Botanică. Indiciu: “Nea Gică”.







5. OFF. Andantino melancolico

Giulia: E ceva normal, îţi repet. Te rog, nu fii isteric!
Gusti: Trag linie şi închid oblonul. Cine sunt eu în faţa mea? Cine sunt?
Giulia: Chiar vrei să afli cu adevărat?
Gusti: Chiar te rog.
Giulia: Eşti un bărbat cu un picior în groapă şi cu celălat în viitor. Dacă eşti norocos, drumul tău a ajuns undeva la jumătate... dacă nu, ai parcurs deja trei sferturi din traseu.
Gusti: Am toate hibele sexului meu.
Giulia: Sexul cu hibe nu e sex ci dragoste cu năbădăi... Mă iubeşti? Asta vroiam, asta vreau să aud. Pentru mine asta e cel mai important în prezent... Mă iubeşti?
Gusti: Si eu pe tine.
Giulia: Corect. Atunci, întoarce-te să-ţi lipesc eticheta cu reduceri.
Gusti: Ce?!
Giulia: Middle age crises!
Gusti: Ce?!
Giulia: Criza vârstei de mijloc. În română. Asta ai. În maghiară ai "Kapuzárási pánik" . Am citit pe net.
Gusti: Serios? Bine că am totuşi ceva. Şi ce-i asta?
Giulia: O boală. E ceva biologic. Toate crizele sunt o boală.
Gusti: Da?! Şi cum arată criza asta, ca să mă feresc? Ca să-mi iau măsuri de precauţie.
Giulia: N-ai cum, e ceva nefiresc de firesc. Nu trebuie decât s-o parcurgi conştient. Cu un ochi, uită-te pe geam, cu celălalt, uită-te-n tindă.
Gusti: N-ai prefera să mă uit cu amândoi la tine?
Giulia: Cine ţi-a spus?!... Care amândoi?
Gusti: Cel care am fost şi cel care sunt.
Giulia: Nu are sens să-ţi mai plimbi deruta în lesă. Trebuie să mergi neapărat la un psiholog cu permis de port-armă valabil.
Gusti: În România numai taraţii se duc la psiholog, restul se duc la Mănăstirea Prislop, la Arsenie Boca, cu ghivece de crini imperiali... Unde scrie năzdrăvănia asta?
Giulia: Nicăieri; de fapt, peste tot, adică pe fruntea ta. La 40 de ani, toţi bărbaţii trec printr-o profundă criză existenţială. Unii o mai şi depăşesc. Nu e cazul tău. Crede-mă.
Gusti: Serios? Şi cu femeile ce se-ntâmplă?... Suntem egali, nu?
Giulia: Nimic rău. De-abia la 40 o femeie este cu adevărat o femeie care poate să discearnă. O femeie la 40 poate să mai aibă multe de spus, cu mult mai mult decât două de 20, cu mult mai mult decât patru de 10. Un bărbat când ajunge la 40 se închină spre Apus şi vrea să revadă una-două Lacul Lebedelor.
Gusti: Te-ai scos.
Giulia: Normal, altfel nu m-aş mai numi femeie. De altfel, vreau să-mi fac un tatuaj într-o zonă greu accesibilă.
Gusti: Nu!
Giulia: Ce "nu"?!
Gusti: Nu cred că în Sahara se mai fac tatuaje. Cel mult nişte incantaţii pentru secetă... Pentru cine? Pentru ce?
Giulia: Chiar că eşti imposibil, chiar că vorbeşti în “laponeză”. Vreau să-mi fac un tatuaj cu un pescăruş în furtună. Unul care se roteşte într-o spirală ameţitoare... Toate prietenele mele, chiar şi unii bărbaţi, au câte un tatuaj în zonele greu accesibile.
Gusti: De unde ştii? Ştii sau doar îţi închipui?
Tăcere lungă.
Gusti: Normal, doar n-ai fi vrut să-ţi aplaud toate erorile. Fă ce vrei, deşi nu sunt de acord să devii o expoziţie, chiar şi una tainică. Asta, doar dacă mai are vreo greutate cuvântul meu, înainte de a se fi uşurat pe deplin.
Giulia: Discreţia a fost, de când mă ştiu, calitatea mea principală... Care erori?... Şi de ce nu eşti de acord, mă rog?
Gusti: Adu-mi un top de hârtie A4 şi un pix, ca să-ţi enumăr. Un bărbat aflat în criză nu mai poate să fie de acord nici măcar cu opinia sa proprie şi personală. Cel mult poate să o contrazică. Corect?
Giulia: De acord. Bine că recunoşti limitele genului greu.
Gusti: De acord. Consideră că n-am recunoscut nimic. Culcă-te, mâine dimineaţă iar o să trebuiască să trag de tine ca de-o mârţoagă căzută într-un puţ.
Giulia: Nu pot să adorm, nu pot să mă trezesc la comandă. Ce-i aşa greu de înţeles? Nu vreau să-l ascult pe Freud, vreau să-l ascult pe Frank Sinatra.
Gusti: Pe Mao-Tze-Dun, nu? Ascultă-mă pe mine: nimic nu este de-nţeles, femeie. Culcă-te! Este trecut de unu. Ca să te trezeşti dimineaţa, va trebui să-ţi deschid pleoapele cu un desfăcător de conserve, poate chiar să mă folosesc de un levier de la jeep.
Giulia: Vreau o cafea tare, la nisip, ca să mă liniştesc, deşi sunt atât de calmă încât tremur.
Gusti: Serios? Cât de dulce?
Giulia: Ca viaţa.
Gusti: În cazul ăsta, cred că poţi să-ţi pui miere peste zahăr. Câte un borcan de 800 la fiecare ceşcuţă.
Giulia: Prefer fierea cu care m-ai obişnuit. O faci odată sau nu?
Gusti: Ce?
Giulia: Cafeaua.
Gusti: Aaa...
Giulia: Dar ce credeai?
Gusti: La vârsta mea nu mai pot să mai cred, să mai nimic. Doar trag concluzii.
Giulia: Nefaste, eronate, desigur. Cafeaua, te rog! E un ordin care imploră.
Gusti: Culcă-te!!! La ora asta mi s-au terminat toate talentele, chiar şi acela de improvizator.
Giulia: Vreau şi o friptură în sânge! Un biftec tartar! E o rugăminte care tună... N-ai încetat să mă iubeşti, nu?
Gusti: Te-am văzut cu ochii închişi şi am crezut că nu mai auzi. Alo, "Mercur"? Vine, vine băiatu’!... Bloody Mary, nu? Arcul de Triumf, nu? La ora asta toate restaurantele sunt închise. Chiar şi cele nonstop.
Giulia (se pisiceşte): Iubitule, de ce ne irosim timpul cu fleacuri?... Iubitule, de ce ne certăm?
Gusti (se câineşte): Ca să ne facem viaţa mai frumoasă. De aia. Ca să nu mai putem plânge cu adevărat când unul dintre noi se duce.
Giulia: Unde să se ducă?!
Gusti: La subsol, ca să verifice instalaţiile.





6. ON. Presto agitato


Giulia şi Gusti (trădând o uşoară oboseală, dar foarte bine machiaţi): Bunăăă!...
Gusti: Dimineaţaaa!
Giulia: Seara… Clinic Tv!
Gusti: Good Morning!
Giulia: Buonasera! Buenas noches!
Gusti: Dobro jutro! Dobré ráno!
Giulia: Guten abend! Magandang umaga! Hyvää iltaa! Bla, bla, bla!
Gusti: Bonjour! Günaydın! God morgon! Sawubona!
Giulia (imediat după generic): Dragi şi iubiţi telespectatori, bine ne-am întâlnit la emisiunea “Zâmbeşte, mâine va fi groaznic!”
Gusti: Ca în fiecare dimineaţă...
Giulia: Ca în fiecare seară...
Gusti: Veşnic ne…
Giulia: Şi despărţiţii, Giuliana şi... şi... şi...
Gusti: Augustin Covalciuc. Vă doresc...
Giulia: După praz sau după dorinţe... Multe îndură sau...
Gusti: Multă răcoare. (Jingle.)
Giulia: Câte floarea are picioarea?... Picioareea floarea câţi?... Tarun, gastran, rododendron... piropopircăniță. Fleoşc!
Gusti: !!!
Giulia: Caty, cumpără nişte borş pentru ghiveciul de ghiocei!
Gusti: !!!
Giulia: Secetă, secetă, mama ei de secetă! Şi vara nu s-a-ncheiat încă la şliţ! La Întorsura Buzăului: -47°, Ineu: 29°. Turţ, niciun grad. Bucureşti: 80°. Constanţa, ce vrea muşchii ei... Beciul Domnesc, cât încape, dar pe rând.
Gusti (încercând să o dreagă): Umor şi folclor! Nu schimbaţi canalul Dunăre-Marea Neagră, sunteţi la “Zâmbeşte, mâine va fi mai rău, căci astăzi este imposibil!” Nu, nu e 31 Februarie, altfel am fi tremurat cu toţii de frig!... “Câte picioare are o floare?” a vrut să zică prietena mea Giulia într-un mod mai artistic, mai original; desigur c-aţi înţeles că, în cazul ei, astrele se învârt astăzi cu totul altfel. Total invers, desigur. Revenim la concursul nostru demarat la începutul sezonului şi care nici până acum nu şi-a găsit câştigătorul... Câte picioare are o floare? Câte picioare are o floare?... Trimiteţi un SMS la numerele afişate pe ecran cu răspunsul corect şi puteţi deveni fericitul câştigător al unui abonament pentru Grădina Botanică. Indiciu: “Nea Gică”.
Gusti: Naşa este?
Giulia: Este blondă.
Gusti şi Giulia: Ha-ha-ha!
Giulia: Nici chiar aşa! Vibraţia zilei este 2.000.000. Cam cât un sfert de rată pentru jeep, cam cât o rată pentru o blană de zibelină... Să înjurăm corect, cu cratimă!... Cât mai avem până în septembrie, Chilly Willy?... De ce codul bunelor maniere nu creşte în buncăre, în cuptoarele cu microunde, pe Turnul Televiziunii? (Adoarme instantaneu cu capul pe birou.)
Gusti (aruncă desfăşurătorul sub masă): România se topeşte la propriu! Dovadă, Giulia! E topită total după mine. Se scurge deja. Aduceţi un mop. Dau o emisiune pentru un mop!
Giulia (în somn): La Ibiza, Gusti... La Rio... La Cancun... La piramide... Să scăpăm de toată mizeria, de porcăria asta.
Gusti: Bip! Bip! Bip! Cod galben, cod portocaliu, cod roşu, cod buntap! Fulgeră, tună, dar ploaie niciun strop! Pentru perioada imediat următoare, Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie prognozează o perioadă relativ agitată, cu temperaturi ridicate, oscilând între 38 şi 45 de grade, ziua. Noaptea, temperaturile se vor situa în intervalul de valori cuprins între 25 şi 21 grade. Nu se intrevăd niciun fel de adieri, niciun fel de precipitaţii până în Luna Cadourilor Celorlalţi. Consumaţi cel puţin 30 de litri de lichide transparente pe zi. Care şi cum.
Giulia (în somn): Toate crizele sunt... o lepră... Ai, ai, ai, ai ai...
Gusti (încercând s-o acopere): “Câte picioare are o floare?” Bună găselniţă. Asta da problemă de interes naţional. Revenim la concursul nostru demarat la începutul sezonului şi care nici până acum nu şi-a găsit câştigătorul... Câte picioare are o floare? Câte picioare are o floare?... Trimiteţi un SMS la numerele afişate pe ecran cu răspunsul corect şi puteţi deveni fericitul câştigător al unui abonament pentru Grădina Botanică aflată în renovare. Indiciu: “Nea Gică”...
Giulia (se ridică brusc şi începe să mărşăluiască): Una mattina, mi son alzato/ Oh, bella ciao, bella ciao, bella, ciao, ciao, ciao!...
Gusti: Biiip!!! Biiip!!! Băgaţi urgent reclame, până nu cade tavanul încins peste noi! Reclame!
Giulia: Reclame şi banane! Iu-iu! Reclame şi banane! Imediat după ele, ştiri proaspete, ştiri culturale. Adevăratele ştiri culturale. Haideţi să vorbim pe bune! "Şuşe la adăpostul numelor mari". Unul dintre cei mai importanţi critici din capitală rupe tăcerea şi pune degetul pe rană asupra nivelului valoric al anumitor spectacole desfăşurate la Palatul Copiilor. Este vorba de o întreagă listă a ruşinii care începe cu marele...
Gusti (pe post de contratenor): Nu! Nu!... Biiip! Biiip!... Sinceritate, sinceritate, dar nici chiar aşa! Băgaţi reclame şi banane! Căci eu mă duc să-mi cumpăr un rucsăcel cu lame!





7. OFF. Grave, Nobilmente



Gusti: Suntem atât de trişti încât ne înconjurăm de lucruri...
Giulia: Ce?
Gusti: Rigor mortis! Rigor mortis!
Giulia: Ce-i cu şaradele astea?!
Gusti: Punctul trei. Criminalul se întoarce întotdeauna la locul faptei. De obicei pe o vreme umedă.
Giulia: Ce?!
Gusti: Ţi-am spus că nu mai are niciun rost să ne mai ducem la studio. Poate doar să predăm cheile şi legitimaţiile, poate doar ca să ne luăm cărţile de muncă de la poartă.
Giulia: Ştii cât e ceasul? Chiar că mă enervezi, Gusti. Hai! Nu te mai alinta!
Gusti: "La commedia e finita!"
Giulia: M-ai făcut curioasă. Ţi-a spus cineva, ceva? Ţi-a spus?
Gusti: Parcă mai trebuia. N-ai văzut ce tăceri, n-ai văzut ce furci caudine aveau în priviri? Toţi. Mai ales Gelu, perversu' ăla inocent. Ce crezi despre el?
Giulia: Nu s-a inventat încă maşina de citit gânduri... Pe bune?! Chiar pe bune?
Gusti: Parcă tu mai sesizezi ceva de la o vreme, în afară de măreaţa persoană a ta.
Giulia: Te-ai uitat la ceas? Întârziem, Gusti! Chiar că n-am chef să ne certăm ca la uşa cortului. Azi e o altă zi. Una cu presiune foarte ridicată. Îmbracă-te şi hai să plecăm, Gusti! Hai! Rezolv eu cumva. Hai, morocănosule! Hai! Hai!
Gusti: Aştept preavizul prin poştă... Nu pot. Am fost călcat cu buldozerul peste suflet. Aştept să se toarne asfalt. Al doilea strat. (Plânge bărbăteşte, dar totuşi decent pentru ora cu pricina.)
Giulia: Hai, optimistule. Lasă talentele. Ce te face, de ce crezi prostia asta?
Gusti: Pentru că nu sunt nici cal, nici măgar. Pentru că sunt un tip la 40, unul terminat, unul care a început deja să aibă iz de cadavru, unul ucis mişeleşte de însoţitoarea lui de drum şi tovarăşa lui de luptă şi de viaţă. Iar morţii adevăraţi, baby, nu umblă, ci sunt duşi cu preşul, cu covorul fermecat al lui Alladin. Unii şi cu pluta, ca în cazul ţăranilor, ca în cazul meu… Lamentări şi salive/ Cozonaci şi colive! Ta-ta-ta-ta-ta-ta! La nuntă, July! Viitorul sună bine, chiar urlă! Ta-ta-ta-ta-ta-ta! La nuntă şi la pomeni! Ce nenorocire fericită! Ce fericire nenorocită! Să te văd cum, cu ce ai să mai plăteşti atunci la restaurant. Cu bonuri de masă? "La noi sunt codri verzi de brad/ Şi câmpuri de mătasă..." “Plimbă-tava” ne scrie de azi înainte pe frunţi. O să trebuiască să lucrăm la stat şi să primim câte doi litri de apă minerală în zilele care depăşesc 37° Celsius…
Giulia: Ce?!
Gusti: 98.6° Fahrenheit, mai precis…
Gusti: Naşa este?
Giulia: Este blondă.
Gusti şi Giulia: Ha-ha-ha!
Gusti: O să trebuiască să merg pe brânci până la bănci şi să-i rog să ne-nprumute un jug. Unul tradiţional din lemn câinesc, unul cu două locuri… Îţi dai seama în ce abscons impenetrabil m-ai băgat? Îţi dai seama că asta ne aşteaptă de acum înainte, după fazele tale iconoclaste de ieri.
Giulia: Sunt într-un haloimis total. Nu-mi mai dau seama de nimic. Şi cine crezi că te-a omorât, decedatule?
Gusti: Tu, ieri… Asasino! Asasino! Ai încălcat toate regulile neinventate. Şi acum vrei să-ţi desăvârseşti opera, vrei s-o faci pentru a doua oară, vrei s-o repeţi... Ia-ţi mâinile de pe jugulara mea! Săriţi cu binişorul! Săriţi!
Giulia: Când? De când?!
Gusti: Alaltăieri, răsalaltăieri, răs-răsalaltăieri... De fapt, din ziua nenorocită când te-am cunoscut la cantina fabricii de perdele, în timp ce curăţai potatoes , în timp ce fredonai cu sârg “Hit me, mamma, with the whip!" în original... Mai bine o preferam pe sora ta geamănă. Cea cu capul pe umeri.
Giulia: Bine ţintit. Ştii bine că n-am nicio soră geamănă.
Gusti (îşi trage pătura portocalie peste cap): Tua culpa! Da, da, cu atât mai rău. Ar fi fost mai bine să ai. Asta e confirmarea că, în acele momente de dinaintea orbirii mele definitive, te-am văzut dublu şi nu am ales în deplină cunoştinţă de cauză. Nu te mai uita aşa la mine ca la maşini străine fabricate la noi, mai ales după faza de ieri în emisie... (Tărăgănat.) Oh, bella ciao!...
Giulia: A, asta era, El Comandante!
Gusti: Nu, nu asta e cauza principală, de fapt, sunt mai multe.
Giulia: Şi ce ar mai fi altceva?
Gusti: Că nu ştii să faci ciorbă rădăuţeană ca la mama acasă. Doar ghiveci cu pui de baltă. Doar tocăniţe cu polistiren. Tocăniţă m-ai făcut în faţa tuturor. Terci. Pilaf. Guacamole. De asta şi arăt cum arăt, ca un parizer legat, ca un ardei sentimental umplut, ca un semn de întrebare pe o tablă a disperării...
Giulia: E un reproş?
Gusti: Nu. Mai multe. De fapt, un pachet neopţional.
Giulia: Aha! S-auzim. Pot să notez?
Gusti: Ce să mai auzim după tot ce-am văzut?
Giulia: Rezolvăm noi cumva, iubi; doar orice minciună se clădeşte pe ruinele unui adevăr periasabil. Îi spunem lui Gelu că ne-au fugit ochii de pe prompter, din cauza oboselii. Nu-l cunoşti. E un bărbat foarte sensibil.
Gusti: La tine, poate. La mine, nu.
Giulia: Nu e absurd. N-o să ne taie capul nimeni pentru două-trei cuvinte adăugate la scenariul ăla stupid.
Gusti: 347, mai precis! Pune-ţi un coş de nuiele sub ghilotină ca să nu se audă bostanul cum sună a gol!... Nu mai merg pe improvizaţii, pentru că asta am făcut toată viaţa până acum. Deja am calculi la rinichi. Devin un tip din ce în ce mai calculat.
Giulia (baritonal): Calculele nu au ce căuta între doi oameni frumoşi ca mine şi deştepţi ca tine. Nu te mai alinta! (Trage de el ca de un mamut criogenizat.) Acum! Ridică-te! Hai! E târziu, deşi niciodată nu e prea târziu!
Gusti: Cinste şi glorie celor căzuţi! Vrei să-ţi prezint cumva şi onorul? Nu mă cobor pentru că, în lipsa scării, ar trebui să mă arunc într-un vid existenţial inexistent. În concretul abisal.
Giulia: Cum vrei. Am plecat. Vezi că ai iaurt şi vişine în frigider pentru prânz… Am să le spun tuturor că eşti atins de ceva intraductibil, de ceva abscons, că eşti bolnav de spleen şi alte rahaturi de-astea care ţi s-au urcat la cap. Să faci bine să-ţi faci rost de o scutire ceva.
Gusti: Scuteşte-mă. Du-te cu rotaţii!
Giulia: Ce?!
Gusti: Învârtindu-te! Ai înţeles?
Giulia: Unde să plec?
Gusti: În ţara doinelor! La fostul tău prieten, ciobanul Ghiţă… Acolo de unde ai mai plecat şi altă dată fără ştirea mea. N-aş vrea să precizez destinaţia, dar oricum, undeva spre originile fino-ugrice ale mamei tale. Când era mai tânără şi cu capul pe umeri. Cu mult mai scundă decât acum când se crede girafă şi se uită peste zidurile tuturor. (Tăcere de aur.)
Giulia: Eşti un naţionalist jalnic.
Gusti: Jalnic, da; naţionalist, nu. Spion, nu. Sexual-democrat, da. "Toate mă cere, toate mă vrea!"
Giulia: Nu te mai recunosc. Chiar conştientizezi? Sunt curioasă: ce crezi, ce crezi că eşti?
Gusti: Huckleberry Finn. Maia Morgenstern. Chip şi Dale. Un crotal involuat în râmă, în Amoeba proteus. (Cade lustra. Bănuim că din pricina răposatului Sir Isaac Newton.)
Giulia: Aleluia! S-a dus lumina din casa asta. (Bănuim că din pricina eternului Thomas Alva Edison.) Adio, machiaj Glossy. Va trebui să m-arăt la studio exact aşa cum sunt. (Bănuim că din pricina Giuliei, dar este numai o simplă bănuială.) Sper să fiu recunoscută după fondul meu sufletesc excepţional. (Acum chiar că, din bun simţ, nu mai îndrăznim să bănuim nimic.) La cacealmaua asta curată chiar nu m-aşteptam.
Gusti: Sincer să fiu, nici eu. Ar trebui să dăm cu agheazmă, cu busuioc, cu ţăruşi în inimă. Ca la olteni.
Giulia: Deşi sunt ardeleancă sau mă rog, ultima parte a fost deja executată. Deci, să înţeleg că nu prea vii?
Gusti: Nu ştiu ce înţelegi tu, dar ştiu că-ţi plac, că adori repetiţiile îndelungate, July, dar de data asta, nu. Nu. Chiar nu. Fac conspecte detaliate. Îmi recapitulez conştiincios existenţa. N-aş putea să trişez la unele capitole. Toate camerele sunt cu ochiul pe noi. Motor!
Giulia: O să-ţi pară rău. Foarte rău, domnule Brebenel. Atât de rău încât ai să te înscrii în sindicatul contorsioniştilor, la categoria "Rezerve". Ai să-ţi muşti degetele crezând că sunt acadele.
Gusti: E o ameninţare cumva?
Giulia: Nu. Un sfat. Un simplu sfat, de la o femeie trădată de însăşi esenţa ei masculină.
Gusti: Ha-ha-ha-ha! Tu eşti victima?! Tu?! Tu, trădata?!... “La Bulivar, birjar! La Bulivar!”





8. ON. Poco adagio - Prestissimo

Giulia (mecanic): Bună dimineaţaaa! Suntem din nou în direct la Cinic Tv! Günaydın! Jó reggelt! Good Morning! Buongiorno! Buenos días! Dobro jutro! Dobré ráno! Guten morgen! Magandang umaga! Hyvää huomenta! Bonjour! God morgon! Sawubona! (Imediat după generic.) Dragi şi iubiţi telespectatori, bine ne-am întâlnit la emisiunea “Zâmbeşte, mâine va fi mai rău!” Ca în fiecare dimineaţă şi seară, veşnic nedespărţiţii, Giuliana... vă doresc... după caz sau după dorinţe, multă căldură sau multă răcoare în sandale. (Jingle.)
Giulia: Pentru perioada imediat următoare, Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie prognozează o perioadă incendiară, cu temperaturi ridicate, oscilând între 36 şi 43 de grade, ziua. Noaptea, temperaturile se vor situa în intervalul de valori cuprins între 25 şi 20 de grade. Şansele de precipitaţii ori de schimbări esenţiale în strucura buletinului meteo sunt zero. Şi vara nu s-a-ncheiat, nu s-a-ncheiat încă!
Giulia: Semnificaţiile numelor Augustin si Augustina, sunt derivate adjectivale cu valoare de cognomen de la Augustus, nume celebru în istoria imperiului roman: augustus semnifică „cel care trezeşte viaţa, cel care distribuie binefaceri", derivat din augus care înseamnă „puterea de a face sa crească". Ce să crească? Cât să crească? Încă nu ştim nici noi pentru că suntem luaţi prin surprindere-aşteptată. Vă întrebaţi unde e acum Gusti? De fapt, asta mă întreb şi eu. De fapt, asta se întreabă şi el, dar fără să se interogheze. Cert este că astăzi e ziua lui, împlineşte fix 40 de ani. Giuliana!
Giulia: La mulţi ani în contumacie, Gusti! Gemenele Giulianni îţi urează un călduros "La mulţi ani şi la mulţi fani!... În cazul în care vă părăseşte so… cine vă părăseşte, nu uitaţi ca, în nopţile călduroase care vor urma, să vă puneţi un lighean de gheaţă pe frunte sau, dacă locuiţi în Ţinutul Secuiesc, de acolo de unde cu graţie provin eu, să vă odihniţi capetele pe un dicţionar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie (de preferat ultima ediţie) deschis la capitolul "Accentul din limba română". (Jingle.) Mwuahahahahahaaaaah!... Zâmbeşte şi citeşte şi nu uita in ce ţara trăieşte! (Sic!) Poc! Poc! Treci la loc!/ Altul vine la mijloc./ Mâine va fi mai rău sau nu va mai fi deloc!
Giulia: Semnificaţiile numelui Iulia: dragoste, blândeţe, dar de la Dumnezeu. Variante: Jule, Julie, Juliea, Julienne, Juliette, Julius, Julla, Julian, Juliana, Julietta, Giulio, Giulla, Giuliano, Giulietta, Jullo, Julk, Jullais, Gyula, Julianusz, Julia, Julianna, Julletta, Iulli, Iulia, Iulian, Iuliana, Iulleta, Julla, Iulii, Iulia, Iulian, Iuliana, Ulian... Gata!
Giulia: Anunţ umanitar! (Alert.) Ofertă de sănătate! Distribuire gratuită de pansamente cu SARE! Suferiţi de boli ca: răni deschise, dureri de cap, nervozitate, cancer, leucemie, sida, tuberculoză, diabet, dureri de coloană, tensiune, hepatită, epilepsie, ganglioni, chisturi, bronşită sau alte boli, acum aveţi ocazia să scăpaţi de ele prin intermediul pansamentelor cu sare sfinţită la Ierusalim. Sunaţi cu încredere la numerele afişate pe ecran, comandaţi on-line şi le puteţi primi la destinaţie după achitarea taxelor poştale împreună cu broşura "Înturlucăturile sufletului". O mică precizare: pansamentele sfinţite sunt gratuie, broşura nu. Comenzile sunt valabile în limita stocului disponibil. Sunaţi cu încredere la cele zece numere afişate pe ecran, comandaţi on-line… Comandaţi şi cumpăraţi chiar acum. Ultima strigare. Mwuahahahahahaaaaah!... Mwuahahahahahaaaaah!... Mwuahahahahahaaaaah!... Giuliana, te rog să preiei legătura.
Giulia: Am preluat legătura, Giulia, situaţia este oarecum sub control... Astăzi precipitaţiile vor lipsi cu desăvârşire, iar vânturile se vor manifesta cu o intensitate maximă cuprinsă între 0 şi 0,1 km/h. Să nu uităm că suntem la finele, la sfârşitul lunii august. O lună plină de surprize, lipsită total de precipitaţii, de contradicţii. Zâmbeşte! O zi caniculară poate aduce... Ce crezi că poate aduce, Giulia?
Giulia: Ceva la care nu te aştepţi. Sau poate că da.
Giulia: De exemplu?
Giulia: Mwuahahahahahaaaaah!... O plecare de câteva săptămâni cu cineva foarte preţios... la Ibiza?
Giulia: N-ai gusturi rele, Giulia, deşi tu centrezi, deşi tot tu dai cu capul. N-ai vrea să stai şi-n poartă? Poate să fii şi rezervă şi tehnician-maseur. Aud?
Giulia: Rezervată da, rezervă nu. Glumeam, Giulia, dar nu aşa scrie pe desfăşurător. De fapt nici nu mai contează ce scrie pe desfăşurător… Nu uitaţi de concursul nostru de inteligenţă şi încercaţi să răspundeţi la dificila întrebare “Câte picioare are o floare?” Indiciul este “Nea Gică”. Sponsorii noştri au decis să majoreze marele premiu prin acordarea unui porc viu din rasa Marele Alb, în greutate de 250 de kg.
Giulia: Ha-ha-ha-ha! Bună!... E chiar pe bune?
Giulia: Pauză. Pauză. Pauză, pentru că aici în studio atmosfera e irespirabilă.
Giulia: Nicio pauză.
Giulia: Vibraţia zilei este nulă. Vă spunem mai multe după trei sute de minute şi jumătate. Nu plecaţi din faţa televizoarelor şi nu uitaţi să vă iubiţi ca şi mine. Ne revenim (dacă ne mai revenim) cu Horoscopul, după reclame.... He-ei! Miroase a încins, miroase a creier ars!... Vreţi să ardem ca şobolanii aici?... He-ei!... Nu-mi vine să cred! Geluţule eşti tâmpit?... Mă aude cineva?... Ajutooor!!! Sunaţi la o firmă respectabilă de pompe funebre! (Fum dens.)





9. OFF. Andante deciso


Gusti: Ce-au spus?
Giulia: Erai atât de important pentru ei încât nici nu şi-au dat seama că exişti.
Gusti: Nu-mi vine să cred. E lăbărţat de frumos. Atâta indiferenţă în regimentul ăla de spioni consacraţi?
Giulia: Asta pentru că se stricase aerul condiţionat din studio şi era o întreagă harababură. Se făcuseră cam 70 şi ceva de grade de la reflectoare şi eram la un pas de incendiu. Toţi tehnicienii şi şoferii, plus tantile cu ruj de la birouri, fuseseră aduşi în grabă să facă vânt cu nişte placaje uriaşe. N-a crâcnit nimeni nimic în faţa lui Yildirim, deşi se putea pune pe ecran "Defecţiune tehnică" până la remedierea situaţiei. E un miracol că am reuşit să terminăm emisiunea, cu toate că, la sfârşit, toţi arătam ca nişte homari fierţi.
Gusti: Totul îmi este clar, aproape ceţos.
Giulia: Mie nu. Nu te pune cu o femeie dornică, cu una îndârjită. Pentru Ibiza mea, sunt în stare să mut şi genunile din loc. Nu pot să renunţ atât de uşor. Încrâncenare, încrâncenare şi iar încrâncenare! Nu asta m-ai învăţat că este esenţial pentru reuşită, dom' profesor, nu?
Gusti: Cioc, boc, treci la loc! Întotdeauna am stat bine la teorie. Nu şi după părerea mea.
Giulia: Am remarcat, stai liniştit.
Gusti: Ca să ştii ce gândeşte cineva cu adevărat, stimată doamnă, trebuie să-I îmbeţi. Şi nu cu rouă ori apă de trandafiri... Cu "viaţă"!
Giulia: Viaţă? Există aşa ceva în casa asta?
Gusti: Sst! Meditez!... Gata, am terminat să te mai meditez.
Giulia: Ce vrei să spui, man, că nu sunt aproape sinceră?
Gusti: Te cunosc, te cunosc de undeva. Ce mai cloceşti?... Vreau să spun că eşti suspect de trează, Giuli. Foarte trează. Nefiresc de trează pentru ora asta. Doar atât şi nimic mai mult.
Giulia: Aş putea fi un sinonim pentru "lucidă", nu crezi?... Şi tu cum te obiectivezi, cum eşti, cum crezi că eşti? Eşti în vreun fel?
Gusti: Ce, nu se vede? Culcat. Mortua vest! (Sic!), asta sunt. Vezi, asta este diferenţa fundamentală dintre noi doi. Diferenţa dintre o orizontală şi o verticală.
Giulia: Şi dacă ar avea un punct comun?
Gusti: Ţţ! A căzut de mult cuiul ruginit care le unea. Şi-a ieşit din ţâţâni. Neam prost. Lucru de mântuială. Cărbunele e alb, laptele e negru, iar eu sunt undeva între toate acestea.
Giulia: Filozofia castravetelui.
Gusti: Da’ de unde! A iederei. "Numai târându-te te poți înălța." Mai ales acum când sunt lămurit că ne este programat un coşmar de proporţii epice. Păşesc pe un prag de ceaţă. Lasă-mă să-mi adun inexistentele idei, lasă-mă să adorm pe muchia unui cuţit pentru jugănit atitudini conservatoare.
Giulia: Asta ai făcut, asta ai fost toată viaţa, Gusti, un măgar în ceaţă, un Mickey Mouse subnutrit. I-ai lăsat pe toţi îmbogăţiţii ăştia peste noapte, i-ai lăsat pe toţi nemernicii ăştia noi să-şi bată joc de tine, de viaţa ta, de visele tale. I-ai lăsat pe fiecare să-ţi scrie dialogurile până la virgulă, până la puncte puncte; pe toţi agramaţii, să-ţi impună exerciţiile lor ilare de dicţie, i-ai lăsat să facă tot ce vor, chiar şi pe mine... Scuze pentru sinceritate, Harap-Alb. Alta n-am... Fii bărbat, nu fii tarat! Ai, totuşi, 40 de ani!
Gusti: Ghici, care ureche îmi ţiuie?.... Crezi că, cu ăia mai vechii mi-a fost mai uşor?
Giulia: Am să mă duc şi mâine ca să-i înfrunt, să nu creadă despre noi că suntem nişte marionete care trebuie să turuie la nesfârşit toate bulshit-urile lor.
Gusti: Ia uite unde zăcea justiţiara. Cu ce arme ai să te baţi? Cu "pescăruşul"? Pe ce te bazezi?... Aha! Deci şi ţie ţi s-a făcut lehamite. Şi ţie ţi-a ajuns cuţitul la os.
Giulia: Mai rău, la măduvioară. Ce-ai vrea să-ţi spun, mai ales că n-am apucat să trag nicio duşcă?... Ibiza mai este o opţiune pentru noi doi?
Gusti: Singura pe care ne-o mai permitem în situaţia de faţă, după achitarea ratelor, este Sovata, pentru două-trei zile. Dar este şi ea cu semnul întrebării.
Giulia: Aha. Speram să nu-mi confirmi.
Gusti: Ce-ai dragă în legătură cu Charles, cu frumuseţile patriei noastre?
Giulia: Nimic.
Gusti: Asta e. Nu te-ai răzgândit în legătură cu mâine?
Giulia: Poate că nu... Vrei să mă susţii, să-mi urezi ceva?
Gusti: Da. O catastrofă frumoasă! Una împlinită!... Ce-ar fi ca, la retragere, să cumperi doi colaci de salvare pe care scrie Titanic II.
Giulia: Unul este suficient. Eu sunt deja în barca de salvare... Ce faci? Unde te duci?
Gusti: Mă duc să mă ascund, ca să devin un nimeni.
Giulia: Vino în casă, Gusti. Nu te mai apleca peste balustradă. Sper că n-ai gânduri dintre acelea stranii... Unde te tot holbezi?
Gusti: Pe cer. Nici urmă de nor.
Giulia: Lasă-mă să te las!... La ce spuneai că te uiţi?!... La ce?!
Gusti: La cerul străin şi gol. La pădurile care ard. La păsările care zboară prin flăcări. La maşinile pompierilor care aleargă bezmetice prin oraş. La turnurile de apă de la periferii care se moleşesc ca nişte mandravele blege înainte de climax. La poeţii fără rimă împerecheată... Am la ce să contemplu din belşug, nu?
Giulia: Îţi recunosc stilul inconfundabil, aburitor. Foarte, foarte original. Mai vezi ceva în afară de Fata Morgana?
Gusti: Totul. Ai o pată inestetică pe creier. Una străină de tine. Una în formă de semilună. Nu e frumos, crede-mă... Trebuie să fim exemple, să le dăm oamenilor din căldarea asta de oraş o speranţă, nu cinism; o speranţă, Giuli, ca să ne mai spălăm din păcate. Ca un fel de troc.
Giulia: Ce-i păpat e bun păpat. Cu părere de rău, dar nu cred că există magazine specializate pentru chestia asta inovatoare a ta... Ce ţi-a venit aşa tam-nesam?
Gusti: "Bucură-te cum s-a bucurat Bucuroaia, de bucuria lui Bucurel, când Bucur s-a întors bucuros din Bucureşti!" Trebuie să le redăm urgent speranţa! Cu orice preţ! Trebuie să le dăm amărâţilor din oraşul acesta spoit şi analfabet o speranţă, înţelegi? Chiar şi una de la reduceri. Nu trebuie să-i mai prostim pe faţă, să le mai vindem minciuni adevărate. Du-te şi spune-le că o să înceapă o tornadă groaznică care va mătura tampoanele, mizeriile şi praful, dar care se va finaliza cu o ploaie curată şi răcoroasă. Una care va dura trei zile şi trei nopţi. Ca în poveşti româneşti.
Giulia: Auzi, tu mă iei de fraieră, de fazan? Ce tot bâigui acolo? Ce tornadă?! Te-ai ţăcănit de tot cu criza asta penibilă a ta? Ce-ţi veni aşa deodată? Doar ai văzut şi tu prognozele de la INMH. Praf şi pulbere. Nicio picătură până-n decembrie. Nicio adiere de vânt.
Gusti: Şi ce? Vremea şi femeile sunt total imprevizibile, chiar şi pentru ele. Trebuie să le dăm neapărat oamenilor simpli o speranţă, chiar şi cu preţul unei minciuni. Ca să poată să reziste şi să poată trece de toate pragurile dificile ori imposibile, chiar şi de acela al vârstei de mijloc.
Giulia: Ha! Oricum în seara asta e ultima mea emisiune. Aşa ca un fel de adio. Nu ştiu de ce, dar s-au hotărât în ultimul moment să fie înregistrată. Nici nu cred că va mai fi cândva difuzată. Mai mult ca sigur că nu va fi niciun fel de montaj. Probabil nu îi mai interesează deloc. Sunt doar eu şi Gogu, cameramanul cel nou. S-ar putea să încerc... Ce rost mai are? Am văzut noua grilă de programe. Din toamnă, Geluţu...
Gusti: "Geluţu"?!
Giulia: Gelu, Geluţu, cum vrei tu... Vrea să bage în locul emisiunii noastre de dimineaţă, o emisiune pentru orbi, iar în locul celei de seară una pentru poligami. "Blind" şi "Polygamia". Domnul Murat Yildirim a cumpărat deja licenţa de la turci.
Gusti: Scârţarul ăla? De unde-a făcut rost de poştalionul cu bani?
Giulia: De la Uniunea Europeană, nu ţi-e clar? Împrumut nerambursabil.
Gusti: I-a păcălit şi pe ei?!
Giulia: !!!
Gusti: Are nevoie de cel puţin două vedete ţepene pentru asta.
Giulia: Una din ele sunt eu.
Gusti (afazic): De unde ştii? Chestiile astea rămân secrete pân-n ultima clipă. Nu mă duce capul deloc cine-ar putea să fie cei doi.
Giulia: Eu. N-ai înţeles pân-acum?
Gusti: Noi?! Parcă aveam o şampanie pusă la rece în frigiderul numărul doi. Vestea asta e adevărata Katiuşa! Reîncepem iar?
Giulia: Eu. Doar eu.
Gusti: Ce?!... Şi eu? Cu mine se întâmplă ceva? Fă-mă să înţeleg, deşi nu e nimic de înţeles.
Giulia: Vreau să mă răcoresc. De tot trecutul. Nu înţelegi că m-am săturat să plec la Ibiza o dată după 20 de ani, pentru două zile, şi atunci să mănânc pe ascuns parizer şi ouă fierte din sacoşă. Vreau să stau la Ibiza două luni pe an, şase luni pe an, 70, 150.000 de luni pe an... poate chiar să-mi schimb definitiv domiciliul conjugal acolo.
Gusti: Ăsta e măreţul, idealul tău? Să-ţi schimbi domiciliul acolo? Trist. Ştii că am reumatism în formă avansată. Am să încerc să fac eforturi să... Ştii că n-aş putea să rezist prea mult. Ştii că financiar nu ne...
Giulia: Nici nu trebuie să plecăm împreună... De ce te agiţi ca la o extracţie dentară? Zâmbeşte! Mâine va fi mai rău!
Gusti: Aaa!
Giulia: Aaa! Chiar te-ai prins? Chiar mă-ntrebam şi eu dacă mai durează.
Gusti: Gelu?! "Geluţu", nu? De asta se tot freca pe lângă tine ca o perie de paie de un covor persan, în ultimul timp, nu?
Giulia: Per aspera ad astra! N-ai zis că trebuie, dacă vreau să fiu fericită şi să nu-mi lipsească nimic, să ţintesc sus, cât mai sus?
Gusti: Nu cred că vrei să vezi ce scrie pe tricoul meu... Taman cu Gelu ţi-ai găsit să te încurci? Nu ţi-e ruşine? Ar putea să fie copilul tău.
Giulia: Tţ! (Arată cu degetu-n sus.)
Gusti: Yildirim-Ţintirim?!... Cum?!... Când?!... Şi eu unde eram când?!... Chiar că semeni leit cu mama ta, numai că la tine boala a venit mult prea devreme... Ar putea să fie tatăl tău, poate chiar bunicul tău.
Giulia: Aaa... ar putea, dar nu este. Mi-a propus să fac o specializare în televiziune în limbile arabe. E posibil să prind un post chiar la Al Jazeera.
Gusti: Credeam că vrei să te linişteşti, nu să înnebuneşti. Credeam că eu sunt cel crizat, nu tu... Dar la tine, văd că totul e dublu şi în altă limbă... Ce să facem?
Giulia: N-ai ce-i face! Zâmbeşte! Mâine va fi mai rău.
Gusti: Mâine nu va mai fi deloc. Mira. Cel puţin pentru noi doi... Ce bou am fost să nu-mi dau seama de la început ce doreşti cu adevărat! Ce bou am fost să nu-mi dau seama că doreşti să aparţii de-un harem.
Giulia: Bine, totuşi, că ţi-ai dat seama la timpul expirat...
Gusti: Naşa este?
Giulia: Este blondă.
Gusti şi Giulia: Ha-ha-ha!
Giulia: Pentru un plus, Mickey Mouse a rămas fără puls!
Gusti: Trăiască Alladin!
Gusti şi Giulia: Adio! Adio! Adio! (Se îmbrăţişează ca două păpuşi mecanice.)
Gusti: Un lucru e totuşi bun în afacerea asta. Bine că am scăpat de porcăria aia idioată şi interminabilă. Interminabilă, pentru că n-avea absolut nicio logică. De asta n-a reuşit să o ghicească niciunul. Ha, ha, ha! Ce porcărie! Auzi, "Câte picioare are floarea? Indiciu: Nea Gică." Ha, ha, ha, ha, ha! Ha, ha, ha, ha, ha! "Indiciu: Nea Gică." Ha, ha, ha, ha, ha!
Giulia: În Transnistria, zece morţi şi şapte răniţi! Şi acum muzică, din nou muzică, daţi drumul, fraţilor, la muzică! Să cânte muzica! (Cântă barbar de rafinat.) "La căsuţa albă/ Sunt atâtea flori la fereşti,/ Dar cea mai frumoasă floare/ Ce-mi apare/ Tu eşti.// Cât îmi eşti de dragă,/ Ştie numai inima mea./ Cine să-nţeleagă dorul/ Şi fiorul/ Din ea?// În zadar aştept/ Cu doru-n piept/ Al tău răspuns,/ Doar să mă priveşti/ Si să-mi zâmbeşti/ Mi-ar fi de-ajuns.// La căsuţa albă..."





1o. RECORDING. Adagio molto appassionato
Un parasolar pe care scrie SOVATA BALVANYOS. Sub el, în costume de baie, Giulia şi Gusti mănâncă pufuleţi dintr-un sac şi privesc tolăniţi la un televizor Sport, aflat la capătul păturii, din care răsună Inegöl Mehter – Fanfara Militară Istorică Otomană din Bursa…. În dreapta lor, în mărime naturală, o puşculiţă-porc cu urechiuşe roz de ceramică. Gusti schimbă postul cu degetul mare de la piciorul drept.

Giulia (din televizor): Bună dimineaţaaa! Suntem din nou în direct la Cinic Tv! Din nou în direct! Niciodată în reluare! Numai şi numai în direct! Günaydın! Jó reggelt! Good Morning! Buongiorno! Buenos días! Dobro jutro! Dobré ráno! Guten morgen! Magandang umaga! Hyvää huomenta! Bonjour! God morgon! Sawubona! (Imediat după generic.) Dragi şi iubiţi telespectatori, bine ne-am întâlnit la ultima ediţe a emisiunii “Zâmbeşte, mâine va fi mai rău!” Ca în fiecare dimineaţă şi seară, veşnic nedespărţiţa de voi, Giuliana... vă doreşte... după caz sau după dorinţe, multă căldură sau multă răcoare în sandale. (Jingle.)
Giulia (din televizor): Pentru perioada imediat următoare, Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie prognozează o perioadă incendiară, cu temperaturi ridicate, oscilând între 39 şi 46 de grade, ziua. Noaptea, temperaturile se vor situa în intervalul de valori cuprins între 26 şi 23 de grade. Şansele de precipitaţii ori de schimbări esenţiale în strucura buletinului meteo sunt zero. (Jingle.) Şi vara nu s-a-ncheiat, nu s-a-ncheiat încă! Giulia, adevărata Giulia, reala Giulia, noua Giulia, fosta noastră colegă care ne părăseşte pentru o viaţă nouă alături de marea iubire a vieţii sale, vrei să mai adaugi, să mai completezi ceva sau nu? Nu-i aşa că nu vrei?
Giulia (din televizor): Stop pariuri! Ba, da, cum să nu. S-a încheiat. Lume, lume! E ultima zi de arşiţă. La noapte încep în sfârşit ploile şi continuă cu mici întreruperi toată luna septembrie. La munte, la mare, la şes. Curaj! Trageţi aer în piept! Unu, doi! Unu, doi! Respiraţi! Inspiraţi!... Respiraţi! Şi între respiraţii, nu uitaţi să trăiţi...
A! Era cât pe ce să uit! Domnule Murat! Domnule Murat! Sunteţi un bătrânel drăguţ şi simpatic, foarte drăguţ şi generos; vă mulţumesc, dar nu cred că mai putem continua lecţiile de vorbit pe nas. Ben de iyiyim, teşekkür ederim! V-am lăsat inelul cu diamante pe birou, într-un plic roz, domnule Yildirim! Cred că nepoata dumneavoastră are mai multă nevoie de el decât mine. Auziţi?... Hoşça kal! La revedere! Atât. Doar atât...
Şi acum, un mesaj de interes naţional: "Gusti!... Mă vezi?... Mă auzi?... Te iubesc, Gusti... chiar că te iubesc!... Iartă-mă!... Am descoperit subit că "Blind" şi "Polygamia" nu sunt deloc emisiunile mele preferate, pentru că nu vreau să ratăm sezonul nunţilor şi pomenilor la cort, pentru că vreau să cântăm în aceeaşi formaţie restrânsă până la următoarea criză, până la 100! “Hit me, mamma, with the whip!" în original... Gusti!... Mă mai vezi?... Mă mai auzi?... Bagă repetiţii la greu. Eu instrumental, tu vocal! Schimbăm rolurile. Da, da sunt foarte sigură, El Comandante! 1.000 %! Ibiza este acolo, doar acolo unde eşti tu, chiar dacă acolo unde eşti tu nu există all inclusive‎. Numai acolo. Dacă mă mai vezi, dacă mă mai auzi, dacă eşti de acord cu planul meu unic, închide televizorul şi iubeşte-mă infinit! Printre picături!"... (Mira, ţiuit prelung.)
Partituri şi pălării de soare purtate de vânt, fulgere apocaliptice, o orchestră simfonică alergând haotic în căutarea unui refugiu sau a unui destin. Un dirijor nedumerit care-şi rupe bagheta de creştet şi îşi deschide cu zgomot o umbrelă cu personaje de desene animate din "O mie și una de nopți".
BIS.

  Aminteste-ti datele mele